Cuvânt la începutul Indictionului, adică la Anul Nou (1 septembrie)

 

(Anul Nou bisericesc începe la 1 septembrie)

Dumnezeu, Împăratul veacurilor, Cel ce a pus vremile şi anii întru a Sa putere, a aşezat spre slava Sa şi spre folosul oamenilor felurite praznice. În Vechiul Aşezămînt a dat poruncă să se prăznuiască în chip deosebit luna lui septembrie, la începutul anului bisericesc, ca poporul ales să se îndulcească de roadele cîmpului, slujind bunului Dumnezeu cu mai multă dragoste.

A grăit Domnul cu Moise şi a zis: "Spune fiilor lui Israel: În luna a şaptea, ziua întîi a lunii să vă fie zi de odihnă, sărbătoarea trîmbiţelor şi adunare sfîntă să aveţi; nici o muncă să nu faceţi, ci să aduceţi ardere de tot Domnului" (Leviticul 23, 24-25). Că precum Atotcreatorul, după zidirea lumii şi a tuturor făpturilor Sale, a binecuvîntat şi a sfinţit ziua a şaptea, odihnindu-Se întru dînsa, aşa i-a poruncit şi omului, zicînd: "Şase zile să lucrezi, iar în ziua a şaptea, care este sîmbăta (sabatul) Domnului Dumnezeului tău, să nu faci nici un fel de lucru în această zi". La fel şi ziua întîi din luna a şaptea a binecuvîntat-o şi sfinţind-o, a poruncit poporului Său să se odihnească de lucrurile lui. În cartea Leviţilor zice către Moise: "În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, cînd vă strîngeţi roadele pămîntului, să sărbătoriţi sărbătoarea Domnului şapte zile..." (Leviticul 23, 39).

31 august - Pilda zilei

 

Într-o strânsură de oameni se vorbea ceva în legătură cu potopul și corabia lui Noe.

Un tânăr ce umblase prin școli și se ținea ”învățat mare”, lua în zeflemea cele spuse în Sfânta Scriptură despre corabia lui Noe.

”Eu- zicea tânărul – ca om de școală, nu mai pot crede astăzi în astfel de basme! Cum oare ar fi putut încăpea toate dobitoacele într-o barcă lungă de 300 de coți și lată de 50 de coți? Și pe deasupra să aibă și mâncare pentru ele!… Să creadă cine poate astfel de basme!…”

Atunci, ridicându-se un bătrân credincios, grăi astfel:

- Dragii mei, eu am auzit o istorie pe care o povestea moșul meu, și pe care spunea că a auzit-o și el din ceilalți bătrâni.

Cică atunci, când începuseră ploile potopului, Noe a poruncit dobitoacelor să intre în corabie. A strigat cămila de la sud: Cămilă, intră în corabie! Și cămila îndată a intrat. A strigat ursul de la nord: Ursule, intră în corabie! Și ursul îndată a intrat. A strigat elefantul și elefantul îndată a intrat.

30 august - Pilda zilei

 

Ce putem da unui semen al nostru când nu avem nimic la îndemână?

Într-o zi, un mare scriitor rus, care avea obiceiul de a nu umbla cu banii la el, întâlni pe un cerșetor, care-i întinse mâna, cerându-i de pomană. Scriitorul, care avea o inimă foarte bună, se căuta prin buzunare, se scotoci, dar nu găsi nici o lescaie.
Atunci, plin de dragoste, întinse mâna cerșetorului:
- Iată, dragul meu, nu am niciun ban la mine, dar îți dau o strângere de mână, cu toată dragostea.

29 august - Pilda zilei

 

Într-o zi, a venit la o sfântă mănăstire, Isac Tebeul, care locuia departe, în pustia Tebaidei, și aflând că un ucenic păcătuise de mai multe ori, l-a osândit.

După judecată s-a întors în sihăstria sa. Când s-a apropiat de chilie, a văzut cu uimire cum înaintea ușii stă un tânăr, strălucitor ca soarele, cu o sabie în mână.

- Cine ești – a întrebat bătrânul – și ce poftești de la mine?

- Sunt Arhanghelul Mihail, a răspuns tânărul. Nu te las să intri înăuntru.

- Din ce pricină, Mărite Arhanghel?

Și a răspuns îngerul:

- Dumnezeu m-a trimis aici, zicând: Întreabă-l pe Isac ce poruncește să fac cu fratele lui pe care l-a judecat și l-a osândit?

Bătrânul s-a rușinat îndată și, căindu-se, a zis:

- Am greșit, iartă-mă!

Îngerul a răspuns:

- Scoală-te, Dumnezeu te-a iertat. Păzește-te, de acum înainte, să nu judeci pe cineva mai înainte de a-l fi judecat Dumnezeu.

Ce aprigi suntem când judecăm pe alții și cu câtă iuțeală suntem gata să osândim și să dăm verdicte! De-am fi mai aspri cu noi înșine și blânzi și înțelegători cu ceilalți!

Predica Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la sărbătoarea „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”

 

Evanghelia de la sărbătoarea Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul Mc. 6, 14-30

În vremea aceea a auzit Irod împăratul vestea despre Iisus, căci numele lui Iisus ajunsese cunoscut şi zicea că Sfântul Ioan Botezătorul s-a sculat din morţi şi de aceea puterile lucrează în el.

Alţii însă ziceau că este Ilie, iar alţii ziceau că este prooroc, ca unul din prooroci. Dar auzind Irod, a zis: acesta este Ioan căruia eu am pus să i se taie capul; el s-a sculat din morţi. Căci Irod trimiţând, prinsese pe Ioan şi-l legase în temniţă, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip fratele său, pe care o luase de soţie.

Însă Ioan îi zicea lui Irod:

Nu-ţi este îngăduit să ai de nevastă pe femeia fratelui tău. De aceea Irodiada îl pizmuia şi voia să-l omoare, dar nu putea pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l om drept şi sfânt, şi îl ocrotea; şi când îl asculta sta mult pe gânduri şi era bucuros să-l asculte. Dar s-a ivit o zi cu bun prilej: când Irod de ziua sa de naştere, făcea ospăţ dregătorilor şi căpeteniilor oştirii şi fruntaşilor din Galileea.

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul – Cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Calinic

 Contextul întemnițării Sfântului Ioan Botezătorul, pe lângă cel politic, are două motive: autoritatea sa morală asupra conaționalilor – mulțimea „îl socotea pe el ca prooroc” (Matei 14, 5) – și faptul că în mod public condamna legătura adulterină și incestuoasă dintre Irod și Irodiada, mustrându-l pe Irod: „Nu ți se cuvine s-o ai de soție”, căci ea era „femeia lui Filip, fratele său” (Matei 14, 3-4).

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi credincioși și credincioase, cititori și cititoare,

 

Sărbătoarea martiriului Sfântului Ioan Botezătorul are o evidentă argumentare scripturistică. Despre momentul în discuție vorbesc Sfinții Evangheliști Matei (14, 1-12), Marcu (6, 14-29) și Luca (9, 7-9 și 3, 19-21). Esențial este faptul că ei sunt în deplin acord în privința evenimentului relatat, cu care se încheie istorisirile evanghelice despre Sfântul Ioan Botezătorul.

Pr. Gheorghe Calciu – Predică la Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul

 

[…] V-am spus totdeauna că Sf. Scriptură nu este o carte de istorie. Este o carte care este salvatoare, e mântuitoare, e spre mântuirea noastră. Care-i sensul acestei omorâri a lui Ioan Botezătorul? Care e sensul mântuitor pentru noi a ceea ce s-a întâmplat?

În primul rând, înțelegem că nu trebuie să ne lăsăm duși de pasiunea pentru alcool. Alcoolul ne tulbură mintea, ne face să vorbim lucruri necuviincioase, să facem promisiuni exagerate sau chiar să luăm niște măsuri care pot fi dăunătoare aproapelui nostru și nouă înșine. Biserica interzice alcoolismul pentru că el determină la crime, la desfrânări și la multe păcate. Nu este vinul în sine interzis, pentru că noi facem Sfânta Împărtășanie cu vinul, cu vin care este în cuminecătură Sângele Mântuitorului, ci numai pasiunea noastră pentru alcool, numai subordonarea noastră, sau adicția noastră în alcool, care ne transformă în niște sclavi ai patimii alcoolice.

În al doilea rând, că toate păcatele pe care le săvârșim în viața noastră se răzbună într-un fel: se răzbună în noi, se răzbună în urmașii noștri. Acest incest pe care Irod l-a făcut cu soția fratelui său a sfârșit printr-o întâmplare tragică, pentru că, în primul rând, s-a tăiat capul Sf. Ioan Botezătorul, care era profet și care nu trebuia să fie omorât, și în al doilea rând, pentru că cei care au cerut moartea lui și au săvârșit-o, Salomeea a murit într-un accident tragic, Irodiada a fost omorâtă, Irod a murit de o boală necruțătoare curând după aceea.

Cuvânt la Tăierea Cinstitului cap al Sfântului Ioan Botezătorul

Precum un bărbat iubitor de pustie, ajuns într-un loc cu dumbravă, la umbra copacilor, la chemările păsărilor şi la răcoarea apelor, îşi simte lină şi netulburată cugetarea minţii şi se arăta cu fire blândă către toţi oamenii, aşa şi noi, în zilele trecute, fiind mângâiaţi de suflarea Duhului, cea blândă, vă vorbeam vouă despre milostenie.

Iar când Evanghelia ne vorbeşte despre nebunia lui Irod, înverşunarea femeilor, ospăţul bărbaţilor nebuni şi masa cea pângărită, darul cel fără de lege, lucrul cel necuvios şi îngroparea trupului preacinstit, simt că mă fac alt om, fiindcă încremenit mă simt, iubiţilor, când, înaintea mea, aduc faptele făcute de Irod, de este îngăduit a le numi fapte şi nu ucideri, ale celui ce a făcut nişte fapte ca acestea. Că, zice Evanghelistul Matei: „În vremea aceea, a auzit tetrarhul Irod despre faima lui Iisus. Şi a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul, el s-a sculat din morţi, şi de aceea, se fac minuni prin el” (Matei 14, 1-2).  Mărturiseşte uciderea Proorocului şi nu poate minţi, că a ştiut, pe cel ce l-a omorât, că este Prooroc şi bărbat drept.

ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL ŞI ÎNAINTEMERGĂTORUL DOMNULUI

După obişnuitul început, se zic:
Condacele şi Icoasele: Condacul 1
Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulţumire, pe tine apărătorul şi fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce ai îndrăznire către Domnul, din toate nevoile ne slobozeşte pe noi, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, preacinstite înaintemergătorule, Ioane !

Icosul 1:
Înger înaintestătător, al cetelor drepţilor, tu eşti Ioane proorocule, că strălucind cu dumnezeiasca lumină, luminezi pe toţi cei ce laudă dumnezeiască pomenirea ta, şi cu fierbinţeală şi dragoste te măresc şi zic către tine aşa:
Bucură-te, stea de lumină purtătoare lumii;
Bucură-te, făclie strălucitoare a toată făptura;
Bucură-te, cădere de pierire demonilor;
Bucură-te, ridicarea pământenilor celor căzuţi;
Bucură-te, lumină necuprinsă de ochii omeneşti;
Bucură-te, adânc mare văzut de gândurile credincioşilor;
Bucură-te, că tu eşti povăţuitorul mântuirii;
Bucură-te, că luminezi inimile credincioşilor;
Bucură-te, dătătorule de bucurie al creştinilor;
Bucură-te, pierzătorul blestemului pământenilor;
Bucură-te, prin care se luminează făptura;
Bucură-te, prin care se goneşte necazul;
Bucură-te, preacinstite Înaintemergătorule, Ioane!

ARHIVĂ PREDICI: TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL

• Predică
  PF Daniel (29 august 2005)
• Bărbat cu adevărat este cel care are stăpânire de sine
  Arhim. Melchisedec (m-rea Putna) (29 august 2019)
• Cuvânt după Sfânta Liturghie
  Arhim. Melchisedec (m-rea Putna) (29 august 2017)
• Cuvânt după Sfânta Liturghie
  Arhim. Melchisedec (m-rea Putna) (29 august 2016)
• Cuvânt după priveghere
  Arhim. Melchisedec (m-rea Putna) (28 august 2016)
• Cuvânt după Sfânta Liturghie
  Arhim. Melchisedec (m-rea Putna) (29 august 2015)
• Cuvânt după Sfânta Liturghie
  Arhim. Melchisedec (m-rea Putna) (29 august 2013)
• Predică
  Arhim. Melchisedec (m-rea Putna) (29 august 2011)
• Predică despre Pilda nunții fiului de împărat și tăierea capului Sf. Ioan
  Arhim. Melchisedec (m-rea Putna) (29 august 2010)
• Predică
  Protos. Antonie (m-rea Putna) (29 august 2013)
• Dincolo de suferință, ne așteaptă bunătatea lui Dumnezeu
  Protos. Hrisostom (m-rea Putna) (29 august 2018)
• Predică
  Protos. Ioasaf (m-rea Putna) (29 august 2015)
• Predică
  Protos. Ioasaf (m-rea Putna) (29 august 2012)
• Predică
  Protos. Pavel (m-rea Putna) (29 august 2016)
• Predică
  Protos. Ștefan (m-rea Putna) (29 august 2019)

Sf. Teofan Zăvorâtul: cuvant la taierea capului Sf. Ioan Botezatorul

 Prin toată viaţa sa, de la început până la sfârşit,

Sfântul Înainte-Mergător le dă tuturor lecţii bune[1]

Sfântul Ioan, Înainte-Mergătorul Domnului, este cel dintâi model de viată călugărească. Aşa îl şi socoteau primii asceţi creştini şi se îmbărbătau în chip deosebit cu pilda lui în ostenelile sihăstreşti. De la el învăţau însingurarea, fiindcă el din copilărie a petrecut în pustie. De la el învăţau postirea, pentru că el se hrănea cu plantele peste care dădea întâmplător în pustie. De la el învăţau simplitatea în îmbrăcăminte, pentru că haina lui era din peri de cămilă şi era încins cu cingătoare din piele. De la el învăţau necăsătorirea, lepădarea de sine, smerenia, devotamentul faţă de Dumnezeu, necruţarea propriei vieţi, spre mântuirea proprie şi a altora – virtuţile ale căror trăsături sunt atât de vădite în viaţa lui. Ca înainte-mergător al harului celui nou, ca propovăduitor al pocăinţei, ca arătător al rânduielilor după care ajunge omul să placă lui Dumnezeu şi călăuza către Hristos, el le este însă model şi îndrumător tuturor creştinilor în viaţa mântuitoare. Toate vârstele, toate clasele sociale şi toate felurile de meserii vor găsi destul spre zidire fie în faptele lui, fie în feluritele împrejurări ale vieţii lui.

28 august - Pilda zilei

 

Doi lucrători tăiau lemne în pădure. În timp ce doborau un copac unul dintre ei zise:

- La fel vom muri și noi și nu se va mai alege nimic de noi.

Cel de-al doilea răspunse:

- Nu ai dreptate. Vezi arborele acesta de jos? Abia acum vom vedea pentru ce este bun: pentru mobilă ori, dacă este scorburos, pentru foc.

Pomul pare frumos pe dinafară, dar numai după ce îl dobori poți afla la ce este bun.

Așa este și cu viața omului, cât trăiește pare sfânt, dar după moarte, la judecată se stabilește unde va merge: în rai sau în iad, căci Dumnezeu se uită la inimă și nu la înfățișare.

Majoritatea oamenilor văd abia la scaunul spovedaniei ce este înlăuntrul lor, iar alții abia la vremea sfârșitului. Să ne străduim din suflet să vedem ce suntem, cine suntem și să facem ceva pentru a schimba lucrurile!

27 august - Pilda zilei

 

În apropierea unei gări, într-un canton de-al C.F.R. - ului, trăia un acar cu soția și fetița lui, care împlinise 9 anișori.

Acarul avea patima beției; nu arareori îl văzuse fetița pe tatăl ei venind acasă pe două cărări, ba mai mult când lua salariul, jumătate îl cheltuia pe băutură și când ajungea acasă își bătea soția și copila care erau nevinovate.

Într-o zi fetița îl întrebă pe tatăl ei, care se afla cu stegulețul roșu în mână în mijlocul căii ferate, fluturându-l: ”Tată, ce înseamnă asta?” El îi răspunse: ”Când este pe linia ferată vreo primejdie de moarte, îl flutur în vânt și dau de veste….”

Fata tăcu și intră îngândurată în casă. Când se înapoie de la serviciu, acarul ce văzu? Ceva care-l umplu de rușine. În gâtul sticlei cu alcool de pe masă, fetița pusese un mic steguleț roșu, iar pe sticlă lipise o hârtioară pe care scrisese ”PRIMEJDIE DE MOARTE”.

Atâta amărăciune și rușine simți acarul, încât din acel moment hotărâ să termine cu beția. Iată cum o copilă, ajutată de harul lui Dumnezeu, și-a scăpat tatăl de la pierzare.

26 august - Pilda zilei

 

În Duminca Tânărului bogat, un părinte hirotonit de curând a început un cuvânt despre pocăință. A dat câteva exemple de sfinți care au părăsit păcatul. În biserică se auzeau șușoteli. Unii credincioși, în special cei mai în vârstă, nu păreau prea interesați de subiect. Două femei depănau amintiri din tinerețe, altele vorbeau deșertăciuni, cometând lungimea fustei unei femei care venise prima dată în aceea biserică sau mirosul neplăcut al cerșetorilor de la poarta bisericii.

Părintele a continuat:

- Dar există și mulți păcătoși care nu vor să audă de pocăință.

În parohia noastră, de exemplu: avem un caz, un om căruia îi place să bea mult, despre care vă voi spune câteva cuvinte. Omul acesta, pe care îl cunoașteți cu toții, este un caz care pare irecuperabil.

Tânărul este frumos când caută viaţa veşnică

 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel

 

Duminica a XXX-a după Rusalii

(Dregătorul bogat – Păzirea poruncilor) Luca 18, 18-27

“În vremea aceea, un om oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât singur Dumnezeu. Ştii poruncile: “Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta”. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Şi, văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăţia lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăţia lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.”

Sfânta Evanghelie din Duminica a XXX-a după Rusalii relatează convorbirea Mântuitorului Iisus Hristos cu un dregător bogat, sau cu un tânăr bogat, aşa cum este numit în Evanghelia după Sfântul Evanghelist Matei (Matei 19, 16-26), care se citeşte în Duminica a XII-a după Rusalii. Tânărul dregător bogat Îi adresează Mântuitorului Iisus Hristos întrebarea cea mai serioasă a vieţii omului pe pământ: “ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?” (Luca 18, 18). Atenţia lui Iisus faţă de acest dregător arată cât de mult preţuieşte El tinerii care caută desăvârşirea spirituală. În acest sens, Evanghelia după Sfântul Evanghelist Marcu subliniază că “Iisus l-a privit cu drag” (Marcu 10, 21) pe acest tânăr.

Să-I dai Lui cheile de la toate încăperile tale

 

Duminică avem la rând Evanghelia cu tânărul cel bogat care s-a apropiat de Iisus cu întrebarea: Învăţătorule bune, ce voi face să moştenesc viaţa de veci? Păzeşte poruncile, i-a zis Domnul. Le am păzit, a răspuns tânărul. Şi i-a zis Iisus lui: Încă una îţi lipseşte: împarte-ţi averile la săraci şi vino după Mine. Iar tânărul, auzind acestea, s-a întristat, căci era bogat foarte. Şi a zis Iisus: Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei avuţi!

Să cercetăm înţelesul acestei evanghelii. Întâi să ne întrebăm: de ce a venit tânărul la Iisus? Ce l-a adus la Iisus, căci avea şi avere şi avea şi paza Poruncilor? A venit la Iisus, pentru că nici una, nici alta nu-i dădeau liniştea şi pacea sufletească. Sufletul nostru se doreşte spre izvorul păcii şi fericirii: spre Iisus Mântuitorul. Tânărul din evanghelie plecase spre acest izvor pentru a veni la El, dar, vai, nu L-a aflat. El îi adresează Domnului cuvintele: „Învăţătorule bune“; el venise la Domnul ca la un mare cărturar, ca la un rabin învăţat; de aceea Mântuitorul îi răspunde: „Ce Mă numeşti bun?“
Mântuitorul vede îndată sufletul acestui tânăr; îl vede stăpânit de patima iubirii de avuţii, vede înlăuntrul lui idolul iubirii de avuţii. „Încă una îţi lipseşte – îi zice Domnul: leapădă-te de avuţiile tale şi vino după Mine“. Adică Mântuitorul zicea: „Tu, tânărule, ţi-ai făcut un idol din bani şi din averi… până când pe acest idol îl iubeşti mai mult decât pe Dumnezeu şi pe sufletul tău, nu poţi dobândi fericirea“.

Atunci, cine poate să se mântuiască?

 

Întotdeauna m-am gândit că un răspuns bun se naşte dintr-o întrebare sănătoasă, fără sămânţă de ispitire. Plină de dorinţa cunoaşterii, în sensul adânc pe care Hristos l-a dat acesteia: „Să Te cunoască pe Tine (Tată), Singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis Tu...“ (In 17, 3). Or, cel puţin în Duminica aceasta, ochii noştri nu trebuie să privească la alta decât la adânca pedagogie a Mântui­torului, Care foloseşte prilejul de a afirma Legea lui Moise (Lc 18, 20), ba chiar de a pune în faţa noastră pe unul care, cu osârdie, din vreme de tinereţe (adică din timpul cel mai greu de pus limitării vieţii), a împlinit norma. Că nu-i în stare să facă pasul mai departe, nu-l lipseşte pe acela de meritele unui model. Teribilul adaos al Evangheliei „vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea comoară în ceruri“ cu deplina chemare: „apoi, vino, şi urmează Mie“ (Lc 18, 22) sună greu şi pentru noi, cei care nici măcar ale legii nu le-am plinit sau, dacă am făcut-o, puţini am făcut din tinereţile noastre.

Bogăția devine un „concurent” redutabil în inima omului pentru Dumnezeu Însuși

– R. Rădulescu: Dar de ce este, părinte profesor, bogăția, acumularea materială, un obstacol în veșnicia omului, în dimensiunea spirituală a vieții, în relația omului cu Dumnezeu? Un om care a acumulat prin mijloace cinstite, pentru că a fost harnic, inteligent, a știut cum să-și folosească mijloacele ca să ajungă bogat, nu poate acel om să fie și bogat, să fie și un bun creștin și să aibă o bună relație cu Dumnezeu?

– Pr. Coman: Teoretic, ar putea. Dar practic, nu poate.

– R. Rădulescu: Este chiar imposibil?

– Pr. Coman: Este chiar imposibil!

– R. Rădulescu: Se spune că un bogat nu poate intra în împărăția Cerurilor. Mai degrabă intră o cămilă prin urechile acului decât un bogat în împărăția Cerurilor!

Dregătorul bogat - Păzirea poruncilor - Predica Pr. Ilie Cleopa

Cum i-au folosit bogatului averea și viața cea desfătată, vremelnică și prea scurtă? Căci întrucât n-a fost milostiv, s-a dus în munca cea veșnică, înfricoșată și prea greu de suferit. Și aceasta nu pentru că a fost bogat, deoarece averea „agonisită cu dreptate” este „dată omului de Dumnezeu” (Psalmi 131, 14-15; Facere 24, 35), ci reaua întrebuințare a averii și nemilostivirea l-au dus pe el în munca cea veșnică. Deci nu bogăția este pricina pierzării omului, ci întrebuințarea ei, ca urmare a voinței libere pe care o are omul de la crearea sa.

„Bogăția de ar curge, nu vă lipiți inima de ea” (Psalmi 61, 10)

Un tânăr oarecare s-a apropiat de Mântuitorul, a îngenuncheat înaintea Lui și I-a zis: „Învățătorule bun, ce voi face ca să dobândesc viața cea veșnică?” (Luca 18, 18).

"Mai ajunge cineva in Rai in vremurile noastre?"

Aceasta e o intrebare pe care mi-a pus-o deunazi un tanar rebel. Am crezut ca-i doar o intrebare aruncata retoric in discutie, insa m-am convins repede ca interlocutorul meu cauta sincer un raspuns. Oare ce stare sufleteasca se poate ascunde in spatele unui suflet de adolescent care intreaba astfel de lucruri? Cu siguranta o cumplita deznadejde, o mare lehamite pentru starea de decadere morala in care se afla cei mai multi din cei ce poarta numele de crestini. Inca un strigat disperat al unui tanar razvratit. Inca un adolescent revoltat. Noi, teologii, vrem sa-i convertim pe acesti tineri, sa le schimbam mentalitatea; eu insa cred ca mai intai ar trebui sa-i cunoastem, sa-i intelegem. Cu cei ce au alte mentalitati e bine sa dialogam, sa cautam puncte comune. Personal cred in sinceritatea multor tineri razvratiti  ca unul care am fost asemenea lor. M-am convins in timp ca toti cei revoltati au ceva de spus, au un mesaj de transmis. Ei nu vor sa fie simpli spectatori, ci actori principali, vor sa fie bagati in seama, sa se tina cont si de parerile lor; ii supara letargia in care se complace o tara intreaga, sunt smintiti, sunt deznadajduiti, unii, iata, chiar cred ca nu mai e loc pentru muritori in ceruri. Altfel spus, ei cred ca nici Bunul Dumnezeu, oricat ar fi El de bun, nu ne poate accepta astfel, nu poate accepta letargia noastra.

TÂNĂRUL BOGAT – Pr. Arsenie Boca

“Bogatul auzise că este viaţă veşnică.

El o dorea din cauza bogăţiei sale, cu care dorea să fie veşnic. Aceasta se vede din tristeţea cu care a plecat de la Cel Veşnic.

Tanărul întreabă: ce are de făcut pentru a dobandi veşnicia? Iisus îi răspunde scurt: poruncile. Tanărul, vrand să atragă atenţia asupra sa, întreabă, care? – şi apoi puţin îi pasă dacă la urmă minte: „Toate acestea le-am păzit din tinereţele mele!” Şi mai nădăjduia-şi o laudă, de aceea mai şi întreabă pe Iisus: „Ce dar îmi mai lipseşte?” Dar, în loc să primească o laudă înaintea poporului, primeşte o demascare. Zici că ai împlinit toate poruncile, că iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi; iată ai prilejul să dovedeşti cu fapta, lucrul care-ţi mai lipseşte: „Vinde-ţi averile şi le dă săracilor apoi vino de-Mi urmează Mie!”

La această întorsătură a lucrurilor nu se aştepta tanărul fariseu.

Evanghelia despre tânărul bogat – Comentarii patristice

Duminica a 12-a după Rusalii (Matei 19, 16-26)

 

 (Mt. 19, 16) Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?

Și iată, un tânăr a venit și i-a spus: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? Unii critică pe acest tânăr ca fiind viclean și fățarnic pentru că s-a apropiat de Iisus ca să-L încerce. Eu nu voi șovăi să spun că este avar și lacom de vreme ce și Hristos îl vădește a fi astfel. Totuși, nu-l voi considera a fi și fățarnic pentru că nu este sigur să ne aventurăm în lucruri nesigure și mai ales atunci când este cazul să învinovățim pe cineva. Mai ales pentru că Marcu a alungat orice suspiciune de fățărnicie, spunând: alergând la El unul şi îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba și iar Iisus, privind la el cu dragoste (Mc. 10, 17 și 21). Tirania banului este un lucru puternic, precum se vădește aici. Chiar dacă am dobândit unele virtuți, avariția poate să le piardă pe toate.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 63, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

Tânărul bogat

Cuvântul acestei Evanghelii este surprinzător, dar şi foarte emoţionant, iar dacă nu este cercetat în adâncime, ne poate duce la o mare descurajare, aşa cum s-a întâmplat cu Apostolii care erau de faţă. Scena este descrisă de cele trei Evanghelii sinoptice (Matei 19, 16-26; Marcu 10, 17-27).

Domnul se află la sfârşitul vieţii Sale pământeşti şi Îşi începe urcarea către Ierusalim. Tocmai i-a binecuvântat pe copii. Atunci vine un om care îngenunchează înaintea Lui şi Îi pune o întrebare fundamentală: „Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”. Întrebarea este una de căpătâi şi este bine pusă. Este întrebarea pe care trebuie să şi-o pună orice om pe acest pământ.

Tânărul bogat, între economie şi iconomie

Duminica a 12-a după Rusalii (Tânărul bogat) Matei 19, 16-26

În vremea aceea a venit un tânăr la Iisus, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Bunule Învățător, ce bine să fac ca să am viața veșnică? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decât numai Unul Dumnezeu. Iar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile. El I-a zis: Care? Iar Iisus i-a răspuns: Să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu mărturisești strâmb; cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Zis-a Lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipsește? Atunci Iisus i-a spus: Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averile tale, dă-le săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mi. Însă, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuții. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în Împărăția cerurilor. Și iarăși zic vouă că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte mult, zicând: Atunci, cine poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputință, la Dumnezeu însă toate sunt cu putință.

Pericopa evanghelică a Duminicii a 12-a după Rusalii ne vorbește despre întâlnirea Mântuitorului Hristos cu un tânăr căruia i se părea că este aproape desăvârşit, întrucât împlinise din tinereţe poruncile Legii. La poruncile Decalogului (să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu fii martor mincinos; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta), Mântuitorul adaugă şi porunca cea mare: să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

Învăţătorule bun…

Şi iată, venind un tânăr Ia El, I-a zis: Învăţătorule bun, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? Matei şi Marcu spun că acest tânăr avea multe avuţii. Luca adaugă că era dregător (Luca 18, 19). Întâlnirea a avut loc pe un drum în Iudeea, după frumoasa întâmplare cu pruncii aduşi la Iisus, când Domnul le-a poruncit ucenicilor: Lăsaţi copiii să vină la Mine… căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia (Luca 18, 16).

Binecuvântându-i pe copii, a adăugat că cine nu va primi împărăţia cu credinţă şi bucurie copilărească, nu va intra întrânsa. Arătând că astfel de prunci nevinovaţi sunt locuitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu, Domnul a pornit mai departe pe drumurile Iudeii. Atunci a alergat la El acel tânăr bogat şi îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba Marcu 10, 17) cele de mai sus. Felul în care tânărul s-a apropiat de Hristos e vrednic de toată lauda; cu atât mai mult e întristător felul în care s-a despărţit de El. A alergat la Hristos; a căzut în genunchi înaintea Lui; a căutat la El sfat despre cel mai de seamă lucru din lumea aceasta: despre viaţa veşnică, despre dobândirea ei. A venit cu toată inima, nu ca fariseii care căutau să-L ispitească pe Domnul. Era întrânsul o foame a duhului; înconjurat de bogăţiile dinafară, acest om îşi simţea sărăcia lăuntrică.

De ce a plecat întristat de la Domnul tânărul bogat care respecta toate poruncile lui Dumnezeu

 

În vremea aceea a venit un tânăr la Iisus, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Bunule Învățător, ce bine să fac ca să am viața veșnică? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decât numai Unul Dumnezeu. Iar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile. El I-a zis: Care? Să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu mărturisești strâmb; cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Zis-a Lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipsește? Atunci Iisus i-a spus: Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averile tale, dă-le săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mi. Însă, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuții. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în Împărăția cerurilor. Și iarăși zic vouă că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte mult, zicând: Atunci, cine poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputință, la Dumnezeu însă toate sunt cu putință.

25 august - Pilda zilei

 Întâlnim atât în Vechiul Testament, cât mai ales în Noul Testament pe scriitorii inspiraţi de Duhul Sfânt vorbind despre poporul lui Dumnezeu ca despre turma oilor cuvântătoare. V-aţi întrebat vreodată de ce vrea Domnul să ne asemene oilor? Oare de ce nu au fost alese alte animale?

Pilda de astăzi sper să ne descopere misterul.

De îndată ce a fost creată, oaia a descoperit că era cel mai slab animal. Mereu îi tremura inima, nu cumva să fie atacată de alte animale mai puternice şi mai fioroase. Nu ştia defel cum avea să se apere. Se întoarse la Creatorul său şi Îi povesti ce pătimea.

Vrei ceva ca să te aperi?, o întrebă cu blândeţe Dumnezeu. Da, răspunse oaia cu sfială.

Ce ai zice de o pereche de colţi ascuţiţi? Oaia dădu din cap dezamăgită: Cum aş putea să mănânc aşa din iarba fragedă? Şi apoi, aş avea o înfăţişare înfiorătoare.

Crezi că ţi-ar ajuta mai degrabă nişte gheare puternice?

24 august - Pilda zilei

 Un bunic evlavios și ajuns la o vârstă foarte înaintată, era înconjurat de mulți nepoți și strănepoți căci avea o familie mare. Bătrânul povestea nepoților multe întâmplări cu tâlc din viața sa.

Nepoții erau foarte entuziasmați de toate întâmplările prin trecuse bunicul lor. La un moment dat, unul dintre nepoți care era mai mare l-a întrebat:

– Cum ai reușit, bunicule, să treci prin războaie, prin atâtea necazuri și lipsuri, și cum ți-ai păstrat, întodeauna, această stăpânire de sine și acest echilibru cu care ne uimești și acum?

– Ei bine dragii mei! răspunse el. Să știți că, eu, întotdeauna am fost atent cu ochii mei, că tot răul din lume pătrunde în inima omului prin simțuri și mai ales prin văz. Când eram și eu mic ca voi, preotul din sat m-a învățat să fac trei lucruri în fiecare zi, când plec de acasă:

23 august - Pilda zilei

 
Un tânăr șomer s-a trezit într-o dimineață și a mers să își verifice buzunarele pantalonilor. Tot ce a găsit au fost câțiva dolari. El a hotărât să îi folosească pentru a își cumpăra ceva de mâncare… și apoi ce va vrea Dumnezeu.

Era prea mândru pentru a merge la cerșit, considera că doar oamenii slabi fac asta. Mai bine murea. Era trist și dezamăgit pentru că nu își putea găsi niciun loc de muncă și nimeni nu era dispus să îl ajute. A mers la magazin, și-a cumpărat ceva de mâncare și s-a așezat într-un parc, pe o bancă. În timp ce încerca să desfacă punga cu alimente, a văzut cum un bătrânel cu barbă albă, îmbrăcat în alb vine în direcția lui. În spatele acestuia mai erau doi copilași.

În momentul în care au ajuns în fața lui, bătrânelul i-a cerut o bucată de pâine; cu lacrimi în ochi, a spus că nici el și nici copiii nu mai mâncaseră de aproape o săptămână. Tânărul s-a uitat cu milă la ei. Erau atât de slabi încât le puteai vedea oasele. Foarte emoționat de felul în care arătau, acestuia i s-a făcut milă și le-a dat toată mâncarea. În acel moment, bătrânul și-a făcut o cruce, a spus câteva cuvinte care sunau a fi o rugă și apoi i-a dat o monedă foarte veche. Bărbatul s-a uitat la ei și i-a spus bătrânelului: “Cred ca voi aveți nevoie de rugăciune mai mult decât mine.”

22 august - Pilda zilei

 

„Un bărbat tânăr a ajuns alcoolic şi a început să dea pe băutură totul din casă. Soţia nu a mai rezistat să ducă o astfel de viaţă şi a plecat împreună cu copilul. Un prieten de-al lui a aflat că în Virita trăieşte un monah bătrân care îi tămăduieşte pe alcoolici şi a început să-l convingă să meargă la el, poate îl va ajuta să se vindece”.

Mult timp acela nu a vrut să meargă, dar mai pe urmă s-a lăsat convins. Au luat bilete şi au ajuns până la Leningrad. Când au sosit la gara Vitebsk, prietenul acestui beţiv s-a dus la casă să cumpere bilete şi, cât a stat la rând, alcoolicul s-a dus la toaletă şi i-a propus cuiva pentru un sfert de litru de alcool să-i dea hainele: şi-a dat de pe el cizmele şi lenjeria de corp şi a rămas numai în flanelă şi pantaloni, iar sfertul l-a băut pe loc. Prietenul l-a căutat, dar nicicum nu putea înţelege când şi unde a reuşit să bea. S-a urcat în tren şi au plecat. Sosind la casa stareţului, au păşit în hol, iar părintele în acest timp explica pilda despre oaia pe care păstorul merge să o caute. Beţivul a spus prietenului său:

- Unde m-ai adus tu, aici oameni nu sunt, ci numai oarecare oi.

Cei beţi adeseori devin slobozi la gură şi vrăjmaşul îi împinge să ia în râs şi să batjocorească cele sfinte:

- Pentru nimic nu voi intra aici, nu am ce face aici.

Şi îndată a auzit glasul stareţului:

- Serghei, vino încoace!

21 august - Pilda zilei

 

Se povesteşte că un fierar sărman avea un fiu extrem de cheltuitor. Fără a lua seama la toată munca pe care o depune părintele său pentru a oferi familiei un trai decent, feciorul îşi petrecea vremea lenevind şi căutând fel de fel de distracţii care să-l scoată din starea lui de plictiseală.

Într-o seară, după cum îi era obiceiul, intră în fierărie pentru a-i cere tatălui bani pentru a doua zi. Tatăl, roşu la faţă după o zi întreagă de stat lângă foc, îi zise fiului:

– Băiatul meu, pentru aceşti bani pe care mi-i ceri şi pe care mâine îi vei cheltui cu prietenii tăi în 2 ore, eu am muncit toată săptămâna.

Şi apoi îi arătă mâinile sale zgâriate şi aspre. Fruntea tatălui era plină de sudoare.

Dar fiul îl privea nepăsător.

– Îmi dai sau nu îmi dai? se răsti uşor băiatul.

20 august - Pilda zilei

 Când va veni sfârșitul lumii??? era întrebarea care frământa oarecând pe oamenii preocupați de mântuirea lor. Astăzi se pare că omenirea profund înlănțuită în grijile zilei și în deșertăciunea deșertăciunilor nu mai aude când Dumnezeu grăiește:

“M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata.

Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi. Dar...

Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la serviciu.

Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui: Buna dimineata! Dar erai mult prea ocupat și de data aceasta.

Pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, am surprins pentru tine cerul cu culori si cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea.

Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-Mi spui doua vorbe sau măcar un gând.

Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat, M-ai injurat.

19 august - Pilda zilei

 

Într-un orășel italian, cu sute de ani în urmă, un proprietar de mică afacere datora o sumă mare de bani unui creditor. Creditorul era un tip foarte bătrân, cu aspect neatractiv, căruia i s-a întâmplat să-i placă fiica proprietarului afacerii.

A decis să-i ofere omului de afaceri o intelegere care să șteargă complet datoria pe care o avea. Totuși, problema era că i s-ar șterge datoria doar dacă s-ar putea căsători cu fiica omului de afaceri.

Inutil să spun că această propunere a fost primită cu o privire de dezgust.

Creditorul a spus că va pune două pietricele într-o pungă, una albă și una neagră.

Fiica ar trebui apoi să introduca mâna în geantă și să aleagă o pietricică. Dacă era neagră, datoria ar fi ștearsă, sifata s-ar căsători cu el. Dacă ar fi fost alba, datoria ar fi ștearsă și ea, dar fiica nu ar fi trebuit să se căsătorească cu el.

Stând pe o potecă împrăștiată cu pietricele din grădina omului de afaceri, creditorul s-a aplecat și a ridicat două pietricele.

În timp ce le ridica, fiica a observat că ridicase două pietricele negre și le pusese pe amândouă în geantă.

Apoi i-a cerut fiicei să introduca mana în geantă și să aleagă una.

Fiica avea în mod natural trei opțiuni cu privire la ceea ce ar fi putut face:

Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a XI-a după Rusalii

 Iertarea aproapelui ne face milostivi ca Dumnezeu

Evanghelia Duminicii a XI-a după Rusalii (Pilda datornicului nemilostiv) Matei 18, 23-35

Zis-a Domnul: ascultați pilda aceasta: asemenea este împărăția cerurilor cu un împărat care a hotărât să facă socoteala cu slujitorii săi. Și, începând să facă socoteala, au adus la el pe un datornic cu zece mii de talanți. Dar, neavând el cu ce să plătească, domnul său a poruncit să-l vândă pe el și pe femeia lui, pe copii și toate câte avea, ca să plătească datoria. Atunci, acel slujitor, îndrăznind, a îngenunchiat și se închina lui, zicând: Doamne, mai îngăduiește-mă și-ți voi plăti ție tot. Iar domnul slujitorului aceluia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul și i-a iertat și datoria. Dar, când a ieșit de acolo, slujitorul acela a găsit pe unul din tovarășii săi, care îi era dator cu o sută de dinari, și, punând mâna pe el, îl strângea de gât și-i zicea: plătește-mi ce-mi ești dator. Atunci tovarășul acela, căzând în genunchi la picioarele lui, îl ruga, zicând: mai îngăduiește-mă și-ți voi plăti tot. El însă n-a vrut, ci, ducându-l, l-a băgat în temniță până când va plăti datoria. Atunci, tovarășii lui, văzând cele ce s-au petrecut, s-au întristat foarte mult și, venind, au spus domnului lor toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l, domnul său i-a zis: slugă vicleană, toată datoria aceea ți-am iertat-o, pentru că m-ai rugat; oare nu se cădea să ai milă de tovarășul tău, precum și eu am avut milă de tine? Și, mâniindu-se, domnul său l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce va plăti toată datoria. Tot așa va face și Tatăl Meu Cel ceresc cu voi dacă fiecare din voi nu va ierta fratelui său, din inimă, greșelile lui.

Evanghelia Duminicii a XI-a după Rusalii ne arată marea bunătate a lui Dumnezeu Care iartă oamenilor greșelile lor și în același timp datoria oamenilor de a ierta și ei la rândul lor greșelile altora. Din acest motiv, învățătura Evangheliei este următoarea: Dumnezeu ne iartă nouă greșelile și cere ca și noi să iertăm altora greșelile lor. Dacă noi însă nu iertăm altora, Dumnezeu trece de la iertare la dreptate, pedepsind spre îndreptare pe cel insensibil sau nesimțitor la darul iertării, astfel încât acesta învață și împlinește de nevoie, prin constrângere, ceea ce nu a făcut de bunăvoie și din inițiativă proprie.

Iertarea împărtăşită – Duminica a XI-a după Rusalii

 Evanghelia de la Matei 18,23-35

 

²³ De aceea, asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale. ²⁴ Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. ²⁵ Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copii şi pe toate câte le are, ca să se plătească. ²⁶ Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot. ²⁷ Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria. ²⁸ Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi punând mâna pe el, îl sugruma zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator. ²⁹ Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga zicând: Îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti. ³⁰ Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria. ³¹ Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte şi, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate. ³² Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. ³³ Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? ³⁴ Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. ³⁵ Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta – fiecare fratelui său – din inimile voastre.

 1. Cuvântarea bisericească (Mt 18). Evanghelia acestei Duminici cuprinde ultima parte a ceea ce se numeşte Cuvântarea despre viaţa comunitară sau Cuvântarea biseri­cească (Mt, cap. 18).

Răspunsul Iertării

Pentru pilda acestei Duminici trebuie să-i mulțumim Sfântului Petru, care apropiindu-se de Mântuitorul Îl întreabă, tainic oarecum: „Doamne de câte ori să îl iert pe fratele meu, când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?” (Matei 18, 21) Pentru a-i răspunde, Domnul povestește pilda celor doi datornici, din care unul e absurd și nemilostiv. E răspunsul lui Dumnezeu la aroganța noastră, opunând boieria Lui iertătoare sărăciei noastre nemernice, de oameni dezintegrați în răutăți și absurd. Ce spune, de fapt, Hristos Domnul, ține de ierarhia valorilor în iertare. El e Stăpânul. Numai în raport cu El omul păcătuiește. Doar prin legătura Lui fundamentală cu omenitatea noastră, prin Întrupare, greșind aproapelui, păcătuim lui Dumnezeu. Fără întruparea Sa, iertarea între noi nu ar avea sens izbăvitor.