"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Biserica noastră în haină de sărbătoare

luni, 29 iulie 2013

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi. (XXV) - Introducere la Cărţile Ezdra şi Neemia

La început, în Versiunea Ebraică, Ezdra şi Neemia alcătuiau o singură carte, sau, mai precis, două părţi ale uneia şi aceleiaşi cărţi de după captivitatea babilonică: nucleul celei dintâi era rezidirea templului din Ierusalim şi restaurarea cultului; nucleul celei de a doua era rezidirea cetăţii Ierusalimului şi restaurarea legii. Chiar şi în primele redactări ale Septuagintei, cele două cărţi alcătuiau una singură, Ezdra I şi Ezdra II, dar după aceea, cu timpul, au fost separate, aşa cum le avem astăzi înscrise în canonul Vechiului Testament.

Principalele evenimente se succed astfel:

Ezdra. În anul 538 î. H. regele Cirus al Perşilor emite un edict prin care Evreii, aflaţi în captivitate babilonică din vremea lui Nabucodonosor (587), sunt liberi să se repatrieze.

Primul convoi, de peste 50.000 de persoane, se întoarce la Ierusalim sub comanda nobilului Zorobabel, secondat de preotul Iosua. După un an începe rezidirea templului. În ciuda unor intrigi şi piedici venite în special din partea Samarinenilor, lucrarea este isprăvită în anul 515, având şi sprijinul moral al profeţilor Agheu şi Zaharia: sfinţirea templului şi prăznuirea Paştilor devin prilejuri ale unor mari festivităţi religioase.

Sfântul Mucenic Calinic


Clik pe Sfânta Icoană

luni, 22 iulie 2013

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împlineşte astăzi 62 de ani

Cu ocazia împlinirii frumoasei vârste de 62 de ani, vă adresăm calde urări de sănatate, pace, bucurii şi noi împliniri în pilduitoarea mărturisire a Ortodoxiei românesti în lume. Rugăm pe Hristos Domnul, Arhiereul Cel veşnic, să Vă răsplătească şi să Vă binecuvânteze dăruirea de sine şi dragostea, râvna şi osteneala pe care le arătaţi în slujirea Bisericii Ortodoxe Române şi a neamului românesc.

Întru mulţi ani Prea Fericite Părinte Patriarh Daniel!
I. DATE BIOGRAFICE
  • S-a născut la data de 22 iulie 1951, din părinţii Alexe şi Stela Ciobotea, în satul Dobrești, comuna Bara, județul Timiș. La Botez a primit numele Dan-Ilie. Aflaţi mai multe »

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi. (XXIV) - Introducere la Cărţile Paralipomena

În Versiunea Ebraică, aceste două cărţi alcătuiau la început una singură, sub denumirea de „Fapte ale zilelor“, ceea ce s'ar traduce: „Întâmplări din vremile de altădată“ sau, mai pe scurt, „Cronici“. Cu toate acestea, Cartea Cronicilor nu era catalogată printre operele istorice, ci printre acelea pe care canonul Vechiului Testament le numea „Scrieri“, şi era aşezată după Ezdra şi Neemia, deşi evenimentele relatate în ea se petrec înaintea celor evocate de acestea.

Septuaginta este aceea care a prezentat-o în două cărţi, sub numele de „Paralipomena“, de la grecescul paraleípo = „a omite“, „a lăsa deoparte“, ceea ce, în referire directă la Cărţile Regilor, ar însemna: „ceea ce a fost omis“, „ceea ce nu s'a spus“, cu subînţelesul că ea ar fi o completare a celor patru principale scrieri istorice. Titlul însă nu acoperă decât în mică măsură conţinutul, acesta cuprinzând mult mai multe şi mai importante omisiuni decât adaosuri, potrivit unui plan pe care autorul l-a cercetat cu foarte mare atenţie, în funcţie de scopul pe care-l urmărea.

Sfânta Mironosiţă şi întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena


Clik pe Sfânta Icoană

sâmbătă, 20 iulie 2013

Biblia in istorie - Sfantul mare prooroc Ilie Tesviteanul, chip al virtutii

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la sărbătoarea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul

“Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Atotţiitorul” (III Regi 19,10)

Iubiţii mei, astăzi este sărbătorit un erou al credinţei şi al virtuţii, unul din cei mai mari bărbaţi ai lumii antice, ai epocii Vechiului Testament, Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul.

Precum stea de stea se deosebeşte în strălucire şi floare de floare se deosebeşte în înfăţişare şi parfum, aşa şi fiecare sfânt are ceva deosebit, care-l distinge de toţi ceilalţi. De aceea, Biserica alături de numele fiecărui Sfânt pune câte un epitet: Pantelimon – Tămăduitorul, Dimitrie – Izvorâtorul de Mir, Spiridon – Făcătorul de Minuni, Cosma şi Damian – Cei-fără-de-arginţi; iar pe Proorocul de astăzi îl numeşte Râvnitor: Ilie Râvnitorul. Proorocul Ilie a avut râvnă.

Ce înseamnă râvnă? Inima să nu fie rece, ci să aibă un foc, o dorinţă puternică. Şi ce dorinţă a avut Ilie? A vrut ca toţi să-L cunoască pe adevăratul Dumnezeu, pretutindeni să fie închinat Dumnezeul cel Sfânt. Şi această dorinţă n-a ţinut-o ascunsă înlăuntrul său, n-a lăsat-o să rămână teorie, ci a manifestat-o, şi-a declarat-o. Aflaţi mai multe »

Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul


Clik pe Sfânta Icoană

luni, 15 iulie 2013

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi. (XXIII) - Introducere la Cartea Judecătorilor

Cartea Judecătorilor face parte din scrierile istorice ale Vechiului Testament şi este continuarea cărţii lui Iosua Navi; aşa a fost considerată de la început şi aşa a fost rânduită şi consacrată – nu numai de tradiţia iudaică, dar şi de cea creştină – în canonul biblic.

Cu toate acestea, citirea ei în prelungirea celei precedente e de natură să provoace nedumeriri. Evenimente care acolo se declară consumate (cuceriri de cetăţi şi teritorii, distribuirea pământului) apar aici ca tot atâtea începuturi. Explicaţia constă în aceea că dacă Iosua a ocupat Canaanul după un plan unitar, bine pus la punct, şi printr'o campanie-fulger, desfăşurată din victorie în victorie, în perioada imediat următoare, aceea a judecătorilor, pe durata a 175 de ani (cca 1200-1025 î. H.) a avut loc consolidarea înstăpânirii, printr'un proces lent, cu înaintări şi retrageri, cu victorii şi înfrângeri, fiecare trib descurcându-se pe cont propriu, uneori prin compromisuri umilitoare. Pe de altă parte, renunţând la principiul exterminării băştinaşilor şi acceptând o coabitare mai mult sau mai puţin paşnică, fiii lui Israel recad în idolatrie, stârnind astfel mânia Domnului lor, Care nu o dată Se declarase un „Dumnezeu gelos“. În consecinţă, pedeapsa divină este instrumentată prin câteva popoare sau triburi precum Mesopotamienii, Moabiţii, Filistenii, Madianiţii, Amoniţii, care-i hărţuiesc şi-i asupresc pe aleşii infideli. Ritmul acesta: păcat-pedeapsă-căinţă-mântuire poate fi urmărit cu limpezime de-a lungul cărţii, el legându-se organic cu cele asemănătoare de dinainte de judecători (epoca lui Moise) şi de după ei (epoca regilor şi profeţilor).

Sfinţii Mucenici Chiric şi Iulita


Clik pe Sfânta Icoană

sâmbătă, 13 iulie 2013

„Nicăieri în Israel n-am aflat atâta credinţă“

Şi pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, care nu mai putea suporta durerea subalternului său, aflat "pe moarte". Şi apropiindu-se i-a spus: "Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit".

Minunea vindecării slujitorului sutaşului din Capernaum (Matei 8, 5-13) a fost precedată de vindecarea unui lepros (Matei 8, 1-5).

După ce Hristos a promulgat Legea iubirii pe Muntele Fericirilor, coborându-Se, a fost interpelat de un lepros, care apropiindu-se, I s-a închinat, zicându-I: "Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti" (v. 3).

Rugămintea leprosului a fost însoţită de închinare. Şi Iisus, spune referatul, întinzând mâna, s-a atins de el, zicând: "Voiesc, curăţeşte-te. Şi îndată omul s-a curăţit" (v. 4). Un sinergism divino-uman. Voinţa lui Dumnezeu a fost în acord cu voinţa omului. Iar după ce s-a curăţit de lepra sa, Iisus i-a zis: "Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor" (v. 5). Dincolo de rolul său de constatare a bolii şi a vindecării ei, doar preotul avea acces la lucrările tainice ale lui Dumnezeu. Darul de după vindecare consta din doi miei, sau doi pui de turturele, sau doi pui de porumbei. Aflaţi mai multe »

Soborul Sfantului Arhanghel Gavriil


Clik pe Sfânta Icoană

vineri, 12 iulie 2013

Cinstirea icoanei Maicii Domnului Prodromita

Pomenim astăzi, în calendarul ortodox, Cinstirea Sfintei Icoane Prodromiţa de la Muntele Athos. Icoana originală se găseşte la Schitul românesc Prodromu, iar o reproducere a acesteia se află la paraclisul de pe şantierul Catedralei Mântuirii Neamului, lăcaş de cult ce îşi sărbătoreşte astăzi unul dintre hramuri.
La mai puţin de jumătate de deceniu după zidirea Schitului Prodromu, aşezământul monahal al românilor de la Sfântul Munte Athos, ieroschimonahul Nifon, primul stareţ, a căutat să aşeze în biserică o icoană a Maicii Domnului care să fie ocrotitoare obştii. În anul 1863, ajungând la Iaşi cu treburi mănăstireşti, stareţul Nifon însoţit de ieroschimonahul Nectarie au început să caute un iconar care să zugrăvească icoana dorită. În oraşul moldav a aflat că vieţuia un bătrân pictor evlavios, Iordache Nicolau, care ar fi putut realiza o icoană a Maicii Domnului de 1 metru şi 10 centimetri, pe scândură de tei, urmând condiţiile date de călugării atoniţi. Aceste condiţii erau: rugăciune continuă către Născătoarea de Dumnezeu cât timp va lucra, cu Acatist şi Paraclis în toate zilele, să lucreze în fiecare zi doar înainte de a mânca sau bea, să păstreze curăţenie trupească până la finalizarea lucrării, să fie spovedit şi să nu aibă ceartă cu nimeni. Aflaţi mai multe »

Sfinţii Mucenici Proclu şi Ilarie


Clik pe Sfânta Icoană

luni, 8 iulie 2013

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi. (XXII) - Introducere la Cartea Iosua

Personaj biblic, Iosua este succesorul şi executorul testamentar al lui Moise.

Misiunea esenţială a lui Moise fusese aceea de a-i elibera pe fiii lui Israel din robia egipteană şi de a-i strămuta în Ţara Făgăduinţei, hărăzită astfel încă din vremea lui Avraam. Dar marele profet avea să-i ducă până în pragul Canaanului, după o peregrinare de patruzeci de ani, anume rânduită din raţiuni pedagogice; el va muri acolo, din porunca Domnului, apucând doar să vadă pământul dorit, fără să şi păşească pe el. Ocuparea teritoriului palestinian va fi făcută de către Israeliţi sub comanda lui Iosua, pe care Domnul i-l rânduieşte lui Moise la capătul călătoriei prin pustia Sinaiului: „Ia-ţi pe Iosua, fiul lui Navi, om cu duh într'însul, pune-ţi mâinile peste el şi du-l în faţa lui Eleazar preotul; şi'n faţa întregii adunări îi vei da porunci şi'n faţa lor vei da porunci asupră-i; şi dă-i ceva din măreţia ta, pentru ca'n felul acesta fiii lui Israel să asculte de el“ (Nm 27, 18-20).

Sfintii Epictet si Astion


Clik pe Sfânta Icoană

duminică, 7 iulie 2013

Cuvant ortodox - Anul I, Nr. 41, 01 -07 iulie 2013

Despre chemarea lui Dumnezeu

Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni (Matei 4, 19)

Iubiti credinciosi,

Astazi, cind Sfinta Evanghelie vorbeste de chemarea celor dintii ucenici ai lui Hristos, am socotit de cuviinta sa vorbesc despre chemarea lui Dumnezeu adresata oamenilor.

Sa stiti ca chemarea lui Dumnezeu este de multe feluri si cu multe planuri dumnezeiesti. Uneori Dumnezeu cheama la sine pe toti cind zice: Intoarceti-va catre Mine si veti fi mintuiti, voi cei ce locuiti cele mai indepartate meleaguri ale pamintului. Eu sint Dumnezeu tare si nu este altul (Isaia 45, 22). In alt loc zice: Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi (Matei 11, 28). Iarasi vedem ca chemarea lui Dumnezeu este adresata mai ales celor pacatosi, dupa cuvintul care zice: N-am venit sa chem pe drepti, ci pe pacatosi la pocainta (Marcu 2, 17; Luca 5, 32).

Mijloacele prin care Dumnezeu cheama pe oameni la mintuire sint felurite. Chemarea dumnezeiasca cea mai mare si mai aleasa s-a facut prin Iisus Hristos, dupa cum a proorocit Isaia, zicind: Neamurile care nu Te stiau pe Tine Te vor chema si popoarele care nu Te cunosteau la Tine vor alerga (Isaia 55, 5). Sau cind zice: Iar Eu, cind Ma voi inalta de pe pamint, ii voi trage pe toti la Mine (Ioan 12, 32). Zice si marele Apostol Pavel: Prin Care am luat har si apostolie, ca sa aduc, in numele Sau, la ascultarea credintei, toate neamurile, intre care sinteti chemati si voi ai lui Iisus Hristos (Romani 1, 5-6). Chemarea oamenilor la mintuire se face prin Duhul Sfint cu multa rabdare, dupa marturia care zice: Si Tu i-ai ingaduit pe ei ani multi si le-ai desteptat luarea-aminte prin Duhul Tau si prin proorocii Tai, dar ei nu si-au plecat urechea (Neemia 9, 30).

Dumnezeu cheama pe oameni la pocainta si prin prezenta zidirilor Sale caci zice: Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea miinilor Lui o vesteste taria (Psalm 18, 1). Aflaţi mai multe »

Sfanta Mucenita Chiriachi


luni, 1 iulie 2013

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi. (XXI) - Introducere la Pentateuh

Prima şi cea mai importantă parte a Vechiului Testament, pe care Evreii o numesc Tora = „Lege“, îşi trage numele biblic din două cuvinte greceşti pénte = „cinci“ şi teuhos = „carte“; aşadar, Pentateuhul înseamnă „Cele Cinci Cărţi“, adică denumirea generică a scrierilor care îl alcătuiesc: Facerea (sau Geneza, pentru că'n ea sunt relatate crearea lumii şi a neamului omenesc), Ieşirea (sau Exodul, adică istorisirea eliberării poporului ales din robia egipteană), Leviticul (referinţe asupra funcţiilor preoţeşti exercitate de tribul leviţilor), Numerele (numărătoarea sau recensăm?tul făcut asupra poporului evreu în pustie) şi Deuteronomul (ceea ce se traduce, tot din greceşte, „A doua Lege“, o reluare şi detaliere a Legii primite de Moise în muntele Sinai). Toate acestea au alcătuit la început o singură carte; împărţirea a fost făcută în secolul III î.H. de către traducătorii Septuagintei, fără însă ca prin aceasta să se fi ştirbit ceva din unitatea operei.

Sfântului Leontie, Episcopul Rădăuților


Clik pe Icoana Sfântului