LA MULȚI, FERICIȚI ȘI BINECUVANTAȚI ANI!

Iubiți credincioși și iubiți frați impreună slujitori, zilele în care ne aflăm,ne-au dat posibilitatea să revedem momentele pe care le-am petrecut , ne-am rugat, am muncit și ne-am bucurat să fim împreună. 

La momentul pășirii în NOUL AN doresc să mergem mai departe cu sufletul luminat de conștiința curată a faptului că am întreprins tot ceea ce ținea de noi - fiecare în parte, așa cum am făcut și până acum. 

Un om, oricât de bine intenționat ar fi, poate obține rezultate doar dacă are alături întreaga comunitate. De aceea vă invităm să ne rugăm împreună Bunului Dumnezeu să binecuvinteze faptele noastre trecute și să sporească rodul celor viitoare. 

Nădăjduiesc și cred că,tot ceea ce s-a realizat prin împreuna  nostră lucrare ne va ajuta să fim și de acum împreună indiferent de locul pe care îl ocupăm în diferitele momente ale vieții noastre.

 În plan personal vă doresc sincer să aveți parte de liniște, pace sufletească și bună sporire, ceea ce de altfel le doresc tuturor celor dragi și astfel, sănătoși și voioși să pășim spre clipele și încercările care de acum ne stau înainte.

LA MULȚI, FERICIȚI ȘI BINECUVANTAȚI ANI! 

Predică la Anul Nou - Pr. Ilie Cleopa

Părinţilor şi fraţilor şi iubiţi credincioşi,

...(Astăzi) Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare din Răsărit prăznuieşte trei sărbători: Anul Nou, Tăierea îm­pre­jur cea după trup a lui Hristos Mântuitorul şi Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capado­chi­ei. Şi pentru că... nu se poate cuprinde într-o pre­di­că tot ce ar trebui spus despre aceste trei praznice, m-am gândit... să mă ocup într-o mică parte din predică de însemnătatea anului nou.

Cum s-a ajuns la noi, românii, să se prăznuiască anul nou la 1 ianuarie? Iată prin ce împrejurări s-a ajuns la aceasta şi ce însemnătate are anul nou.

PROGRAMUL SFINȚIRII CASELOR CREDINCIOȘILOR - Perioada: 2-5 IANUARIE

Sector 1: 
  02 IANUARIE

STRADA 1 DECEMBRIE - BLOCURI: 4,3,2,5, CĂMIN REVA

STRADA FABRICII – BLOCURI: 1,7,8 și STRADA IOSIF HODOȘ

STRADA ZORILOR – BLOC 4 

 03 IANUARIE

 STRĂZILE : IOAN BUDAI DELEANU  și  1 MAI ( cu sectoarele  adiacente străzilor cuprinse în perimetrul acestora)

 04 IANUARIE

 STRĂZILE : PR. NISTOR SOCACIUN și BISCARIA (de la intersecția cu str. Pr. N. Socaciu spre str. 1 Decembrie- Parcul dendrologic)

 05 IANUARIE

 STRĂZILE:  MUREȘULUI; NICOLEA BĂLCESCU; SIGISMUND TODUȚĂ și PRIMĂVERII ( cu sectoarele  adiacente străzilor cuprinse în perimetrul acestora) 

Sector 2

 02 IANUARIE

 STRADA ION LUCA CARAGIALE: BLOCUL 5

STRADA 1 DECEMBRIE - BLOCURI: D1,C1,B1,A1,C,B,A, 6,2,CĂMIN NEFAMILIȘTI și 3; STRADA PR. NISTOR SOCACIU - BLOC 1 

 03 IANUARIE

 STRĂZILE : PROGRESULUI  și  ION CREANGĂ ( cu sectoarele  adiacente străzilor cuprinse în perimetrul acestora)

 04 IANUARIE

 STRĂZILE : BISCARIA (de la intersecția cu str. Pr. N. Socaciu spre str. G.COȘBUC -inclusiv) și TRAIAN

 05 IANUARIE 
 STRAZILE: DOBROGEANU GHEREA; FABRICII ( case);  AUREL VLAICU

Naşterea Domnului – Crăciunul

CRĂCIUN — numele dat în popor marii săr­bători a Naşterii Domnului (25 decembrie), sărbă­toare creştină, care, până în sec, IV, era serbată în Răsărit împreună cu Botezul Domnului, la 6 ianuarie. Despre originea cuvântului Crăciun părerile sunt împărţite. Cei mai mulţi admit cuvântul calatio-calationem. de la calo-a chema, a convoca: calatio— chemarea poporului, convocarea de către preoţi a credincioşilor la începutul fiecărei luni spre a se comunica festivităţile, slujbele din luna respectivă (DIV). Alţii propun ca origine cuvântul creationem—creaţie, zidire, iar unii îl consideră provenind din slavonescul Krăciun (ca şi colindă ş.a.).

Crăciunul trebuie să fie un praznic al milostivirii faţă de cei săraci

Duminica dinaintea Naşterii Domnului

Ev. Matei I, 1-25

Evanghelia din această duminică cuprinde „Cartea Neamului lui Iisus". Această carte arată că a trebuit o anumită pregătire, lungă de veacuri întregi, pentru primirea lui Iisus Hristos.

Şi praznicele cele mari trebuie aşteptate cu pregătiri sufleteşti, pentru că fiecare praznic închipuie o lucrare şi un dar al Mântuitorului Hristos pentru mântuirea noastră, iar darul praznicului trebuie înţeles şi primit cu folos sufletesc.

Cu pregătire sufletească trebuie să aşteptăm şi Crăciunul, Naşterea Domnului.

Magii de la Răsărit şi creştinii de astăzi

“Să ne depărtăm de lucrurile pământeşti, că şi magii, atâta vreme cât erau în Persia, vedeau numai steaua; dar când s-au depărtat de Persia, au văzut pe Soarele dreptăţii!

Să căutăm deci să fim şi noi ca magii! Să ne eliberăm de obiceiurile cele păgâneşti, să ne depărtăm mult de ele, ca să vedem pe Hristos; că şi magii nu L-ar fi văzut dacă nu s-ar fi depărtat de ţara lor. Să ne depărtăm de lucrurile pământeşti, că şi magii, atâta vreme cât erau în Persia, vedeau numai steaua; dar când s-au depărtat de Persia, au văzut pe Soarele dreptăţii; dar mai bine spus, nici steaua nu ar fi văzut-o dacă nu s-ar fi ridicat de acolo cu râvnă.

Să ne ridicăm şi noi! Lasă-i pe toţi ceilalţi să se tulbure! Noi să alergăm la casa Pruncului! Să nu ni se potolească dorul chiar dacă împăraţi, popoare şi tirani ne-ar tăia drumul. Aşa, vom depărta din calea noastră toate greutăţile. Că şi magii n-ar fi scăpat de primejdia care venea din partea împăratului, dacă n-ar fi văzut Pruncul. Înainte de a-L vedea, erau înconjuraţi din toate părţile de frică, de primejdii, de tulburări; după ce I s-au închinat, linişte şi siguranţă! Acum, nu-i mai primeşte steaua, ci îngerul, că prin închinare ajungând preoţi, I-au adus şi daruri.

Predică la sărbătoarea Sfântului Ignatie Teoforul

Sfântul Ignatie Teoforul este prăznuit pe 20 decembrie.

Fraţi creştini,

Trec mereu zilele una după alta şi cu ele trecem şi noi. Fiecare zi este o treaptă sau un inel din lanţul vieţii noastre, cu fiecare zi ne apropiem de un capăt, de sfârşitul acestei vieţi pământeşti şi, fără îndoială, ne apropiem de acel ocean al vieţii care este viaţa de dincolo de mormânt. Oricât ar trăi cineva de mult, totuşi, într-o bună zi, închide ochii aceştia pământeşti şi deschide alţi ochi şi adeseori şi mulţi vom fi uimiţi ce vedem dincolo de mormânt, mai ales dacă nu ne-am deprins în viaţa aceasta pământească să privim şi dincolo. Intr-adevăr, vom fi uimiţi văzând ce e dincolo.

Sfantul Teofan Zavoratul NE AJUTA SA NE SPOVEDIM AUTENTIC SI LUCRATOR

“Domnul si Mântuitorul nostru ne cheamă pe toti la Sine, graind: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu!” Sa ascultăm acest glas mângâietor şi să ne grăbim către Domnul. Impărăţia lui Dumnezeu – ce lucru negrăit de bun! Şi pocăinţa – ce mijloc lesnicios, îndemânos şi grabnic, mai ales în aceste zile, când toată rânduiala de viaţă, şi pilda de obşte, şi aceste slujbe mişcătoare, umilicioase, ne trag chiar împotriva voii noastre la plâns şi pocăinţă! Pe drept cuvânt Sfântul Apostol, înainte de începutul postului, i-a chemat pe toţi in Duminica lăsatului sec de brânză: „Iată, acum este vremea bineprimită! Iata acum este ziua mântuirii!” Vremea este bineprimită fiindcă păcătosul aţipit nu va mai auzi în nici o altă vreme asa des chemarea însufletitoare: „Desteaptă-te, cel ce dormi, si te va lumina Hristos!” Si bine faceţi că, luând aminte la această poftire, alergaţi la uşile pocăinţei cu atâta râvnă. Purcedeţi, deci, mai cu îndrăzneală, bateţi mai stăruitor! Multmilostivul va deschide, va tinde căi voi mâinile Sale şi vă va primi în braţe.

Naşterea Domnului, sărbătoarea familiei

† Justinian, Arhiepiscop Al Maramureșului și Sătmarului, 

21 Decembrie 2015

”Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoştinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ție”.

Acum, în aceste zile zbuciumate, Neamul nostru - Neam Creştin - s-a pregătit pentru Sfintele sărbători ale Naşterii Domnului. Acestea sunt sărbătorile bucuriei şi speranţei, sărbătorile în care noi, creştinii, preamărim Naşterea Fiului lui Dumnezeu. Copiii noştri se pregătesc şi în acest an să-L preamărească pe Iisus Hristos prin colindele străbune, pe care le-am moştenit de la tata, de la mama noastră, de la moşii şi strămoşii noştri.

Fericit este cel ce va prânzi în Împărăția lui Dumnezeu

Duminica a 28-a după Rusalii (Pilda celor poftiți la cină)

Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare a făcut cină mare și a chemat pe mulți; și a trimis la ceasul cinei pe slujitorul său ca să spună celor chemați: Veniți, că, iată, toate sunt gata! Și au început toți, câte unul, să-și ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor și trebuie să ies ca să-l văd; te rog, iartă-mă. Și altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat și mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat și de aceea nu pot veni. Și, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieși îndată în piețele și ulițele cetății, și pe săraci și pe neputincioși, și pe orbi și pe șchiopi adu-i aici. Și slujitorul a zis: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit, și tot mai este loc. Și a zis stăpânul către slujitor: Ieși la drumuri și la garduri și silește-i să intre, ca să mi se umple casa, căci zic vouă: Nici unul din bărbații aceia care au fost chemați nu va gusta din cina mea.( Luca 14, 16-24)

Pilda celor poftiți la cină. Duminica pretextelor sau pretextele de duminică

În parabola care se citește în această duminică din Evanghelia după Luca, capitolul 14, versetele 16-24, rostită de Mântuitorul Iisus Hristos, se face o alegorie la împărăția lui Dumnezeu și la modul cum suntem chemați să intrăm în ea.

În sensul ei primar împărăția lui Dumnezeu este asemănată cu o ”cină mare” la care stăpânul casei, adică Dumnezeu – Tatăl, ne cheamă să participăm. În parabolă vedem că sunt o parte din oameni care au fost invitați într-un mod special, dar au refuzat, invocând diferite pretexte, iar altă parte care au intrat circumstanțial, ca urmare a refuzului celor dintâi, stăpânul dorind să-și ”umple casa”.

Pilda celor poftiti la cina

Părinţilor şi fraţilor şi iubiţi credincioşi,

Aproape din tot cuvântul şi din tot versetul Sfintei Evanghelii de astăzi se pot trage o mulţime de învăţături şi nu va fi vreme să o tâlcuim cu de-amănuntul. Dar vom arăta puţine din ele, ca să vedeţi câtă comoară de învăţături cuprinde Sfânta Evanghelie.

Un om oarecare a făcut cină mare. Cine este omul acesta? Acesta este Însuşi Dumnezeul părinţilor noştri, Care, pentru negrăita Sa iubire de oameni, Se numeşte pe Sine om. De fapt, în Evanghelii Îl auzim pe Mântuitorul numindu-Se adeseori Fiul Omului, căci din iubirea de oameni cea negrăită şi minunată a venit El la noi şi S-a făcut Om.

De ce lipseşti? – Predica Mitropolitului Augustin de Florina la vindecarea femeii gârbove

„Şi învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta”(Luca 13,10)

Era, zice Evanghleia de astăzi, într-o sâmbătă, când Hristos s-a dus într-o sinagogă. Sâmbăta, evreii o ţin ca zi de închinare a lui Dumnezeu. În această zi este interzisă munca. Porunca Decalogului spune: „Şase zile din săptămână pentru muncă, dar sâmbăta trebuie să fie închinată slujirii lui Dumnezeu” (Ieşire 20, 9-10).

Iudeii respectau cu stricteţe această poruncă. Oricine încălca porunca şi lucra în zi de sâmbătă, era pedepsit cu o aspră pedeapsă.

Viaţa Sfintei Mucenițe Filofteia de la Curtea de Argeș

Fecioria şi milostenia sunt două fapte bune prea mari, care fac fecioară înţeleaptă pe ceea ce le are, îi umple vasele sufletului cu untdelemnul facerii de bine, îi înfrumuseţează candela, o umple cu untdelemn, o luminează, îi deschide uşa cămării celei de nuntă, o duce înăuntru la nunta cea veşnică, o uneşte cu mirele cel fără de moarte, cu unire nestricăcioasă. Însă numai când amândouă sunt împreună legate. Căci fecioria singură, neunită cu milostenia, deşi este o mare faptă mai presus de fire şi îngerească, dar dacă nu va avea milostenia însoţită cu ea, nu numai că nu poate agonisi untdelemn în vasele sufletului celei ce o are, nu numai că nu poate a-i lumina candela, a-i deschide uşa cămării celei de nuntă, ci tot neînţeleaptă se numeşte; iar vasele le deşertează, candela o stinge, uşa cămării o închide, apoi o face să audă: Nu te ştiu pe tine. După cum au auzit despre neînţeleptele fecioare din Evanghelie, care, deşi au avut fecioria, dar de vreme ce n-aveau şi milostivire către aproapele, pentru aceea uşa cămării li s-a închis şi au auzit: Nu vă ştiu pe voi.

Sfântul Nicolae Cel Datator de Daruri

Pr. Teofil Paraian
 

Cei mai mulți sfinți sunt ai „oamenilor mari”, care le înțeleg mǎreţiile. Sfântul Nicolae este si al „oamenilor mici” si, prin aceasta, al tuturor. La el se gândesc toți cei care-l așteaptă ca aducător de daruri. Îndreptător credinței si chip blândeţilor, de când a propovăduit in Mira Lichiei – unde a fost episcop – s-a impus in conștiința credincioșilor contemporani cu el si a rămas contemporan cu toate generațiile de credincioși. A câştigat cu smerenia cele înalte si cu sărăcia cele bogate. A fost sărac pentru ca n-a vrut sa fie bogat, a fost sărac pentru ca i-a ajutat pe cei săraci. I-a ajutat din prisosul lui pe semeni, pentru ca a știut ca prin milostenia sa se apropie de Cel Ce a spus: „Fericiți cei milostivi, ca aceia se vor milui.” A fost doritor de înmulțirea binelui si a bucuriei si a intervenit pentru ajutorarea celor ce erau sa piară in păcat.

Pilda vieţii Sf. Nicolae

ÎPS Laurențiu Streza,
Mitropolitul Ardealului

 

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Biserica, Mama noastră, se îngrijeşte în fiecare an să ne umple în chip minunat cu darurile Sfântului Duh prin intermediul praznicelor din cursul anului bisericesc. Prin Sfânta Liturghie sunt actualizate toate evenimentele vieţii Mântuitorului, putând participa în mod real, prin harul Sfântului Duh, la ele. Tot prin celebrare liturgică lăudăm, preaslăvim şi intrăm în comuniune cu toţi sfinţii, cu acei oameni care au urmat întru totul lui Hristos şi care au trăit viaţa Lui în trupurile lor muritoare. Prin Sfânta Liturghie înţelegem şi simţim sfinţenia, văzând în vieţile sfinţilor modul concret în care adevărul Evangheliei poate fi transpus în viaţa noastră de zi cu zi. Aceasta este pedagogia divină la care ne cheamă prăznuirea sfinţilor: nu doar laudă să le aducem prin cântări, ci să le imităm pilda vieţii lor, prin asceză, înfrânare şi păzirea poruncilor Evangheliei.

Rugăciunea citită în bisericile ortodoxe din Ardeal în 1 decembrie 1918

Rugăciunea citită în bisericile ortodoxe din Ardeal și Alba Iulia, în ziua Unirii, 1 decembrie 1918. Alcătuită exclusiv din citate scoase din Sfânta Scriptură, a fost scrisă de Patriarhul Miron Cristea, pe atunci Episcop de Caransebeș.

Doamne Dumnezeul nostru,Tu ești Părintele nostru; Tu ai văzut strămutarea părinților noștri și ai auzit strigarea lor, căci se făcuseră ei ca floarea în brumă și plecat spre pulbere era sufletul lor, și trupul lor lipit de pământ.

Tu ai împlinit și cu noi ceea ce ai făgăduit de mult.. Sfârma-voiu jugul de pe tine și voiu rupe legăturile Tale; lărgi-voiu hotarele Tale, aduna-vă-voiu dintre popoare și vă voiu strânge din țările unde sunteți împrăștiați; Restatornici-voiu judecătorii Tăi ca mai înainte, și sfetnicii Tăi ca la început.

Originea şi familia lui Andrei Şaguna (1808-1873)

Maria Berenyi,

  Revista Teologica, nr.1/2009, p.34-48

Andrei Şaguna, prin origine, era „darul cel mai preţios adus neamului întreg de către românii de la Pind”, cum afirma cunoscutul om de cultură Ion Simionescu, fost preşedinte al Academiei Române.

Strămoşii săi, alături de alte sute de aromâni, îşi părăsiseră locurile natale, din cauza opresiunii otomane, stabilindu-se în Miskolc, în nord-estul Ungariei.

Andrei Şaguna s-a născut în acest oraş la 20 decembrie 1808, numit prin botez Anastasiu. Era al treilea copil al negustorului Naum, din familia Şaguna, strămutată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea din înfloritoarea aşezare Grabova, de lîngă vestitul oras Moscopole, din cauza masacrelor la care Macedonia fusese supusă lui Ali Pasa din Ianina. Din Moscopole şi din zona adiacentă au emigrat marile familii aromâne care au contribuit decisiv la cristalizarea activităţilor comerciale şi bancare din Belgrad, Viena, Buda şi Pesta şi, în ultimă instanţă la renaşterea sentimentului naţional românesc din Austro-Ungaria şi Transilvania. Familiile Şaguna, Sina, Ucuta, Darvari, Caracaş, Mocioni, Gojdu etc. au adus contribuţii majore atât pentru cultura şi civilizaţia popoarelor în mijlocul unde s-au stabilit, cât şi ideii naţionale române. Aflaţi mai multe »

Mitropolitul Andrei Şaguna, un luptător pentru cauza românilor din Ardeal

Motto: “Fiind asadar problema noastra a inainta literatura, cultura, industria si agricultura natiunii noastre, adica a inainta starea spirituala si materiala a poporului nostru, ca sa cunoasca fiinta si destinatia sa si sa o stie intrebuinta spre tot binele, precum si alte natii fac azi acesta si precum este spiritul cel civilizator al secolului nostru ; darurile lui vor garanta viitorul cel mai ferice al mult cercatei noastre natiuni si o vor feri de niste lovituri ucigatoare de religia si limba ei.”

Divizarea lumii transilvane in 1701 a generat o seama de probleme ce se vor alatura celor deja existente aici. Din acest motiv nu vor putea intelege modul in care reactioneaza romanii daca nu ne vor aruca o scurta privire in trecutul acestei lumi, atat cel social cat si cel confesional. Aflaţi mai multe »

La mulți ani, România!

Mesajul adresat de Patriarhul Ecumenic ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române (Text Integral)

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu s-a adresat ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române reuniți sâmbătă la Reședința Patriarhală din București exprimându-și speranța că „Biserica Ortodoxă Română se va implica în păstrarea unității bisericești și a dreptății”.

Sanctitatea Sa a vorbit despre tradiția sinodală a Bisericii, despre Sfântul și Marele Sinod și despre situația bisericească din Ucraina.

Mesajul Patriarhului Ecumenic către Sf. Sinod:

Preafericirea Voastră,

Preafericite Părinte Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,
Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre,

Cu sentimente de bucurie și fericire, ne aflăm astăzi aici, în această Sfântă Sală Sinodală, în locul unde se cinstește tradiția Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți, precum și sinodalitatea organizării ierarhice a Bisericii, conform cu tradiția și porunca apostolică.

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la prima Duminică a Postului Nașterii Domnului din anul 2018

Privind însemnătatea Anului omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918, în cuprinsul Patriarhiei Române

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler

şi preaiubiţilor credincioşi din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, pace și bucurie de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,

iar de la noi părinteşti binecuvântări!

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

În anul 2018 aniversăm Centenarul Marii Uniri, adică un secol de la constituirea României Mari. În mod firesc, acest an a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918, fapt ce constituie un prilej de cultivare a unității și demnității noastre naționale și de recunostință față de cei care au contribuit la dăinuirea peste timp a conștiinței de neam, a comuniunii de credință, de limbă, de cuget și simțire românească.

Mame de sfinţi

Despre rolul femeii s-a scris şi vorbit mult. Naşterea şi creşterea de prunci, slujirea Bisericii şi a societăţii, ca înfrânare a egoismului ce apare în familie, înseamnă o cruce. De aceea, la slujba Cununiei se cântă un imn închinat mucenicilor. Femeia trebuie să fie permanent călăuzită de dorinţa de a se jertfi. Aceasta trebuie să apară chiar de la căsătorie, nu numai la momentul naşterii de prunci. Soţii care nu-şi înfrânează egoismul în doi vor deveni până la urmă netransparenţi chiar şi lor înşişi. Din fericire, un astfel de scenariu poate fi evitat luând aminte la grăitoarele exemple ale femeilor sfinte care au împodobit Biserica prin virtuţile lor şi stau mărturie veşnică pentru urmaşele lor dintotdeauna.

Chipul mamei Sfântului Ioan Gură de Aur

Sunt puține paginile care împletesc atâta grație și duioșie în exprimarea afecțiunii firești datorată binefăcătorilor, care ar concura, prin frumusețe, dreptate, dat fiind rolul părinților în formarea fiilor lor; nașterea și ereditatea, exemplul și educația fac uneori din fii icoane ale părinților și sunt tot atâtea motive de recunoștință față de ei.

Sfinții Părinți n-au făcut excepție de la această regulă. Eu au lăsat pagini neegalabile atunci când au scris despre părinții lor. Asemenea pagini au lăsat Sfântul Grigorie de Nazians, Sfântul Grigorie de Nyssa, Fericitul Augustin și Sfântul Ioan Gură de Aur.

Acatistul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil

Condac 1:

Pe căpeteniile îngerilor Treimii, pe Mihail și Gavriil, să-i lăudăm noi toți, iubitorii de praznic, care ne acoperim cu ari­pile amândurora și din nevoile cele de multe feluri ne izbăvim, unuia grăind: bucură-te, slujitorule al Legii, iar altuia zicând: bucură-te, îngere al darului!

Icos 1:

Arhanghele Mihaile, mai-marele cetelor îngerilor celor fără de trup, creat ai fost de Dumnezeu, Ziditorul tuturor; de aceea, cu bucurie, laude de acest fel aducem ție:
Bucură-te, făptură a Minții celei ce a făcut lumea;
Bucură-te, revărsarea luminii celei mai înainte de lumină;
Bucură-te, cel ca focul, care stai aproape de Dumnezeire;
Bucură-te, slujitorule neostenit al Treimii;

Predică la duminica a XXII-a dupa Rusalii – a lui Lazăr și a bogatului nemilostiv

 Sfântul Nicolae Velimirovici

Luca 16, 19-31

Oamenii se ceartă pentru avuţiile pământului, şi cearta lor istovitoare şi zadarnică nu are sfârşit. O, oameni, voi ai cui sunteţi ? Oile se războiesc pentru iarba pe care o pasc; stă uimit stăpânul turmei şi al pajiştii şi priveşte cum turma, care e a lui, se ceartă pentru pajişte, care e tot a lui. O mulţime de lucruri ţin minte oamenii, dar pe unul îl uită intotdeauna, ori de cât de mult li s-ar spune: că fără nimic au intrat in această lume, şi fără nimic vor ieşi din ea. Oamenii îşi împart acest întunecat pământ, deşi socotelile li se încurcă mereu. Cu preţul vieţii îşi apără hotarele ţării deşi hotarele se pot schimba. Ce este mai ieftin costă cel mai scump, iar oamenii, în loc să se împotrivească, împodobesc acest preţ înfricoşător cu numele: „dreptate” sau „patriotism” sau vreun alt cuvânt care să le vină bine. Dar niciodată n-ar spune că e o nebunie ca oile să-şi dea viaţa pentru o mână de fân, când iarba s-a dat ca să ţină viaţă, nu ca s-o ia. Pentru că, la urma urmelor, averile nu-s altceva decât iarbă; iarbă, şi lucru mai mort decât iarba, este tot ce mănâncă şi îmbracă omul. La începutul Sfintei Scripturi ni se spune că Dumnezeu a dat oamenilor şi fiarelor iarba drept hrană (Facere l, 29; 9, 3). Iar dacă întrebi pe oricine: ce-i mai de seamă: omul sau iarba, răspunsul e unul singur: omul.

Predica Patriarhului Daniel. Hristos dăruieşte oamenilor vindecarea şi viaţa (Duminica a XXIV-a după Rusalii)

“În vremea aceea a venit la Iisus un om al cărui nume era Iair şi care era mai-marele sinagogii. Şi, căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa lui, că numai o fiică avea, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Şi, pe când se ducea El, mulţimile Îl împresurau. Iar o femeie, care de doisprezece ani avea curgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei şi de nici unul n-a putut să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Şi a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine?

Pr. Galeriu - Invierea Fiicei Lui Iair

Judecarea este o provocare a lui Dumnezeu Însuși

Astăzi trăim într-o lume a judecăților între oameni, a osândirii și a clevetirii și de aceea trebuie să luăm bine aminte la severele avertismente scrise de părintele Emilianos:Legea lui Dumnezeu este valabilă pentru fiecare persoană.

Dar el (Cuviosul Nil Calavritul) având pururea în minte poruncile Stăpânului, ca și cum ar fi fost spuse numai către el, și amintindu-și că „cel ce zice fratelui său: Racca, vinovat va fi focului gheenei!” (Mt.5, 22), nu a spus niciodată către acesta vreun cuvânt rău.

Nu Te duce de la noi!

Gadareni suntem, Iisuse,
plini de patimi şi nevoi,
suntem inimi nesupuse,
Te-am gonit, dar, o, Iisuse,
nu Te duce de la noi!

Plini suntem de fapte rele
şi-al păcatului noroi,
gemem sub necazuri grele,
nu ne părăsi în ele,
nu Te duce de la noi!

Iisus Hristos, izbăvitorul de demoni

Avem un Dumnezeu deranjant pentru aliații diavolului și pentru diavol ca atare. La două mii de ani de la minunea povestită nouă de evanghelistul Luca (Luca 8, 26-39), despre care nu trebuie să uităm că era medic, suficienții mediocrității în cunoaștere ne vorbesc despre cum astfel de povești sperie copiii. Și trebuie evitate din cultura lor. Ori transformate în opționale ore de religie, ca istorie a cugetării umane. Aș fi de acord cu ei, dacă diavolul ar fi o poveste. O găselniță și atât. Evanghelia aceasta – și nu este singura – ne arată că nu e chiar cum propovăduiesc dumnealor. Un medic de talia Sfântului Luca nu putea greși diagnosticul.

Că prima minciuna a diavolului este aceea că nu există pare să fi uitat toată lumea. Dar să nu-l vezi cum diluează toate adevărurile, cum eludează dreptatea, cum manipulează și resoarbe în găselnițele sale energii umane, transformându-le în rebuturi sufletești, trebuie să fii orb.

Despre Psihanaliza, boli psihice, demonizare – Parintele Epifanie Teodoropoulos

Tulburările nervoase şi înfrânarea

 

– Părinte, este cunoscut faptul că o parte din psihiatri consideră că pricina unor boli psihice este înfrânarea în perioada vârstei tinere.

– Părerea lor este greşită şi explicaţia foarte simplă. Toţi cei ce consultă pe psihiatru sunt bolnavi. Nimeni nu merge la medic când este sănătos. Fiindcă o parte din bolnavii aceştia nu au relaţii trupeşti, trag concluzia, legată de teoriile freudiene, că pricina tulburărilor nervoase este înfrânarea. Eu însă ştiu zeci de tineri care sunt înfrânaţi şi, fireşte, au şi o sănătate sufletească minunată.

– Ce putem spune despre psihanaliză?

– Psihanaliza a început cu Freud, care susţinea că tulburările sufleteşti sunt efectul presiunilor avântului sexual, ale instinctului de reproducere al omului. Cu psihanaliza şi cu întrebările ei caracteristice şi prin hipnoză încearcă să ajute pe suferind să scoată din subconştientul său experienţe vechi ale unor răni sufleteşti şi acolo să descopere punctul de plecare a vinei sale, care, desigur, după ei, are legătură cu nesatisfacerea pornirii sexuale.

Părintele Constantin Necula - Conferinţa cu tema “Ortodoxia în lumea contemporană”

Conferința a avut loc la Biserica ”Adormirea Maicii Domnului”, Parohia Deva VI, Str. Piața Victoriei, nr. 1, Pr. Paroh Vasile Vlad (Piata Operei), in data de 14.10.2018

 Organizatori: Asociația ”Oastea Domnului” din Deva
 Biserica ”Adormirea Maicii Domnului”, Parohia Deva VI

Cu ajutorul Domnului conferința a fost trasmisă în direct pe: https://www.facebook.com/Mircea-Mihul...

Sfintele Canoane ale Sinodului VII ecumenic de la Niceea (anul 787)

CANONUL 1 Sin. VII ec. (SE ÎNTĂRESC CANOANELE PRIMITE DE ÎNTREAGA BISERICĂ PÂNĂ ACUM)

Celor care au dobândit vrednicia (demnitatea)preoţească, rânduielile canonice le sunt mărturii şi îndreptări, pe care primindu-le cu bucurie, cântăm împreună cu dumnezeiescul vestitor David, către Domnul Dumnezeu, zicând: „întru calea mărturiilor tale m-ara desfătat ca întru toată bogăţia” (Ps. 118, 14) şi: „Ai poruncit ca mărturiile tale să fie drep­tate în veac; înţelepţeste-mă, şi viu voi fi” (Ps. 118, 138, 144). Şi dacă glasul proorocesc (profetic) ne porunceşte nouă să păzim în veac mărturi­ile lui Dumnezeu şi să vieţuim întru ele, este învederat (evident) ca ele rămân neclătinate şi nestrămutate, căci şi văzătorul de Dumnezeu Moise zice astfel: „Acestora nu este a li se adăuga (nimic) şi nici nu este să se scoată (ceva) dintr-însele” (Deut. 12, 32). Şi dumnezeiescul apostol Petru, proslăvindu-se întru ele, strigă: „Spre care şi îngerii doresc să privească” (I Petru 1, 12), şi Pa vel zice: „Chiar dacă noi, sau înger din cer de ar bine-vesti vouă, în afară de ceea ce v-am binevestit noi vouă, să fie anatema” (Gal. 1,8).

Rugăciunea arhierească a lui Iisus

PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor

 Incă din secolul al IV-lea, Sfântul Chiril al Alexandriei observase că în Evanghelia după Ioan, capitolul al XVII-lea, Mântuitorul vorbeşte şi în calitate de preot, şi în calitate de jertfă, iar în secolul al XVI-lea, David Chytraeus (1531-1600) a numit capitolul al XVII-lea al scrierii ioaneice "Rugăciunea arhierească a lui Iisus". 

De ce n-au surprins această rugăciune şi ceilalţi evanghelişti în scrierile lor? Nu ştim! În rugăciunea arhierească, Hristos Se prezintă Tatălui ca jertfă pentru noi.

Capitolul în discuţie este împărţit în trei părţi distincte. Fiecare parte îşi are dimensiunea şi intensitatea ei.

Învierea fiului văduvei din Nain: Hristos ne călăuzește către fericire

Tâlcuirea pericopei evangheliei din Duminica a 19-a după Rusalii.

Domnul se află la începutul vieții Sale de propovăduire : a rostit “Predica de pe Munte”, primul său cuvânt către oameni, în care le arată legea cea nouă, scara duhovnicească prin ale cărei opt trepte se ajunge la desăvârșire și la Împărăția Cerului. De îndată ce a adus prin Cuvântul Său Vestea cea Bună, Cuvântul lui Dumnezeu Și-a început lucrarea Sa vindecătoare, (adică minunile Sale) pentru a arăta puterea dumnezeiască ce se sălășluiește întru El și pentru a întări Cuvântul Său : scapă de la moarte pe sluga Sutașului, care suferea de o boală fără leac. A doua zi purcede către Nain, un mic oraș care se găsește la aproape 30 de kilometri la sud de Capernaum, pe dealurile micului Hermon, și de unde se vede foarte frumos Nazaretul. Aici va săvârși această mare minune, care nu este istorisită decât de Sfântul Luca.

Evanghelia despre învierea fiului văduvei din Nain

Duminica a 20-a după Rusalii. Învierea fiului văduvei din Nain (Luca 7, 11-16)

„Şi după aceea, S-a dus într-o cetate numită Nain şi cu El împreună mergeau ucenicii Lui şi multă mulţime.” (Luca 7, 11) 

Luați seama cum leagă o minune de o alta. În exemplul anterior, la vindecarea slugii sutașului, era prezent acolo pentru că fusese chemat, dar acum s-a apropiat fără să fie chemat. Nimeni nu l-a rugat să îl readucă pe cel mort la viață, dar vine și o face din inițiativă proprie. Cred că a făcut această minune pentru a-i urma celeilalte.

„Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, şi mulţime mare din cetate era cu ea.” (Luca 7, 12)

Predică la Acoperământul Maicii Domnului - Pr. Ilie Cleopa

Părinţilor, fraţilor şi iubiţi credincioşi,

Sfânta şi dumnezeiasca Evanghelie a duminicii de as­tăzi este una din cele mai scurte Evanghelii de peste an. Are numai patru paragrafe, adică patru versete, dar a­ceastă dumnezeiască Evanghelie, deşi e atât de scurtă, cu atât este mai înaltă şi aduce Bisericii lui Hristos cea mai înaltă şi mai desăvârşită învăţătură pentru mântui­rea sufletelor omeneşti.

În Evanghelia de astăzi se cu­prinde toată mântuirea omului, pe scurt, căci ea ne învaţă iubirea de vrăjmaşi.

Nici un învăţător de lege de mai înainte n-a adus în lume o învăţătură aşa de desăvârşită pentru mântuirea oamenilor, precum cea cuprinsă în Evan­ghe­lia de astăzi, care este adusă de Însăşi Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu, de Domnul Dumnezeul şi Mân­tuitorul nostru Iisus Hristos, pentru noi, păcătoşii şi pentru a noastră mântuire.

Cuvânt la Acoperământul Maicii Domnului ‒ Sfântul Serafim Sobolev

Motivul marii sărbători a Acoperământului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost minunata descoperire făcută Sfântului Andrei, cel nebun pentru Hristos, când a fost înălţat până la al treilea cer.

Aici el a văzut îngeri şi numeroşi sfinţi, dar nu a văzut-o pe Preacurata Maica Domnului, fapt pentru care s-a tânguit mult. I s-a spus că în acel moment Maica Domnului nu se găseşte acolo, deoarece se află pe pământ, mângâindu-i pe oamenii necăjiţi și suferinzi, dar că o va vedea în curând.

Într-adevăr, la scurt timp după această nemaipomenită vedenie, Sfântul Andrei a văzut-o pe Maica Domnului, în Biserica Vlaherne din oraşul Constantinopol, în timpul privegherii de toată noaptea. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i-a apărut Sfântului Andrei şi ucenicului său, Epifanie, în văzduh, în faţa altarului, înconjurată de locuitori ai cerului.

ABSENTA LA VOTUL PENTRU REFERENDUM ESTE LASITATE SI PACAT STRIGATOR LA CER!

CUVANTUL PARINTELUI STARET IUSTIN MIRON, de la Manastirea Oasa (23 septembrie 2018) despre importanta cruciala a REFERENDUMULUI din 6-7 octombrie:  

“Dumnezeu s-a pronunţat o dată în istorie pe subiectul homosexualitate. La Sodoma şi Gomora era homosexualitate. Şi ce s-a întâmplat? I-a şters de pe suprafaţa pământului. Ce să mai atâta, tot o negociem, o dăm la întors în faţa păcatului, şi a otrăvii, şi a morţii. Avem în faţă viaţa şi moartea, să vă fie limpede treaba asta!”

“Iubiţi credincioşi, este o chestiune de interes naţional. Nu e vorba de a vota politic. Ce vrem, de fapt, ce se vrea – s-au făcut demersuri multe până să se ajungă la referendumul ăsta, şi a fost drumul greu şi lung, şi şi-au asumat mulţi dintre noi treaba asta – să se schimbe un articol din Constituţie, referitor la căsătorie, acolo unde se scrie că căsătoria e între doi soţi. Nu se specifică că e bărbat sau femeie, ci doi “soţi”, care pot fi orice: bărbaţi cu bărbaţi, femei cu femei şi aşa mai departe. Şi să se spună foarte clar că e vorba de un soţ şi o soţie, adică căsătoria se face între un bărbat şi o femeie. Şi trebuie să votăm pentru treaba asta – ca să vedeţi în ce hal suntem! Trebuie să votezi, trebuie să te chinui, să te zbaţi la infinit, ca să se recunoască realitatea, ca să se recunoască normalitatea. Şi acuma, ca să fim normali, păi trebuie să investim, tată, şi să ne zbatem ca să ajungem la normalitate. Păi, atunci, unde suntem, de trebuie să traversezi atâta spre normal? Păi clar că suntem anormali.

Cine n-are religie, n-are nici familie și cine n-are familie, n-are nici patrie.

Religia este necesară familiei, nu numai individului, pentru că nu numai omul, ci și familia este creația lui Dumnezeu. Și după cum omul e dator să-și cunoască și să-și adore Creatorul, tot așa și familia.

De când există istorie și preistorie, tot ce a fost mai sfânt, mai serios în familie, începând cu căsătoria, a avut caracter religios – și la păgâni, nu numai la creștini. Cel dintâi altar a fost căminul familiar și numai atâta timp familia e celula societății sănătoase, cât arde pe vatra ei focul sacru al credinței în Dumnezeu, al dragostei religioase, al tradițiilor și al speranțelor sfinte.

AVVA DOROTEI - PENTRU SUPUNERE (ASCULTARE

Din început, dupa ce a zidit Dumnezeu pe om si l-a împodobit cu tot felul de fapte bune, l-a pus în Rai, precum zice dumnezeiasca Scriptura, dar i-a dat si porunca sa nu manânce din pomul ce era în mijlocul Raiului. Si asa se afla acolo, întru rugaciune si contemplatie, întru toata slava si cinstea, iar simtirile îi erau întregi dupa fire, precum s-a zidit. Pentru ca dupa chipul Sau a facut Dumnezeu pe om, adica nemuritor si singur stapânitor, împodobit cu toate faptele bune.

De ce mă lasă Dumnezeu să urlu de durere?

Poruncile sunt ca norii, nu poţi ajunge la ele şi chiar dacă printr-o mare minune ai ajuns, deşi eu nu am ajuns niciodată, nu se ştie câte secunde poţi rămâne cu ele. Ni se cer lucruri imposibil de făcut pentru mântuire! Ni se cere să fim buni, dar se spune clar că doar Dumnezeu e bun. Eu nu vreau să cârtesc, mă doare sufletul! Dar dacă văd că pentru mine nu se întrevede nici un plan, mă doare tare. Şi din cauza cârtelii mă îndepărtez neîncetat de Dumnezeu şi cui îi pasă? Zilele mele încep cu cârtire şi se termină cu ceartă. De fapt eu sunt cea care se ceartă, Dumnezeu nu se ceartă. Cel puţin aşa cred. Nu pot, nu cred că pot să fiu aşa cum vrea Dumnezeu! Şi mă doare sufletul că nu trăiesc pe placul Lui, că nu sunt pe placul Lui, dar e prea multă durere, ranchiună, amărăciune, chin, suferinţă, coşmar în sufletul meu, sunt prea rănită. Dumnezeu de ce mă lasă să cârtesc, să mă îndepărtez de El? De ce mă lasă să mă chinuiesc, să urlu de durere? Nu mă mai iubeşte?

Referendum pentru România

 

”Este binecuvântată de Dumnezeu acea familie şi Biserică ce are în mijlocul ei cât mai multe suflete înţelepte care au strălucirea conştiinţei peste toate întinderile faptelor lor.
Acolo totul se aseamănă cu revărsarea soarelui peste un hotar de lanuri ce se leagănă sub roduri.

Vai însă acolo unde se munceşte fără lumină!
Dar şi unde se luminează fără muncă!
Unde se ştie fără să se facă.
Şi unde se face fără să se ştie.
Ferice este numai unde luminează Adevărul şi lucrează Dragostea.”

Traian Dorz

Mitropolitul Germaniei încurajează românii de pretutindeni să participe la Referendum

Dragi părinţi,

fraţi şi surori întru Domnul,

Mă adresez pe această cale tuturor cu îndemnul şi rugămintea fierbinte de a participa la Referendumul din 6-7 octombrie pentru modificarea Constituției. În articolul 48 din Constituția actuală se spune că familia este unirea între soți, ceea ce poate da naștere la confuzii. Însă, prin votul nostru, Legea fundamentală a României va preciza că familia este unirea între un bărbat și o femeie.

  Nicăieri în Sfânta Scriptură nu se vorbește de soți, ci numai de bărbat și de femeie. Cartea Facerii ne spune că Dumnezeu a făcut pe om, bărbat și femeie (1,27). De asemenea toate textele din Sfânta Scriptură care se referă la familie vorbesc de bărbat și de femeie, nu de soți. Cererea de precizare că familia este compusă din bărbat și femeie este pentru creștini o problemă de conștiință izvorâtă din Cuvântul lui Dumnezeu, dar și din ordinea naturală a lucrurilor. De fapt, Sfânta Scriptură întărește ordinea naturală pusă de Dumnezeu în firea lucrurilor.

Îndemn al IPS Laurențiu pentru participarea la Referendumul privind definirea familiei

Patriarhul României îndeamnă la susţinerea familiei tradiţionale, formată din bărbat şi femeie

Familia trebuie să facă faţă astăzi multiplelor provocări şi crize din societatea contemporană. De aceea Biserica îşi arată grija, responsabilitatea, preţuirea şi mai ales sprijinul pentru această instituţie importantă a societăţii în care trăim.Pentru că, atât în România, cât şi în întreaga Europă, familia creştină se confruntă cu criza economică (sărăcie, şomaj, nesiguranţa zilei de mâine, emigraţia ş.a.), cu criza morală (libertinajul, avortul, divorţul, abandonarea copiilor, violenţa domestică, delicvenţa juvenilă, traficul de fiinţe umane ş.a.), şi cu criza spirituală (sectarismul, fanatismul, prozelitismul religios ş.a.).

MÂNĂ LA ADÂNCUL INIMII!

Adevarata nevointa se savarseste in adancul tainic al inimii, precum Mantuitorul i-a spus Sfantului Apostol Petru sa mane la ape adanci:

    „Mana la adanc, si lasati in jos mrejele voastre, ca sa pescuiti.” /Luca 5,4/

Mrejele pot inchipui si gandurile, cuge­tul omului, astfel incat neincetata sa nevointa este aceea de a-si uni mintea cu inima prin rugaciune. Numai mintea smerita, „lasata in jos”, cunoaste ri­dicarea intru pogorare, adica „pescuirea minunata” — mantuirea.

Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a XVIII-a după Rusalii (Pescuirea minunată).

Luca 5, 1-11: "În vremea aceea, Iisus şedea lângă lacul Ghenizaret şi a văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Atunci El, urcându-Se într-una din corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat şi, şezând în corabie, învăţa din ea mulţimile. Iar când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: Îndepărteaz-o la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre ca să pescuiţi. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic n-am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi, făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, încât li se rupeau mrejele. De aceea, au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, ca să vină să-i ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se scufunde. Iar Simon-Petru, văzând aceasta, a căzut în genunchi, înaintea lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos! Căci spaimă îi cuprinsese, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuirea atâtor peşti. Tot aşa şi pe Iacob, şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El."

Canon de rugăciune către Maica Domnului, duminică seara

Cântarea 1.

Irmos:

Lui Dumnezeu, Celui Ce a ajutat lui Moise în Egipt de a scos pe Israel, Aceluia Unuia să-I cântăm, căci cu Slavă S-a proslăvit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce ai născut Adâncul îndurării şi pe Dătătorul milostivirii şi Noianul Cel Nemărginit al iubirii de oameni, Fecioară Iubitoare de bine, usucă noianurile cele neînotate ale fărădelegilor mele.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mintea noastră nu poate, Prealăudată, cu graiuri a te binecuvânta şi cu laude a te cinsti. Pentru aceasta, în loc de graiuri aducând ţie credinţă, cere iertare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Având milostivirea ca un firesc şi întâi şi chiar semn şi firească deosebire, Unule Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al milei, miluieşte-mă şi mă mântuieşte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Vino, suflete ticăloase, mai înainte de sfârşit, cu fierbinţeală să ne închinăm şi cu dinadinsul să cădem la Născătoarea de Dumnezeu, ca prin mijlocirile Acesteia să dobândim milă în ceasul judecăţii.

Chemarea la nunta Fiului de Imparat

“Ai văzut câtă deosebire este între fiu şi slugi şi în pilda de mai înainte şi în pilda aceasta? Ai văzut cât de mult se aseamănă aceste două pilde, dar şi cât de mult se deosebesc? Şi pilda aceasta ca şi cealaltă arată îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, marea Lui purtare de grijă şi nerecunoştinţa iudeilor. Dar are ceva mai mult decât cealaltă. Vesteşte mai dinainte şi căderea iudeilor şi chemarea neamurilor; în afară de aceasta mai arată câtă nevoie este de o viaţă virtuoasă şi cât de mare e pedeapsa celor ce n-au grijă de purtarea lor.

Si este bine că pilda aceasta vine după cealaltă. Pentru că în pilda de mai înainte Hristos a spus: „Şi se va da neamului care va face roadele ei” (Matei 22, 1-4), în pilda aceasta arată şi cărui neam se va da via; şi nu numai aceasta, ci arată iarăşi şi negrăita purtare de grijă de iudei. In cealaltă pildă se părea că numai înainte de răstignire îi cheamă pe iudei; în pilda aceasta Se sileşte să-i cheme chiar după ce iudeii L-au ucis pe Domnul. Când trebuia să le dea pedeapsa aceea prea cumplită, atunci îi cheamă la nuntă şi-i cinsteşte cu cea mai înaltă cinste. In pilda cealaltă n-a chemat întâi neamurile, ci pe iudei, în pilda aceasta la fel.

Predică la Duminica a XIV-a după Rusalii - Pilda nunţii fiului de împărat - Pr. Ion Cârciuleanu

Mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

Dobândirea Împărăţiei Cerurilor este scopul înalt şi ultim al vieţii noastre pământeşti şi despre acest lucru ne vorbeşte Sfânta Scriptură, în nenumărate locuri.

Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a pogorât din cer pe pământ ca să ne învrednicească de această mare fericire şi să deschidă calea către bucuria dragostei lui Dumnezeu.

Pentru aceasta şi-a dat trupul şi sângele jertfă pentru noi şi s-a înălţat de pe pământ la cer, ca să ne gătească nouă loc la această sfântă bucurie. Pentru aceasta ni s-a dat Sfântul Botez şi Sfânta Împărtăşanie, către aceasta se îndreaptă rugăciunile, milosteniile noastre, ca să putem ajunge şi noi la ospăţul ceresc.

O simplă invitaţie la cină

Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi; şi a trimis la ceasul cinei pe slujitorul său ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că, iată, toate sunt gata! Şi au început toţi, câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor şi trebuie să ies ca să-l văd; te rog, iartă-mă. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni. Şi, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci şi pe neputincioşi, şi pe orbi şi pe şchiopi adu-i aici. Şi slujitorul a zis: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa, căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.” (Luca 14, 16-24)

 

Duminicile din Postul Naşterii Domnului propun pericope evanghelice ce au în vedere preocupările dintotdeauna ale omului obişnuit, obişnuit în sensul căutărilor, intereselor şi micilor lui obsesii mundane: bogatul care îşi măreşte hambarele, bogatul care ar vrea să-L urmeze pe Hristos, vindecarea orbului din Ierihon sau a femeii gârbove iar, cea de astăzi, a celor poftiţi la cină. Ca urmare, boli sufleteşti (alipirea de bogăţii) şi trupeşti (incurabile, dar vindecate minunat) ce au nevoie de vindecare profundă, dumnezeiască.

Astăzi suntem invitați la fericire veșnică

 ✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

Pilda aceasta, în care Dumnezeu aseamănă Împărăţia Sa cu un ospăţ mare, cu o nuntă la care suntem chemaţi cu toţii, trebuie să nască în noi întrebarea referitoare la criteriile după care suntem sau nu primiţi la nunta fiului de împărat, adică la fericirea veşnică alături de Cel care mai întâi a murit, pentru ca fraţii Săi, de acelaşi chip cu El, să poată deveni invitaţii Săi.

Invitați la un festin ceresc

         Din începutul existenței noastre pe acest pământ, prin chipul Său așezat în noi, Dumnezeu şi-a creat potenţiali parteneri de dialog, care devin prieteni și casnici ai Lui pentru veșnicie. Scopul pentru care a creat aceşti parteneri sau invitaţi este acela prin care ei trebuie să se raporteze permanent la un criteriu absolut şi obiectiv, adică la Dumnezeu, Împăratul şi organizatorul nunţii. Astfel, cei care nu se raportează constant în viaţa lor la forul suprem obiectiv care este Dumnezeu, se poziţionează, direct sau prin indiferenţă, în tabăra opusă prezenţei Lui în lume.