Într-o zi, patru prieteni au adus un paralitic la Iisus, pentru
vindecare. Când au văzut cum casa in care Iisus predica fusese sigilata
și ușa blocată, ei nu au renunțat. Credința nu renunță niciodată. Ea
perseverează, insista. Credinta este inventiva, fertila, plina de idei,
ia in derandere barierele. Daca drumul este blocat in vreun fel,
credința va căuta, ea, o alta cale. Și a găsit o alta cale. Scotand
unele dintre tiglele acoperisului simplu (de fapt niste dale usoare, de
tip palestinian), cei patru prieteni l-au coborat pe cel aflat in
durere, prin deschizatura, si l-au asezat la picioarele Învățătorului.
Imaginați-vă uimirea celor din casa aglomerata, atunci când au auzit
zgomotul de deasupra lor, simțind praful și resturile care incepusera sa
cada peste ei, privind in sus si observand deschizatura din tavan și,
mai mult, o targa cu un om bolnav pe ea. Vi-L imaginați pe Iisus?
Stand cu ochii catre deschiderea spre cer, printr-o gaură din tavan,
privind patru capete care se uitau, în jos, spre El? Aici este un
exemplu despre cum credința demoleaza literalmente acoperișul,
paravanele, pentru a ajunge la Dumnezeu. Acești oameni au aratat in mod
clar intregii lumi că credința creștină este ceva extraordinar de
puternic; este un efort hotărât, de a stabili contactul, legatura, cu
Iisus. Persoana care spune: "Nu obisnuiesc sa merg la biserică,
duminica, dar ma rog in inima mea", glumeste cu ea insasi. Dacă inima ei
ar fi fost in Biserica, atunci si corpul ei ar fi fost acolo. Pur și
simplu, nimic nu poate opri credinta sa găseasca o cale de a fi cu
Iisus.
