“Ghinion sau şansă, zise bătrânul, Dumnezeu le ştie pe toate?”
"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan))
“Ghinion sau şansă, zise bătrânul, Dumnezeu le ştie pe toate?”
Înainte de înălțarea Sa la cer, Mântuitorul a poruncit ucenicilor Săi să nu se despartă de Ierusalim, ci să aștepte împlinirea făgaduinței Tatălui ceresc, adică primirea Duhului Sfânt. Și li s-a spus că atunci vor fi îmbrăcați cu putere de sus, vor fi luminați și întăriți să predice Evanghelia în toată lumea, să învețe toate neamurile și să le boteze în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și astfel să-I fie martori până la marginea pământului (Fapte 1, 8) și până la sfârșitul veacului.
Făgăduința s-a împlinit în Duminica Cincizecimii, când, într-adevăr, S-a coborât Duhul Sfânt peste Sfinții Apostoli „ca o suflare” de vânt, sub chipul limbilor „ca de foc”, și a revărsat în ei o putere nouă, necunoscută lumii până atunci, care a făcut din pescarii simpli și fricoși, de până atunci, cei mai devotați Apostoli și cei mai neînfricați misionari, cum n-a mai avut lumea niciodată.
Ioan 7:47-53; 8:1-2 / Fapte 2:1-1
In ziua cea din urma - ziua cea mare a sarbatorii - Iisus a stat intre ei si a strigat, zicand: Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea. Cel ce crede in Mine, precum a zis Scriptura: rauri de apa vie vor curge din pantecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau sa-L primeasca acei ce cred in El. Caci inca nu era (dat) Duhul, pentru ca Iisus inca nu fusese preaslavit.
Deci din multime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevarat, Acesta este Proorocul. Iar altii ziceau: Acesta este Hristosul. Iar altii ziceau: Nu cumva din Galileea va sa vina Hristos? N-a zis, oare, Scriptura ca Hristos va sa vina din samanta lui David si din Betleem, cetatea lui David? Si s-a facut dezbinare in multime pentru El. Si unii dintre ei voiau sa-L prinda, dar nimeni n-a pus mainile pe El. Deci slugile au venit la arhierei si farisei, si le-au zis aceia: De ce nu L-ati adus? Slugile au raspuns: Niciodata n-a vorbit un om asa cum vorbeste Acest Om.
„Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească cei ce cred în El. ” (loan VII, 38-39).
Între toate sărbătorile creştine de peste an, trei strălucesc în chip deosebit în calea pregătirii şi desăvârşirii noastre spirituale: Naşterea cea după trup a Domnului Hristos, Învierea Sa cea prea minunată din morţi şi Coborârea Sfântului Duh în ziua Cincizecimii, numită de poporul nostru Rusaliile.
Astăzi cinstim în chip deosebit prin imnuri, cântări şi rugăciuni, cu nespusă bucurie duhovnicească, sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh asupra Sfinţilor Apostoli adunaţi în ziua Cincizecimii în foişorul din Ierusalim, precum şi asupra celor ce au fost de faţă la acest fapt minunat.
Când e vorba de creșterea copiilor, simpla cunoaștere a psihologiei copilului sau chiar o fină intuiție cu privire la proprii copii nu ne vor duce către Ființa cea veșnică, dacă nu chemăm și harul dumnezeiesc prin rugăciune. Educația religioasă a copiilor se face mai ales prin puterea exemplului și prin atmosfera de dragoste și rugăciune de acasă. – Maica Magdalena
Factorii decisivi în instrucție și educație sunt: înțelegerea, învățarea și exercițiul. – Pr. Prof. Ioan G. Coman
În timpul sarcinii, și tatăl și mama să fie răspunzători, pentru că în prunc se înregistrează absolut tot ceea ce trăiesc părinții atât în clipa zămislirii, cât și în viața lor, în general. – Părintele Rafail Noica
Părinţii care trăiesc în adevăr, care iau fiecare clipă ca un fior dumnezeiesc, care trăiesc în dragoste deplină, au mintea clară, limpede și pot să aducă pe lume un copil ca pe o bucurie pentru viaţă. – Părintele Iustin Pârvu
Ca metodă, tot blândeţea. Dar asta nu înseamnă să nu le împletim, ci să fie şi un pic de asprime, pentru că el doreşte să împlinească numai ce vrea el, nu ceea ce trebuie. – Părintele Arsenie Papacioc
Oricine va primi, în numele Meu, pe unul din aceşti copii, pe Mine Mă primeşte – Marcu 9,37
Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu – Marcu 10, 14
Aducerea pe lume a unui copil este izvor de bucurie, de bine şi de binecuvântare pentru întreaga familie – IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei
Şi vă rog, lepădaţi obiceiurile idolatre. Nu-i mică ruşinea să se ţină într-o casă de creştini obiceiuri păgâne. E chiar de râsul râsului! Să aprindă lămpi şi să vadă care se stinge mai repede şi lucruri de felul acesta care-i duc la ruină pe cei ce le fac. Şi să nu credeţi că sunt mărunte.
Fiecare dintre noi am citit, măcar o dată, viața unui sfânt. Am văzut atunci că, indiferent dacă au trăit în primele secole creștine, mai târziu sau chiar în perioada contemporană, ceva i-a deosebit de noi, ceilalți. Sfinții sunt parte din acea „categorie” de oameni care și-au lustruit fereastra sufletului pentru ca aceasta să devină transparentă pentru lumina, harul, iubirea şi milostivirea lui Dumnezeu.
Sfântul Nicolae Velimirovici, unul dintre cei mai mari sfinți contemporani, spunea că sfinții și copiii Îi sunt dedicați lui Dumnezeu: „Copiii și sfinții sunt ai lui Dumnezeu. Ei sunt linia de demarcație dintre Împărăția Cerurilor (existența plină de lumină) și întunericul inexistenței (Matei 18, 2-5)”.
Într-adevăr, după cum citim și în Viețile sfinților, Dumnezeu cheamă pe sfinţii Săi din orice neam şi de orice vârstă, căsătoriţi sau monahi, bătrâni, tineri sau copii. Da, mulţi copii au devenit sfinţi la vârstă fragedă fie pentru credinţa lor, pentru dragoste sau milostenie, fie mucenicind și râvnind „râvna cea bună”.