PREDICA DE ANUL NOU A PATRIARHULUI ROMÂNIEI

 

De Anul Nou, oamenii își doresc și își urează: Un An nou fericit! sau: La mulți ani cu sănătate și fericire! sau:  Ani mulți și buni!

Este firească și frumoasă urarea de mai sus, dar și întrebarea: Cine ne dăruiește ani mulți și buni, cu sănătate și fericire? Răspunsul omului credincios este acesta: Dumnezeu Cel Veșnic și Bun, izvorul vieții, al bucuriei și al fericirii.

Din acest motiv, trecerea dintre ani trebuie întâmpinată mai întâi, cu Rugăciune la miezul nopții și apoi, dacă se dorește, și cu Revelionul citadin sau cu Veghea obiceiurilor tradiționale de la sat.

Astfel urmăm înțelepciunea poporului român exprimată în cuvintele „Totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu”, precum și hotărârea Sfântului Sinod din data de 17 februarie 2011, care a aprobat rânduiala Slujbei ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani. Aceasta conține, în principal, Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, rugăciuni de mulțumire și rostirea unui cuvânt despre sfințirea timpului.

Timpul si vesnicia - predica la anul nou a IPS Augustin

 

Un nou an răsare la orizontul umanităţii. Ce este un an în comparaţie cu anul care a trecut şi cu anii care vor trece? Este o picătură din ocean.

Un scriitor înţelept, ca să creeze o idee despre timp în comparaţie cu veşnicia, a plăsmuit următoarea imagine. Imaginaţi-vă, zice, un ocean infinit şi deasupra apelor lui zburând o pasăre. Pasărea, după ce descrie cercuri, coboară, ia în pliscul ei o picătură din suprafaţa oceanului, iar apoi fuge şi dispare. După ce trec o mie de ani, pasărea apare din nou, pentru a lua iarăşi doar o picătură din ocean. Imaginaţi-vă, aşadar, realizându-se aceasta continuu; adică, o singură dată la o mie de ani pasărea să ia câte o picătură. Vă întreb: Câte mii – ce zic? -, câte milioane – ce zic? -, câte zeci de milioane de ani, ce ameţitor număr de ani va trebui să treacă până când pasărea va lua până şi ultima picătură din ocean? Pare imposibil lucrul acesta? Nu, nu este. Dacă îi veţi întreba pe matematicieni, vă vor spune că, dacă oceanul rămâne stabil şi nu mai este alimentat cu noi ape (din ploaie, torente, fluvii), cu siguranţă că va veni o clipă, în care pasărea va lua şi ultima picătură a lui. Deci numai oceanul poate fi epuizat, veşnicia însă nu se sfârşeşte niciodată. O, veşnicie!

Sf. Ioan Gură de Aur - Cuvânt la Anul Nou

 din “Predici la duminici si sarbatori”

(1 ianuarie)

Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu.

Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică grija, care este de faţă.

Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina ca învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. Dacă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogat fără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu-ţi pierzi curajul.

Predică la Anul Nou - Pr. Ilie Cleopa

 Părinţilor şi fraţilor şi iubiţi credincioşi,

 

...(Astăzi) Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare din Răsărit prăznuieşte trei sărbători: Anul Nou, Tăierea îm­pre­jur cea după trup a lui Hristos Mântuitorul şi Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capado­chi­ei. Şi pentru că... nu se poate cuprinde într-o pre­di­că tot ce ar trebui spus despre aceste trei praznice, m-am gândit... să mă ocup într-o mică parte din predică de însemnătatea anului nou.

Cum s-a ajuns la noi, românii, să se prăznuiască anul nou la 1 ianuarie? Iată prin ce împrejurări s-a ajuns la aceasta şi ce însemnătate are anul nou.

Pareneză la Anul Nou - Pr. Vasile Gordon

 

Pune, Doamne, început bun mântuirii noastre!

 

Iubiţi credincioşi,

 

Se cuvine, mai înainte de orice cuvânt, să aducem mulţumiri lui Dumnezeu, din adâncul sufletelor noastre, pentru că ne-a ajutat să păşim cu pace în noul an şi mai ales, să fim în biserică la acest ceas de Liturghie.

Mărturisim prin această prezenţă dragostea noastră de a începe cu rugăciune prima zi a anului, chiar dacă acum suntem, poate, mai obosiţi ca de obicei. În componenţa vieţii moderne a intrat, cu sau fără voia noastră, un eveniment devenit tradiţional, necreştin prin implicaţiile lui, dar care nu poate fi negat ca realitate: revelionul.

AZI, CÂND ANUL VECHI…

 

Azi, când anul vechi, Iisuse, de la noi se duce iară
şi când Anul Nou aşteaptă
mâine-n prag să ne răsară,
ca de-atâtea ori, şi-acuma, în genunchi, cu umilire,
noi Ţi-aducem printre lacrimi
rugăciuni de mulţumire.

…Mulţumire, că şi-n anul ce se duce, Tu, Iisuse,
ne-ai adus îmbelşugare bucuriilor nespuse
şi ne-ai ocrotit viaţa cu puterea Mâinii Tale,
să putem urca spinoasa, dar slăvita Crucii cale.
Mulţumire, că pe umeri ne-ai pus dulcea Ta durere
să putem simţi duioasa Mâinii Tale mângâiere,
c-ai făcut mereu să trecem văi de moarte şi tristeţe
să putem privi pe urmă Slava Sfintei Tale Feţe…

ŞI CU CÂT PRIVESC

 

Şi cu cât privesc în urmă peste anii ce s-au dus,
Tot mai limpede-Ţi văd Faţa şi iubirea Ta, Iisus.

Tot mai strălucit şi dulce în viaţa mea răsai,
tot mai limpede-mi răsună fermecatu-Ţi, dulce grai.

Tot mai strălucit faci totul, Soare binecuvântat,
tot mai mult mi-alungi din suflet norul greu şi-ntunecat.

Ce grabnic trece timpul!

  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Într-adevăr, zilele s-au scurtat – după cuvântul spus de gura sfântă a Mântuitorului nostru iubit Iisus. Acum este luni şi, parcă n-au trecut bine zilele, şi iarăşi e duminică.

Ce grabnic trece timpul! Abia începe luna, până când te pomeneşti că-i sfârşitul ei. Parcă numai ieri era ianuarie şi, iată, acum este iarăşi decembrie.

Ce grabnic trece timpul! Nu te obişnuieşti bine să scrii numărul numelui unui an şi iarăşi trebuie să-ncepi cu altul.

Într-adevăr, ce grabnic trece timpul! Ca ieri eram copii, iar astăzi, uite, suntem atât de bătrâni, încât parcă numai noi, doi sau trei, am mai rămas din toată mulţimea celor cu care copilărisem cândva împreună.

PROGRAMUL SFINȚIRII CASELOR CREDINCIOȘILOR

31 decembrie - Pilda zilei

 În frumosul oraș Geneva trăia o văduvă, care reușea să supraviețuiască împreună cu fiica ei, din veniturile unui mic magazin. Mari afaceri nu făceau ele, dar se bucurau dacă puteau să se strecoare așa, an de an. Dar spre sfârșitul anului 1874 a mers tot mai greu. Pe toată lumea comercială apăsa o povară și cu toate că de obicei „luna creștină” era pentru majoritatea prăvăliilor din oraș timpul celui mai bun câștig, toți negustorii se plângeau.

Lucrul acesta l-a simțit și văduva noastră și îi era cu atât mai teamă, cu cât trebuia în primele

zile ale noului an să plătească o poliță, iar banii pentru aceasta nu-i avea.

Adesea, seara, când număra frăncușorii câștigați, socotind și monedele mărunte, îi venea gândul îngrijorător: cum voi aduna banii pentru poliță?

Hristos a fost întâmpinat cu răutate şi ispite chiar de la început

 “Hristos chiar de la început a fost întâmpinat de vrăjmăşie şi ispite. Iată că s-a întîmplat aceasta chiar de pe când era în faşă! Abia Se născuse şi tiranul se înfurie; vine apoi fuga şi strămutarea în Egipt; iar Mama, fără să fi făcut vreun rău, fuge în ţară barbară.

.

Toate, ca şi tu auzindu-le, să nu te tulburi, cînd, învrednicit cu o slujire duhovnicească, vezi că suferi necazuri cumplite şi înduri multe primej­dii, atunci să nu zici: „Ce înseamnă asta? Ar fi trebuit să fiu încununat şi lăudat, să fiu slăvit şi strălucit, pentru că am împlinit porunca Stăpânu­lui!” Nu, ci ai curaj, ştiind bine că urmarea firească a îndeletnicirilor duhovniceşti este a întîlni la tot pasul numai încercări.

Iată, încercări au venit nu numai peste Mamă şi peste Prunc, ci şi peste barbarii aceia. Ei au plecat pe ascuns ca nişte fugari, iar Mama, care nu trecuse niciodată pragul casei, primeşte poruncă să îndure greutăţile unei călătorii atît de lungi, pentru această naştere minunată şi pentru duhovniceştile ei dureri de naştere.

Dumnezeu are un plan şi cu noi

 

Când s-a născut Moise şi când S-a născut Iisus; satan în luptă cu planurile lui Dumnezeu; diavolul-Irod întreabă şi azi: „Unde s-a născut cineva din nou, ca să-l omor?”

Timp de 12 ani, noi am tâlcuit Naşterea Domnului cu alte şi alte învăţături noi. Cine are colecţia foilor noastre are cele mai minunate predici şi învăţături despre Naşterea Domnului. Anul acesta vom tâlcui fuga la Egipt.

Satan a cunoscut de la început planurile lui Dumnezeu. Iar după răscoala lui – şi a îngerilor lui – el a luptat şi luptă neîncetat împotriva acestor planuri. Oriunde vede satan un plan al lui Dumnezeu, el începe lupta contra lui. Această bătălie se poate vedea pe tot locul prin Biblie şi prin viaţă. Îndeosebi ea se poate vedea la naşterea lui Moise şi la naşterea lui Iisus.

Când s-a născut Moise, satan s-a înfuriat. Ştia că Dumnezeu are un plan mare cu omul acesta. Şi – prin Faraon – a dat ordin să fie ucişi toţi pruncii israeliteni­lor, în credinţa că va fi ucis şi Moise. Dar Moise a scăpat.

„De ce te îngrijorezi? Tu eşti copilul lui Dumnezeu. El te iubeşte

 

Dreptmăritori creştini,

În slava cerului şi în văzduh, încă stăruiau cântările voioase ale îngerilor, iar pe pământ, inimile păstorilor încă fremătau de mare bucurie că li S-a născut Mântuitor. Peste câteva zile, aici se aşterne durerea şi plânsul, fiindcă din porunca lui Irod au fost masacraţi şi ucişi 14.000 de prunci din Betleem şi ţinuturile învecinate, cu gândul că printre ei va fi şi „potenţialul său rival”, Iisus. Regele Iudeei s-a înşelat, fiindcă Dumnezeu l-a înştiinţat în vis pe Iosif să ia Pruncul şi pe mama Lui şi să fugă în Egipt, pentru a-L scăpa pe Iisus de sabia lui Irod (Mt. 2, 13).

Precum Dumnezeu a ocrotit Sfânta Familie, zădărnicind planul tiranului rege, tot aşa ne ţine şi pe noi sub „acoperământul” Său (cf. Ps. 90, 1), încât nimeni nu poate schimba planul Tatălui ceresc cu fiii Săi, chiar dacă aceştia trebuie să treacă uneori prin dureri, încercări, lipsuri şi primejdii.

Iubiţi credincioşi,

Au trecut două mii de ani de când Familia Sfântă, străbătând câmpul lui Booz, se îndrepta spre Egipt, fiind supravegheată de privirea Dumnezeului ceresc. Despre această grijă Dumnezeiască vorbea strămoşul lui David, Booz, spunând lui Rut moabiteanca: „Să ai plată deplină de la Domnul Dumnezeul lui Israel, la Care ai venit ca să te adăposteşti sub aripile Lui!” (Rut 2, 12). Proorocul David, uns rege în Betleem, în 1072 î.Hr., va spune mai târziu: „Ai înmulţit mila Ta, Dumnezeule, iar fiii oamenilor în umbra aripilor Tale vor nădăjdui” (Ps. 35, 7).

„Hristos între Egiptul robiei și Nazaretul disprețului”

 Predica Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Duminica după Nașterea Domnului

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După ce magii s-au închinat Pruncului, luând înştiinţare în vis de la îngerul Gavriil, ca unii ce au fost sfătuiţi să nu se mai întoarcă la Irod, s-au dus pe altă cale în ţara lor (Matei 2, 12). Apoi, acelaşi înger i s-a arătat lui Iosif, noaptea în vis, zicând: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă” (v. 13). Atrage atenția faptul că îngerul nu o numeşte pe Fecioara ca fiind femeia lui Iosif, ci mama lui Iisus. Iată că a doua oară Iosif era chemat să-şi împlinească misiunea. Fecioara ieşise de sub ameninţarea uciderii cu pietre, dar, odată născut, Pruncul Iisus trebuia apărat de un alt pericol. Şi vedem că Iosif îşi asumă această responsabilitate cu mare curaj.

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi credincioşi şi credincioase, cititori şi cititoare,

 

Fuga în Egipt este un episod trist (Matei 2, 13-23) din viaţa lui Dumnezeu Întrupat, care reflectă atitudinea omului în relaţie cu Dumnezeu.

De remarcat este faptul că, atunci când S-a născut Iisus, lipsea domn de origine davidică din Iuda; Irod, fiind idumeu, din seminţia lui Edom, era străin de neamul lui Israel.

Deşi naşterea Domnului a fost anticipată de profeţii Vechiului Testament, totuşi Irod nu ştia nimic despre aceasta. Aşa se explică faptul că spusele înţelepţilor veniţi din Răsărit, pe care Sfântul Evanghelist Matei îi numeşte magi, i-au atras atenţia.

De ce fuge Datatorul de viata dinaintea oamenilor muritori‭?

 Sf. Nicolae Velimirovici: Fuga în Egipt a Maicii Domnului și a Pruncului Iisus

„‬Iata,‭ ‬Domnul vine pe nor usor si ajunge in Egipt.‭ ‬Idolii Egiptului tremura inaintea fatei Lui si inima egiptenilor se topeste in ei.‭” (‬Isaia‭ ‬19:1‭)‬.‭

‬Marele prooroc Isaia descrie in acest chip intamplarea care se afla in Evanghelia de astazi.‭ ‬Aceasta este fuga dinaintea sabiei lui Irod,‭ ‬fuga Domnului dinaintea slugii Sale,‭ ‬a intregii intelepciuni dinaintea pacatului,‭ ‬a celui puternic dinaintea celui slab.‭

Pe cine ar trebui sa vedem noi ca fiind acest‭ „‬nor usor‭” ‬pe care vine Domnul in Egipt‭? ‬Pe Maica Domnului.‭ ‬Ea era usoara prin lipsa pacatului,‭ ‬prin lipsa blestemului,‭ ‬pentru frumusetea intregii intelepciuni si a bogatei binecuvantari a lui Dumnezeu.‭ ‬In trup,‭ ‬dar parca nu era in trup‭; ‬ca un nor,‭ ‬dar un nor usor.‭ ‬Dumnezeu a mers inaintea iudeilor ca un stalp de nor‭ (‬Iesirea‭ ‬13:22‭)‬,‭ ‬ducandu-Si poporul afara din Egipt‭; ‬si iata,‭ ‬acum Dumnezeu merge pe un nor usor catre Egipt,‭ ‬fugind de sabia aceluiasi popor.

De ce fuge Datatorul de viata dinaintea oamenilor muritori‭?

Fuga în Egipt. Pruncii uciși de Irod.

 Dumnezeu ne trimite ingeri in ajutor cand oamenii nu ne ajuta. Evanghelia dupa Matei 2, 13-23.

Când copilaşul Iisus avea opt zile, Maria şi Iosif l-au circumcis  potrivit Legii mozaice şi i-au pus numele Iisus, aşa cum li se spusese. Apoi, în a patruzecea zi, l-au dus din Betleem la templul din Ierusalim, aflat la aproximativ zece kilometri distanţă, şi au adus jertfa de purificare pe care Legea o prevedea pentru oamenii săraci: două turturele sau doi porumbei. Pe drumul de întoarcere la Betleem, Iosif şi Maria au fost tăcuţi – tulburaţi şi copleşiţi de o teamă respectuoasă. Maria era foarte tulburată de salutul de bun rămas al Anei, bătrâna preoteasă, iar Iosif nu era de acord cu efortul prematur de a face deja din Iisus Mesia cel aşteptat de poporul iudeu. Iosif şi Maria s-au mirat de cele ce se spuneau despre pruncul Iisus. Simeon l-a binecuvântat şi i-a spus Mariei: Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn care va stârni împotrivire – ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi – iar ţie, o sabie îţi va străpunge sufletul. La circa 300 de metri sud-est de biserica Naşterii Domnului se găseşte un paraclis numit îndeobşte „Grota Laptelui”. Această biserică, închinată Maicii Domnului, a fost ctitorită în secolul al V-lea de către Sfânta Paula, ucenica Fericitului Ieronim. O veche tradiţie din secolul al VI-lea spune că aici s-a oprit Maica Domnului cu Pruncul, în noaptea în care Dreptul Iosif a primit porunca de la înger să părăsească Betleemul și să fugă în Egipt. În momentul în care Iosif a primit poruncă, Maica Domnului tocmai Îl alăpta pe pruncul Iisus. În graba plecării, câteva picături au căzut pe piatra grotei, care s-a transformat din culoarea roşie în culoare albă.

Fuga în Egipt – Comentarii Patristice

 După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă.

Duminica după Nașterea Domnului (Fuga în Egipt – Ev.: Matei 2, 13-23)

Soborul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (Ev.: Matei 2, 13-23)

 

 

Matei 2, 13: Sfânta Familie fuge în Egipt

După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă.

30 decembrie - Pilda zilei

 

Odată, pe creasta unui munte, creşteau trei copaci visând la lucrurile măreţe pe care le vor face.

Primul, privind la cerul înstelat, a spus: Când voi creşte mare aş vrea să fiu transformat într-un cufăr care să ţină cele mai de preţ comori ale lumii.

Al doilea, privind curgerea cristalină a râurilor, a spus: Când voi creşte aş vrea să fiu transformat într-o corabie puternică, să duc pe mare regi şi regine.

Al treilea copac privi spre satul din vale, admiră oamenii care lucrau şi spuse: Eu nu vreau să părăsesc muntele acesta! Aş vrea să cresc atât de înalt încât oamenii, privind la mine, să se gândească la Dumnezeu.

Anii au trecut şi cei trei copaci au crescut.

29 decembrie - Pilda zilei

 Un băieţel, fiu de pescar, se aşeză la umbra unei sălcii şi-şi aruncă undiţa în râu.

"De-ar trage un peşte mare!", spuse el. Numaidecât prinse o ştiucă puternică şi o trase din toate puterile. Dar marele peşte se zbătu aşa de puternic, că-l trase şi pe băieţel în râu. Tatăl său, care era în apropiere şi-şi întindea plasa să se usuce, sări în apă şi-l scoase din marea primejdie. Apoi îi spuse fiului său: "Vezi tu, nu este bine întotdeauna să se împlinească dorinţele noastre".

28 decembrie - Pilda zilei

 

Când eram tânăr am fost un revoluţionar.

 Atunci mă rugam: `Doamne, dă-mi putere să schimb lumea`. 

Pe la jumătatea vieţii mi-am schimbat rugăciunea: `Doamne, ajută-mă să-i schimb pe cei cu care trăiesc şi cu care intru în contact: familia, prietenii, colegii de muncă. Atunci voi fi mulţumit`. 

Acum când am îmbătrânit şi zilele-mi sunt numărate. Rostesc doar o singură rugăciune: `Doamne, ajută-mă să mă schimb pe mine însumi în bine, ca prin schimbarea mea să-mi ajut și semenii`.

 Ce bine ar fi fost dacă de la început m-aş fi rugat astfel. Nu mi-aş fi risipit viaţa.

27 decembrie - Pilda zilei

 

În afară de cei trei bărbaţi înţelepţi care voiau să adore pruncul din ieslea Betleemului, a pornit la drum şi un al patrulea mag. Voia să-I dăruiască pruncului trei pietre preţioase. Însă, deoarece animalul său de povară şchiopăta, nu ajunse la timp la punctul de întâlnire stabilit. Totuşi porni singur spre iesle. Dar sosi prea târziu. O sărmană mamă, ce nu se lăsa mângâiată, îi povesti despre uciderea îngrozitoare a copiilor din Betleem, măcel căruia îi căzuse pradă şi propriul ei fiu. Plin de milă faţă de ea îi dărui o piatră preţioasă şi strălucitoare pe care, de fapt, voia s-o dea pruncului regesc. După luni de zile ajunse în Egipt, însă aici a aflat că pruncul Iisus şi părinţii săi s-au mutat în locul lor natal. Şi din nou porni la drum în căutarea pruncului Iisus. La periferia unui oraş întâlni un lepros care era aproape mort de foame. Acestuia îi dărui cea de-a doua piatră preţioasă, ca să se poată întreţine pe viitor. După aproximativ 30 de ani de căutare, dorinţa lui fierbinte de a-l găsi pe Regele lumii nu pierduse din intensitate. Dar simţea, de asemenea, cum inima sa bătrână nu mai rezistă mult la călătoriile lungi şi obositoare. De aceea, întâlnind un copil gol şi îngheţat, îi dărui cea de-a treia piatră preţioasă pentru a se putea îmbrăca şi hrăni.

26 decembrie - Pilda zilei

 

Pentru ziua de Crăciun, Manfred scrie o scrisoare cu tot ceea ce doreşte. Anul trecut l-a mai ajutat mama. Astăzi poate s-o facă singur. El şedea pe covor. Înaintea lui se află o lampă pentru citit, iar pe suportul de scris un carton. Manfred este descălţat şi nu are în picioare ciorapi. Stiloul stă prins între două degete de la piciorul drept, iar piciorul stâng ţine foia. El scrie cu piciorul pentru că nu are mâini: mâinile sale lipseau de la cot. Aşa a venit pe lume. Nimeni nu ştie de ce!

Anul trecut, cu toate că scrisoarea era lungă şi ceruse multe, a primit de toate: un trenuleţ, o maşinuţă, trei cărţi. Astăzi aşterne pe hârtie doar o singură dorinţă: "Dăruieşte-mi mâini!"

Din legăturile lui Andrei Şaguna cu românii hunedoreni în lumina „Cronicii” preotului Nistor Socaciu din Biscaria

 

Cartea cea mare a istoriei neamului românesc din Transilvania arată că drumul acestuia a fost brăzdat de multe suferinţe şi încercări iar regimurile care au stăpânit mai mult sau mai puţin timp aceste teritorii tratau poporul român doar ca pe un instrument pentru îndeplinirea propriilor interese. Ajunşi vremelnic la conducerea politică sau spirituală a românilor, marii bărbaţi ai neamului au reuşit cu mult efort să aducă poporul la strălucirea pe care au avut-o vitejii strămoşi ai acestuia, datorită neînţelegerilor şi neîncrederii care au determinat chiar starea grea şi apăsătoare în care acesta s-a aflat. Exemplele pot fi multiple şi de aceea, doar atunci când cel în cauză a fost un om harnic şi activ, perseverent în ceea ce a întreprins, fin cunoscător al legilor şi datinilor neamului său şi când a ştiut acţiona cu îndrăzneală dar concomitent şi cu blândeţea unui bun creştin, a fost posibil să se realizeze lucruri care să alimenteze, cu seva dătătoare de viaţă, lupta pentru trezirea conştiinţei naţionale, care în cele din urmă să aducă neatârnarea spirituală şi politică. Toate acestea sunt doar câteva dintre calităţile care îl caracterizează pe Andrei Şaguna,memorabilul mitropolit al românilor din Transilvania - privită în întregimea sa, pentru unitatea şi propăşirea căreia a luptat folosind toată diplomaţia necesară, aşa cum se constată şi din Cronica preotului hunedorean Nistor Socaciu,din Biscaria. 

25 decembrie - Pilda zilei

 

Era odată un om care avea o casă, un bou, o vacă, un măgar şi o turmă de oi. Băiatul care păzea oile avea un căţel, o flanea de lână, un toiag şi un felinar. Pământul era acoperit de zăpadă. Era frig şi băiatul îngheţă. Nici flaneaua lui de lână nu-i mai servi la nimic. `Pot să mă încălzesc puţin în casa ta?`, îl întrebă băiatul pe stăpân. `Nu pot să împart căldura. Lemnele sunt scumpe`, spuse omul şi-l lăsă pe băiat să stea mai departe în frig. Deodată, băiatul zări pe cer o stea mare: `Ce fel de stea este asta?`, se gândi el. Numaidecât luă toiagul şi lampa şi porni la drum. `Fără acest băiat, nici eu nu rămân`, spuse căţelul şi merse pe urmele lui. `Fără acest căţel, nici noi nu rămânem`, spuseră oiţele şi porniră pe urmele lui. `Fără aceste oi, nici eu nu rămân`, spuse măgarul şi merse pe urmele lor. `Fără măgar, nici eu nu rămân`, spuse vaca şi merse pe urmele lui. `Fără această vacă, nici eu nu rămân`, spuse boul şi porni pe urmele ei.

24 decembrie - Pilda zilei

 

Povestea spune că, în urmă cu un număr de ani, un om și-a pedepsit fetița în vârsta de 5 ani, pentru că a risipit o hârtie aurie de împachetat, foarte scumpă.

Omul stătea rău cu banii și deveni și mai supărat când a văzut că fetița a folosit hârtia respectivă, ca să decoreze o cutie și să o pună sub bradul de Crăciun. Cu toate acestea, fetița a adus tatălui ei cadoul în dimineața următoare spunând:

“Acesta este pentru tine, tăticule”.

Tatăl a fost rușinat de reacția lui furioasă de cu o zi în urmă, dar supărarea lui se arătă din nou când a văzut că, de fapt, cutia era goală. El i-a spus pe un ton răspicat:

“Nu știai, domnișoară, că atunci când dai un cadou cuiva, trebuie să pui ceva în el?”

.

Fetița s-a uitat în sus spre tatăl său, cu lacrimi în ochi, și a zis:

PROGRAMUL SFINTELOR SLUJBE ÎN PERIOADA CRĂCIUNULUI, ANULUI NOU ȘI A BOBOTEZEI

 AJUNUL CRĂCIUNULUI,  24 DECEMBRIE

           Ora   8.30 – Utrenia

           Ora   9.45 - Sfânta Liturghie

           Ora  12.00 - Vecernia Praznicului 

NAȘTEREA DOMNULUI, 25 DECEMBRIE

          Ora  8.30 - Utrenia

           Ora  9.45 - Sfânta Liturghie 

           Ora 18.00 - Vecernia

SOBORUL MAICII DOMNULUI, 26 DECEMBRIE

           Ora   8.30 - Utrenia

           Ora   9.45 - Sfânta Liturghie 

           Ora 18.00 - Vecernia

23 decembrie - Pilda zilei

 

Andrei nu avea decât o singură dorință, aceea de a primi o bicicletă galbenă cu multe accesorii pe care o văzuse într-o vitrină din oraș.

Nu mai putea să și-o scoată din minte. Vedea acea bicicletă și în vis, și în cacao, de dimineață, și portretul lui Ștefan cel Mare zugrăvit în manual.

Dar mama lui Andrei avea atâta altele de achitat și cheltuielile creșteau zi de zi.

Cu siguranță nu ar fi putut cumpăra o bicicletă atât de scumpă ca aceea pe care o visa el.

Andrei știa greutățile mamei sale și, de aceea, se hotărâ să-i ceară bicicleta ca dar de Crăciun direct lui Dumnezeu.

În fiecare seară, Andrei adăuga la rugăciunea sa următoarele cuvinte: ”Adu-ți aminte să-mi dai bicicleta cea galbenă de Crăciun. Amin”.

Pastorala de Crăciun a Patriarhului Daniel: Nașterea Domnului sărbătorită în cântările Bisericii

 † Daniel

Prin harul lui Dumnezeu,
Arhiepiscopul Bucureștilor,
Mitropolitul Munteniei și Dobrogei,
Locțiitorul Tronului Cezareei Capadociei
și
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler şi dreptmăritorilor creștini

din Arhiepiscopia Bucureștilor

Har, pace și bucurie de la

Domnul nostru Iisus Hristos,

Iar de la noi părintești binecuvântări!

„Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naște și pământul peștera Celui neapropiat aduce.

Îngerii cu păstorii slavoslovesc și magii cu steaua călătoresc.

Că pentru noi S-a născut Prunc tânăr,

Dumnezeu Cel mai înainte de veci”.

(Condacul Nașterii Domnului, alcătuire a lui Roman Melodul)^[1]

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,

Iubiți frați și surori în Domnul,

Nașterea Pruncului Iisus a fost vestită păstorilor de oi din ­Betleem, noaptea, de către o mulțime mare de îngeri care cântau: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14).

Întrucât Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2023 An comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești, tema Pastoralei de Crăciun din anul acesta evidențiază modul în care ­Nașterea Domnului este sărbătorită în cântările Bisericii și în colindele populare inspirate de acestea^[2].

„Ancorarea în umanitate a lui Dumnezeu” – Predica Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Duminica dinaintea Nașterii Domnului

 

Deşi la evrei genealogia se alcătuia doar pe linie bărbătească, din genealogia lui Iisus nu lipsesc referirile şi la câteva femei, unele cu o moralitate îndoielnică şi chiar străine de neamul lui Israel, cum ar fi: Tamar, Rahav, Rut şi Batşeba, femeia lui Urie Heteul, fiecare cu istoria şi cu păcatele ei. Naratorul le-a introdus tocmai pentru a întări ideea că Hristos a venit nu doar pentru cei drepţi, ci şi pentru cei păcătoşi (Luca 5, 32). Momentul Golgota stă mărturie în acest sens. 

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi credincioşi şi credincioase, cititori şi cititoare,

 

Referatul care s-a citit astăzi este de fapt capitolul I al Evangheliei după Sfântul Evanghelist Matei, care ne prezintă, descendent, genealogia lui Iisus: „Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam” (1, 1).

Sfântul Evanghelist Luca prezintă naşterea dumnezeiască pe linie ascendentă: „Fiu al lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu” (Luca 3, 38).

Genealogia Mântuitorului

 Duminica dinaintea Naşterii Domnului

(a Sfinţilor Părinţi după trup ai Domnului)

Evanghelia de la Matei 1,1-25

 1. O mărturisire de credință. Evanghelia de la Matei începe cu o genealogie a Mântuitorului, pe care am auzit-o ca prima parte a Evangheliei acestei Duminici (Mt 1,1-17). O altă genealogie ne-o dă Sfântul Luca (3,23-38). Dacă genealogia mateiană este descendentă, coborând de la Avraam până la Iisus, genealogia lucanică este ascendentă, mergând de la Iisus spre strămoşii Săi după trup.

Auzind această înşirare de nume, poate că ne-am întrebat: De ce a socotit necesar evanghelistul să-şi înceapă astfel Evanghelia? Ce ne poate revela această genealogie despre Hristos şi despre mântuirea noastră prin El?

PREDICĂ LA DUMINICA DINAINTEA NAŞTERII DOMNULUI

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Iată-ne, iubiţi credincioşi, ajunşi în Duminica dinaintea Naşterii Domnului şi lectura Evangheliei de astăzi este făcută după întâiul capitol al Evangheliei de la Matei, în întregime. Iată ce ne zice acest capitol:

„Cartea neamului lui Iisus, fiul lui David, fiul lui Avraam.

Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi pe fraţii săi; Iuda a născut pe Fares şi pe Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Avram;

Avram a născut pe Aminadav; Aminadav a născut pe Naason, Naason a născut pe Salmon;

Salmon a născut pe Booz dn Rahav; Booz a născut pe Obed din Rut; Obed a născut pe Iesei;

Lumina, şi Adevărul, şi Viaţa – Dumnezeu ne pregătește pentru a trăi taina întrupării Sale

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a Sfinților Părinți după trup ai Domnului, Sf. Ev. Matei 1, 1-25), Dumnezeu ne pregătește pentru a trăi taina întrupării Sale, taina prin care El, Părintele Ceresc trimite pe Fiul Său din veci, Dumnezeu din veci, ca să se facă om creat după chipul Lui din veci.

Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic, este Unul din Sfânta Treime
Genealogia Mântuitorului Iisus Hristos, redată de către Sfântul Evanghelist Matei la începutul Evangheliei sale, numită şi «Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul Lui David, fiul lui Avraam», începe cu patriarhul Avraam şi urcă pe linie bărbătească până la Domnul Hristos, fiind împărțită în trei grupe de câte 14 generaţii. Să reținem că această împărţire în trei grupe este legată şi de trei perioade de timp: de la Avraam până la David, de la David până la strămutarea în Babilon şi de la strămutarea din Babilon până la Iisus Hristos. Totodată, prin cifra trei, ni se arată lucrarea tainică a Sfintei Treimi în omenire, pentru că Cel care se va naşte pentru mântuirea lumii, Mesia, Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic, este Unul din Sfânta Treime, iar cele 14 generaţii din fiecare grupă au şi ele o semnificaţie deosebită, deoarece cifra 14 însumează de două ori cifra 7, cifră care sugerează că această pregătire presupunea ca aceia care aşteptau venirea Mântuitorului să se înscrie pe două planuri: planul credinţei şi planul vieţii sfinte.

„O scara uriaşă în văzduhul mântuirii noastre”

 Părintele Sofian Boghiu (1912-2002)

Prăznuim astăzi Duminica dinaintea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos - numită şiDuminica Sfinţilor Strămoşi. Pentru aceea s-a şi citit astăzi – de la începutul Evangheliei Sfântului Apostol şi Evanghelist Matei – despre spiţa neamului Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Despre spiţa neamului Domnului a mai scris, în capitolul al treilea al Evangheliei sale, Sfântul Evanghelist Luca.

Niciun istoric din lume, scriind despre neamul vreunui om mare, nu a mers atât de mult în trecut, printre strămoşi, căutând pe cel dintâi dintre strămoşi, aşa cum au procedat cei doi evanghelişti, Matei şi Luca, atunci când au scris despre neamul lui Iisus Hristos, despre sfântul lui neam, despre care Proorocul Isaia zice: „Iar neamul Lui cine îl va spune?” (Isaia 3, 8).

„O scara uriaşă în văzduhul mântuirii noastre”

Sfântul Evanghelist Matei începe spiţa neamului sau genealogia lui Iisus Hristos de la Avraam şi o urcă până la Iisus Hristos. Iar Luca, începând de la Iisus Hristos, suie neamul Mântuitorului până la Dumnezeu. Citind aceste înşirări de neamuri ale Mântuitorului, ni se pare că vedem o scara uriaşă în văzduhul mântuirii noastre, o scară asemănătoare cu scara aceea din Sfânta Scriptură pe care a văzut-o în vis Patriarhul Iacob, şi pe care îngerii lui Dumnezeu se suiau la cer şi se coborau la pământ.

22 decembrie - Pilda zilei

 În timpul unui război, un soldat cu faţa total distrusă a fost transportat la medic. Chirurgul îşi pregăti ustensilele şi începu să refacă faţa tânărului. Încet-încet, sub acţiunea chirurgului luă naştere din nou faţa distrusă. Apoi urmă ultima fază a operaţiei. I se cusu pacientului şi cea de-a doua porţiune a gurii. La sfârşit, asistentul îl ridică pe tânăr. Zona operaţiei fiind anesteziată, tânărul nu simţea niciun fel de durere. De aceea medicul îi spuse: "Aşa, acum vorbeşte, te rog!". Cei prezenţi aşteptau ca tânărul să întrebe de cei dragi, sau de şansele reuşitei operaţiei. Dar el mişcă buzele cu grijă şi articulă cu un zâmbet fin: "Mulţumesc frumos!".