Pastorala Preasfințitului Părinte Episcop Nestor la Praznicul Învierii Domnului

 

                                                      † NESTOR,

Prin Harul lui Dumnezeu,

Episcopul Devei şi Hunedoarei

 Hristos cel Mort și Înviat

– înfrângerea devenită victorie prin jertfa dragostei –

 Preacucernicului cler,

Preacuviosului cin monahal şi

Dreptmăritorilor creştini:

Frățească îmbrăţişare cu prilejul slăvitului praznic al Învierii Domnului!

 HRISTOS A ÎNVIAT!

 Dreptmăritori creștini,

Închinare și mulțumire se cuvine a-I aduce lui Dumnezeu, Cel în Treime lăudat, Care și în anul acesta ne-a învrednicit să auzim cuvintele rostite de înger femeilor mironosițe: „Bucurați-vă!” și, prin acestea, să fim părtași bucuriei mironosițelor, apostolilor și întregii creștinătăți. Marele Praznic al Învierii lui Hristos, eveniment reactualizat permanent în Biserică, reprezintă temelia credinței noastre, întrucât, prin Învierea Sa, Hristos ne oferă o perspectivă pozitivă asupra morții, dăruindu-ne speranța dobândirii unei alte vieți, veșnice, în Împărația Cerurilor, prin trecerea de la „moarte la viață și de pe pământ la cer”[1].

Pastorala Preasfințitului Părinte Episcop Nestor la praznicul Nașterii Domnului

 † NESTOR

Prin Harul lui Dumnezeu,

Episcopul Devei şi Hunedoarei

„Hristos se naște, măriți-L!”

Poruncă, invitație sau revelație?

Preacucernicului cler,

Preacuviosului cin monahal şi

Dreptmăritorilor creştini:

„Frățească îmbrăţişare cu prilejul Praznicului Nașterii Domnului!”

 Iubiți creștini hunedoreni,

 Nașterea lui Hristos pe pământ, sărbătorită de către întreaga lume creștină sub chipul zilelor pe care Biserica le prăznuiește an de an spre sfârșitul lunii decembrie, reprezintă momentul central al unei perioade percepute de către toți ca fiind una încărcată de bucurie. Ne punem întrebarea: Să fie exclusiv bucuria prilejuită de Praznicul Nașterii Domnului? Sau bucuria anotimpului luminat de fulgii de nea? Să fie bucuria frumoasei tradiții de a primi și de a oferi daruri? Sau bucuria comuniunii din sânul familiei? Să fie bucuria sfârșitului de an și a unui nou început? Sau poate toate la un loc. Există, însă, o realitate comună tuturor acestor stări pozitive, trăite mai mult sau mai puțin de fiecare om în parte, iar această emoție lăuntrică noi o numim bucurie, o stare pe care omul o poate experimenta în adevărata ei dimensiune doar în două direcții: în relație cu Dumnezeu și împărtășită cu semenii, adică în comuniune cu alte persoane, Persoana Divină și oamenii.

Pastorala Preasfințitului Părinte Episcop Nestor la praznicul Învierii Domnului

 † NESTOR,

Prin Harul lui Dumnezeu,

Episcopul Devei şi Hunedoarei

Preacucernicului cler,

Preacuviosului cin monahal şi

Dreptmăritorilor creştini:

Frățească îmbrăţişare cu prilejul slăvitului praznic al Învierii Domnului!

Hristos Cel Înviat – Biruitorul morții sau câtă moarte mai poate răscumpăra o singură Înviere?

 HRISTOS A ÎNVIAT!

 Dreptmăritori creștini,

În această noapte sfântă lumina risipește încă o dată întunericul, mai întâi în chip văzut, prin făclia pe care o ținem în mână cu credință, iar mai apoi lăuntric și tainic, prin emoția care ne cuprinde sufletul luminat de osteneala postului și care așteaptă cu bucurie proclamarea biruinței vieții asupra morții.

Totuși, în aceste clipe, în care mărturisim „omorârea morții” și cântăm într-un glas „Hristos a Înviat”, oameni încă mor și va mai trece vreme neștiută până când, la Învierea cea de obște, ieșirea deplină din întunericul morții și intrarea în lumina vieții se va arăta în toți cei ce cred în Hristos, Domnul Cel Răstignit și Înviat.

În așteptarea acelei promisiuni profețite de Însuși Hristos: „Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 54), moment în care poarta morții va fi sfărâmată și cei adormiți din veac se vor alătura celor vii de pe pământ, cerul și pământul se împărtășesc permanent de binecuvântările ce izvorăsc din mormântul cel de viață făcător al lui Hristos, semn al refacerii unității dintre lumea văzută și cea nevăzută, rod al Întrupării, al Pătimirii, al Morții și al Învierii Fiului lui Dumnezeu.

Pastorala Preasfințitului Părinte Nestor la praznicul Nașterii Domnului

 

† NESTOR

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU,

EPISCOPUL DEVEI ŞI HUNEDOAREI

Preacucernicului cler,

Preacuviosului cin monahal şi

Dreptmăritorilor creştini:

Caldă și părintească îmbrăţişare cu prilejul praznicului Nașterii Domnului!

Iubiți creștini hunedoreni,

Anul acesta, praznicul Nașterii Domnului este întâmpinat de către întreaga lume într-o atmosferă puternic marcată de incertitudine, de teamă și chiar de deznădejde, sentimente provocate de războiul desfășurat în vecinătatea noastră, de criza economică și cea energetică din Europa, precum și de frământările politice din alte locuri ale lumii, cu efecte dramatice asupra întregii omeniri.

Într-un context în care amenințarea dezastrului – mai mult sau mai puțin reală – este transmisă insistent omului prin diverse mijloace, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Se naște iarăși pentru întreaga omenire, așa cum se întâmplă în fiecare an, pentru a ne reaminti cine este El, cine suntem noi și care este sensul existenței noastre pe pământ: Şi Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălăşluit între noi și i-am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr (Ioan 1, 14).