„De veţi ierta oamenilor greşelile
lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru cel Ceresc, iar de nu veţi ierta
oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu va ierta vouă greşelile
voastre. Şi când postiţi nu fiţi trişti, ca făţarnicii, că îşi smolesc
feţele lor, ca să se arate oamenilor postindu-se; grăiesc vouă că îşi
iau plata lor. Iar tu, postindu-te, unge capul tău şi faţa ta o spală.
Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău Celui ce este
întru ascuns. Şi Tatăl tău, Cel ce vede întru ascuns, va răsplăti ţie la
Arătare. Nu vă adunaţi vouă comori pe pământ, unde moliile şi rugina le
strică şi unde furii le sapă şi le fură, ci vă adunaţi vouă comori în
cer, unde nici moliile, nici rugina nu le strică şi unde furii nu le
sapă, nici le fură. Că unde este comoara voastră acolo va fi şi inima
voastră.
(Matei 6, 14-21)
(Matei 6, 14-21)
În evanghelia de azi, ne învaţă
Mântuitorul cum trebuie să postim. În legătură cu această evanghelie,
vom spune şi noi unele învăţături despre post.
Despre mântuirea sufletului se vorbeşte
mult şi în multe feluri. De altfel, taina mântuirii este simplă.
Greşeala lui Adam a lăsat în noi otrava păcatului; a lăsat pe „omul cel
vechi”, firea cea veche. Domnul Iisus a venit să nimicească această
otravă; a venit să omoare în noi pe „omul cel vechi”, firea cea veche,
ca să trăim în „omul cel nou”, în „omul cel duhovnicesc” (cf. I Cor 2,
14). Prin Jertfa Crucii Sale, Domnul Iisus ne-a dat puterea „să murim
faţă de păcat” (Rom 6, 2).