“În vremea aceea a venit la Iisus un om al cărui nume era Iair şi
care era mai-marele sinagogii. Şi, căzând la picioarele lui Iisus, Îl
ruga să intre în casa lui, că numai o fiică avea, ca de doisprezece ani,
şi ea era pe moarte. Şi, pe când se ducea El, mulţimile Îl împresurau.
Iar o femeie, care de doisprezece ani avea curgere de sânge şi cheltuise
cu doctorii toată averea ei şi de nici unul n-a putut să fie vindecată,
apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui şi îndată s-a
oprit curgerea sângelui ei. Şi a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins
de Mine?
"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan))
Postare prezentată
sâmbătă, 27 octombrie 2018
marți, 23 octombrie 2018
Judecarea este o provocare a lui Dumnezeu Însuși
Astăzi trăim într-o lume a judecăților între oameni, a osândirii și a clevetirii și de aceea trebuie să luăm bine aminte la severele avertismente scrise de părintele Emilianos:Legea lui Dumnezeu este valabilă pentru fiecare persoană.
Dar el (Cuviosul Nil Calavritul) având pururea în minte poruncile Stăpânului, ca și cum ar fi fost spuse numai către el, și amintindu-și că „cel ce zice fratelui său: Racca, vinovat va fi focului gheenei!” (Mt.5, 22), nu a spus niciodată către acesta vreun cuvânt rău.
duminică, 21 octombrie 2018
Nu Te duce de la noi!
Gadareni suntem, Iisuse,
plini de patimi şi nevoi,
suntem inimi nesupuse,
Te-am gonit, dar, o, Iisuse,
nu Te duce de la noi!
Plini suntem de fapte rele
şi-al păcatului noroi,
gemem sub necazuri grele,
nu ne părăsi în ele,
nu Te duce de la noi!
plini de patimi şi nevoi,
suntem inimi nesupuse,
Te-am gonit, dar, o, Iisuse,
nu Te duce de la noi!
Plini suntem de fapte rele
şi-al păcatului noroi,
gemem sub necazuri grele,
nu ne părăsi în ele,
nu Te duce de la noi!
Iisus Hristos, izbăvitorul de demoni
Avem un Dumnezeu deranjant pentru
aliații diavolului și pentru diavol ca atare. La două mii de ani de la
minunea povestită nouă de evanghelistul Luca (Luca 8, 26-39), despre
care nu trebuie să uităm că era medic, suficienții mediocrității în
cunoaștere ne vorbesc despre cum astfel de povești sperie copiii. Și
trebuie evitate din cultura lor. Ori transformate în opționale ore de
religie, ca istorie a cugetării umane. Aș fi de acord cu ei, dacă
diavolul ar fi o poveste. O găselniță și atât. Evanghelia aceasta – și
nu este singura – ne arată că nu e chiar cum propovăduiesc dumnealor. Un
medic de talia Sfântului Luca nu putea greși diagnosticul.
Că prima minciuna a diavolului este
aceea că nu există pare să fi uitat toată lumea. Dar să nu-l vezi cum
diluează toate adevărurile, cum eludează dreptatea, cum manipulează și
resoarbe în găselnițele sale energii umane, transformându-le în rebuturi
sufletești, trebuie să fii orb.
Despre Psihanaliza, boli psihice, demonizare – Parintele Epifanie Teodoropoulos
Tulburările nervoase şi înfrânarea
– Părinte, este cunoscut faptul că o
parte din psihiatri consideră că pricina unor boli psihice este
înfrânarea în perioada vârstei tinere.
– Părerea lor este greşită şi explicaţia
foarte simplă. Toţi cei ce consultă pe psihiatru sunt bolnavi. Nimeni
nu merge la medic când este sănătos. Fiindcă o parte din bolnavii
aceştia nu au relaţii trupeşti, trag concluzia, legată de teoriile
freudiene, că pricina tulburărilor nervoase este înfrânarea. Eu însă
ştiu zeci de tineri care sunt înfrânaţi şi, fireşte, au şi o sănătate
sufletească minunată.
– Ce putem spune despre psihanaliză?
– Psihanaliza a început cu Freud, care
susţinea că tulburările sufleteşti sunt efectul presiunilor avântului
sexual, ale instinctului de reproducere al omului. Cu psihanaliza şi cu
întrebările ei caracteristice şi prin hipnoză încearcă să ajute pe
suferind să scoată din subconştientul său experienţe vechi ale unor răni
sufleteşti şi acolo să descopere punctul de plecare a vinei sale, care,
desigur, după ei, are legătură cu nesatisfacerea pornirii sexuale.
duminică, 14 octombrie 2018
Părintele Constantin Necula - Conferinţa cu tema “Ortodoxia în lumea contemporană”
Conferința a avut loc la Biserica ”Adormirea Maicii Domnului”, Parohia
Deva VI, Str. Piața Victoriei, nr. 1, Pr. Paroh Vasile Vlad (Piata
Operei), in data de 14.10.2018
Organizatori: Asociația ”Oastea Domnului” din Deva
Biserica ”Adormirea Maicii Domnului”, Parohia Deva VI
Cu ajutorul Domnului conferința a fost trasmisă în direct pe: https://www.facebook.com/Mircea-Mihul...
Organizatori: Asociația ”Oastea Domnului” din Deva
Biserica ”Adormirea Maicii Domnului”, Parohia Deva VI
Cu ajutorul Domnului conferința a fost trasmisă în direct pe: https://www.facebook.com/Mircea-Mihul...
Sfintele Canoane ale Sinodului VII ecumenic de la Niceea (anul 787)
CANONUL 1 Sin. VII ec. (SE ÎNTĂRESC CANOANELE PRIMITE DE ÎNTREAGA BISERICĂ PÂNĂ ACUM)
Celor care au dobândit vrednicia (demnitatea)preoţească, rânduielile
canonice le sunt mărturii şi îndreptări, pe care primindu-le cu bucurie,
cântăm împreună cu dumnezeiescul vestitor David, către Domnul Dumnezeu,
zicând: „întru calea mărturiilor tale m-ara desfătat ca întru toată
bogăţia” (Ps. 118, 14) şi: „Ai poruncit ca mărturiile tale să fie
dreptate în veac; înţelepţeste-mă, şi viu voi fi” (Ps. 118, 138, 144).
Şi dacă glasul proorocesc (profetic) ne porunceşte nouă să păzim în veac
mărturiile lui Dumnezeu şi să vieţuim întru ele, este învederat
(evident) ca ele rămân neclătinate şi nestrămutate, căci şi văzătorul de
Dumnezeu Moise zice astfel: „Acestora nu este a li se adăuga (nimic) şi
nici nu este să se scoată (ceva) dintr-însele” (Deut. 12, 32). Şi
dumnezeiescul apostol Petru, proslăvindu-se întru ele, strigă: „Spre
care şi îngerii doresc să privească” (I Petru 1, 12), şi Pa vel zice:
„Chiar dacă noi, sau înger din cer de ar bine-vesti vouă, în afară de
ceea ce v-am binevestit noi vouă, să fie anatema” (Gal. 1,8).
Rugăciunea arhierească a lui Iisus
PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor
Incă din secolul al IV-lea, Sfântul Chiril al
Alexandriei observase că în Evanghelia după Ioan, capitolul al XVII-lea,
Mântuitorul vorbeşte şi în calitate de preot, şi în calitate de jertfă,
iar în secolul al XVI-lea, David Chytraeus (1531-1600) a numit
capitolul al XVII-lea al scrierii ioaneice "Rugăciunea arhierească a lui
Iisus".
De ce n-au surprins această rugăciune şi ceilalţi evanghelişti în
scrierile lor? Nu ştim! În rugăciunea arhierească, Hristos Se prezintă
Tatălui ca jertfă pentru noi.
Capitolul în discuţie este împărţit în trei părţi distincte. Fiecare parte îşi are dimensiunea şi intensitatea ei.
duminică, 7 octombrie 2018
Învierea fiului văduvei din Nain: Hristos ne călăuzește către fericire
Tâlcuirea pericopei evangheliei din Duminica a 19-a după Rusalii.
Domnul se află la începutul vieții Sale de propovăduire : a rostit
“Predica de pe Munte”, primul său cuvânt către oameni, în care le arată
legea cea nouă, scara duhovnicească prin ale cărei opt trepte se ajunge
la desăvârșire și la Împărăția Cerului. De îndată ce a adus prin
Cuvântul Său Vestea cea Bună, Cuvântul lui Dumnezeu Și-a început
lucrarea Sa vindecătoare, (adică minunile Sale) pentru a arăta
puterea dumnezeiască ce se sălășluiește întru El și pentru a întări
Cuvântul Său : scapă de la moarte pe sluga Sutașului, care suferea de o
boală fără leac. A doua zi purcede către Nain, un mic oraș care se
găsește la aproape 30 de kilometri la sud de Capernaum, pe dealurile
micului Hermon, și de unde se vede foarte frumos Nazaretul. Aici va
săvârși această mare minune, care nu este istorisită decât de Sfântul
Luca.
Evanghelia despre învierea fiului văduvei din Nain
Duminica a 20-a după Rusalii. Învierea fiului văduvei din Nain (Luca 7, 11-16)
„Şi după aceea, S-a dus într-o cetate numită Nain şi cu El împreună mergeau ucenicii Lui şi multă mulţime.” (Luca 7, 11)
Luați seama cum leagă o minune de o alta. În exemplul anterior, la
vindecarea slugii sutașului, era prezent acolo pentru că fusese chemat,
dar acum s-a apropiat fără să fie chemat. Nimeni nu l-a rugat să îl
readucă pe cel mort la viață, dar vine și o face din inițiativă proprie.
Cred că a făcut această minune pentru a-i urma celeilalte.
„Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un
mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, şi mulţime mare
din cetate era cu ea.” (Luca 7, 12)
luni, 1 octombrie 2018
Predică la Acoperământul Maicii Domnului - Pr. Ilie Cleopa
Părinţilor, fraţilor şi iubiţi credincioşi,
Sfânta şi dumnezeiasca Evanghelie a duminicii de astăzi este una din
cele mai scurte Evanghelii de peste an. Are numai patru paragrafe,
adică patru versete, dar această dumnezeiască Evanghelie, deşi e atât
de scurtă, cu atât este mai înaltă şi aduce Bisericii lui Hristos cea
mai înaltă şi mai desăvârşită învăţătură pentru mântuirea sufletelor
omeneşti.
În Evanghelia de astăzi se cuprinde toată mântuirea omului, pe scurt, căci ea ne învaţă iubirea de vrăjmaşi.
Nici un învăţător de lege de mai înainte n-a adus în lume o
învăţătură aşa de desăvârşită pentru mântuirea oamenilor, precum cea
cuprinsă în Evanghelia de astăzi, care este adusă de Însăşi
Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu, de Domnul Dumnezeul şi
Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pentru noi, păcătoşii şi pentru a
noastră mântuire.
Cuvânt la Acoperământul Maicii Domnului ‒ Sfântul Serafim Sobolev
Motivul marii sărbători a Acoperământului
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost minunata descoperire făcută
Sfântului Andrei, cel nebun pentru Hristos, când a fost înălţat până la
al treilea cer.
Aici el a văzut îngeri şi numeroşi sfinţi, dar nu a
văzut-o pe Preacurata Maica Domnului, fapt pentru care s-a tânguit
mult. I s-a spus că în acel moment Maica Domnului nu se găseşte acolo,
deoarece se află pe pământ, mângâindu-i pe oamenii necăjiţi și
suferinzi, dar că o va vedea în curând.
Într-adevăr, la scurt timp după această
nemaipomenită vedenie, Sfântul Andrei a văzut-o pe Maica Domnului, în
Biserica Vlaherne din oraşul Constantinopol, în timpul privegherii de
toată noaptea. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i-a apărut Sfântului
Andrei şi ucenicului său, Epifanie, în văzduh, în faţa altarului,
înconjurată de locuitori ai cerului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)