Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica Floriilor

 Buchetul virtuților din post, lumini ale biruinței

Duminica a VI-a din Postul Mare (a Floriilor), Ioan 12, 1-18.

Sărbătoarea Intrării în Ierusalim a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos este numită în popor și Floriile, de la florile pe care mulțimile și copiii le purtau în mână, aclamând intrarea în Ierusalim a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca Domn și Împărat.

Evanghelia sărbătorii ne arată că Maria, sora lui Lazăr, ca semn de prețuire și de recunoștință pentru tot ceea ce Mântuitorul Iisus Hristos a făcut ca prieten al lui Lazăr, al Mariei și al Martei, a vărsat mir de mare preț pe picioarele Lui și le-a șters cu părul capului ei. Maria, sora lui Lazăr, este o altă femeie decât femeia păcătoasă despre care vorbește Sfântul Evanghelist Luca, pentru că pocăința femeii păcătoase nu s-a petrecut în Betania, ci în Nain. Semnificația nardului sau mirului de mare preț este deosebit de bogată. Când Iuda Iscarioteanul a întrebat: ‘Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari și să-i fi dat săracilor?’ (Ioan 12, 5), Mântuitorul Iisus Hristos a răspuns: ‘Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna’ (Ioan 12, 7-8). Mirul de mare preț ca simbol al îngropării Domnului Iisus Hristos a devenit în Biserică Sfântul Mir folosit pentru sfințirea Sfintei Mese din biserica nouă care închipuie mormântul Mântuitorului în care El a fost îngropat și din care El a înviat.

Să-l întâmpinăm și noi pe Hristos

                                                                                                          Pr. Crișan Traian

 

”Mulțime multă auzind că vine Iisus  a ieșit în întâmpinarea Lui”.   ( Ioan 12:12-19 )

Trei ani și mai bine, Domnul Iisus a vestit Evanghelia Împărăției și a săvârșit multe minuni, culminând cu învierea lui Lazăr. Acum se îndreaptă pentru ultima oară spre Ierusalim întâmpinat cu mult entuziasm de mulțime mare de oameni, care aștern în calea Lui hainele lor și ramuri verzi, salutând cu bucurie și strigând: ”Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de Sus” (Mt. 21,9).

Ce i-a îndemnat să facă acest lucru?

Despre intrarea Domnului în Ierusalim – Sfantul Ignatie Briancianinov

“Bucura-te foarte, fiica Sionului, propovaduieste, fiica Ierusalimului:

 iata, împaratul tau vine la tine drept si însusi mântuitor,

 blând si calare pe asin si  pe mânz tânar“

(Zah. 9, 9).

Dumnezeiescul Proroc a prevestit mai bine de patru sute de ani înainte acea întâmplare pe care noi o pomenim si o praznuim astazi. Domnul nostru Iisus Hristos, terminându-si propovaduirea pe pamânt, a intrat sarbatoreste în împarateasca cetate a Ierusalimului, în cetatea închinarii la Dumnezeul Cel adevarat, în cetatea care era a lui Dumnezeu mai mult decât orice cetate.

Domnul a savârsit aceasta intrare ca împarat si biruitor, pentru a încununa slujirea sa cu nevointa hotarâtoare: calcarea mortii prin moarte, îndepartarea blestemului de la neamul omenesc prin luarea acestui blestem asupra Sa. El a savârsit intrarea în cetatea împarateasca pe “mânzul asinei” (Ioan 12, 15), “pe care nimeni din oameni niciodata n-a sezut”, ca sa înapoieze omenirii vrednicia împarateasca pierduta de stramosul nostru, sa i-o înapoieze prin suirea pe cruce (Luca 19, 30).

E Duminica şi-i astăzi ziua Sfintelor Florii

Duminica la Florii - Corul mixt al Parohiei ortodoxe din Simeria - Biscaria

Explicarea icoanei Intrarii Domnului in Ierusalim (Floriile)

Este zugravita ca icoana praznicala, singura pusa pe tetrapopodul obisnuit pentru inchinarea credinciosilor in ziua praznicului sau in catapeteasma, in sirul icoanelor praznicelor imparatesti. Pe peretii locasului de inchinare – in biserica – este zugravita in conca de nord a absidei naosului, in imediata vecinatate cu icoana Invierii (Voronet) sau in absida altarului – partea de sud (Dobrovat).

Intrarea Domnului in Ierusalim – fundamentare scripturistica a evenimentului

Icoana este descrisa de Sfintii Evanghelisti: „Iar cand S-a apropiat de Ierusalim si au venit la Betfaghe in Muntele Maslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici, zicindu-le: Mergeti in satul care este inaintea voastra si indata veti gasi o asina legata si un manz cu ea; dezlegati-o si aduceti-o la Mine.

Osana! Duminica a VI-a din Post (a Floriilor)

Evanghelia de la Ioan 12,1-18

¹ Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. ² Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. ³Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. ⁴ Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: ⁵ Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? ⁶ Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. ⁷ A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. ⁸ Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. ⁹ Deci mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi. ¹⁰

 Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare. ¹¹ Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus. ¹² A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, ¹³ au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! ¹⁴Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: „Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei”. ¹⁶ Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise pentru El şi că acestea I le-au făcut Lui.¹⁷ Deci da mărturie mulţimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. ¹⁸ De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.

Litera omoară, iar duhul dă viaţă (Predică la Duminica Floriilor)

Acum prăznuim unul dintre cele mai mari evenimente din viaţa pământească a Domnului nostru Iisus Hristos: intrarea Lui sărbătorească în Ierusalim. În zilele acelea, cetatea era plină cu oameni veniţi de pretutindeni la marea sărbătoare a Paştilor. Ea răsuna de zvonurile privitoare la Marele Proroc şi Făcător de minuni din Nazaret, Ce tocmai săvârşise cea mai mare dintre nenumăratele Sale minuni – învierea lui Lazăr, care zăcuse patru zile în mormânt, şi aştepta sosirea Lui, şi se pregătea să îl întâmpine sărbătoreşte.

Hristos Se ferise întotdeauna de cinstiri, poruncindu-le dracilor pe care îi scotea să nu dea de ştire că El ,este Fiul lui Dumnezeu, iar celor vindecaţi să nu povestească despre minunea vindecării lor. 

N-avem voie să ne aliem cu cei care azi strigă „Osana!” iar mâine: „Răstigneşte-L!”

 

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula

Din Evanghelia de la Ioan 12, 1-18 citire:

 „Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Şi Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mult preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis:

«Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-l fi dat săracilor?»

Dar el a zis aceasta nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea.

Tradiție vie pe Valea Mureșului: Taina Sfântului Maslu, săvârșită la Simeria-Biscaria

În Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Parohia Simeria-Biscaria, Protopopiatul Orăștie, a fost săvârșită joi, 2 aprilie, Taina Sfântului Maslu de către un sobor format din paisprezece preoți, veniți din parohiile învecinate. Evenimentul a continuat o tradiție de peste patru decenii, prin care preoții și credincioșii din localitățile de pe Valea Mureșului se adună în rugăciune comună.

La finalul slujbei, cuvântul de învățătură a fost rostit de părintele Alexandru Dascălu, de la Parohia Simeria Veche, iar părintele paroh Gabriel Basa a adresat mulțumiri preoților participanți pentru slujirea lor în mijlocul credincioșilor.

Această rânduială liturgică își are începuturile în anii ’80, fiind inițiată de vrednicul de pomenire părinte Ioan Sabău, mărturisitor al credinței în perioada regimului comunist. Cu sprijinul preoților din acea vreme, a fost stabilit un program prin care Taina Sfântului Maslu se săvârșește, în fiecare an, pe parcursul Postului Mare, în mai multe biserici din localitățile de pe Valea Mureșului.

Programul din acest an al săvârșirii Tainei Sfântului Maslu a fost următorul:

• Duminică, 1 martie – Bobâlna
• Luni, 2 martie – Simeria Șosea
• Marți, 3 martie – Banpotoc
• Joi, 5 martie – Rapolțel
• Luni, 9 martie – Simeria Centru
• Marți, 10 martie – Cărpiniș
• Joi, 12 martie – Rapolt
• Luni, 16 martie – Uroi
• Marți, 17 martie – Săulești
• Joi, 19 martie – Simeria Veche
• Miercuri, 25 martie – Boiu
• Joi, 26 martie – Folt
• Luni, 30 martie – Chimindia
• Marți, 31 martie – Totia
• Joi, 2 aprilie – Simeria-Biscaria

Slujbele au început, în toate aceste biserici, la ora 17:00.

Un element definitoriu al acestei tradiții, păstrat până astăzi, este faptul că nu se primesc bani pentru pomelnice, subliniindu-se astfel caracterul jertfelnic și autentic al slujirii preoțești.

Pentru credincioșii din zonă, Taina Sfântului Maslu este mai mult decât o slujbă: este o mărturie vie a credinței și o expresie a unității comunității. De peste 45 de ani, această tradiție adună generații întregi în rugăciune, oferind întărire sufletească în perioada Postului Mare.

La finalul fiecărei slujbe, credincioșii primesc câte un colăcel, gest de milostenie menit să vină în sprijinul celor care participă direct după programul de lucru, fără a avea posibilitatea de a lua masa.

Figura părintelui Ioan Sabău rămâne esențială pentru această tradiție. Născut în 1914, el a fost un adevărat „patriarh al hunedorenilor”, cunoscut pentru curajul mărturisirii credinței în vremuri de prigoană. A construit prima biserică din Vinerea, județul Alba, în plin regim comunist, și a rămas în memoria credincioșilor prin blândețea și înțelepciunea sa.

Prin viața și cuvintele sale – „Voi aveți puncte cardinale? Voi știți încotro mergeți?” - părintele Sabău continuă să inspire și astăzi, iar tradiția Sfântului Maslu rămâne un simbol al credinței statornice, al unității și al nădejdii pe Valea Mureșului.

mai multe fotografii aici: 

https://www.facebook.com/share/p/187u3p7r9q/

Taina Sfântului Maslu

 

Această Sfântă Taină a Maslului, care continuă în Postul Mare, este mai mult decât o slujbă – este o mărturie vie a unei tradiții de peste 45 de ani, ce unește credincioșii din mai multe parohii de pe Valea Mureșului într-o rugăciune comună.

Căci împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere (1 Corinteni 4, 20

 

Care este această împărăţie a lui Dumnezeu despre care vorbeşte? Este împărăţia lui Dumnezeu care există în noi, care se descoperă în sufletul fiecărui creştin autentic încă de aici de pe pământ, şi nu doar după înfricoşătoarea Judecată a Domnului. Aşadar despre această împărăţie a lui Dumnezeu vorbeşte aici dumnezeiescul apostol. Şi această împărăţie a lui Dumnezeu în inima noastră „nu stă în cuvânt... ci în putere". Şi asta înseamnă că nu din cuvintele noastre se vede dacă participăm sau nu la viaţa dumnezeiască şi veşnică, ci din puterea duhovnicească. Şi dacă avem sau nu această putere o arată viaţa noastră, faptele noastre.

Sunt mulţi asemenea „ritori" care par puternici în cuvânt, care prin iscusinţa limbii atrag inimile oamenilor. Dar ale căror oameni? Ale celor care sunt fermecaţi de formele exterioare. Căci doar forme există în cuvintele acestor „ritori", doar forme şi nu putere, putere nu există deloc.

Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru (Luca 17, 21)

 

După cum este sădită floarea, după cum se alcătuieşte embrionul în pântecele mamei, în acelaşi chip tainic începe să devină realitate împărăţia lui Dumnezeu în sufletul creştinului. Şi taina aceasta este şi mai adâncă decât taina naşterii şi dezvoltării organismelor vii. Aici harul dumnezeiesc lucrează în inima însetată de adevăr, în inima care-L iubeşte pe Hristos. Acest har naşte în noi virtuţile şi ne conduce la desăvârşirea duhovnicească, care devine împărăţia lui Dumnezeu în noi. Nu ştim cum lucrează harul dumnezeiesc în inima noastră, deseori energiile lui sunt cu totul neobservate şi totuşi harul lucrează, lucrează neîncetat. Dumnezeu clădeşte neîntrerupt în sufletul nostru marea şi slăvita lui împărăţie. Nu există taină mai mare ca aceasta.

Programul Maslurilor în perioada Postului Mare

   

Duminică  01 martie Bobâlna

   Luni  02 martie Simeria Șosea

   Marți 03 martie Banpotoc

  Joi 05 martie Rapolțel

  Luni 09 martie Simeria Centru

  Marți 10 martie Cărpiniș

 Joi 12 martie Rapolt

 Luni 16 martie Uroi

 Marți 17 martie Săulești

Joi 19 martie Simeria Veche

 Miercuri 25 martie Boiu

Joi 26 martie Folt

Luni 30 martie Chimindia

Marți 31 martie Totia

Joi 02 aprilie Simeria Biscaria

Săvârșirea Tainei Sf. Maslu 

va începe, în toate Bisericile,  

la ora 17.00

       

Nu ştiţi, oare, fiii cărui Duh sunteţi? (Luca 9, 55)

 

Înfricoşător lucru este vrăjmăşia şi despărţirea dintre oameni. Samarinenii şi iudeii nu vorbeau între ei, dar o despărţire şi mai mare între oameni există în epoca noastră. Omenirea este împărţită în popoare şi state, încă şi între oamenii de acelaşi neam există separare în diferite grupuri sociale. Şi peste tot există vrăjmăşie, vrăjmăşie care îşi are cauza în diferenţele politice, sociale, culturale şi religioase care există între diferite popoare.

Nu ştiţi, oare, fiii cărui Duh sunteţi? (Luca 9, 55). Nu ştiţi că duhul creştinului este duhul iubirii pentru toţi oamenii, duhul unităţii şi armoniei, şi nu al despărţirii şi dividerii? Doar iubirea dumnezeiască îi poate uni pe oameni. Cred că şi mulţi dintre voi nu ştiţi ai cărui duh sunteţi.

PROGRAMUL SFINTELOR SLUJBE ÎN PERIOADA POSTULUI SFINTELOR PAŞTI

 

PRIMA SĂPTĂMÂNĂ DIN POST, DE LUNI PÂNĂ JOI
 Ora 19.00  –  Canonul cel Mare

DUMINICA, PRAZNICE ÎMPĂRĂTEŞTI ŞI SĂRBĂTORI
Ora   8.30 – Utrenia
Ora   9.45 – Sfânta Liturghie
Ora 18.00 – Vecernia

MIERCURI

Ora 19.00 – Pavecerniţa mare

VINERI
Ora   8.30 – Sfânta Liturghie a Darurilor înainte Sfinţite
Ora 19.00 – Pavecerniţa mare

SÂMBĂTA
Ora   8.30 – Sfânta Liturghie           

Ora 10.00 – Pomenirea morţilor(Parastase)
Ora 18.00 – Vecernia

E nevoie de stăruinţă în înfăptuirea binelui

 

Trebuie să alegem drumurile vieţii noastre serios şi responsabil. Atunci când alegem drumul lui Hristos trebuie să ne gândim şi cu mintea şi cu inima dacă vom fi statornici pe acest drum pe care l-am ales, dacă suntem hotărâţi să urmăm drumul Crucii, drumul greu al durerii şi suferinţei. Când vedem că în inima noastră nu există statornicie, că într-o zi urmăm calea lui Dumnezeu şi în ziua următoare ne ademeneşte lumea, atunci să nu minţim în faţa lui Dumnezeu, zicând: „Da, Doamne", şi apoi să nu mergem.

Să nu fim ca acei oameni şovăitori care-şi părăsesc drumul. Să nu fim ca al doilea fiu, care a spus „Da, Doamne" şi nu s-a dus. Ci cu statornicie şi smerenie să urmăm calea lui Hristos şi să nu o părăsim.

Să ne revenim, să ne pocăim şi să cerem ajutorul lui Dumnezeu cu hotărârea de a-L urma. Să ne conducem deci paşii pe greul drum al Crucii. Amin.

Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei
Cuvinte despre credinţă şi adevăr
Traducere din limba greacă: Cristian Spătărelu
Editura Egumeniţa 2021

Niciodată nu este târziu pentru a ne pocăi

 Niciodată, niciodată nu este târziu pentru ca omul să înceapă noua viaţă întru Hristos, drumul sfinţeniei, prin păzirea poruncilor. Chiar şi atunci când ne aflăm la sfârşitul vieţii noastre, avem putinţa să ne pocăim cu adevărat şi Dumnezeu să ne ierte toate păcatele pe care le-am făcut odinioară, oricât de multe ar fi fost, fiindcă Domnul doar asta aşteaptă, să ne pocăim.

Domnul, precum şi înaintemergătorul Lui, Ioan, îşi începe predica spunând: Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor (Matei 3, 2). Fiecare zi a vieţii noastre ne aduce mai aproape de Judecată, când pentru noi se va deschide sau se va închide pentru totdeauna împărăţia lui Dumnezeu. Să ne amintim asta şi să o avem mereu în minte. Să nu pierdem timpul, să nu ne risipim ultimele zile şi ore ale vieţii noastre. Fie şi la sfârşit să ne pocăim, pentru multele noastre păcate pe care le-am făcut odată, când ne-am risipit viaţa în zadar.

Cântarea dragostei

 

Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu (I Corinteni 13, 12). Toate cunoştinţele noastre, care acum ni se par atât de clare şi limpezi, nu sunt nimic altceva decât o lumină slabă într-o oglindă neclară. Iar atunci, când va veni vremea deplinei descoperiri, vom vedea adevărul faţă către faţă. Atunci vom avea cunoaşterea deplină, după cum ne-o va descoperi Dumnezeu. După cum despre Dumnezeu nu există nimic ascuns în lume, nu va exista nici pentru mine nimic ascuns, atunci le voi cunoaşte pe toate cu deplinătate. Iubirea ni le va descoperi pe toate.

Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea (1 Corinteni 13, 13). Credinţa, nădejdea şi dragostea sunt viaţa noastră, cu acestea trebuie să trăim. Sunt sprijinul nostru, suflarea noastră. Însă să ţinem minte: deşi credinţa este mare şi nădejdea binecuvântată, mai presus de acestea este dragostea. Să dobândim dragostea lui Hristos, să ne curăţim inima şi să facem în ea loc dragostei. Amin.

Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei
Cuvinte despre credinţă şi adevăr
Traducere din limba greacă: Cristian Spătărelu
Editura Egumeniţa 2021

Fiecare va primi după faptele sale

 Fiecare va primi după faptele sale şi după măsura curăţiei pe care o are în inimă. Domnul venea la apostolii Lui, venea la mucenici atunci când sufereau chinuri neînchipuite, şi îi întărea. Vine şi acum şi sălăşluieşte în inima oamenilor lipsiţi de răutate şi curaţi. Va veni la sfârşitul vieţii noastre, când sufletul fiecăruia se va despărţi de trup. Venea la apostoli atunci când, după multe chinuri, sufletul lor părăsea trupul, întrucât toţi apostolii, în afară de Sfântul Ioan Teologul, au avut sfârşit mucenicesc. Venea ca să le întâlnească sufletul. La fel va veni să întâlnească sufletele oamenilor buni, drepţi şi curaţi.