Poştaşul sună de două ori. Mai erau cinci zile până la Crăciun. Avea în
mâinile sale un mare pachet învelit într-o frumoasă hârtie, legat cu panglici
aurii. Intră, răspunse o voce din interior. Poştaşul intră. Era o casă rău
întreţinută, căci se găsea într-o încăpere plină de umbre şi praf. Aşezat
într-un fotoliu stătea un bătrân.
- Priveşte, ce pachet de Crăciun extraordinar, spuse bucuros poştaşul.
- Mulţumesc. Aşează-l jos, spuse bătrânul cu cea mai tristă voce auzită parcă
vreodată. Poştaşul rămase înţepenit cu
pachetul în mână. Intuia foarte bine că acel cadou era plin de lucruri minunate
şi acel bătrân nu avea pe chip nici măcar o urmă de bucurie.
Atunci de ce era aşa de trist?
- Dar domnule, nu ar trebui să faci din această zi o sărbătoare cu acest
magnific cadou?
- Nu pot, nu pot chiar deloc, spuse bătrânul cu lacrimi în ochi. Şi începu să
povestească poştaşului istoria fiicei sale, căsătorită în oraşul vecin, şi care
devenise bogată. În fiecare an îi trimitea un pachet de Crăciun, cu un bileţel:
de la fiica ta Luisa şi de la soţul ei. Niciodată câteva urări personale, o
vizită sau o invitaţie: vino să petreci Crăciunul împreună cu noi. Niciodată.
- Vino să vezi, adăugă bătrânul în timp ce se ridica obosit. Poştaşul îl însoţi
până la o cămară. Bătrânul deschise uşa.
- Dar…, rămase surprins poştaşul.
Cămara era plinp de cadouri de Crăciun. Erau toate celelalte daruri adunate din
anii trecuţi. Toate cu minunata lor hârtie desenată şi cu panglicile
strălucitoare.
- Dar nici măcar nu le-aţi deschis, exclamă poştaşul contrariat.
- Nu, răspunse trist bătrânul: nu este iubire înăuntru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!