Într-un sat trăia un om foarte sărac ce avea mulți copii.
El a plecat să-și câștige pâinea în alt sat din apropiere.
După o săptămână de lucru, a primit drept plată pentru munca lui un sac de
grâu.
S-a bucurat bietul om, căci șapte guri flămânde îl așteptau acasă. Cu sacul în
spinare, pentru a nu cheltui nimic cu transportul lui, mergea săracul pe arșița
dogoritoare, suflând din greu. Obosit, s-a oprit la marginea drumului, la umbra
unui copac.
Deodată, a văzut venind prin praful șoselei o trăsură frumoasă trasă de patru
cai. În lumina soarelui, hanurile telegarilor și hainele vizitiului sclipeau
de-ți luau ochii. Un domn, îmbrăcat în haine scumpe, ședea în fața trăsurii.
Săracul, orbit de atâta frumesețe și bogăție, privea uimit și nu-și veni să
creadă când trăsura se opri în dreptul lui; iar bogatul, întinzând mâna, îi
spune:
- Dă-mi și tu ceva!
- Dar eu sunt sărac, domnule, nu am nimic de dat.
- Dă-mi și tu ceva! A vorbit din nou bogatul.
Săracul l-a privit îngândurat.
- Dă-mi și tu ceva! cerut a treia oară, străinul.
Pentru a scăpa de el, nevoiașul a dezlegat sacul și luând cu zgârcenie un bob,
l-a întins, zicându-i:
- Iată ține o fărâmă din pâinea copiilor mei.
Bogatul primi bobul și făcu semn vizitiului să meargă înainte. Porni cu povara
pe umeri și săracul.
Ajuns acasă, a răsturnat boabele din sac pentru a le trimite la moară. Dar mare
a fost mirarea tuturor când văzură strălucind în grămada răsturnată, un grăunte
de aur.
Acum se făcu lumină în mintea omului și pricepu că darul lui - bobul de grâu -
îi fusese întors înmiit, prin trimisul lui Dumnezeu.
- O! De-aș fi fost mai darnic, cât de multe boabe de aur aș fi avut acum! De ce
nu am dat un pumn măcar?
La vremea cernerii vieții noastre se va pune în balanță și ceea ce puteam să
facem și n-am făcut, de câte ori puteam să ajutăm și ne-am lenevit. Vom
răspunde pentru nepăsare, pentru indiferența față de aproapele care este la
strâmtorare și la necaz. Duhul de jertfă, buna înțelegere față de semenii
noștri, ajutorul, rugăciunea pentru ei, toate vor fi boabe de grâu din aur
curat și lămurit în traista faptelor noastre bune.
Astăzi lumea, mai mult ca oricând, are nevoie de căință, de înțelegere, de
compătimire și de modele demne de urmat.
Ajută-ne, Doamne, să ne bucurăm alături de cei fericiți, să plângem alături de
cei necăjiți, dar să ne rugăm cu lacrimi fierbinți pentru noi înșine și pentru
întreaga lume rătăcită! Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!