Din legăturile lui Andrei Şaguna cu românii hunedoreni în lumina „Cronicii” preotului Nistor Socaciu din Biscaria

 

Cartea cea mare a istoriei neamului românesc din Transilvania arată că drumul acestuia a fost brăzdat de multe suferinţe şi încercări iar regimurile care au stăpânit mai mult sau mai puţin timp aceste teritorii tratau poporul român doar ca pe un instrument pentru îndeplinirea propriilor interese. Ajunşi vremelnic la conducerea politică sau spirituală a românilor, marii bărbaţi ai neamului au reuşit cu mult efort să aducă poporul la strălucirea pe care au avut-o vitejii strămoşi ai acestuia, datorită neînţelegerilor şi neîncrederii care au determinat chiar starea grea şi apăsătoare în care acesta s-a aflat. Exemplele pot fi multiple şi de aceea, doar atunci când cel în cauză a fost un om harnic şi activ, perseverent în ceea ce a întreprins, fin cunoscător al legilor şi datinilor neamului său şi când a ştiut acţiona cu îndrăzneală dar concomitent şi cu blândeţea unui bun creştin, a fost posibil să se realizeze lucruri care să alimenteze, cu seva dătătoare de viaţă, lupta pentru trezirea conştiinţei naţionale, care în cele din urmă să aducă neatârnarea spirituală şi politică. Toate acestea sunt doar câteva dintre calităţile care îl caracterizează pe Andrei Şaguna,memorabilul mitropolit al românilor din Transilvania - privită în întregimea sa, pentru unitatea şi propăşirea căreia a luptat folosind toată diplomaţia necesară, aşa cum se constată şi din Cronica preotului hunedorean Nistor Socaciu,din Biscaria. 

PAROHIA SIMERIA-BISCARIA * ŞI CTITORUL SĂU – PREOTUL CRONICAR NISTOR SOCACI(U)

- scurt istoric -

 Pr. lect. univ. dr. Gabriel Valeriu Basa           

În înţelepciunea sa Dumnezeu a ştiut dintru început cele ce-i sunt de folos unui om pentru a avea posibilitatea  de a lucra la mântuirea şi salvarea sufletului său şi implicit a celor din jurul său. Atunci când omul a fost ales şi pentru a ajunge  în veşnicia din care a venit prin munca depusă în mod special în slujirea aproapelui acesta a avut  şi are a face faţă unui şir neîntrerupt de încercări.

Lumina credinței Duminica a VI-a după Paști (a Orbului)

  Pr. Gabriel BASA

(Ioan 9, 1-38)

 Drept măritori creștini, Sfânta Biserică pune în fața noastră, prin pericopele evanghelice care se citesc la fiecare Sfântă Liturghie, o serie de relatări care, ne poart­ă cu sufletul și mintea în urmă cu aproape două mii de ani, în timpul vieții și activității pământești a Mântuitorului, încât, parcă trăim și noi faptele descrise în paginile Sfintelor Evanghelii. 

Sunt descrise minunile Mântuitorului, prin care Acesta, își manifesta, în primul rând, profunda Sa milă față de aceia în mijlocul cărora se întrupase. Era evidentă, astfel, atât dragostea față de mulțimile ce-L urmau pretutindeni dar, deopotrivă, și posibilitatea de a-i convinge mai ușor de puterea și de misiunea Sa dumne­zeiască. Prin urmare, al doilea scop urmărit de Mântuitorul prin săvârșirea minu­nilor era acela de a‑și dovedi dumnezeirea, de a arăta că este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, lucru evident mai ales din pericopele evanghe­lice din Duminicile de la Paști până la Rusalii. 

Duminica a șasea după Paști, ne înfățișează minunea prin care orbul din naștere avea să primească lumină ochilor. Este una din acele minuni, în cadrul căreia Mântuitorul însuși ne spune că scopul săvârșirii minunii respective a fost acela de a-și dovedi dumnezeirea, atunci când zice că „nici el (orbul) n-a păcătuit, nici părinții lui (de s-a născut orb), ci să se arate în el lucrurile lui Dumnezeu”(Ioan 9, 3). 

Femeile mironosiţe şi femeile creştine - Predică la Duminica a treia după Paşti

   Pr. dr. Gabriel Valeriu Basa

Biserica a rânduit ca pericopele evanghelice care se citesc în Duminicile dintre Paşti şi Rusalii să ne amintească, în primul rând, de martorii Învierii. În rândul acestora - pe lângă Sfinţii Apostoli - au intrat şi câteva femei mironosiţe, a căror pomenire o facem în Duminica aceasta. 

Pericopa evanghelică citită la Sfânta Liturghie ne aduce înainte purtarea plină de devotament a sfintelor femei care au slujit pe Domnul atât înainte, cât şi după moartea şi învierea Sa. Sfântul Evanghelist Marcu ne relatează că „în ziua cea din­tâi a săptămânii”, deci Duminica, după rânduiala iudeilor, dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele (Marcu 16, 1), câteva femei au plecat spre mormânt ca să ungă cu miruri sau cu miresme trupul lui Iisus, fapt pentru care s-au şi numit purtătoare de mir sau mironosiţe, fapt care a determinat ca această Duminică, în care facem pomenirea lor,  să primească numele de „a Mironosiţelor”. Sfântul Evanghelist Marcu menţionează trei nume de astfel de femei: Maria Magdalena , Maria lui Cleopa - mama lui Iacov, şi Salomeea, soţia lui Zevedeu şi mama celor doi fraţi, Iacov şi Ioan. În schimb, în Evanghelia scrisă de Sfântul Evanghelist Luca aflăm că mai erau şi alte femei, care au fost de faţă în momentele tragice ale răstignirii, morţii şi îngropării Domnului şi care după ziua sâmbetei, în prima zi a săptămânii, deci Dumi­nica, foarte de dimineaţă, au venit la mormânt cu miresmele pe care le pregătiseră (Luca 23, 55-56 şi 24, 1-10). Acestea erau: Ioana, Suzana, precum şi Maria şi Marta, surorile lui Lazăr.

Rugăciunea, postul și pocăința – căile înaintării noastre spre Înviere. Predică la Duminica a cincea din Post, a Cuvioasei Maria Egipteanca

 

Pr. Gabriel Basa

Aflați pe calea urcușului duhovnicesc, pe care nădăjduim să-l parcurgem pentru a ajunge, în comuniune, la ziua cea mare a Învierii, ne găsim astăzi în Duminica a cincea din Post când Biserica face pomenirea Cuvioasei Maria Egipteanca.

Exemplul vieții ei care, din femeie păcătoasă şi decăzută, a izbutit să urce – prin pocăinţă – toate treptele desăvârşirii, încât să fie îmbrăcată în aureola sfinţeniei, ne uimește și astăzi pe toți. Potrivit tradiţiei orale, Cuvioasa Maria Egipteanca a trăit în secolele IV – V. Născută într-un sat din Egipt avea să își părăsească familia, atrasă fiind de faima, luxul și bogăţia oraşului Alexandria. Puternicul centru economic-comercial, de atunci, atrăgea oameni din trei continente.

Vindecarea slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda şi vindecarea noastră

Pr. Gabriel Basa

Predică la Duminica a patra după Paşti

Drept măritori creştini, Sfânta Biserica ne propune astăzi spre meditare  două pericope biblice care ne prezintă două cazuri de oameni paralizaţi, care au fost vindecaţi. Una săvârşită de Mântuitorul Hristos, la scăldătoa­rea Vitezda, din Ierusalim, iar cealaltă, de Sfântul Apostol Petru, la începutul activităţii misionare a Sfinţilor Apostoli, în oraşul Lida. Cea de a doua vindecare a fost urmată de învierea unei femei evlavioase, Tavita, sau Căprioara, în oraşul învecinat Iope (Iaffa de azi), port la Marea Mediterană. Acestea au scopul de a pune în lumină, în primul rând, dragostea lui Dumnezeu faţă de omul aflat în suferinţă trupească sau sufletească.

Vindecarea relatată astăzi se petrece lângă una dintre porţile de intrare în Ierusalim, lângă „Poarta oilor”. Acolo se găsea o „scăldătoare” - sau, în termeni de azi, un bazin, numită evreieşte Vitezda, în traducere „Casa milostivirii”, având cinci pridvoare. Scăldătoarea respectivă atrăgea - după cum relatează Sfânta Evanghelie – „mulţime multă de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi”, întrucât apa avea efecte terapeutice supranaturale, datorită fap­tului că „un înger al Domnului se cobora în scăldătoare şi tulbura apa; şi cel ce intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos de orice boală era ţinut” (Ioan 5, 3-4). 

Recunoştinţă pentru ilustrul dascăl - 90 de ani de la naşterea Pr. Mircea Păcurariu

Învăţăturile părintelui profesor doctor academician Mircea Păcurariu au ajuns să fie făclii călăuzitoare ale generaţiilor de tineri care l-au cunoscut ca professor, dar şi pentru toţi aceia care au avut prilejul de a lectura, asculta sau viziona articolele şi intervenţiile sale difuzate în mass-media. Munca de cercetare ştiinţifică s-a concretizat prin realizarea unor lucrări fundamentale care au rolul de a-i edifica pe cititori asupra vieţii creştine din ţara noastră. Imaginea laborioasei munci desfăşurate până astăzi nu ar fi completă dacă nu s-ar aminti şi de cele aproximativ 1.000 de studii, articole, recenzii, conferinţe şi comunicări sau interviuri apărute în ţară şi străinătate, o parte dintre ele traduse în limbi de circulaţie internaţională, multe referitoare la diaspora românească atât din răsăritul ortodox, cu referiri speciale la legăturile bisericeşti ale românilor cu vechile patriarhii de la Constantinopol, Antiohia, Alexandria şi Ierusalim şi deopotrivă cu mănăstirile din Muntele Athos, Muntele Sinai, Rusia, Kievul sau Serbia, dar şi cele din Statele Unite ale Americii şi Canada. 

Pr. lect. dr. Gabriel Valeriu Basa

Părintele Magistru Mircea Păcurariu a văzut lumina zilei la 30 iulie 1932 în sânul unei vechi familii de preoți de pe meleaguri hunedorene. Tatăl său, Ștefan Păcurariu (1904-1978), originar din Zlaști (azi cartier al municipiului Hunedoara), a îndeplinit timp de 37 de ani misiunea de preot paroh în comuna Ruși, cu filia Strei (județul Hunedoara), fiind a cincea generație de slujitori ai Bisericii.

Rugăciunea și unitatea Bisericii Predică la Duminica a VII-a după Paști (a Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic)

 Pr. Gabriel Basa

(Ioan 17, 1-13)

 Duminica de azi, situată între praznicul Înălțării Domnului la ceruri și cel al Pogorârii Duhului Sfânt, este rânduită a ne aduce aminte de cei 318 Sfinți Părinți care au luat parte la lucrările primului Sinod ecumenic, care a avut loc la Niceea, în anul 325. 

În această Duminică, Biserica a rânduit a se citi pericopa evanghelică, care ne prezintă un fragment din „Rugă­ciunea arhierească”, rostită de Mântuitorul înaintea ucenicilor Săi la Cina cea de Taină. Ea ne prezintă modul în care Hristos Domnul, S-a rugat pentru Sine, apoi pentru ucenicii Săi prin cuvintele: „Părinte Sfinte, întru numele Tău păzește-i pe cei pe care Mi i‑ai dat, ca ei să fie una, așa cum suntem Noi” (Ioan 17, 11), continuând apoi să se roage pentru toți aceia care vor crede în El: „Dar nu numai pentru ei Mă rog, ci și pentru cei ce prin cuvântul lor vor crede în Mine” (Ioan 17, 20). Era rugăciunea făcută de către Cel care știa, cel mai bine, că ambițiile și patimile omenești aveau să aducă dezbinări și deopotrivă fărâmițarea unității noii Biserici creștine. 

Pr. Gabriel Valeriu Basa - Predică la Duminica a 5-a după Paști ( a Samarinencei ) - 17 mai 2020

Cele 12 Evanghelii ale sfintelor si mântuitoarelor Patimi ale Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos

Cele 12 Evanghelii ale sfintelor si mântuitoarelor Patimi ale Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos

- care se citesc la Denia celor 12 (douasprezece) Evanghelii din seara de Joia Mare, cu care si începe Slujba Sfintelor si Mântuitoarelor Patimi ale Domnului -

Troparul :

Când maritii ucenici la spalarea cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rau credincios, cu iubirea de argint bolnavindu-se, s-a întunecat, si judecatorilor celor fara de lege, pe Tine, Judecatorul cel drept, te-a dat. Vezi dar, iubitorule de avutii, pe cel ce pentru aceasta spânzurare si-a agonisit. Fugi de sufletul nesatios, cel ce a îndraznit unele ca acestea asupra Învatatorului. Cela ce esti spre toti bun, Doamne, slava Tie!

Prima Evanghelie a Patimilor

Ioan XIII, 31-38; XIV; XV; XVII; XVII; XVIII, 1.

Si sfârsindu-se Evanghelia se zice:

Slava îndelung-rabdarii Tale, Doamne, slava Tie, Doamne, slava Tie!

Rugăciunea, postul și pocăința - căile înaintării noastre spre Înviere. Predică la Duminica a cincea din Post, a Cuvioasei Maria Egipteanca

  Pr. Gabriel Basa

 Aflați pe calea urcușului duhovnicesc, pe care nădăjduim să-l parcurgem pentru a ajunge, în comuniune, la ziua cea mare a Învierii, ne găsim astăzi în Duminica a cincea din Post când Biserica face pomenirea Cuvioasei Maria Egipteanca.

 Exemplul vieții ei care, din femeie păcătoasă şi decăzută, a izbutit să urce - prin pocăinţă - toate treptele desăvârşirii, încât să fie îmbrăcată în aureola sfinţeniei, ne uimește și astăzi pe toți. Potrivit tradiţiei orale, Cuvioasa Maria Egipteanca a trăit în secolele IV - V. Născută într-un sat din Egipt avea să își părăsească familia, atrasă fiind de faima, luxul și bogăţia oraşului Alexandria.  Puternicul centru economic-comercial, de atunci, atrăgea oameni din trei continente. Era cetatea în care îşi desfăşurau activitatea filosofi vestiţi, dar şi teologi de mare prestigiu, închinători la idoli, dar şi călugări creştini cu viaţă aleasă, oameni cu stare - care-şi petreceau zilele în ospeţe şi desfătări, dar şi semeni de-ai lor care erau desconsideraţi şi împresuraţi de multe nevoi şi necazuri. Puterea răului şi ispitele trecătoare ale vieţii au pus curând stăpânire asupra sa încât a ajuns o fiinţă decăzută sub raport moral.

Sfântul Ioan Gurã de Aur în constiinta neamului românesc

 Pr. lect. dr. Gabriel Valeriu Basa

Sfântul Ioan Gurã de Aur sau Hrisostom era originar din Anthiohia Siriei (în sud – vestul Turciei de azi, la granita cu Siria), crescut de vrednica sa mamã Antuza, rãmasã vãduvã la vârsta de 20 de ani, care i-a dat o crestere aleasã. A fãcut studii strãlucite în Anthiohia, cu renumitul retor Libanius. Dupã moartea mamei sale, s-a retras în Muntii Anthiohiei, unde a trãit în rugãciune si meditatie timp de câtiva ani. Reîntors în Anthiohia, a fost hirotonit diacon, apoi a slujit ca preot 12 ani, timp în care a rostit strãlucitele sale predici care i-au adus numele sub care a rãmas în istorie: „Gurã de Aur” sau „Hrisostom” (în greceste) sau Zlataust (în slavoneste). În anul 397 a fost ridicat în scaunul de arhiepiscop al Constantinopolului, orasul Sfântului Împãrat Constantin, pe atunci capitala Imperiului roman de Rãsãrit. ªi-a continuat activitatea cu si mai mult entuziasm, condamnând cu vehementã pãcatele timpului fiind totodatã si un sincer sprijinitor al sãracilor, al vãduvelor, al orfanilor si al sclavilor.1 

În continuare, vom încerca sã punem în luminã doar legãturile sale directe pe care le-a avut cu unii dintre „Pãrintii” Bisericii din mediul dacoroman, din fosta provincie romanã Scythia Minor si mai apoi cu Biserica româneascã.

Pr. Gabriel Valeriu Basa - Predică la Duminica Sf. Parinti de la Sinodul I Ecumenic - 31 mai 2020

Rugăciunea, postul și pocăința - căile înaintării noastre spre Înviere

Pr. Gabriel Basa

Predică la Duminica a cincea din Post, a Cuvioasei Maria Egipteanca

Aflați pe calea urcușului duhovnicesc, pe care nădăjduim să-l parcurgem pentru a ajunge, în comuniune, la ziua cea mare a Învierii, ne găsim astăzi în Duminica a cincea din Post când Biserica face pomenirea Cuvioasei Maria Egipteanca.

 Exemplul vieții ei care, din femeie păcătoasă şi decăzută, a izbutit să urce - prin pocăinţă - toate treptele desăvârşirii, încât să fie îmbrăcată în aureola sfinţeniei, ne uimește și astăzi pe toți. Potrivit tradiţiei orale, Cuvioasa Maria Egipteanca a trăit în secolele IV - V. Născută într-un sat din Egipt avea să își părăsească familia, atrasă fiind de faima, luxul și bogăţia oraşului Alexandria.  Puternicul centru economic-comercial, de atunci, atrăgea oameni din trei continente. Era cetatea în care îşi desfăşurau activitatea filosofi vestiţi, dar şi teologi de mare prestigiu, închinători la idoli, dar şi călugări creştini cu viaţă aleasă, oameni cu stare - care-şi petreceau zilele în ospeţe şi desfătări, dar şi semeni de-ai lor care erau desconsideraţi şi împresuraţi de multe nevoi şi necazuri. Puterea răului şi ispitele trecătoare ale vieţii au pus curând stăpânire asupra sa încât a ajuns o fiinţă decăzută sub raport moral.

La toți și la toate, sărbători sfinte și binecuvântate!

Fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu, vom sta înaintea Judecăţii lui Dumnezeu şi va trebui să dăm răspuns dacă am fost în stare să iubim pe toată lumea - credincioşi şi necredincioşi, buni sau răi - cu dragostea jertfelnică, răstignită, atotbiruitoare cu care ne-a iubit Dumnezeu pe noi.

Fie ca Domnul să ne dea curaj de neînfrânt, credinţă biruitoare, iubire plină de bucurie, astfel încât Împărăţia pentru care Dumnezeu S-a făcut om să se instaureze, iar noi cu adevărat să devenim dumnezei după har, pământul nostru să devină cu adevărat cerul în care iubirea biruitoare să trăiască şi să stăpânească. 

Cuvintele preotului din noaptea Învierii “Veniți de luați Lumină” să devină un imbold pentru fiecare dintre noi: luând lumina, să devenim lumină. Să rămânem în bucuria Învierii, cu pacea Domnului, purtând urmele rănilor ca o pecete pe suflete, pentru a mărturisi bucuria de a fi ai lui Hristos. 

La toți și la toate, sărbători sfinte și binecuvântate! 

Hristos a înviat! Adevărat a înviat!

Preotul Ioan Moţa – promotor prin excelenţă al presei româneşti din Orăştie şi „Calendarul Naţional al Foii Interesante”

Prof. Dr. Valeriu Gabriel BASA ,

"Preotul Ioan Moţa - promotor prin excelenţă

 al presei româneşti din Orăştie  şi Calendarul Naţional 

al Foii Interesante", Revista Teologica, nr.3/2007, p.

Prezentul articol îşi propune să continue prezentarea activităţii publicistice complexe desfăşurată la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de al XX-lea în Orăştie. Strădaniile iscusitului gazetar – părintele Ioan Moţa, care au încununat munca cărturarilor din vechiul ţinut al Hunedoarei, conturate în articolul „Preotul Ioan Moţa şi rolul său la dezvoltarea presei româneşti din Orăştie”[1], reuşeau să străbată prin intermediul unui calendar, până în casele cele mai îndepărtate ale fiilor neamului românesc.

Pr. lect. dr. Gabriel Valeriu Basa - Predică la Duminica a 3 a după Paști - Duminica Mironosițelor

UN NOU LOCAȘ ÎN SLUJBA COPIILOR ȘI A LUI DUMNEZEU – PARACLISUL C.T.T.F.” A. SALIGNY” - SIMERIA

Edificiul, a cărui istorie se identifică cu însăși viața localității noastre, care a contribuit încă de la înălțarea sa la luminarea minților tuturor copiilor din Simeria, indiferent de nivelul pe care l-au avut – primar, gimnazial sau liceal - a fost martorul unei noi binecuvântări din partea lui Dumnzeu.

Bucuria a fost prilejuită, sâmbătă, 15 martie 2014,  de prezența  Preasfințitului Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei  în mijlocul copiilor, mai mari sau chiar mai mici, însoțiți de părinți, bunici și o serie de dascăli liniștiți, care a săvârșit slujba de  binecuvântare a paraclisului amenajat în incinta școlii. Momentul a făcut ca împreună să se găsească la rugăciune, trei dintre preoții localității: Traian Crișan, Oliver Cosma și Gabriel Basa – inspector școlar de Religie, părintele protopop Narcis Terchet al Orăștiei, părintele consilier Vasile Vlad, doamnele inspector școlar general adjunct Maria Ștefănie și Ilina Lavinia, domnul primar Emil Râșteiu și directorul adjunct Valer Stoica, alături de elevii și dascălii prezenți. Se împlinea dorința multor generații care au slujit aici, și care au de acum posibilitatea de a se ruga atunci când munca de fiecare zi o începeau și deopotrivă se încununa munca acelora care au ostenit și au jertfit pentru ca elevii noștri, să-l poată întâlni la ore sau la slujbă pe Dumnezeu.

Locașul a primit trei protectori cu rosturi deosebite în viața copiilor și oamenilor de toate vârstele: Sfântul Siluan Athonitul, Sfântul Ierarh Nicolae și Sfântul Stelian, vorbind de la sine despre importanța pe care de acum o împlinea.  

                         
     Pr. lect. dr. Gabriel Valeriu Basa

Cuvioasa Parascheva – prilej de întrunire a Cercului Pastoral Misionar Simeria

Hramul Bisericii Ortodoxe Române din localitatea Tâmpa, Protopopiatul Orăștie, din Eparhia Devei și Hunedoarei a constituit un moment de adevărată bucurie pentru credincioșii din Simeria și împrejurimi, care au avut șansa de a participa la Taina Sfântului Maslu, săvârșit de 11 preoți, întruniți cu prilejul ședinței Cercului Pastoral Misionar Simeria.

Alături de preotul paroh, Ioan Dragoman, de la parohia Tâmpa au fost prezenți preoții: Ioan Coța, Marius Draia, Oliver Cosma, Traian Crișan și Gabriel Basa din Simeria, Nicolae Gabăr din Uroi, Darius Ștefănescu din Rapolt, Daniel Baraboiu din Bobâlna, Călin Balea din Boiu și David Totu din Băcia. Cel din urmă a adresat celor prezenți un pătrunzător cuvânt referitor la rostul iubirii în mântuirea omului, lucru care se desprinde ca o evidență din viața Cuvioasei Parascheva, care a făcutdin slujirea semenilor un scop al vieții, primind ca dar din partea lui Dumnezeu puterea de a-i ajuta pe cei credincioși, în chip minunat chiar și după intrarea în veșnicie.

Fie ca prin mijlocirile Cuvioasei Parascheva, lucrarea pastorală a slujitorilor din zona Simeria, în ogorul lui Hristos să prindă rădăcină în sufletele chiar parțial desțelenite ale creștinilor de aici, care în cele din urmă să rodească prin manifestări ale iubirii semenilor și a lui Dumnezeu, în scopul dobândirii comuniunii care să aducă mântuirea tuturor

Pr. dr. Gabriel Valeriu Basa

GÂNDURI LA CEAS ANIVERSAR

Cu voia Tatălui de Sus, munca de veacuri n-a apus și așa cum preotul Nistor Socaciu la vremea sa prin vers a spus și n-a apus, ci peste veacuri lumii ‘ntregi ’nainte a adus, durerea, freamătul și bucuria izbânzii luptei pentru credința și neamul care iată n-a apus ci s-a înălțat mereu, mereu mai sus și iată acuma prin cuvântul scris în lumea asta mare un strop de liniște în plus, CUVÂNTUL ORTODOX în sufletele noastre a adus.

S-a hărăzit ca-n urmă cu un an să vină tot de sus, în mintea și gândul celor ce cu emoție și chiar cu-n pic de teamă la cunoștință ne-au adus că dacă vrem ar fi multe lumii de spus, de astă dată prin cuvântul ce în pagină a fost pus. Și astfel foaia noastră a pornit s-aducă gândul bun și sfatul lui Hristos în mintea și gândul celor ce sfios mai calcă pragul Bisericii ce stă privind deopotrivă spre cer dar și spre omul cel de jos.