Sfîntul Apostol Andrei, cel întîi chemat

Clik pe Sfânta Icoană

Cuvant ortodox - Anul V ,Nr. 9 (223),24 - 30 noiembrie, 2016

Învăţătorul Cel Bun - Predică la Duminica a XXX-a după Rusalii

Evanghelia de la Luca 18,18-27

¹⁸ Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? ¹⁹ Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu. ²⁰ Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. ²¹ Iar el a zis: Toate acestea  le-am păzit din tinereţile mele. ²² Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie. ²³ Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. ²⁴ Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăţia lui Dumnezeu! ²⁵ Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăţia lui Dumnezeu. ²⁶ Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască? ²⁷ Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.

 1. Tora și un imn închinat Torei. Pericopa evanghelică a acestei Duminici este o paralelă apropiată a celei care s-a citit atunci (de la Matei 19,16-26). Nu vom relua, deci, tâlcuirea întâmplării şi a învăţăturilor mântuitoare ce se desprind din ea. Titlul dat de acel „dregător” lui Iisus ne îndeamnă să ne oprim puţin asupra Mântuitorului ca Învăţătorul Cel bun.

A fi şi a trăi în Hristos: de la prezenţa tainică (µυστικῶς) la experierea harului baptismal prin lucrarea poruncilor (ἐνεργῶς) – o viziune filocalică

Conf. dr. Ciprian STREZA

După Înviere şi Înălţare, Mântuitorul Hristos, devenit Duh şi după umanitate, nu l-a părăsit pe om, ci prin venirea Sfântului Duh Se sălăşluieşte prin Botez în sufletul fiecărui credincios, aducând cu Sine toate darurile umanităţii Sale restaurate şi umplând fiinţa umană de puterea dăruirii Sale jertfelnice. După Cincizecime prezenţa în trup a Mântuitorului în lume a fost înlocuită de cea prin Sfintele Taine, care însă nu e mai slabă ca aceea, ci mai intensă, pentru că se întemeiază toată pe Duhul Sfânt. Dumnezeu a dorit ca prin materia văzută a fiecărei Taine El să Se descopere şi să lucreze în Biserică. A trebuit să Se scufunde Fiul lui Dumnezeu în natura omenească, şi să moară, şi să învieze pentru ca omul, scufundându-se în apa Botezului, să se întâlnească cu Hristos: „Câţi în Hristos ne‑am botezat, în moartea Lui ne-am îngropat, spune Apostolul neamurilor, pentru ca precum Hristos S-a sculat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să umblăm întru înnoirea vieţii; căci dacă ne-am făcut cu Hristos o singură tulpină prin asemănarea morţii Lui, atunci vom fi şi părtaşi ai Învierii Lui.” (Rm 6, 4-5). Citeşte în continuare »

Evanghelia despre tânărul bogat – Comentarii patristice

(Mt. 19, 16) Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? Și iată, un tânăr a venit și i-a spus: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? Unii critică pe acest tânăr ca fiind viclean și fățarnic pentru că s-a apropiat de Iisus ca să-L încerce. Eu nu voi șovăi să spun că este avar și lacom de vreme ce și Hristos îl vădește a fi astfel. Totuși, nu-l voi considera a fi și fățarnic pentru că nu este sigur să ne aventurăm în lucruri nesigure și mai ales atunci când este cazul să învinovățim pe cineva. Mai ales pentru că Marcu a alungat orice suspiciune de fățărnicie, spunând: alergând la El unul şi îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba și iar Iisus, privind la el cu dragoste (Mc. 10, 17 și 21). Tirania banului este un lucru puternic, precum se vădește aici. Chiar dacă am dobândit unele virtuți, avariția poate să le piardă pe toate. (Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 63, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip) Citeşte în continuare »

Părintele Arsenie Boca - “Tânărul bogat”

Un tânăr frământat de întrebări; de cea mai mare întrebare: ce să fac să moştenesc viaţa cea veşnică? Auzise de “Proorocul”. Se apropie de Mântuitorul cu cuviinţă, ca unul ce era de neam bun:

- “Învăţătorule bune, ce să fac să moştenesc viaţa cea veşnică?” Mântuitorul îi întrerupe întrebarea: “Ce mă numeşti bun - singur Dumnezeu e bun”. - Ca şi când ar fi vrut să-l corecteze de mai înainte în părerea ce-o avea tânărul despre bunătate sau chiar despre bunătatea sa. (Sunt oameni care se bat în piept că-s cinstiţi. Aşa o fi; dar să nu creadă că cinstea e numai atâta câtă o au ei. Cinstea şi bunătatea câtă o avem noi e o măsură prea mică faţă de mărimea ei adevărată, cum sunt acestea numai la Dumnezeu). Iată cum îl ridică dintr-odată la o înţelegere mai adevărată despre bunătate. Mântuitorul ştia sigur că tânărul nu-L cunoaşte, ci-L socoteşte numai ca pre un Prooroc în Israel.

Pr. prof. dr. Stelian Tofana - Dregatorul Bogat – Pazirea Poruncilor

Predică la Intrarea în biserică a Maicii Domnului

Părintele Teofil Părăian

La slujba Sfântului Maslu este o alcãtuire, o rugãciune cã-tre Maica Domnului, cu urmãtorul cuprins:

 „Pe tine, preacuratul palat al Împãratului ceresc, ceea ce esti multlãudatã, te rog, curãteste-mi mintea mea cea întunecatã cu tot felul de pãcate si o fã locas înfrumusetat al dumnezeiestii Treimi, ca sã laud si sã mãresc puterea ta si mila ta cea nemãsuratã, fiind mântuit eu, netrebnicul robul tãu”.Aceastã rugãciune ne pune în atentie mãretia Maicii Domnului.

 O numim pe Maica Domnului „palat preacurat al Împãratului ceresc”; o numim pe Maica Domnului „multlãudatã”. Dorim ca prin mijlocirea Maicii Domnului sã fie curãtitã mintea noastrã „de tot felul de pãcate”, dorim sã fie fãcutã mintea noastrã „locas înfrumusetat al dumnezeiestii Treimi”. Cerem aceasta „ca sã laud si sã mãresc puterea ta si mila ta cea nemãsuratã”. Avem în vedere mãretii ale Maicii Domnului pe care ni le pune în atentie Sfânta noastrã Bisericã, dar pe care noi nu le putem întelege si nu le putem pretui la mãsura lor, pentru cã nu avem conditiile ca sã stãm cu admiratie în fata Maicii Domnului.

„Bucură-te, Mireasă, Pururea Fecioară…”

Întrebat odată despre Maica Domnului, Cuviosul Paisie răspunde: „Ce să vă spun? Mă puneți într-o situație foarte grea. Ca să vorbească cineva despre Maica Domnului, trebuie să trăiască neîncetat harul părtășiei cu ea” (Despre Rugăciune, vol. VI, Ed. Evanghelismos, 2013, p.79). Ortodoxia mărturisește totdeauna că a venera pe Maica Domnului, ca Născătoare de Dumnezeu, ține de un mod de viață, dăruit de Hristos Domnul. O filiație și o rodire de har. Celor care cer argumente pentru acest mod de iubire între sufletul tău și Maica Celui Care mântuiește sufletul tău nu argumentele le lipsesc, ci Harul și un mod de viață și cordialitate cu darul Vieții. Îndrăznesc să spun că se mulțumesc să simuleze viața, refuzând pe Maica Vieții.

Predica Sfântului Grigorie Palama la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

OMILIA 52 Predică la Intrarea în Sfânta Sfintelor a Preasfintei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu.

Dacă pomul cel bun după roadă se cunoaşte, iar pomul cel bun şi poame bune face, (Mt. 7:16; Lc. 6:44), Maica a toată bunătatea, Născătoarea Binelui celui veşnic, cum nu va covârşi prin bunătate şi frumuseţe tot binele atât cel din lume, cât şi cel mai presus de lume?

Căci puterea care a preaînfrumseţat toate, veşnica şi fără de schimbare icoană a bunătăţii, Cuvântul cel mai presus de toată bunătatea şi mai presus de fiinţă, mai dinainte de veci, Fiul Tatălui Celui Preaînalt, fiindu-i voia să-şi asume chipul nostru din negrăită iubirea Lui de oameni şi din milă faţă de noi, ca să cheme firea noastră din adâncurile iadului în care a fost trasă şi să o înnoiască fiindcă îmbătrânise şi să o ridice la înălţimea cea supracerească a Împărăţiei şi Dumnezeirii Sale, fiind unit cu ea după ipostas, a trebuit să-şi asume trupul, trup nou, dar în acelaşi timp şi [asemenea] cu al nostru.

Predică la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

Astăzi… în Biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pre Hristos tuturor mai-nainte îl vesteşte” (Din Troparul Intrării în Biserică a Maicii Domnului).

Străluceşte astăzi în inimile noastre zi de bucurie şi praznic sfânt. Prin hotărârea Atotputernicului Dumnezeu, Sfânta Fecioară Maria a fost rânduită să fie Maica cea după trup a Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos.

În Biserica noastră Ortodoxă, nimbul de sfinţenie al Sfintei Fecioare Maria străluceşte mai presus decât nimbul tuturor Sfinţilor, căci ea este mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fară de asemănare decât Serafimii. Pentru această înaltă şi negrăită vred­nicie arătată de Dumnezeu Sfintei Fecioare Maria, Biserica Orto­doxă a rânduit în cinstea ei patru mari sărbători peste an. Sărbă­toarea de astăzi o cunoaştem sub numele de „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”. Se numeşte aşa pentru faptul că aceea care este mai înainte de naştere Fecioară şi după naştere Fecioară, în Biserica cea Sfântă se aduce.

Cuvant ortodox - Anul V ,Nr. 8 (222),14 - 23 noiembrie, 2016

„Prin postul adevărat depăşim condiţiile vieţii pământeşti“

Atunci când ne pregătim de Postul Mare, Biserica ne pune înainte modele de vieţuire creştinească pe toţi bărbaţii şi femeile care, prin multe nevoinţe şi osteneli, au trăit în cuvioşie. Aceasta pentru ca prin pomenirea lor să intrăm cu mai mult curaj în marea luptă a postului. Înainte de Postul Naşterii Domnului pregătirea noastră se face în alt fel. „Postul Crăciunului nu este precedat de cântări şi lecturi specifice, totuşi, în două duminici premergătoare postului şi în alte două duminici după începerea postului, prin pericopele evanghelice, care se citesc la Sfânta Liturghie, suntem îndemnaţi să folosim bunurile materiale pentru a dobândi Împărăţia cerurilor, şi aceasta prin ajutorarea aproapelui, care poartă chipul lui Hristos. Acestea sunt: Pilda bogatului nemilostiv; Pilda samarineanului milostiv; Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina şi Pilda dregătorului bogat. Mântuitorul nu a lăsat nişte reguli după care să ne organizăm perioadele de post, ci ne-a arătat modalitatea şi condiţiile postului. El a lăsat Ucenicilor posibilitatea şi dreptul de a fixa perioadele postului: «Vor veni zile când Mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti» (Matei 9, 15).

Biblia in istorie - Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina

„Mănâncă, bea, veseleşte-te!”. Solomon promulgă, Hristos condamnă?

Cine este capabil să trăiască vreo bucurie, dacă nu l-a găsit mai întâi pe Dumnezeu, care este adevărata sursă a bucuriei?

Evanghelia Duminicii a 26-a după Rusalii ne pune în fața ochilor un bogat care, după ce-și vede dintr-o dată hambarele pline de bunătăți, hotărăște că nu mai trebuie să mai muncească de atunci încolo și-și spune: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te!” (Luca 12, 19). 

Filozofia de viață a bogatului din Evanghelie se încadra în stilul de gândire al curentului filozofic numit epicureism, a cărui deviză era „Carpe diem!” (trăiește clipa!) și care considera plăcerea drept cea mai mare valoare. Mântuitorul combate vehement această concepție a bogatului căci, în nebunia lui nu mai exista loc pentru Dumnezeu. Aflaţi mai multe »

Cuvant ortodox - Anul V ,Nr. 7 (221),07 - 13 noiembrie, 2016

Salut pe fratele meu medicul, „preot” în alb pentru apropele său în suferinţă, care este şi fratele-aproapele meu.

CUVÂNT ROSTIT ÎN CADRUL CONGRESULUI MEDICILOR CREŞTINI

SIBIU, APRILIE 1997

Iubiţi fraţi, iubite surori,

Văzând adunaţi aici, astăzi, atâţia „doritori” de Împărăţie a Cerului, nu pot să nu încep aducând slavă lui Dumnezeu purtătorul de grijă, Cel care a îngăduit vederea noastră astăzi, faţă către faţă, spre bucuria cea mare a noastră, a tuturor, dar şi a Lui, a Dumnezeului Păcii.

Cuvântul meu este al unui tânăr preot ortodox, cu puţina lui experienţă pastorală (de numai doi ani) dar care a putut simţi în jurul său şi adierea binecuvântată a Duhului Celui Sfânt, dar şi furtu-na, vălurind marea vieţii celor la care a fost chemat pentru asistenţa spirituală, uneori, din păcate prea târziu ca el să mai poată face altceva decât să se roage pentru sufletul fratelui său adormit întru Domnul.

Sfanta impartasanie impreuna cu ingerii

Sfantul Nifon, episcopul Constantianului (sec. IV) s-a invrednicit sa vada multe vedenii dumnezeiesti cu ochii sai ilumnati de Duhul Sfant.
Candva, in timpul unei Sfinte Liturghii, imediat ce preotul slujitor a spus: “Binecuvantata este imparatia…”, sfantul a vazut foc coborand din cer si acoperind Sfantul Jertfelnic si pe slujitor fara ca acesta sa-si dea seama de nimic.
Mai tarziu, cand poporul a inceput sa cante “Sfinte Dumnezeule”, patru ingeri au coborat si au cantat impreuna cu ei.
La Apostol, s-a aratat Apostolul Pavel care indruma pe cantareti. La “Aliluia”, dupa apostol, vocile poporului urcau impreunate la cer ca o funie de foc si la evanghelist, fiecare cum iesea ca o flacara din gura preotului si urca spre cele ceresti.

“Vrei sa intalnesti ingerii?”

Din cuvintele avvei Antonie
Cuvântul 8:

„Avvo
Pamvo!…
Nu nădăjdui spre dreptatea ta
căci e rea.
Nici nu suspina pentru lucrul trecut,
că-i pierdut.
Vrei să întâlneşti îngerii
şi trâmbiţele şi cântecele?
Stăpâneşte-ţi limba şi pântecele!”

pr. Trandafir Vid – De dragul păcătoșilor

Acum puterile îngerești împreună cu noi slujesc – Predică la sărbătoarea Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil

Preasfințitul Părinte Corneliu, Episcopul Hușilor

Biserica ne cheamă, în fiecare an, la 8 noiembrie, să cinstim pe sfinții îngeri care sunt puteri cerești, create de Dumnezeu pentru a împlini voia Lui și a sluji tainelor cerești. Deasupra lumii văzute, trecătoare și limitată, în care trăim noi, există lumea sfinților îngeri, a celor fără de trup, de aceea sunt numiți puteri netrupești, așa precum focul nu are trup, dar dă lumină și căldură. Ei se mișcă cu o rapiditate foarte mare, pentru că nu se supun spațiului și timpului, depășind legile fizice ce guvernează această lume.

De prezența lor, în istoria lumii, vorbește Sfânta Scriptură, care este cuvântul lui Dumnezeu, adresat lumii, și care ne demonstrează prezența și lucrarea sfintelor puteri cerești. Ei au fost creați de Dumnezeu prin cuvânt, și primesc sfințenia de la El, fiind, mereu, în legătură cu izvorul sfințeniei și al vieții. Istoria cercetării omenirii, după căderea în păcat, este semnificativă în acest sens, dând mărturie de prezența sfinților îngeri. Din grădina raiului și până la vedenia proorocului Isaia, când a văzut, în anul morții regelui Ozia, (Isaia 6, 1-9), precum și a ajutorului dăruit proorocului Daniel în groapa cu lei, îngerii sunt cei care, trimiși de Dumnezeu, vin în ajutorul nostru, al oamenilor.

Cuvant ortodox - Anul V ,Nr. 6 (220),01 - 06 noiembrie, 2016