30 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

 

N-ar trebui să fim romantici în atitudinea noastră față de moarte. Dacă ne uităm la sfinți, descoperim o atitudine cu totul diferită în fața morții. Iubirea lor de moarte nu era întemeiată pe frica de viață. Când Sfântul Apostol Pavel spune: Căci pentru mine viața este Hristos, și moartea, un câștig. [...] Doresc să mă despart de trup și să fiu împreună cu Hristos, și aceasta e cu mult mai bine (Filipeni 1, 21, 23), el exprimă o atitudine cu totul pozitivă în ceea ce privește moartea. Moartea i se arată ca o poartă ce s-ar deschide către veșnicia unde s-ar întâlni față către față cu Domnul, Care este toată iubirea și viața sa. Dar acest lucru nu poate fi realizat precum orice alt lucru pe care ni-l dorim...

29 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Temeţi-vă fraţilor, de vorbele cele vătămătoare şi nefolositoare de suflet, ca în linişte să fie sufletele voastre. Că mai bine este a arunca o piatră, din nebăgare de seamă, decât a zice un cuvânt deşert. Veselia drepţilor este dreptatea, iar căile lor sunt milostive şi cel ce face milostenie va află viaţa.

Să nu ai prietenie cu cel mai mare al locului, ascultă-i cuvintele, dar faptele lui rele să nu le faci. Să nu iubeşti a merge la târg, şi să nu zici că ochiul meu este curat, căci ţi-l vei face duşman. Să nu bei vin, ca să nu ţi se întoarcă inima spre dulceţile trupeşti. Să nu mănânci prea mult, ca să nu ţi se întunece mintea.

Să nu-ţi închizi uşile tale, faţă de străini, ca să nu-şi închidă Domnul uşile Sale, faţă de tine. Cu ce măsură veţi măsura, vouă. Să cercetezi pe cei bolnavi, ca şi Dumnezeu să te cerceteze pe tine. Să nu dormi mult, ci te roagă cu dinadinsul lui Dumnezeu, să-ţi fie ţie de ajutor, ca să scapi că o pasăre din laţ.

Să mergi de-a pururi la biserica lui Dumnezeu. „Pe cei ce Mă proslăvesc pe Mine, îi voi proslăvi.” Aceasta făcând-o, tu însuţi te vei mântui, şi totdeauna pe cei ce sunt ca tine. Şi orice vei cere de la Dumnezeu, degrabă vei lua, ca unul curat cu sufletul.

Să nu-ţi câştigi ţie lucruri mai presus decât trebuinţa ta, ci să petreci în viaţă smerită. Osteneşte-te cu mâinile tale, ca să dai şi celor ce au trebuinţă. Acestea, de le vei face, Dumnezeu îţi va da ţie veşnicele Sale bunătăţi. A Căruia este slava, cinstea şi stăpânirea, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.

Sfântul Efrem Sirul
Sursa: Proloage

Din învăţăturile Sfinților Părinți – Sf. Grigorie Palama – La prăznuirea Sfinţilor Petru şi Pavel

Omilia 28
La prăznuirea Sfinţilor Petru şi Pavel Cununa Apostolilor
 

1.Pomenirea fiecăruia dintre sfinţi, în ziua de sărbătoare rânduită, este un prilej de mare bucurie, comună poporului şi cetăţii, supuşilor şi dregătorilor, fiind aducătoare de mare folos duhovnicesc.

Căci, precum spune înţeleptul Solomon, „pomenirea cuviosului cu laude şi lauda dreptului bucură poporul” (Pilde 10:7). Şi aşa cum noaptea se aprind făcliile şi luminează spre folosul şi bucuria tuturor celor de faţă, tot aşa şi viaţa bine-plăcută lui Dumnezeu şi sfârşitul cel fericit pe măsură, şi harul dăruit acestora pentru curăţia vieţii lor, asemenea unei făclii luminoase prezente în mijlocul nostru prin pomenire, aduce celor adunaţi, deopotrivă, înţelepciunea duhovnicească şi tot folosul.

Aşa cum de roadele pământului se bucură nu numai cultivatorii, ci toţi oamenii (căci bucuria roadelor pământului este comună tuturor), la fel şi rodirea întru Dumnezeu a sfinţilor, prin virtute, nu-l bucură numai pe cultivatorul sufletelor, ci şi pe noi toţi laolaltă, întrucât sufletele noastre sunt aduse la o hrană şi o bucurie comune.

Predica la Sfintii Apostoli Petru si Pavel

Sfintii Apostoli Petru si Pavel erau insa firi foarte deosebite. Cu multe calitati care-i deosebesc si care ne fac sa ne punem in­trebarea: Cum de Biserica s-a gandit sa-i cinsteasca in aceeasi zi de sarbatoare?

1. Iata, de exemplu, in timp ce Sfantul Apostol Petru era pes­car, om simplu si necarturar, celalalt, Sfantul Apostol Pavel, era invatat, avand dascal pe vestitul Gamaliel.

2. Sfantul Apostol Petru era o fire entuziasta, vulcanica, volun­tara, gata oricand sa-si dea viata pentru Hristos, Sfantul Apostol Pavel insa era o fire analitica, prelucrand si dezvoltand in Episto­lele sale invatatura Sfintelor Evanghelii.

3. In sfarsit, Sfantul Apostol Petru a fost verhovnic al Apostoli­lor, capetenia sau liderul lor, in timp ce Sfantul Apostol Pavel nici macar nu a avut privilegiul de a-L vedea vreodata pe Hristos in via­ta Sa pamanteasca. Cu toate acestea insa, „Apostol al neamurilor”.

28 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa... Nu vă lăsaţi furaţi de învăţăturile străine cele de multe feluri... (Evrei 13, 7-9)

Niciodată nu a mai existat o asemenea epocă cu învăţători falşi ca secolul XX, atât de bogat în lucruri materiale, dar atât de sărac spiritual. Orice părere ce se poate închipui, chiar şi cea mai absurdă, chiar şi cele care până acum au fost respinse de consimţământul general al tuturor popoarelor civilizate - îşi are acum propria doctrină şi propriul "învăţător". Parte din aceşti învăţători vin cu dovezi sau cu promisiuni a unei puteri "spirituale" şi a unor false minuni, aşa cum întâlnim la unii "harismatici" şi ocultişti; dar cei mai mulţi dintre aceşti învăţători nu oferă altceva decât o slabă amestecătură de idei nedigerate pe care le-au primit "din eter" cum s-ar spune, sau de la vreun autoproclamat "înţelept" modern care cunoaşte mai mult decât toţi cei vechi doar prin faptul că trăieşte în "luminatele" vremuri moderne.

Ca o consecinţa, filosofia are o mie de şcoli, iar "creştinismul" o mie de secte. Unde e de găsit adevărul în toată această amestecătură, dacă într-adevăr e de găsit în vreun fel în aceste vremuri de rătăcire ce par să nu aibă precedent? Numai într-un loc poate fi găsit izvorul adevăratei învăţături, curgând de la însuşi Dumnezeu, nesecat de secole, ci veşnic cristalin, fiind unul şi acelaşi în cei ce-l propovăduiesc cu adevărat, ducându-i pe cei ce-l urmează spre veşnica mântuire. Acest loc este Biserica Ortodoxă a lui Hristos, izvorul este harul Atot-Sfântului Duh, iar adevărații învățători ai predaniei dumnezeieşti care izvorăște de aici, sunt Sfinții Părinţi ai Bisericii Ortodoxe.

(Părintele Serafim Rose, Mai aproape de Dumnezeu, Editura Egumeniţa, p.83)

27 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

 "Trebuie să-ţi spui mereu acestea: "Doamne, cei ce se îndepărtează de Tine se pierd." Notează-ţi aceste cuvinte, ca să le ţii minte, căci sunt pline de înţeles."

"Să fii bun şi ascultător. Să ai răbdare cu ceilalţi, să nu te necăjeşti, să nu fii prea sensibil, să fii destoinic în munca ta. Să nu vorbeşti la serviciu prea mult despre lucruri religioase, dacă nu eşti întrebat. Să fii un exemplu demn de urmat, în drumul spre Hristos."

"Să mergi la biserică în mod regulat, să te spovedeşti şi să te împărtăşeşti des şi-atunci vei scăpa de toată frică şi ţi se vor tămădui toate rănile sufleteşti."

"Te povăţuiesc să ai mereu dragoste pentru toţi. În primul rând dragoste apoi toate celelalte."

"Trebuie să iubim cu inima curată şi tot astfel trebuie să ne rugăm."

"Nu vreau să te apropii de Dumnezeu din pricină că te temi de moarte. Vreau să te apropii de El cu multă dragoste. Acesta este lucrul cel mai de seamă, fiule."

Sf. Porfirie Kavsokalyvitul

26 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

 

“Vremurile sunt urâte, 

spun oamenii. 

Dar dacă ei 

ar trăi frumos 

şi vremurile 

ar fi frumoase. 

Noi suntem vremurile.” 

– Sfântul Augustin - 

25 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

 Când, într-o noapte de toamnă, privesc cerul senin presărat cu nenumărate stele, atât de felurite ca mărime, dar revărsând o lumină unică, îmi spun ăn sine-mi:

 Așa sunt și scrierile Părinților!

 Când, într-o zi de vară, privesc marea nemărginită, acoperită de tot felul de corăbii, cu pânzele întinse ca niște aripi albe de lebădă, plutind sub același vânt către același țel, același liman, îmi spun în sine-mi:

 Așa sunt și scrierile Părintilor!

 Când aud un cor armonios pe mai multe glasuri, în care feluritele glasuri, în elegantă armonie, cântă un singur cântec dumnezeiesc, îmi spun în sine-mi:

 Așa sunt și scrierile Părinților!

(Sf. Ignatie Briancianinov)

Cuvânt la Duminica Sfinților Români

 

IPS Dr. Laurentiu STREZA, Mitropolitul Ardealului

Stim cu totii ca sfintenia este un atribut al Dumnezeirii, si noi, teologii, o definim ca stare continua a firii noastre, a vietii noastre sau starea vietii conforma cu fiinta. Insa aceasta stare numai la Dumnezeu este deplina.

Adica ceea ce face Dumnezeu este conform cu Fiinta Lui. El este Sfintenia absoluta! Toate slujbele pe care le facem noi nu au alt rod decât sa transmita spre noi sfintenia lui Dumnezeu. De aceea Biserica este numita “Laborator al Sfinteniei”. Ce înseamna “Laborator al Sfinteniei”? Locul unde mergi si te sfintesti. Înseamna ca si noi avem posibilitatea sa ne împartasim din sfintenie.

„Veniți după Mine...” Răspunsul românesc

 

Pr. Constantin Necula

E mai mult decât un îndemn. Cei care conduceau oștiri strigau: Înainte! și, nu de puține ori, ședeau la cald, în zone protejate. Prin Hristos, Cel Care a biruit lumea, cei care vor să conducă se pun dinaintea oștirii, cheamă oștirea după ei, iar, de e voia lui Dumnezeu, ei sunt cei dintâi căzuți. Așa se naște chemarea la Hristos, asemeni unei chemări la Nuntă cerească, la martiriu și mărturisire. De aceea este nevoie de prezența Duhului Sfânt, pentru a întări inima mărturisitoare a creștinului, pentru a nu o lăsa cuprinsă de lâncezeală și  formalism. Chemarea Mântuitorului, adresată Apostolilor (Matei 4, 18-22) este urmată, îndată, de lăsarea tuturor celorlalte îndeletniciri și a oricăror griji pentru ziua de mâine. Sunt gesturi de o naivitate incredibilă pentru lumea de astăzi, în care job-ul, cariera, intresele de familie sau de grup sunt puse dinaintea interesului pentru Împărăția cerurilor. Apostolii n-au inima omului modern, decât în conformația ei anatomică. Duhovnicește ard altfel, încă înainte de a-i chema Domnul. Văzând adâncul lor de oameni inimoși, Hristos îi face părtași chemării.

Despre cinstirea sfinţilor şi a moaştelor lor

 

Sf. Ioan Damaschin

Trebuie cinstiţi sfinţii pentru că sunt prieteni al lui Hristos, fii şi moştenitori ai lui Dumnezeu, după cum zice Ioan Teologul şi Evanghelistul: „Toţi cîţi l-au primit le-a dat putere să ajungă copii ai lui Dumnezeu”. „Încât nu mai sunt robi, ci fii”; „dar dacă sunt fii sunt şi moştenitori, moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori ai lui Hristos”. Iar Domnul în sfintele Evanghelii zice apostolilor: „Voi sunteţi prietenii mei. Nu vă mai numesc robi, căci robul nu ştie ce face Domnul lui”. Dar dacă Creatorul tuturor se numeşte împăratul împăraţilor, Domnul domnilor, Dumnezeul dumnezeilor, negreşit că şi sfinţii se numesc dumnezei, domni şi împăraţi.

Ucenici ai lui Hristos

 

PR. PROF. DR. VASILE MIHOC

Duminica a II-a după Rusalii a Sfinţilor români)
Evanghelia de la Matei 4,18–23

¹⁸ Pe când umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut pe doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. ¹⁹ Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. ²⁰ Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. ²¹ Şi de acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele şi i-a chemat. ²² Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El. ²³ Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor.

1. Două perechi de frați. Evanghelia acestei Duminici ne înfăţişează chemarea de către Iisus a primilor Săi ucenici. Textul este foarte apropiat de cel de la Marcu (1,16-20). Atât Marcu, cât şi Matei ne vorbesc de chemarea a două perechi de fraţi: Petru şi Andrei, fratele lui; şi Iacov al lui Zevedeu şi Ioan, fratele lui. Amândoi evangheliştii ne spun că toţi cei patru erau pescari şi că Iisus i-a aflat pe ţărmul Mării Galileii. Şi anume, pe primii doi i-a aflat aruncându-şi mreaja în mare; iar pe ultimii doi, dregându-şi mrejele împreună cu tatăl lor Zevedeu. Amândoi evagheliştii ne spun că Iisus i-a chemat să-L urmeze, cu cuvintele: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni”; şi că şi unii şi alţii, primii lăsând mrejele, cei din urmă lăsând nu numai corabia şi mrejele, ci şi pe tatăl lor, Zevedeu, au mers după Iisus.

Ale Tale dintru ale Tale… Duminica Sfinţilor Români

 

Împodobită-i astăzi or­to­doxia românească. În multe chipuri şi cu alese veşminte. Căci deşi Praznicul Rusaliilor a trecut, roada Rusaliilor în mijlocul neamului nostru astăzi prăznuim. Se deschide cerul de deasupra României şi-n alcătuire de duh se-arată Raiul împodobit şi cu râvnă românească. Şi cu dragoste şi cu credinţă şi cu nădejde, rostuite şi rostite pe dulcele grai românesc. Şi-n faţa dezagre­gă­­­­rii de-acum a româ­nismului prin falsă euro­penizare parcă nimic n-ar fi mai de preţ decât reaşezarea în rân­du­iala Liturghiei româneşti dinaintea Altarului ceresc.

Neam de sate şi preoţi – cum spunea Nicolae Iorga – românii îşi ţin astăzi hramul cu sfinţii lor. Mulţi, mulţi şi mare parte neştiuţi. Pentru că, dacă în timp, canonizări mai vechi (1956) sau mai noi (ultimele, chiar în 2003, Sf. Vasile de la Poiana Mărului sau Theodosie II al Moldovei) au pus oarece rânduială în sinaxar, n-au epuizat nici pe departe „norul de martori“, care au făcut ca România să reziste veacurilor în alcă­tuirea ei de pământ şi mai ales aceea de „cer ortodox“.

Esti tu, cu adevărat, uncenic al Domnului? - Mediație la Duminica Sfinților Români

 

Slăvit să fie Domnul  !

În Evanghelia acestei Duminici se relevă actualitatea chemării Mântuitorului pentru oamenii din vremea Sa dar și pentru noi cei de astăzi. El cu aceeași putere se adresează și acum noua de a-i deveni ucenici.

Singurul răspuns adecvat la aceasta chemare este de a lasa toate și a-i urma Lui îndată. 

Prin însuși faptul că Duminica aceasta este închinată și  SFINȚILOR  ROMÂNI , a celor cunoscuți și recunoscuți , dar și a celor necunoscuti , ne arată că și noi putem deveni ucenici adevărați ai Mântuitorului. 

Iată marea lecție pe care ne-o dă Evanghelia de astăzi: Să te smulgi din preocupările și obligațiile vieții și să te iei după Cineva , fără să-ți fi oferit nici bani, nici plăceri, nici altceva din ale lumii. Să fii atras de mirajul împărăției cerurilor !

Duminica Sfinţilor Români

 

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât pe 20 iunie 1992, ca Duminica a doua după Rusalii să fie numită “Duminica Sfinţilor Români”.

În anul 1950, Sfântul Sinod a decis înscrierea în rândul sfinţilor a unor vrednici trăitori, mărturisitori şi apărători ai dreptei credinţe, recunoscând şi confirmând cinstirea pe care poporul dreptcredincios o aducea acestor sfinţi, de mult timp.

În anii 1955-1956 s-a proclamat prin Tomos sinodal canonizarea acestora. Ţinând seamă că poporul a continuat să cinstească şi pe alţi aleşi ai lui Dumnezeu, o comisie sinodală şi-a îndreptat cercetările şi către aceştia, propunându-i Sfântului Sinod ca sfinţi.

24 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

 

“Prietenul Mirelui” – indreptarul iubirii smerite, jertfelnice si discrete

“Iată pildă minunată: Ioan. Atunci când oamenii erau gata să recunoască în el însuşi pe Mesia cel aşteptat, el a zis: „Nu! Ci este Altul, Care vine înaintea mea, El este Mântuitorul lumii!” (Io. 1:27-29) Cât de des se întâmplă pe Pământ ca aceia ce au primit stăpânire mare asupra multor oameni să fie înclinaţi a se socoti singurii vrednici de o astfel de stăpânire! Ci iată că Sf. Ioan a aflat în sine puterea de a tăgădui acest rol şi a spune cum trăia el însuşi însuflat de viziunea lui Hristos!”

(Arhimandritul Sofronie, “Cuvantari duhovnicesti. Vol. I”, Editura Reintregirea, Alba-Iulia, 2004

23 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Avva Ioan a povestit că avva Anub, avva Pimen şi ceilalţi fraţi, ieşiţi din acelaşi pântece, călugări la Sketis, când au venit mazichii şi au pustiit locul pentru prima dată, au plecat de acolo şi s‑au oprit într‑un loc numit Terenuti, atât cât să‑şi dea seama dacă le este de vreun folos să rămână. Au rămas într‑un vechi templu câteva zile. 

Avva Anub a zis avvei Pimen: Milostiviţi‑vă, tu şi fraţii tăi, să staţi fiecare în linişte şi să nu ne întâlnim săptămâna aceasta. Avva Pimen a zis: Facem cum vrei. Şi aşa au făcut. 

În templul acela se afla o statuie din piatră. Avva Anub se trezea în fiecare dimineaţă şi azvârlea cu pietre în faţa statuii şi în fiecare seară îi zicea: Iartă‑mă. A făcut aşa toată săptămâna. 

Sâmbătă, când s‑au întâlnit cu toţii, avva Pimen l‑a întrebat pe avva Anub: Avva, te‑am văzut toată săptămâna cum azvârleai cu pietre în faţa statuii, şi după aceea cum îi cereai iertare. Un om credincios face aşa ceva? 

22 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Să avem mai multă încredere în bunătatea lui Dumnezeu şi în bunătatea Maicii Domnului

Să aveţi mai multă încredere în Dumnezeu, mai multă încredere în Maica Domnului, mai multă încredere în bunătatea lui Dumnezeu şi în bunătatea Maicii Domnului. „Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii, întru cântări cinstind-o să o mărim.” Să o mărim cum a mărit-o Dumnezeu când a ales-o. Să o mărim cum a mărit-o Fiul său când S-a sălăşluit în pântecele ei cel pururea fecioresc. Să o mărim cum a mărit-o îngerul binevestitor care i-a zis: „Binecuvântată eşti tu între femei” (Luca 1, 28).

Să o mărim cum a mărit-o Elisabeta, plină de Duhul Sfânt, care a zis: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău” (Luca 1, 42). Să o mărim cum a mărit-o femeia care a ridicat glas din popor şi a zis către Domnul Hristos: „Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt” (Luca 11, 27). Să o mărim cum au mărit-o îngerii şi toţi sfinţii, cum a mărit-o Biserica în toată vremea şi să nu ne lăsăm încurcaţi în gândurile şi în simţirile noastre de oameni care nu sunt cinstitori ai Maicii Domnului. Să-i lăsăm în pace, să ne rugăm pentru ei, să-i ocolim când ne spun că nu facem bine când o cinstim pe Maica Domnului.

Dumnezeu să ne ajute, Maica Domnului să ne ocrotească şi să ne înţelepţească, pentru ca să avem bucuria pe care o dă Maica preacurată, Maica bucuriei!

(Arhimandrit Teofil Părăian, Maica Domnului – Raiul de taină al Ortodoxiei, Editura Eikon, 2003, pp. 38-39)

21 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Cugetări ale Sfinților Părinți despre post

„Dacă postul a fost necesar în Rai, cu atât mai necesar este în afara Raiului. Dacă era de folos leacul mai înainte de rană, cu atât mai de folos este după rană.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

„Postul este armă împotriva oștirii demonilor.” (Sfântul Vasile cel Mare)

„Postul veștejește pofta, prin rugăciune curățește mintea și o pregătește pentru adevărata contemplare.” (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

„Să postim? Desigur, ca să oprim pornirile trupului și să ne înmuiem inimile.” (Sfântul Simeon Noul Teolog)

„Tot binele și frumosul se săvârșește și se făptuiește prin post.” (Sfântul Grigorie Palama)

„Mare armă este postul împotriva ispitelor, după cum desfătarea de mâncări este începutul a tot păcatul.” (Sfântul Teofilact al Bulgariei)

20 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Fiecare dintre voi, tați și mame, să se și îngrijească de minunatele sale opere la fel ca artiștii ce făuresc cu multă sârguință tablouri și statui – pentru că pictorii, punând zi de zi tabloul în fața lor, îl acoperă cu culori, străduindu-se ca totul să fie asa cum trebuie.

 La fel fac și pietrarii, înlăturând ce e de prisos și adăugând ceea ce lipsește. 

Și voi, la fel ca cei care fac statui, să folosiți pentru creșterea copiilor toată vremea pe care o aveți, făcând pentru Dumnezeu statui vrednice de minunare: înlăturați ce e de prisos, iar ceea ce lip­sește adăugați, și urmăriți zi de zi cu luare‑aminte ce dar au din fire copiii, ca să-l înmulțiți, și ce lip­să, ca s-o înlăturați, și cu deosebită osârdie izgo­niți orice prilej de neînfrânare, căci înclinarea că­tre aceasta este cu precădere vătămătoare pentru sufletele tinere. Cel mai bine este să-l înveți cu trezvia înainte să apuce să guste din cele moleșitoare: să biruie somnul, să privegheze la rugăciune, să însemneze cu semnul crucii toate cuvintele și toate faptele sale.

 (Sfântul Ioan Gură de Aur)

19 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

 "Iubirea ţi-l arată pe aproapele ca pe un alt sine al tău, te învaţă să te bucuri pentru fericirea lui, ca şi cum ar fi fericirea ta, şi să te întristezi la necazurile lui, ca şi cum ar fi necazurile tale. Iubirea face din mulţi un trup şi din sufletele lor vase ale Sfântului Duh. Căci Duhul păcii nu odihneşte acolo unde împărăţeşte dezbinarea, ci acolo unde stăpâneşte unirea sufletelor. Iubirea, de asemenea, face ca toţi să se folosească de bunurile fiecăruia, după cum vedem în Faptele Apostolilor: „Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una; şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau de obşte” (Fapte 4, 32).

În afară de acestea, iubirea dăruieşte oamenilor putere mare. Nu există fortăreaţă atât de tare, de greu de dărâmat şi necucerită de duşmani, cum este o mulţime de oameni care se iubesc şi care sunt strâns legaţi cu rodul dragostei, buna înţelegere."

Sf. Ioan Gură de Aur 

tot articolul îl puteți citi aici: https://episcopia-italiei.ro/mps/2021/10/iubirea-crestina-sfantul-ioan-gura-de-aur/

18 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Doi părinți, ne spun oamenii de știință, pot da naștere la nenumărați copii diferiți. Pe cât diferă fizionomiile noastre, tot atâta, și chiar mai mult, diferă expresiile lumii noastre lăuntrice. La fel și cu răspunsurile la aceste mari întrebări. Dacă un al treilea ne dă un răspuns chipurile „corect”, va distruge diversitatea și personalitatea răspunsurilor noastre – a sfințitelor răspunsuri pe care, pentru fiecare dintre noi, ni le păstrează Dumnezeu. Presupusa înțelepciune a unui înțelept va zdrobi înlăuntrul nostru adevărul și libertatea lui Dumnezeu.

Cea mai mare greșeală a noastră este să așteptăm răspunsul din afara noastră, de la ceilalți. Care înțelept, care filozof, care om sigur pe justețea argumentelor preotului, poate cunoaște răspunsul întrebărilor noastre „de ce” atât de intime? Răspunsul se poate căuta numai înlăuntrul nostru. Nu în cazurile asemănătoare, nici în cărțile renumite, nici în rețetele de mângâiere și înțelepciune. Răspunsul nu există undeva și nici nu-l știe cineva, ci răspunsul se naște înlăuntrul nostru. Propriul nostru răspuns este un dar al lui Dumnezeu.

 ÎPS Nicolae, Mitropolitul Mesoghiei şi Lavreoticii

Pr. Dumitru Dospin - Predică la Duminica a I -a după Rusalii ( a Tuturor Sfintilor ) - 14.06.2020

17 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Sf Efrem: „Rugăciunea este o Sfântă Linguriță.Te împărtășești cu Hristos de fiecare dată când o rostești”

„Pe pământ cultivi rugăciunea și dobândești simțirea celor cerești. Rugăciunea îl aduce pe om la harul cel dintâi al Botezului.”

Cuvântul de mai sus aparține bătrânului Efrem Katunakiotul, singurul ucenic al Sfântului Iosif Isihastul ce a rămas în pustia stâncoasă din sudul Muntelui Athosul. Într‑o seară, în timp ce se ruga în chilia lui, s-a simțit înconjurat de mulțime de lume, cât s‑au adunat, nici că se poate spune, povestește el. Strigăte, plânsete, rugăminți. Nu își dădea seama ce s-a întâmplat.

S-a dus în bisericuța mănăstirii și liturghisea părintele Nichifor. Vorbind cu dânsul acesta s-a înroșit, nu înțelesese scrisul de pe pomelnicul bătrânului Efrem. Întâmplarea mărturisește cum rugăciunea este, în cazul celor ce au trecut la Domnul, putința de a trimite mângâiere acestora. Au fost Moșii de Vară, în bisericile noastre mesele lungi cu colive, căni cu cireșe pe toartă, multe lumânări aprinse, mii de oameni pomeniți de gândurile bune ale celor prezenți.

16 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

Asigură-te, bre, copilaşule, în Dumnezeu! Ştii numai de asigurarea maşinii? 

Fă-ţi cruce şi, înainte de a face orice, spune: „Hristoase al meu, Maica Domnului, ajută-mă!”. 

Există asigurare mai mare decât încrederea în Dumnezeu? 

Atunci când omul se încredinţează pe sine lui Dumnezeu, primeşte mereu de la Dumnezeu benzină „super”, iar automobilul său duhovnicesc nu se opreşte niciodată, ci aleargă mereu. 

Pe cât poţi, ia aminte, roagă-te şi încredinţează-te lui Dumnezeu, iar El te va ajuta în orice greutate. 

Simplifică-ţi viaţa prin încrederea desăvârşită în Dumnezeu, ca să te eliberezi de stres şi de nelinişte.

Sfântul Paisie Aghioritul

15 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Marele Sfânt Tihon de Zadonsk a spus odată:

 „CE PĂCATE VEDEM NOI ÎN OAMENI, PE ACELEA LE AVEM ŞI NOI “. 

ESTE UN ADEVĂR PROFUND !

Tot ce vedem păcătos în oameni există şi în noi înşine, poate într-o măsură mai mică, dar în fond este la fel – aceeaşi necurăţie a inimii care se manifestă în minciună, insultă, răutate. 

Această necurăţie este în fiecare inimă. 

Si acesta cuvinte ale Sfântului Tihon de Zadonsk trebuie să le ţinem minte toţi, să le păstrăm mereu în inimile noastre.

Când vedem manifestarea răului sau a necurăţiei în oameni, atunci trebuie să privim în inima noastră şi să ne întrebăm: 

„Sunt eu oare deplin curat în această privinţă, nu este în mine păcatul pe care îl văd în fratele meu?”

Sfântul  Ierarh  Luca  al  Crimeei

14 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Am întrebat pe omul trupesc: cine ești tu? Iar el mi-a răspuns: eu sunt eu. Se gândise la corpul său.

Am întrebat pe omul cugetător: cine ești tu? Iar el mi-a răspuns: văd în sinea mea doi străini; petrec cu ei și sunt oaspete, când la unul, când la altul. Se gândise la sufletul său instinctiv și la sufletul său conștient.

Am întrebat, în sfârșit, și pe omul duhovnicesc: cine ești tu? Iar el îmi răspunse: se află în fundul sufletului meu Cineva; îmi întind mâinile să-L cuprind, însă îmi dau seama că pentru aceasta mi-ar trebui niște mâini mai lungi decât întregul univers. Întreabă-L pe Acela cine sunt eu.

Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Ed. Sophia, București, 1999

Ce insemneaza a-L marturisi pe Dumnezeu?

Sfintenia lui Dumnezeu nu este ceva care se alege si se da numai unora, ci la sfintenia lui Dumnezeu avem acces fiecare. Putem sa devenim fiecare sfinti. Suntem apropiati de sfintenie daca viata noastra este conforma cu randuiala lui Dumnezeu, daca viata noastra implineste poruncile lui Dumnezeu.

Biserica a randuit pentru fiecare Sfant o sarbatoare anume, sarbatoarea trecerii lui spre viata vesnica, sarbatoarea nasterii spre viata cea vesnica. Noi, oamenii, ne serbam ziua nasterii, dar nu stim, de fapt, ca ziua noastra cea mai importanta este ziua botezului nostru, este ziua in care ne-am nascut pentru viata cea noua in Hristos. Ne mai aducem aminte sau retinem ziua in care am fost botezati?

Si iata ca in Duminica dupa Pogorarea Duhului Sfant si dupa Lunea inchinata Sf. Treimi, Biserica ne daruieste Duminica Tuturor Sfintilor. Am putea sa spunem ca se concentreaza in aceasta Duminica rugaciunea Tuturor Sfintilor pentru noi; cu ce scop? Ca sa devenim si noi marturisitori ai lui Hristos. Evanghelia pe care am auzit-o astazi ne atrage atentia ca fiecare dintre noi, care am primit Taina Sf. Botez si ne numim crestini, trebuie sa fim marturisitorii lui Hristos. Prin viata noastra, prin ceea ce facem, trebuie Sa-L marturisim continuu pe Dumnezeu, sa fim marturisitori ai Lui, asa cum au fost modele pentru noi Sfintii. Evanghelia spune: „Cel ce Ma va marturisi pe Mine inaintea Tatalui si Eu il voi marturisi pe el inaintea lui Dumnezeu-Tatal“.

13 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

Că Dumnezeu este Unul în fiinţă, dar întreit în Persoane, TATĂL, FIUL şi SFÂNTUL DUH, este unul dintre adevărurile credinţei noastre şi pe care numai mintea omului înduhovnicit poate să-l înţeleagă; mintea omului care se împărtăşeşte după rânduiala Bisericii, la soroacele rânduite de Biserică şi cu pregătirea sufletească trebuitoare.

 Persoana şi Tainele lui Dumnezeu pot fi înţelese, potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, prin credinţă şi tăcere; acolo unde mintea omului nu mai poate cuprinde, credinţa poate să aducă un spor de înţelegere, atât cât este de trebuinţă mântuirii. Credinţa este darul lui Dumnezeu, puterea de înţelegere a celor duhovniceşti, pentru a ne simţi mai aproape de Dumnezeu, pentru a iubi pe Dumnezeu şi iubim pe Dumnezeu numai în măsura în care iubim pe aproapele nostru (I Ioan 4, 20), iubire arătată în faptele de ajutorare a celor din neam (I Ioan 3, 18; Mat. 24, 34-45).

12 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

 

„Duhul Sfânt ne deschide nouă pe Hristos, pentru că ne deschide nouă mintea noastră cea încuiată, pentru Dumnezeu. Că ce altceva – zice el – este cheia cunoștinței, dacă nu harul Sfântului Duh care se dă prin mijlocirea credinței? Acest har deschide mintea noastră încuiată și întunecată și pricinuiește în ea cu adevărat cunoștință prin luminare dumnezeiască. Ușa este Fiul, precum Însuși zice: «Eu Sunt ușa» (Ioan 10, 9). Cheia este Duhul Sfânt și casa este Tatăl, căci «în casa Tatălui Meu multe lăcașuri Sunt» (Ioan 14, 2). Luați seama – zice Sfântul Simeon – dacă «Cheia» nu deschide, «Ușa» nu se deschide. Și dacă «Ușa» nu se deschide, nimeni nu intră în casa Tatălui. Acest lucru îl adeverește și Însuși Hristos când zice: «Nimeni nu vine la Tatăl fără numai prin Mine»” (Ioan 14, 6) (Sfântul Simeon Noul Teolog, Cuvântul 52 și 59, ed. a 11-a, 1866, pag. 260-306).

Duhul Sfânt le viază și le mișcă pe toate.

 

La cincizeci de zile după Sfintele Paști sărbătorim Pogorârea Sfântului Duh sau Rusaliile. Denumirea de Rusalii vine din italicul Rosalia, care la romani însemna sărbătoarea trandafirilor. Peste această sărbătoare păgână s-a suprapus praznicul împărătesc al Pogorârii Sfântului Duh. Duminica Cincizecimii (Ή Πeντίκοστή, Duminica Pentecostes, Piatidesiatnița) sau a Pogorârii Sfântului Duh, numită și Duminica Mare, este sărbătoarea anuală a pogorârii Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli, eveniment pe care ni-l istorisesc  Faptele Apostolilor (2, 1-4).

Rusaliile, dimpreună cu Paștile, sunt cele mai vechi sărbători creștine, fiind sărbătorite încă de pe vremea Sfinților Apostoli[1]. Cincizecimea, a cincizecea zi după Paști, este identificată în Vechiul Testament cu Sărbătoarea Săptămânilor sau Sărbătoarea Secerișului. Era a doua dintre cele trei mari sărbători când se făcea pelerinaj la Ierusalim: Paștile, Cincizecimea și Sărbătoarea Corturilor.

În sâmbăta Rusaliilor, după tradiție, sunt pomeniți cei trecuți în eternitate. De aceea se numește această zi Moșii de vară. Este ziua în care Mântuitorul, după răstignire, S-a odihnit în mormânt. Se face în această zi pomană pentru cei adormiți, pe lângă Liturghia și parastasul din biserică, iar când nu se poate da pentru cineva un lucru de pomană, se aruncă acel lucru pe apă. De aici și expresia „s-a dus pe apa sâmbetei”[2].

Pentru ziua Rusaliilor sunt împodobite bisericile, porțile curților și casele, cu crengi de tei și de nuc. În Transilvania se aduc și spice de grâu. Toate ne aduc aminte de Duhul Sfânt, Dătătorul de viață. În Transilvania și-n Bucovina se face procesiune la câmp și după ce se oficiază slujba Aghiasmei Mici, se stropesc holdele[3]. Toate ne aduc aminte de darurile Sfântului Duh. În perioada comunistă procesiunile la holde au fost vremelnic împiedicate dar, mai târziu, când lucrurile s-au mai relaxat, ele au putut fi reluate. Pe timpul studenției mele, în satul natal, Oarța de Sus, era preot Părintele Vasile Bancoș care a reluat procesiunile întrerupte.

Când am devenit episcop la Alba-Iulia, poate și cu nostalgia satului natal, în după-masa zilei de Rusalii am făcut procesiune pe câmp, sfințind apa și rugându-ne pentru roadele pământului. Ajungând apoi Mitropolit la Cluj, dimpreună cu clericii orașului, în Piața Avram Iancu, oficiem Vecernia plecării genunchilor, iar apoi facem o procesiune prin centrul orașului și la urmă în fața Catedralei ne rugăm pentru roadele pământului.

Ne relatează Narcisa Știucă, faptul că ziua de 1 mai este purtătoare de rodnicie și aducătoare de vitalitate… Ramurile verzi puse în poartă de cu seară sau în zori, de gospodari ori de grupuri de tineri, se păstrează până când se usucă, iar apoi se înfing la marginea holdelor pentru a le apăra de grindină și dăunători… aceleași atribute le au teiul și nucul la Pogorârea Sfântului Duh[4].

Duhul Sfânt le viază și le mișcă pe toate. Pe bună dreptate un cântec religios de la Rusalii zice: Tu cel ce răsari florile și răcorești pădurile,/ Munții înalți, stejarii, falnici i-ai crescut,/ Cerul înalt Tu l-ai făcut… Dacă toată făptura este însuflețită de Duhul Sfânt, cu atât mai mult omul: Duhul Sfânt este Lumină și Viață și Izvor viu, înțeles cu mintea. Duhul înțelepciunii, Duhul înțelegerii, bun, drept, înțelegător, stăpânitor, curățitor de păcate; Dumnezeu și îndumnezeitor, foc din foc purcezător; grăitor, lucrător, împărțitor de daruri; prin Care toți proorocii și dumnezeieștii apostoli, împreună cu mucenicii s-au încununat[5].

Duhul Sfânt, Care-şi revarsă darurile Sale, peste toată făptura, rodeşte în mod special în sufletul omului: Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia” (Galateni 5, 22-23). Aceste zece daruri ale Sfântului Duh au efecte minunate.

Părintele Stăniloae ne spune că: într-un fel harul Duhului Sfânt, imprimat ca putere şi ca orizont infinit în fiinţa omului, e simţit de acesta ca prezenţă şi ca lucrare a Duhului Sfânt Însuşi… Când o pune în lucrare, o simte, îndată că odată cu el lucrează şi Duhul lui Hristos[6].

Este arhicunoscută discuţia dintre Sfântul Serafim de Sarov şi boierul Motovilov în care este subliniată lucrarea Duhului Sfânt în inima omului:  – Ce simţi acum? – Mă simt extraordinar de bine. Când Duhul Sfânt  pogoară asupra omului cu mulţimea darurilor Sale, sufletul omului este umplut de o bucurie ce nu se exprimă în cuvinte[7].

Lucrarea plenară a Duhului Sfânt în Biserică la Rusalii şi după este subliniată de troparul sărbătorii: Binecuvântat eşti, Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce preaînţelepţi pe pescari ai arătat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt. Şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, slavă Ţie[8].

   †ANDREI

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului

 şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului 

 

[1] Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica Generală, EIBMBOR, București, 1993, p. 181.

[2] Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Editura Saeculum, București, 1997, p. 17.

[3] Ibidem, p. 23.

[4] Avram Cristea și Jan Nicolae, Creștinismul Popular între teologie și etnologie, Reîntregirea, Alba-Iulia, 2007, p. 120.

[5] Penticostar, EIBMBOR, București, 1999, p. 325.

[6] Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie, Teologie Dogmatică Ortodoxă 2, EIBMBOR, Bucureşti 1978, p. 304.

[7] Irina Gorainoff, Sfântul Serafim de Sarov – Convorbirea cu Motovilov, Renaşterea, Cluj-Napoca, p. 51.

[8] Penticostar, p. 314.