Înălțarea Domnului – Predica Înaltpreasfințitului Părinte Calinic

 Înălţarea Domnului este dovada că oamenii sunt creaţi pentru a moşteni viaţa veşnică; nu pentru a moşteni pământul, ci pentru a se înălţa la cer; nu pentru mormânt ori putreziciune, ci pentru slavă. De aceea, Înălţarea Domnului este mărturia că Fiul lui Dumnezeu nu a părăsit lumea, ci a păstrat o legătură necontenită cu oamenii, cu apostolii în primul rând, pentru ca ei înşişi – şi prin ei şi noi – şi toţi oamenii să se convingă de adevărul Învierii.

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi credincioşi şi credincioase, cititori şi cititoare,

Informaţii legate de acest praznic împărătesc se găsesc la Sfinţii Atanasie al Alexandriei, Ioan Gură de Aur, Grigorie de Nyssa, Eusebiu de Cezareea, Fericitul Augustin şi alţii, dar şi în Constituţiile Apostolice, iar pelerina Egeria, în jurnalul său de călătorie, descrie festivităţile care aveau loc în Biserica „Naşterii Domnului” din Betleem cu această ocazie.

La început, Înălţarea Domnului şi Cincizecimea se serbau împreună, Înălţarea fiind considerată preludiul Cincizecimii. Legătura dintre Înălţare şi Cincizecime se descoperă în cuvintele Mântuitorului: „Dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi.” (Ioan 16, 7).

„Hristos – apa cea vie” – Predica Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Duminica a V-a după Paști

 

Dacă Moise, prin cărţile sale, nu a reuşit să aducă o schimbare în viaţa conaţionalilor samarinencei, a reuşit, prin lucrarea lui Dumnezeu, o singură veste primită de la o femeie cu un orizont care părea că se întinde numai la lumea simţurilor, dar care, prin pocăință asumată, a devenit glasul lui Hristos în acea cetate. Ulterior convertirii lor, samarinenii îşi mărturisesc convingerea că Hristos, pe Care Îl rugau să mai rămână la ei, este Mesia cel mult aşteptat. Doreau să rămână – precum odinioară apostolii – în adumbrirea luminii taborice.

---

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi credincioşi şi credincioase, cititori şi cititoare,

Episodul întâlnirii Mântuitorului cu femeia samarineancă este redat doar de Sfântul Evanghelist Ioan (4, 5-42).

Trecerea lui Iisus din Iudeea spre Galileea prin Samaria nu a fost întâmplătoare. Este știut faptul că samarinenii erau dispreţuiţi de iudei întrucât amestecaseră rânduielile Legii cu diferite obiceiuri păgâne, asiro-babiloniene, ajungând până la a-şi alcătui un alt Pentateuh, cunoscut sub numele de Pentateuhul samarinean.

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul – Cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Calinic

 

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi credincioşi şi credincioase, cititori şi cititoare,

 

Sărbătoarea de astăzi, atestată încă din primele secole creştine, îşi are o sorginte scripturistică. Stabilirea zilei de naştere a Înaintemergătorului (Luca 1, 57; Ioan 1, 15) în ziua de 24 iunie nu a fost întâmplătoare. În calendar sunt sărbătorite liturgic doar trei zile de naştere a unei persoane: Naşterea Domnului, Naşterea Maicii Domnului şi Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Şi aceasta pentru că ele sunt momente hotărâtoare în istoria mântuirii, semne minunate ale lucrării lui Dumnezeu pe pământ.

Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul a avut loc după ce preotul Zaharia a încheiat zilele slujirii sale la templu. Tămâierea în Sfânta Sfintelor se făcea o dată pe an, în luna a şaptea, ziua a zecea (Leviticul 16, 29-34).

Sfânta Cuvioasă Parascheva – Cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Calinic

 

Dincolo de minunea neputrezirii trupului, mireasma ce îl înconjoară şi căldura mâinilor, rămân bunătăţile nebănuite şi frumuseţile nespuse pe care le-a câştigat cu osârdia trupului şi cu purtarea crucii şi pe care cu îndrăzneală le cere Mirelui Ceresc pentru toţi cei care aleargă la racla ei cu încredere, ducându-i prinosul de rugăciune iubitoare. Iar Sfânta răspunde cu răbdare tuturor, mai devreme sau mai târziu, în numele Mântuitorului, Izvorul tuturor bunătăţilor!

---

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Sfânta Parascheva, sau Sfânta Vineri, cum i se mai spune în popor, s-a născut în anul 1025 în satul Epivata, astăzi Selimpaşa, o localitate din Turcia.

Din tradiţie, se cunoaşte că mama sa se numea Sofia, tatăl Nechita, iar fratele ei se numea Eftimie; acesta, după mai bine de treizeci de ani de nevoinţă într-o mănăstire din Constantinopol, va ajunge episcop de Madit (Turcia).

Viața Maicii Domnului – o sinteză pentru omul grăbit

Biografia istorică şi teologică a Maicii Domnului cuprinde patru perioade: 1-15 ani; 15-28 ani; 29-46 este o perioadă de 18 ani de tăcere, 46-49 ani şi 49-60 ani.

Prima perioadă cuprinde trei momente importante: Naşterea Mariei, ducerea ei la templu şi încredinţarea ei de către Zaharia Dreptului Iosif.

Cât priveşte primul moment, potrivit Protoevangheliei lui Iacov, Maria s-a născut din părinţii Ioachim şi Ana, fiind unicul lor copil, dobândit la bătrâneţe după stăruitoare rugăciuni. Ioachim, tatăl Fecioarei Maria, se trăgea din seminţia lui Iuda, fiind urmaş al regelui David, iar Ana, mama sa, era fiica preotului Mathan din Betleem, din seminţia lui Aaron.

Viața Maicii Domnului – o sinteză pentru omul grăbit

 

Biografia istorică şi teologică a Maicii Domnului cuprinde patru perioade: 1-15 ani; 15-28 ani; 29-46 este o perioadă de 18 ani de tăcere, 46-49 ani şi 49-60 ani.

Prima perioadă cuprinde trei momente importante: Naşterea Mariei, ducerea ei la templu şi încredinţarea ei de către Zaharia Dreptului Iosif.

Cât priveşte primul moment, potrivit Protoevangheliei lui Iacov, Maria s-a născut din părinţii Ioachim şi Ana, fiind unicul lor copil, dobândit la bătrâneţe după stăruitoare rugăciuni. Ioachim, tatăl Fecioarei Maria, se trăgea din seminţia lui Iuda, fiind urmaş al regelui David, iar Ana, mama sa, era fiica preotului Mathan din Betleem, din seminţia lui Aaron.

Carantina, Autoizolarea și Depresia

 

 Înaltpreasfințitul Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului

După cum se vede, a dat peste români – că nu a fost destul până acum, în istorie, o stare anapoda –carantina! Este o stare specială, când trebuie să stăm în casă, după ce ne-am infectat cu anumite boli care bântuie, din când în când, România, dar și pe cei care vin din afara țării, aducând tot felul de reptile microscopice, așa cum este coronavirusul, care a umplut meridianele și paralelele Pământului. Fiecare infectare are istoria ei, cauze și pricini diferite – după vremuri, stări sociale și oameni.

Dacă vii din afara țării, unde ai luat contact cu cei bolnavi și dacă te deplasezi, revenind acasă, în România, s-a rânduit ca să ai grijă. Să recunoști starea de fapt, să declari curat și fără ascunzișuri și să primești statutul de încarantinat timp de 14 zile! Bine că nu sunt mai multe, 140 sau 1400 de zile. Doar 14 zile trec ca ziua de ieri. Sunt zile puține de precauție, dar urmează o izbăvire mai rapidă.