Apostolul de la Evrei 11, 9-10, 32-40
Prin credinţă, Avraam a locuit vremelnic în pământul făgăduinţei, ca
într-un pământ străin, locuind în corturi cu Isaac şi cu Iacov, cei
dimpreună moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe; Căci aştepta cetatea cu
temelii puternice, al cărei meşter şi lucrător este Dumnezeu.
Şi ce voi mai zice? Căci timpul nu-mi va ajunge, ca să vorbesc de
Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel şi de
prooroci, Care prin credinţă, au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au
dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, Au stins puterea
focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce
erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă;
Unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi. Iar alţii au fost
chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere; Alţii
au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare; Au fost
ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul,
au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de
capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi. Ei, de care lumea nu era
vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în
crăpăturile pământului. Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin
credinţă, n-au primit făgăduinţa, Pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi
ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea.
