Dumnezeu e aproape, mă iubeşte!

L-am căutat pe Dumnezeu în oamenii din satul meu, apoi în cărţi, în idei şi simboluri. Dar acest lucru nu mi-a dat nici pacea, nici iubirea.

Într-o zi am descoperit în scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii că e cu putinţă să-L întâlneşti pe Dumnezeu în mod real prin rugăciune.

Şi atunci L-am auzit spunându-mi:

Îndrăznește să înțelegi că te iubesc!

VIAŢA IN HRISTOS SE DOBÂNDEŞTE PRIN SFINTELE TAINE

 Sfântul Nicolae Cabasila

Viaţa în Hristos începe şi se dezvoltă cât timp trăim pe pământ, însă desăvârşirea ei se atinge abia când vom fi ajuns la «ziua aceea» ¹. De fapt, nici viaţa de aici, nici cea de din­colo nu pot da, una fără cealaltă, fericire deplină sufletului omenesc. Căci pe de o parte, grijile trupeşti ale veacului ne întunecă viaţa, iar nestatornicia lumii acesteia nu ne lasă să moştenim aici pe pământ nestricăciunea — motiv pentru care Sfântul Pavel mai bucuros voia să se despartă de trup şi de viaţa aceasta, spre a se uni cu Hristos, căci zicea că e mult mai bine a fi împreună cu El ² — iar pe de alta, viaţa viitoare n-ar aduce nici o fericire deplină pentru cei care, ajunşi dincolo, n-ar fi dus cu ei puterea şi mădularele sim­ţurilor cu oare s-o poată gusta, căci ar rămâne într-o stare în care domneşte doar chinul şi moartea.

Învață să prețuieşti AZI, căci MÂINE poate fi prea târziu...!

●Te oboseşte faptul că trebuie să te trezeşti mereu dimineața? Alții nu s-au mai trezit...

●Te enervează că ajungi obosit acasă după serviciu? Alții şi-ar dori să aibă unul...

●Te enervează că trebuie să ştergi mereu praful, să speli rufele şi vasele? Alții şi-ar dori să aibă ce şterge şi spăla...

Evenimente deosebite în parohia noastră!

Clck pe imagine

Predica Duminica Floriilor - Pr. Constantin Necula

pentru audio/video - click pe fotografie

Sfântul Nicolae Velimirovici, predică la Duminica a V-a din Post – a Floriilor

Cine aduce bucurie casei? Oaspetele binevenit. Cine aduce şi mai mare bucurie casei? Un prieten al casei. Cine aduce cea mai mare bucurie casei? Gospodarul care se întoarce acasă, după o lipsă îndelungată.

Fericite mâinile care L-au primit pe Domnul nostru Iisus ca pe Oaspetele binevenit! Fericite buzele care L-au întâmpinat pe El ca pe un Prieten! Fericite sufletele care s-au închinat Lui ca Gospodar, cu o cântare de bun venit!

Vă invităm la Taina Sfântului Maslu

Cuvant ortodox - Anul VI ,Nr. 29 (295), 24 - 31 martie, 2018

Seară duhovnicească

 

mai multe detalii AICI

„HRISTOS, VINDECAREA NOASTRĂ DE PATIMI” (partea a treia)

Parintele Necula la Simeria part 3 - traducerea în limbaj mimico-gestual românesc (LMG)

„HRISTOS, VINDECAREA NOASTRĂ DE PATIMI” (partea a treia) – Conferință susținută de Pr.Conf.Univ. Dr. Constantin Necula, din 4 martie 2018, Simeria, transmisă live pe pagina de facebook Replica – INFO HD şi retransmisă pe Televiziunea InfoHD în zilele de 10, 17, 24 martie de la ora 20 şi pe http://www.replicahd.ro/

Mulţimim şi pe această cale tuturor celor implicaţi în promovarea acestui eveniment, în special Replica – INFO HD şi Părintelui Ilie Mirel pentru traducerea în limbaj mimico-gestual românesc (LMG)

partea I

https://www.youtube.com/watch?v=8ssQhaGjmy0

partea II

https://www.youtube.com/watch?v=FnF6Cm1mey8

Replica – INFO HD, merita toata aprecierea noastra pentru implicarea in promovarea acestui frumos eveniment. Chiar va indemnam sa lasati un semn de apreciere pe pagina de yutube si nu numai

Seară duhovnicească în parohia noastră dedicată comemorării fratelui ostaș veteran Cornel Rusu

Parohia „Adormirea Maicii Domnului” Simeria-Biscaria, va găzdui, la sfârșitul lunii martie, în sâmbăta Floriilor, o seară duhovnicească dedicată comemorării fratelui ostaș veteran Cornel Rusu   (de la Simeria ), de la a cărui mutare la cele veșnice se împlinesc anul acesta 23 de ani: sâmbată 31 martie 2018

*  ora 17.00 – Vecernia Floriilor
* ora 18.00 – Program duhovnicesc  al Oastei Domnului - cântări, poezii religioase, cuvinte de învățătură și de mărturisire duhovnicească

Cererea fiilor lui Zevedeu

de Pr. Noël Tanazacq

 

a 5‑a Duminică din Post – Marcu 10, 32‑43

 Această Evanghelie se compune din două părţi care nu au nici o legătură una cu alta: cea de‑a treia vestire a Patimilor şi cererea fiilor lui Zevedeu. Cu toate acestea, ele sunt legate cronologic, după cum o atestă două dintre Evangheliile sinoptice, Matei şi Marcu. Scena se petrece în timpul „urcării la Ierusalim”¹, adică la sfârşitul misiunii pământeşti a lui Hristos, mai mult nu putem şti. Însă Sfântul Luca o situează chiar înaintea intrării în Ierihon, deci nu prea departe de Ierusalim.

Cea de‑a treia vestire a Patimilor are o legătură directă cu Paştele care se apropie şi este relatată de toate cele trei Evanghelii sinoptice (Mat. 20, 17‑19, Marcu 10, 32‑34 şi Luca 18, 31‑34). Iisus merge în fruntea alaiului, care este unul numeros: se simte în istorisirea lui Marcu (adică a lui Petru) toată energia lui Hristos pentru a plini voia Tatălui Său, deşi mergea către moarte. Este vorba despre o jertfă de bunăvoie: Hristos se grăbeşte să‑l mântuiască pe Om.

Acatistul Maicii Domnului - Buna Vestire

Denia Acatistului Bunei Vestiri sau Slujba Imnului Acatist

Paraclisul Maicii Domnulu

Despre ridicarea pâinii în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Sfântul Maxim Grecul

Fiul lui Dumnezeu şi Cuvântul Cel Unul Născut, făcându-Se pentru noi om fără de păcat ca să ridice împreună cu Sine firea omenească, pe care făcătorul răului a izgonit-o demult din rai, şi răbdând de bunăvoie răstignirea, moartea şi îngroparea, a înviat şi S-a ridicat iarăşi la slava Lui cea dintâi ca să-L trimită pe Sfântul Duh, Mângâietorul, Ucenicilor şi Apostolilor Săi. Iar după înălţarea Dumnezeu-omului la cer, martorii şi slujitorii Cuvântului au rămas într-o casă, aşa cum spune dumnezeiescul Luca; apoi, după pogorârea Sfântului Duh, nedorind ca, pentru slujirea la mese, să renunţe la propovăduirea cuvântului, au pus pentru acest lucru slujitori.

Iar când propovăduitorii mântuirii se aşezau la masă, pe o ridicătură puneau un suport mic şi pe el o pâine, pe care trebuia să o mănânce Mântuitorul, ca atunci când El era împreună cu ei în trup înainte de patimi. Iar când dumnezeieştii şi Sfinţii Apostoli se ridicau de la masă, cel mai mare şi primul dintre ei, luând în mâini pâinea şi ridicând-o, spunea aşa: „Mare este numele!” Iar ceilalţi ucenici ai Cuvântului răspundeau: „Sfintei Treimi!”.

Parintele Necula la Simeria part 2 - traducerea în limbaj mimico-gestual românesc (LMG)

„HRISTOS, VINDECAREA NOASTRĂ DE PATIMI” (partea a doua) – Conferință susținută de Pr.Conf.Univ. Dr. Constantin Necula, din 4 martie 2018, Simeria, transmisă live pe pagina de facebook Replica – INFO HD şi retransmisă pe Televiziunea InfoHD în zilele de 10, 17, 24 martie de la ora 20 şi pe http://www.replicahd.ro

 

Mulţimim şi pe această cale tuturor celor implicaţi în promovarea acestui eveniment, în special Replica – INFO HD şi Părintelui Ilie Mirel pentru traducerea în limbaj mimico-gestual românesc (LMG)

Predica Sfântului Ioan Gură de Aur: Duminica Lunaticului

Scriptura ni-l arată pe acest om foarte slab în credinţă. Din multe fapte se vede aceasta: din cele spuse de Hristos: „Toate sunt cu putinţă celui ce crede”; din cele spuse chiar de cel care a venit la Hristos: „Ajută necredinţei mele!”; din porunca dată de Hristos demonului ca să nu mai intre în fiul lui; şi în sfârşit din cele spuse de om lui Hristos: „Dacă poţi!”

Aş putea fi însă întrebat:

– Dar dacă necredinţa aceluia a fost de vină că ucenicii n-au scos demonul din fiul lui, pentru ce Hristos îi mai învinuieşte?

Parintele Necula la Simeria part 1

Atunci când omul nu trece prin nici o încercare, este ca şi cum l-ar părăsi Dumnezeu

Omul care nu trece prin încercări, care nu vrea să-l doară nimic şi să sufere ceva, care nu vrea să fie mâhnit sau să i se facă vreo observaţie, ci vrea să trăiască bine, este în afara realităţii duhovniceşti. „Trecut-am prin foc şi prin apă şi ne-ai scos pe noi la odihnă”, spune psalmistul.

Vezi că şi Maica Domnului şi Sfinţii au suferit, de aceea, trebuie ca şi noi să suferim, mai ales că mergem pe acelaşi drum pe care au mers şi ei. Cu deosebirea că noi, atunci când suferim puţin în această viață, ne plătim datoriile şi ne mântuim. Dar şi Hristos a petrecut cu durere pe pământ. A coborât din cer, S-a întrupat, a pătimit şi a fost răstignit. Iar creştinul îşi dă seama că l-a cercetat Hristos, atunci când suferă durere.

Povestea iertării

Se spune că odată, într-un sat, un copil, într-o noapte, a visat Raiul. “Mamă! Mamă! Unde e Raiul?”, a întrebat copilul nerăbdător, a doua zi de dimineaţă, de cum se trezi. Dar mama, biata mamă, n-avea timp. Avea atâta treabă în gospodărie! Şi-atunci, s-a dus la tata, să-l întrebe. “Nu ştiu…, caută-l singur”, îi spuse acesta obosit şi se apucă mai departe de muncă.. “Unde? Unde e Raiul?” , îi întrebă copilul, aproape plângând, pe oamenii din sat.. Dar oamenii nu aveau timp de el, erau grăbiţi.. “Ce lume urâtă…”, îşi spuse pentru sine puştiul.

Dumnezeu nu își uită prietenii Săi

Vei fi ispitit să te întrebi dacă mai are rost să continui a merge pe o Cale pe care nimeni nu mai vrea să meargă; vei simți că te sufocă gândul de a părăsi ceea ce poate abia ai început, de a te lepăda de Domnul chiar înainte de a-L fi cunoscut. Dar tu să nu te simți singur niciodată, nici măcar o clipă să nu crezi că în fața ispitelor ce inevitabil se vor ridica împotrivă, tu ești singur.

Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu

Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa… Nu vă lăsaţi furaţi de învăţăturile străine cele de multe feluri… (Evrei 13, 7-9)

Niciodată nu a mai existat o asemenea epocă cu învăţători falşi ca secolul XX, atât de bogat în lucruri materiale, dar atât de sărac spiritual.

Dacă unica șansă de a te îmbogăți este minciuna și trădarea, mai bine rămânem săraci

Cu multă durere, însă fără prea mare uimire privim deseori emisiuni pregătite minuțios, prin care prezentatorii sau cei care le comandă de fiecare dată adeveresc faptul că războiul împotriva Bisericii continuă, iar uneori devine și mai necruțător. Spunem: fără uimire, pentru că deja suntem deprinși cu criticile dure și argumentele „de doi bani” ale celor ce se cred a fi „puterea a patra” într-un stat, dar care în investigațiile lor jurnalistice, mai ales încele despre Biserică, arată o mare lipsă de profesionalism. Nu spunem multe, dar, spre deosebire de celelalte emisiuni, sunt destul de stângaci făcute. Cel puțin am sfătui investigatorii să se familiarizeze cu termenii bisericești, dacă nu au de gând să cunoască și adevărata viață a Bisericii cu problemele Ei.

Sfantul Teofan Zavoratul – Sfaturi intelepte

Despre nesimtirea si raceala inimii, care apar in suflet printre nevointele mantuirii:

Nu rareori se intampla ca oamenii care merg pe calea bunei vietuiri crestinesti, brusc si, dupa cat se pare, fara nici un motiv, sa inceapa sa simta in ei o paralizie a tuturor puterilor sufletesti, in urma careia le apare raceala fata de toate nevointele duhovnicesti de pana atunci. Acest lucru li se intampla tuturor din cand in cand. Despre el pomenesc toti cei care scriu despre viata duhovniceasca. Sfantul Marcu Ascetul pomeneste trei mari vrajmasi: nestiinta impreuna cu uitarea, lenevia impreuna cu nepasarea si nesimtirea impreuna cu impietrirea.

Duminica Sfintei Cruci – pomul vieţii sădit în mijlocul Postului

✝ IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

 

Cu Duminica Sfintei Cruci ne aflăm deja în cea de a treia duminică din Postul Mare. În ceea ce priveşte înşiruirea duminicilor după conţinutul textelor scripturistice, ea trebuie înţeleasă ca făcând parte din programul catehetic al perioadei de început al Bisericii, ca pregătire liturgico-biblică în vederea primirii luminării de către catehumeni. Ele nu sunt prin aceasta mai puţin importante, având în vedere dispariţia acestei instituţii, ci se completează armonios ca semnificaţii cu cele amintite anterior. De aceea se poate observa în înşiruirea lor o ascendenţă a tensiunii duhovniceşti a sufletului care se apropie de Hristos înviat, un continuu urcuş spre Ierusalim, de aici şi înţelesul de scară al postului.

Chemarea Crucii

Când ucenicul cel de taină, Nicodim, caută lămuriri asupra tainelor prezenței lui Dumnezeu în lume, Mântuitorul, Care folosise exemple din viața pământească pentru a limpezi înălțimile cerești, pune întrebarea fundamentală fiecărei vocații: Cum veți crede când vă voi spune despre lucrurile cerești? (Ioan 3, 12). De ani de zile asist, uneori neputincios, alteori revoltat, dar niciodată indiferent, la atacurile asupra Crucii ca semn de închinare. Cei care îmbrățișează Scriptura pe post de dumnezeu împăiat, bun doar să le servească intereselor  și vorbirilor lor despre Dumnezeu, nu cu Dumnezeu, par că sunt orbiți tocmai de dușmanul Crucii. Evanghelia Duminicii face amintire de un moment greu al neamului lui Israel: atunci când evreii au fost salvați privind spre un șarpe de aramă ridicat în mijlocul lor, la vreme de pustiire veninoasă (Numeri 21). În acord cu acea amintire a minunii lui Dumnezeu, Hristos Dumnezeu spune: „Și, după cum Moise a înălțat șarpele în pustiu, la fel trebuie să fie înălțat Fiul Omului, ca oricine crede în El să aibă viața veșnică” (Ioan 3, 14-15). Oare să fie Hristos idolatru și închinător la chip cioplit, sau oare, insistând pe simbol, uităm de realismul intervenției lui Dumnezeu în planul vieții poporului lui Israel? Nu! Dumnezeu nu a vindecat simbolic pe cei atinși de mușcătura morții. Fiul Omului, înălțându-Se pe muchia de blestem a Crucii, pe noi ne-a izbăvit din moarte, real și veșnic!

Despre purtarea crucii

Sfântul Ignatie Briancianinov

Iubiţi fraţi! Şi noi suntem ucenicii Domnului nostru Iisus Hristos, fiindcă suntem creştini. Şi noi suntem chemaţi înaintea Domnului în această sfântă biserică pentru a asculta învăţătura Lui. Stăm înaintea feţei Domnului; privirile Lui sunt aţintite asupra noastră, înaintea Lui sunt descoperite sufletele noastre; gândurile noastre de taină şi simţămintele noastre ascunse sunt arătate Lui. El vede toate planurile noastre; El vede faptele drepte şi greşalele făcute de noi din tinereţile noastre; vede toată viaţa noastră, atât trecută cât şi viitoare; „cele nefăcute încă de noi sunt deja scrise în cartea Lui „ (Sfantul Simeon Noul Teolog, dupa cartea scrisă în stihuri, Cuvântul 55).

Sfântul Teofan Zăvorâtul: Trei cuvinte despre purtarea Crucii.

[…] Crucea personală a fiecăruia, cînd se uneşte cu Crucea lui Hristos, atunci puterea şi lucrarea acesteia din urmă trece asupra noastră, devenind un fel de canal prin care, din Crucea lui Hristos, se revarsă asupra noastră orice binefacere şi orice dar desăvîrşit. Prin urmare, crucile personale ale fiecăruia sînt la fel de necesare în lucrarea mîntuirii pe cît este şi Crucea lui Hristos. Nu veţi întîlni nici un mîntuit care să nu fi fost purtător de cruce. De aceea, fiecare este înconjurat din toate părţile de cruci, ca să nu se ostenească căutîndu-şi crucea şi ca să fie aproape de puterea mîntuitoare a Crucii lui Hristos

Purtarea Crucii – urmarea lui Hristos, pe calea mântuirii

 † Mitropolitul Laurențiu

Iubirea lui Dumnezeu și încercările vieții

Mântuitorul Hristos, prin întreaga Sa operă de mântuire, este întruparea iubirii nemărginite a lui Dumnezeu față de om, creatura Sa, pentru ca acesta să-și poată împlini scopul pentru care a fost creat, asemănarea cu Dumnezeu și câștigarea vieții celei veșnice.

Pentru împlinirea acestui ideal suprem și pentru a depăși toate încercările vieții, Mântuitorul ne adresează, astăzi, tuturor chemarea: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34).

A răspunde Mântuitorului, a răspunde Iubirii

Duminica de după Înălțarea Sfintei Cruci leagă exigențele chemării de cea mai de preț exigență adresată de Dumnezeu firii umane: urmarea Chemării. Căci o chemare a fost cea dintâi încălcată prin neurmare, o chemare la îndumnezeire prin responsabilizare. Nu este prima dată în Evanghelie când Domnul cheamă. Apostolii sunt chemați. Bolnavii și cei pocăiți, cei simpli și bucuroși de a-L urma. Și sunt mulți care-L urmează de formă, ca să vadă ce poate. Și alții ca să-L comenteze cârtitor. Biserica este născută din răspunsul la toate acele chemări împlinite în misiune, făcând din ele niște noduri de iubire prin care se constituie Biserica. Pe construcția aceasta minunată, de încredere desăvârșită, se leagă de cer toată misiunea Bisericii: chemare – răspuns – trimitere. De aceea, a te împlini în planul mântuirii înseamnă a primi și împlini chemarea lui Dumnezeu în Biserica slavei Sale. Trebuie mereu să ne reamintim, dinaintea multora dintre cei cărora li se pare prea grea orice misiune pe pământ, că deznădejdile care ne cuprind, anxietățile care cotrobăie sufletele copiilor și tinerilor ori deznădejdile bătrânilor țin toate de pierderea credinței în Înviere. Altfel spus, de refuzul de a asuma Crucea. Textul Evangheliei este limpede (Marcu 8, 34-38; 9, 1). Taina înțelegerii chemării ține de logica apropierii Împărăției, care vine cu putere.

Mi-e lene… să fiu ca Hristos

Câteodată mi-e lene să mă rog lui Dumnezeu, dar îmi place să trândăvesc în pat. Câteodată mi-e lene să citesc din Sfânta Scriptură dar citesc cu mare uşurinţă articole pe internet. Uneori mi-e lene să mă trezesc să mă duc la servici, dar mă trezesc uşor când trebuie să plec într-o călătorie. Mi-e lene să fac mătănii şi îmi e mai uşor să mă aşez în genunchi în pat şi să-mi cer iertare. Mi-e lene să fac ce trebuie, dar fac uşor ceea ce vreau.

Rugăciunea pentru cei ocupaţi sau leneşi

 Nu pot să îmi împodobesc primele rânduri cu laude pentru Dumneavoastră. Scrieţi: „Mă rog rău, sunt leneşă la învăţat psalmi, m-am lăsat aproape de tot". Halal progres, ce să zic!

Aceasta poate avea urmări rele: nepăsarea faţă de lucrurile lui Dumnezeu se poate preface în nărav, şi atunci adio cucernicie.

Despre lene şi trândăvie

Leneşul se scoală din pat după ce soarele a năpădit de mult în piaţă, când cei mulţi s-au şi săturat de muncă. După ce se scoală, se întinde, întocmai ca porcul pus la îngrăşat! Şi-a risipit în somnoreală cea mai frumoasă parte a zilei, stând întins multă vreme în pat. Apoi se găteşte şi pe urmă iese la iveală.

Veritabilă privelişte a neruşinării! Ajunge undeva, se aşează, spune şi face asemenea lucruri, încât mai bine ar fi fost pentru el să fi dormit mai departe decât să se fi sculat.

"HRISTOS, VINDECAREA NOASTRĂ DE PATIMI" - Conferință susținută de Pr.Conf.Univ. Dr. Constantin Necula

Predică la Duminica a II-a din Postul mare – A Sf. Grigorie Palama

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula
 

Luând noi glasul desfrânatului, cu fierbinţi lacrimi cădem către Tine, Părintele şi Dumnezeul tu-turor, strigând: Am greşit depărtându-ne de la Tine şi necurăţiei slujind. Deci primeşte, Doamne, pocă-inţa noastră. Din Evanghelia de la Marcu, capitolul 2, versetele 1-12:

 „Şi, intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile, s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul. Şi au venit la El aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul; şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: «Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!»

Mântuitorul Iisus Hristos, Păstorul cel Bun

Arhim. Conf. Univ. Dr. Vasile Miron

Pentru atingerea scopului suprem al misiunii și slujirii noastre preoțești – mântuirea credincioșilor – nu trebuie să inventăm mijloace și metode noi de pastorație, ci trebuie să facem apel la experiența și tradiția bimilenară a Bisericii, pentru a învăța de aici cum trebuie să procedăm în orice împrejurare, de la caz la caz, cu fiecare categorie de credincioși, ținând cont de natura lor psihologică, de mediul și condițiile de viață din care provin și de fondul lor sufletesc.

Pentru viața religios-morală și activitatea pastorală a preotului, exemplul cel mai elocvent, mai grăitor și mai demn de urmat este Mântuitorul nostru Iisus Hristos „Păstorul cel Bun” (Ioan X, 11), Care Și-a definit rolul Său spiritual astfel: „Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci că El să slujească și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți” (Matei XX, 28). Acest imperativ l-a exprimat și prin alte cuvinte: „Eu am venit ca oile Mele să aibă viață și să aibă din belșug… Eu sunt Păstorul cel Bun și cunosc oile mele și ele Mă cunosc pe Mine. Precum Mă cunoaște Tatăl și Eu cunosc pe Tatăl. Și sufletul Îmi pun pentru oi” (Ioan X, 10, 14-15). citește în continuare:

Hristos este Păstorul Păstorilor

(In. 10, 11) Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale. 

 

Mai mult decât atât, El a spus că Păstorul cel Bun intră prin Uşă. Dacă El este Uşa, cum poate El intra prin Sine Însuşi? (Latper).

Aşa cum El cunoaşte pe Tatăl prin Sine şi noi cunoaştem pe Tatăl prin El, tot aşa El intra în staul prin Sine şi noi intrăm prin El. Prin Hristos, noi, păstorii avem o uşă de intrare la voi. Şi de ce? Pentru că noi predicăm pe Hristos şi deci intrăm prin Uşă. Dar Hristos îl predică pe Hristos pentru că El se predică pe Sine. Şi astfel Păstorul intră prin Sine Însuşi.

Viaţa Sf. Grigorie Palama

Sfântul Ioan Hrisostom, despre vindecarea slăbănogului din Capernaum

Și intrând în corabie, a trecut şi a venit în oraşul Său. Şi iată I-au adus un slăbănog, care zăcea în Dat Şi văzând Iisus credinţa lor, a zis slăbănogului: «îndrăzneşte, fiule! Iertate îţi sunt păcatele!»” (Matei 9, 1-2) 

Evanghelistul Matei numește aici Capernaumul orașul Său. Betleemul a fost orașul în care S-a născut; Nazaretul, orașul în care a crescut; iar Capernaumul, orașul în care a locuit în permanență.

Slăbănogul de la Matei este altul decât cel de la Ioan (Ioan 5, 1-15). Unul se află la scăldătoarea Vitezda, celălalt în Capernaum; unul era bolnav de treizeci și opt de ani; celuilalt nu i se spune vârsta; unul era lipsit de ajutoare; celălalt avea oameni care-l îngrijeau, care-l purtau, care l-au adus la Iisus. Unuia Domnul îi spune: „Fiule, iertate îți sunt păcatele” (Matei 9, 2); celuilaltîi zice: „ Vrei să fii sănătos?(Ioan 5, 6). Pe slăbănogul de la loan l-a vindecat Domnul într-o sâmbăta (Ioan 5, 10); pe cel de la Matei, în altă zi, nu sâmbăta; că dacă ar fi fost sâmbăta, iudeii L-ar fi învinuit; dar așa, au tăcut; la vindecarea celui de la Ioan s-au pornit cu prigoană împotriva Lui (Ioan 5, 16).

Pr. Constantin Necula – Diferența dintre feminismul secularist lipsit de Dumnezeu și feminismul bisericesc

„Până la urmă, trebuie să recunoaștem că gusturile femeilor sunt cele care împodobesc cu prioritate lucrurile frumoase ale lumii. Echilibrul masculin-feminin este vizibil în mănăstirile și bisericile noastre, în orele de religie, în asistența socială. Peste tot unde femeia atinge parametrii prezenți ai Duhului Sfânt, feminitatea este una roditoare.

Se spune că diferența dintre feminismul secularist lipsit de Dumnezeu și feminismul bisericesc, ortodox, este ca diferența dintre o icoană și o fotografie pornografică. Lucrurile se cer toate după frumusețea Duhului Sfânt. În feminismul acesta permanent pus pe ceartă, permanent pus pe a descoperi ceva pentru care să se manifeste în stradă, există ceva bolnav, ceva ce se rupe de esența frumosului.

Familia ortodoxă are arme puternice: credința, rugăciunea și harul

Bineînţeles, nici ortodocşii credincioşi nu sunt scutiţi în viaţa familială, conjugală, de ispitele, încercările şi furtunile care pândesc orice familie obişnuită. Se poate spune că aproape orice familie trece în viaţă prin aceleaşi greşeli, într-o măsură mai mare sau mai mică. Unii depăşesc cu succes aceste dificultăţi, se călesc în ele, dobândind o şi mai mare dragoste reciprocă; alţii, din păcate, se frâng.

O familie ortodoxă are însă arme puternice: credinţa în Dumnezeu, rugăciunea unuia pentru celălalt şi, bineînţeles, harul şi binecuvântarea primite prin Taina Cununiei. Soţii nu mai sunt singuri: cu ei este Dumnezeu!

Oricât de rătăciţi am fi, Domnul Iisus, Păstorul cel bun, e gata să ne scape şi să ne mântuie

Poate că şi eu, poate că şi tu suntem nişte oi desprinse din turma marelui Păstor. Ne-a înşelat păcatul. Vai de noi… Rătăcim prin păduri fioroase de fărădelegi… Am dat prin păşuni pline de gălbează… Am căzut în prăpăstii de pierzare. Dar, oricât de rătăciţi am fi, Domnul Iisus, Păstorul cel bun, e gata să ne scape şi să ne mântuie.

Oricât de rătăcit, oricât de păcătos ai fi, află că Domnul te caută, Domnul te strigă, Domnul umblă să te scape din pierzare.

Sfântul Grigorie Palama, teologul îndumnezeirii omului

 

Lect. Dumitru Pintea, 

Ziarul Lumina, din 12 Martie 2014

 

 Într-o deplină coerenţă cu Duminica Ortodoxiei, în a doua duminică a Postului Mare, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului. Imnele liturgice îl numesc „slava monahilor“, „sfeşnicul Ortodoxiei“, „lira Duhului“, „stâlpul Bisericii“, „oglinda lui Dumnezeu“, „noul Hrisostom“, „al patrulea teolog“, care „iniţiază pe dreptcredincioşi în cunoaşterea tainei Preasfintei Treimi“.

Sfaturile Sfinților Părinți – despre prietenie

Prietenul nesincer poartă masca prieteniei pentru a avea parte de foloasele de pe urma ei

Prietenul nesincer este un om interesat, neiubitor, viclean, egoist, ipocrit, purtând masca prieteniei pentru a avea parte de foloasele de pe urma ei; minte atunci când spune că susține prietenia, și ascunde vicleșug înăuntrul lui când vorbește despre devotament.

Are pretentia ca prietenii să-l ajute, dar el însuși refuză să-și ofere sprijinul atunci când prietenul i-l cere, inventând o mie de pretexte.
Își arată prietenia atunci când prietenului îi merge bine, dar la necaz se dezice de el. Își aduce aminte de el atunci când îi merge bine și vrea să afle, fără a-l vizita, noutăți despre el, urându-i fericire celui deja fericit, sănătate celui sănătos, faceri de bine celui care săvârșește binele și slava celui care are parte de ea; trimite daruri bogate celui bogat și vrea să dea dovadă că este prieten cu orice preț, numai de ochii lumii. Dar uită de acesta de îndata ce ajunge în necazuri, nemaivrând să întrebe și să afle vești despre el; și, deși locuiește în vecinătatea lui, își pierde interesul față de el.

Îl evită și îl blestemă; îl acuză că a ajuns în necaz din cauza neroziei; iar dacă acela a cazut în vreo boală, îl uită, și dacă se află la ananghie, își întoarce fața de la el; când [prietenul lui] ajunge într-o stare umilă, îl defăimează și când devine sărac, îl trece cu vederea, iar văzându-l flămând, nu-i poartă de grijă și nu face milostenie cu el nici când este gata să moară. Unul ca acesta este un prieten nesincer.

Sfântul Nectarie din Eghina din “Cunoaște-te pe tine însuți sau Despre virtute“

Aş dori

Aş dori să pot trimite către tine,

Plin de cântec, de lumină şi de dor

Adevărul frumuseţilor divine,

Împletit în bucuriile senine

Minunat, iubit şi veşnic mărţişor…

Cât de minunat ne vindecă Dumnezeu

Întotdeauna Domnul depășește așteptările noastre.

N-ar fi mare lucru pentru Dumnezeu ca atunci când venim și ne ungem, să ne vindece pe toți fără osebire.

N-ar fi mare lucru, dar nici n-ar avea însemnătate, n-ar avea valoare.

De altfel, Dumnezeu o va face, așa cum o și face. Noi suntem datori să alergăm la harul Lui și să cerem ceea ce avem nevoie, dar vindecarea aceasta nu are valore.

Are valoare să vii la Sfânta Taină și să pleci cu încrederea și cu certitudinea că s-a întâmplat, întocmai, ce ai cerut. Același lucru este valabil și pentru cele duhovnicești.

Omule, este cu neputință ca Dumnezeu să te lase în păcat, în patimi, în slăbiciunile tale, cu rănile păcatului.

El te va vindeca, dar vrea ca tu să crezi aceasta, chiar înainte de vindecare și mai ales, să crezi până într-atât, ca și cum deja te-ai vindecat.