„Te iubesc, mă dau ţie!”

„Cum să lupt împotriva morții din lăuntrul meu?”

În vremea când l-am căutat pe Stareț, aveam un mare chin lăuntric. Eram deja preot, şi în Biserică se întâmplau lucruri urâte – îi vedeam pe preoți certându-se între ei, și spuneam: „Doamne, ce se întâmplă? Asta-i lucrarea pastorală? Aşa se trăieşte în Biserică?”. Pe de altă parte, vedeam şi propria mea moarte lăuntrică. Când spun „moarte lăuntrică”, mă refer la faptul că în trupul nostru avem aceste gene ale îmbătrânirii despre care vorbește biologia, care sunt genele morții. După căderea lui Adam, înlăuntrul nostru s-a petrecut o întreagă schimbare a firii. Am fost făcuți de Dumnezeu dintru început cu un avânt lăuntric către El. Toate puterile noastre trupeşti şi sufleteşti trebuie să fie întoarse către Dumnezeu. [Însă, odată cu Căderea], toată partea poftitoare a lui Adam și toate puterile lui trupești și sufletești s-au întors de la Dumnezeu către fire. S-a petrecut o întreagă schimbare în ființa omului. Prin aceasta s-a ajuns la moartea pe care fiecare dintre noi o poate vedea înlăuntrul său. Patimile lucrează împotriva firii – dorința, în loc să fie întoarsă către Dumnezeu, este întoarsă către zidire.

„MĂMICO, NE IUBEȘTE DUMNEZEU!”

Povestea unui copil bolnav de distrofie musculară.

Marios s-a născut de Întâmpinarea Domnului (2 februarie) 1987. La vârsta de 5 ani începu să prezinte dificultăți la mers, instabilitate, obosea repede, întâmpina greutate în a urca scările sau a se scula de jos. La 7 ani i s-a pus diagnosticul: distrofie musculară de tip Duchenne.

Distrofia musculară este o boală rară ereditară ce apare la băieți și se agravează în timp, treptat, până când bolnavii în cele din urmă rămân imobilizați complet și din cauza atrofierii mușchilor aparatului respirator, se ajunge la insuficiență respiratorie.

Marios a trecut prin toate aceste stadii, dar era un copil talentat. Elev strălucit până la liceu, unde a apucat să intre (a murit la 17 ani). De la 8 ani era în căruciorul cu rotile pentru invalizi.