Vecernia cu Litie

Conform informaţiilor şi explicaţiilor din cartea “Liturgica speciala, Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Liturghier”, cuvântul Vecernie provine de la-vecer-seara din slavona, echivalentul ei latinesc fiind vesperae, in unele regiuni romanesti fiind numita vesperina, seranda sau insarat.

În vechime,Vecernia  se savârşea după apusul soarelui, dar în practica de astăzi se săvârşeşte iarna pe la orele 16-17 şi vara la orele 18.

Fac excepţie zilele în care vecernia are alt timp de săvârşire, acestea fiind: Duminica Rusaliilor unde este frumoasa rugăciune de plecare a genunchilor şi în cazurile în care ea se uneşte cu oricare din cele trei liturghii bizantine.

Scopul Vecerniei este aducerea de multumire lui Dumnezeu pentru că ne aduce aminte de răstignirea Domnului. Slujba vecerniei este de este de patru tipuri:

-Vecernia mică este cea de rând din zilele de peste săptămână; -Vecernia unui sfânt cu doxologie mare- cruce neagră în calendar;-Vecernia unui sfânt cu polieleu-însemnata cu cruce roşie;-Vecernia duminicii oficiată sâmbăta seara.

• Psalmul 103 este un psalm în care ne este descrisă facerea lumii,  frumusetea şi minunăţiile sale.

• “Doamne strigat-am” reprezintă tânguirea lui Adam care o stat o vreme căindu-se în faţa porţilor Edenului, plângând şi cerând mila de la Dumnezeu,după ce a fost  alungat din rai.

• Vohodul reprezintă venirea Domnului în lume, iar deschiderea uşilor împărăteşti înainte de vohod este redeschiderea raiului pentru om, prin venirea lui Iisus Hristos.

• Imnul “Lumină lină” este unul din cele mai vechi imne creştine. În vechime acesta era cântat pe vremea când se aprindeau candelele în biserică.

• Rugăciunea dreptului Simeon este cea rostită de el în momentul în care îl vede pe Iisus prunc, adus de părinţi la recensământul iudeilor.

• Pentru pregatirea litiei, trebuie puse dinainte pe o masă: în partea de răsărit cinci artoşe – acestea reprezentând cele cinci pâini binecuvantate în pustie, grâu în partea de apus, untdelemnul în partea de miazăzi şi  vin în partea de miazănoapte-nord.

In continuare vom prezenta rânduiala vecerniei sărbatorilor şi a duminicilor:

Paracliserul (crâsnicul) toacă în toaca mare(cea cu două ciocane), trage clopotul şi aprinde candelele. Venind preotul în biserică, face rugăciunile obişnuite ale intrării sfinţiei sale, apoi cu epitrahilul pe grumaz dă binecuvantarea mică.

La strană începe să se citească psalmul 103, între timp preotul în faţa uşilor împărăteşti citeşte cele 7 rugăciuni ale luminilor. Când se termină de citit psalmul, tot din faţa uşilor împărăteşti preotul sau diaconul dacă este, rosteşte ectenia mare.

Urmează cântarea ” Fericit barbatul…”, apoi  ectenia mica si cantarea “Doamne strigat-am” cu stihurile respective, timp în care preotul face cădire mare (cădeşte icoanele şi credincioşii din naos şi pronaos). Apoi, întorcandu-se în altar,imbracă felonul, astfel  inchipuind naşterea lui Iisus Hristos şi pregatindu-se pentru vohod.

Catre finalul cantarii, preotul precedat de un purtator de lumina face vohodul cu cădelniţa. După rugăciunea intrării, preotul face cădire mică (numai cădirea altarului şi a icoanelor din faţa iconostasului). La finalul cantarii “Doamne strigat-am”, preotul cădeşte catre altar, rostind” Înţelepciune, drepţi!“, fiind urmat de cântarea “Lumină lină”.

Dacă în minei se indică paremii pe această zi, acum se citesc paremiile, apoi rugăciunea “Învredinceşte-ne Doamne..“, aceasta semnificând evlavia caracteristică rugăciunilor Bisericii primare.

Urmează ectenia cererilor, apoi ecfonisul”Fie stăpânirea împărăţiei Tale..“, iar dacă se face şi Litie în această seară, acum ies liturghisitorii pe uşa de miazănoapte până sub policandru, unde este o masă cu cele necesare litiei. Litia se săvârşeşte la vecernia praznicelor, a sfinţilor cu polieleu şi a sfinţilor cu doxologie mare. Daca nu se face Litie, urmează:Stihoavna, Rugăciunea dreptului Simeon, iar la final otpustul.

Explicaţii suplimentare:

Rugăciunea Litiei are un caracter penitenţial (rugăciune de implorare). De la litie derivălitanie, adică rugăciune lungă, repetată, stăruitoare şi plângătoare, în care se invocă Mântuitorul, Maica Domnului şi toţi sfinţii. Litaniile erau, în primele veacuri ale Bisericii, rugăciunile obşteşti făcute de mulţimea credincioşilor, în frunte cu clerul, sub formă de procesiune solemnă, afară din biserică sau chiar afară din sat sau oraş. Această formă delitie - procesiune se făcea în vechime mai ales în cazuri de mari nenorociri sau calamităţi (secetă, inundaţii, molime, războaie, cutremure etc.) când, prin cântări religioase şi rugăciuni, se invoca mila şi îndurarea lui Dumnezeu pentru îndepărtarea nenorocirilor.

Asemenea litanii sau procesiuni cu rugăciuni ocazionale (ex. sfeştanii pentru ploaie, când e secetă) le face şi azi Biserica Ortodoxă. Litii (litanii) se numeau şi procesiunile de noapte, organizate de Sf. loan Gură de Aur (când era patriarh la Constantinopol), precum şi de alţi mari ierarhi din sec. IV-V, pentru combaterea ereziilor cu ajutorul imnelor ortodoxe, cântate de credincioşi. La rugăciunile vechilor litii procesionale, s-a adăugat, cu timpul, un ceremonial nou, în cadrul căruia se binecuvântează artosele (pâinile) aduse de credincioşi la biserică împreună cu puţin vin şi untdelemn, la sfârşitul slujbei Vecerniei din ajunul marilor praznice, spre cinstirea şi pomenirea sfinţilor sărbătoriţi.

Slujba Litiei se săvârşeşte în naos, spre deosebire de trecut, când prima parte a acestei slujbe se săvârşea în pronaos, unde şedeau penitenţii, simbolizând starea omului alungat din rai, iar revenirea credincioşilor şi preoţilor în naos, pentru a doua parte a slujbei, simboliza redeschiderea porţilor raiului şi a milostivirii lui Dumnezeu faţă de om. Artosele care se binecuvântează, numite şi litiile, simbolizează cele cinci pâini cu care, în chip minunat, Mântuitorul a săturat mulţimile în pustie. Simbolismul acesta îl reliefează şi textul rugăciunii de binecuvântare: “Doamne… care ai binecuvântat…”. Preotul care binecuvântează cu artosul şi îl împarte, închipuie pe Isus care a făcut minunea înmulţirii pâinilor, după cum istorisesc cei patru Evanghelişti (Mt. 14,15-21 ş.a.). Vinul, untdelemnul şi grâul care se aduc de credincioşi la slujba Litiei şi se binecuvântează împreună cu pâinile (artosele) simbolizează ofranda pe care credincioşii o aduc lui Dumnezeu din roadele pământului, pentru ca Dumnezeu să înmulţească pe pământ aceste roade necesare existenţei omului. Untdelem¬nul mai simbolizează şi minunea Sf. Prooroc Ilie, în casa văduvei din Sarepta Sidonului (III Regi 17, 12-16) (LS). În Liturghierul ortodox, la slujba Litiei se arată, la sfârşitul ei, care sunt calităţile şi folosirea prinoaselor binecuvântate la Litie: “…pâinea, care s-a binecuvântat este izbăvitoare de toate relele pentru cel ce o va da cu credinţă…” şi adresându-se preotului, spune: “untdelemnul acesta de este candelă la tetrapod unde stă sfânta icoană… punându-l în candelă, să miruieşti cu el pe popor; şi poţi să-l mănânci şi în bucate. Iar vinul să-l bei cu bună cucernicie… iar grâul sau să-l semeni sau cu altul să-l amesteci şi cu mulţumită să-l întrebuinţezi…”.

sursa aici