Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi (X)

Există o cercetare a Scripturilor care nu-i bună de nimic - iscodire stearpă a minţii. Cum să o recunoaş­tem?

Iată cum: dacă vezi că toate gândurile care se nasc în tine sunt ca nişte băşici de săpun, frumoase la vedere, însă lipsite de conţinut, şi se sparg la cea mai uşoară atingere a văzduhului judecăţii sănătoa­se, să ştii că ele sunt produs al curiozităţii deşarte.

Iar dacă afli că aceste gânduri se aşază pe inimă, şi se vâră cu sila în ea, şi o apasă, frângând-o, sau o lăr­gesc, veselind-o cu nădejdi nepământeşti, ele nu sunt produs al curiozităţii deşarte, ci adevăr cunoscut prin experienţă. Pentru unii, cercetarea Scripturilor poa­te fi o mare ispită. Vă veţi mira, dar aşa şi este. Avva Serid l-a bătut o dată pe Dositei pentru că, fără să fie nevoie, începuse să iscodească ce înseamnă asta, ce înseamnă cealaltă, de ce e scris aşa şi nu altfel.

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi (IX)

A cinsti citirea și auzirea Evangheliei

Omul care este viu pentru Dumnezeu nu lasã cuvântul Evangheliei sã-i scape sau sã cadã în uitare. Dimpotrivã, cu evlavie, cinstire și fricã, face din el cununã pentru capul sãu și îl așeazã deasupra întregii sale vieți.

Râvna celor bine-cinstitori este foarte evidentã când ascultã Evanghelia. Aratã de parcã au pãtruns în prezența lui Dumnezeu sau ca și cum ar sta înaintea altarului pentru a primi Trupul și Sângele Lui. Nu este vorba de un obicei pe care și l-ar fi fãcut de a cinsti Evanghelia sau de a lãsa impresia cã o fac, asemenea fãțarnicilor, ci primesc din ea putere peste putere, ca unii care ascultã glasul lui Dumnezeu Însuși.

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi ( VIII )

O introducere practicã în înțelegerea Evangheliei

„Nu existã nicio metodã intelectualã de a pãtrunde în Evanghelie, cãci Evanghelia este duhovniceascã. Ea trebuie ascultatã și trãitã prin Duhul înainte de a putea fi înțeleasã. Dacã cineva care trãiește în afara Evangheliei încearcã sã o înțeleagã, se va poticni și va cãdea, iar dacã va cuteza sã o propovãduiascã, va fi o piatrã de poticnire pentru cei ce îl urmeazã. Dar dacã cineva are râvnã autenticã, dragoste înflãcãratã și ascultare desãvârșitã de Dumnezeu și împlinește întocmai fie și numai una din poruncile Evangheliei, acea persoană pătrunde în taina Evangheliei fără să-și dea seama.

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi ( VII )

CUVÂNTUL CARE DĂ VIAŢĂ 

„Când citesc în Biblie, Dumnezeu vorbeşte cu mine, Apostolii şi Proorocii vorbesc cu mine, cerul vorbeşte cu mine. Iar când îmi plec genunchii în rugăciune fiebinte şi stropesc cu lacrimi paginile Cărţii Sfinte, mă simt şi eu acolo, undeva , în marea familie a cerului, în marea gloată a celor răscumpăraţi care îl slăvesc neîncetat pe Mielul”(Păr. Iosif Trifa). 

Asistăm adeseori neputincioşi la criza spirituală a contextului istoric şi social în care ne aflăm.Simţim că nu putem transmite convingeri şi încredinţări curate şi sfinte celor din jurul nostru. Uneori duhul „cuminte”şi „înţelept” specific societăţii moderne învăluie pe nesimţite cugetele şi inimile noastre în care ar trebui să ardă focul cel ceresc după cuvintele psalmistului: ”Înfierbântatu-s-a inima mea înăuntrul meu şi în cugetul meu se va aprinde foc”(Ps 38,4). 

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi ( VI )

"Cu cât citeşte şi cercetează cineva Biblia, cu atât află pricini de a o cerceta pe cât de des cu putinţă. Potrivit Sf. Ioan Gură de Aur, (Biblia) este precum o rădăcină înmiresmată, care răspândeşte tot mai multă mireasmă, pe măsura ce este frecată. 

La fel de important ca a cunoaşte de ce ar trebui să citim Biblia, este a cunoaşte cum ar trebui să citim Biblia. 

Cele mai bune călăuze pentru aceasta sunt sfinţii Părinţi, în frunte cu Sfântul Ioan Gură de Aur, care, am putea spune, a scris o a cincea Evanghelie. 

Sfinţii Părinţi recomandă o pregătire temeinică înainte de citirea şi cercetarea Bibliei; dar în ce constă aceasta pregătire?

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi ( V )

Nu încerca să pătrunzi în Sfânta Scriptură cu dinţii înţelegerii de lapte! 

Dacă unui copil, care suge la pieptul mamei lui, i-aş da să mănânce carne, îl hrănesc sau îl omor? Îl omor. De ce? Pentru că are dinţi de lapte, moi sau nu are deloc. Aşa păţeşte cel ce se avântă în Sfânta Scriptură cu dinţii înţelegerii de lapte 

La un copil de clasa întâi, dacă i s-ar preda un lucru de academie, ce ştie acela? El de-abia învaţă câteva cuvinte: uşă, ac, rac şi cutare. De-abia învaţă cum să facă un cârlig, să scrie litera a, b, c, şi dacă-i spui lucruri mari, nu înţelege nimic. Aşa şi în Sfânta Scriptură. Dacă mă apuc să spun lucruri adânci din Sfânta Scriptură, ori adormiţi cu toţii, ori plecaţi. Vă plictisesc, pentru că vă dau hrană prea tare.

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi ( IV )

Să citim Scriptura în lumina Sfinţilor Părinţi 

şi să căutăm cheia Bibliei în ea însăşi

Duhul Sfânt este autorul Bibliei, iar cel ce vrea s-o înţeleagă trebuie să dobândească mai întâi roadele Duhului: „dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea” (Gal. 5, 22-23).

Când răsare soarele se aprind de lumină mai întâi piscurile cele înalte ale munţilor; tot astfel, Soarele Dreptăţii, care răsare din cuvintele Bibliei, luminează mai întâi de toate minţile curate ale sfinţilor. „Aceasta ştiind mai dinainte de toate trebuie să ştiţi că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia; pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt” (II Petru l, 20-21).

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi ( III )

- Biblia sau Sfânta Scriptură rămâne până acum cea mai răspândită carte. Din păcate, nu toti cei care o au, o si citesc sau stiu cum să o citească. Cum recomandati sfintia voastră citirea Sfintei Scripturi? 

- Eu recomand celor care se lasă îndrumati de mine să citească în fiecare zi două capitole din Noul Testament, începând cu Evanghelia de la Matei, continuând cu celelalte Evanghelii, si apoi să le citească încă o dată si încă o dată, de trei ori Evangheliile una după alta, după aceea fiecare carte din Noul Testament, să citească de trei ori în parte, Faptele Apostolilor o dată, de două ori, de trei ori, Epistola către Romani o dată, de două, de trei ori si asa mai departe până la sfârsitul Noului Testament. Recomand să se citească Evangheliile una după alta de trei ori pentru că există si multe texte paralele si atunci e bine să ai o perspectivă generală.

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi (II)

Una din preocuparile pastorale majore ale Sf. Ioan Gură de Aur a fost determinarea credincioşilor de-a avea fiecare un exemplar al Sfintei Scripturi ( Omilia XXXII-a la Evanghelia după Ioan). Mereu revine, în omiliile sale, asupra acestei teme. Într-una din ele, zice: " Vă îndemn să aveţi cartea Sfintei Scripturi, de care vă vorbesc; înţelegeţi pentru ce vă cer aceasta: pentru a vă hrăni sufletele voastre" ( Omilia LIV-a la Evanghelia după Ioan); iar în altă parte: "Ascultaţi, deci, oamenilor: procuraţi-vă aceste cărţi, care conţin leacurile sufletului.

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi

" Orice adâncire duhovnicească în Sfânta Scriptură este ca o sare, care deşi pricinuieşte durere (patimilor noastre), dar todeauna este foarte mântuitoare. Fără o astfel de adâncire starea noastră lăuntrică a sufletului nostru, nu poate să fie plăcută lui Dumnezeu" 

 Sf. Metodie din Patra, 282

“Să nu citiţi literele în chip simplu, ci să cercetaţi ideile. Dacă cineva se opreşte numai asupra cuvintelor şi nu cercetează nimic mai mult decât cele scrise, multe greşeli va săvârşi”

 (Sf. Ioan Gura de Aur, La celelalte, contra ereticilor…, Omilia 8, Migne, P. G., XLVIII, col. 769, trad. de prof. Justin Moisescu)

Biserica în vremuri de restricții

Acad. IOAN AUREL POP

Prin aceste cuvinte și gânduri (din spatele cuvintelor) nu fac decât o pledoarie pentru respectarea tuturor regulilor izolării, atât timp cât va fi necesar, pe de o parte, dar și de sporire a încrederii românilor în revenirea graduală la viața obișnuită, pe de altă parte. Sunt conștient că, pe fondul secularizării de astăzi, remarcile mele nu vor suna bine în urechile unora, dar îmi asum, ca și altădată, riscul. 

Auzim mereu, în ultima vreme, despre o posibilă relaxare a măsurilor drastice de izolare, deopotrivă în Europa și în România. Știrea este și bună și rea, în același timp. Este bună, pentru că ne dă speranța reîntoarcerii treptate la normal, deși acest „normal” – arată tot mai multe voci autorizate – nu va mai fi niciodată cum a fost. Este rea, pentru că posibilitatea de reaprindere a virusului, dacă nu suntem precauți, rămâne foarte mare. Iar noi, românii, popor latin cu antecedente istorice atestate, nu suntem nici foarte ordonați, nici disciplinați, nici dornici de supunere față de măsurile luate de autorități. Pe de altă parte, autoritățile nu au întotdeauna capacitatea de a ne explica lucrurile așa cum ne-ar plăcea multora dintre noi. În noianul de zvonuri care circulă pe mijloacele acestea rapide de difuzare în masă este greu de ales grâul de neghină.

Poem la Duminica a 2-a după Paști: TOMA VERSUS IUDA

Toma a ieşit afară,
dar şi Iuda-n taina sa…
nu acelaşi loc aflară
dincolo de uşa grea.

Că la Cină Împăratul
sta cu servii Lui cântând,
Iuda însă, vinovatul,
sta-ncuiat, pe El vânzând.

Pe când Toma, la-Nviere,
n-a putut fricos sta-nchis
ci-a ieşit, voind a piere,
cu Iisus, precum a zis.

Sf. Mare Mc. Gheorghe - Mucenicii, dovada invierii lui Hristos!

Pe 23 aprilie, iubiţii mei creştini, Biserica noastră cinsteşte pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Despre el vom vorbi aici. Dar înainte de a vorbi despre Sfântul Gheorghe vom spune câteva cuvinte despre Paşti, pentru că sărbătoarea Sfântului Gheorghe cade de obicei aproape de Paşti şi are o legătură cu marea sărbătoare a Învierii Domnului nostru. 

Paştele, sărbătoare a sărbătorilor şi praznic al praznicelor. Se bucură îngerii şi arhanghelii, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, drepţii de Învierea Domnului. Dar ne bucurăm şi noi, pentru că din mormânt a zburat viaţa cea nemuritoare, iertarea păcatelor noastre, biruinţa şi triumful împotriva păcatului, a morţii şi a lui Lucifer. Precum spune minunat Ioan Gură-de-Aur în cuvântul său catehetic, pe care îl aud toţi cei care rămân până la sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii pascale, „Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăţia cea de obşte. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, căci ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului". Adică: Toţi cei care sunteţi săraci, nu vă întristaţi, căci bogăţie este Hristos. Toţi cei care sunteţi păcătoşi, ştergeţi-vă lacrimile, căci Hristos vă iartă păcatele. Toţi cei care vă temeţi de moarte, prindeţi curaj, căci Hristos a biruit moartea.

SĂ FUGIM DIN LUME SPRE CRUCE ȘI ÎNVIERE

Așa cum în CENTRUL istoriei mântuirii noastre și al activității răscumpărătoare a Mântuitorului stă JERTFA Sa, adică Patimile și moartea Sa pe Cruce, urmate de Slăvită Învierea Sa din morți, tot așa în CENTRUL sau inima anului bisericesc, stau Paștile sau Sărbătoarea Învierii, dată de la care începe Anul Liturgic .

Frământarea mea este cu ce gând și cu ce stare am intrat în acest Nou An Liturgic 2020 . Rugămintea mea la Dumnezeu este ca toți să fi intrat cu intenția vădită a reformării și reactivării conștiinței noastre proprii, evident prin „fuga din lume spre Cruce și Înviere”.

Acestea nu sunt cuvinte mari, ci sunt cuvinte asumate . Consider că este necesară tratarea și punerea în valoare a conștiinței noastre creștine clară , trează , veghetoare , sinceră și curată , lucrătoare , folositoare și ziditoare .

IPS Laurențiu, Mitropolitul Ardealului: „Hristos Cel Răstignit şi Înviat în mijlocul nostru – nădejdea, pacea şi bucuria noastră” (Scrisoare pastorală, 2020)

L A U R E N Ţ I U,

 DIN MILA LUI DUMNEZEU

ARHIEPISCOPUL SIBIULUI ŞI MITROPOLITUL ARDEALULUI

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi, arhiereşti binecuvântări!

„Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (Duminica), şi uşile fiind încuiate unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă!”(In 20,19-20)

HRISTOS A ÎNVIAT!

Iubiţii mei fii sufleteşti,

În noaptea de taină a Sfintelor Paşti,prin cuvântul Sfânt al Evangheliei şi prin toate cântările Bisericii, care ne vorbesc despre bucuria Învierii pe care au trăit-o ucenicii Mântuitorului, intrăm şi noi în atmosfera plină de lumină, care înlătură întunericul acestei lumi şi ne face contemporani cu toate evenimentele istorice şi tainice dumnezeieşti ale măreţului Praznic al Învierii Domnului. Şi astăzi, ca şi atunci, Însuşi Iisus Hristos, Cel Înviat din morţi, ne întâmpină ca şi pe femeile mironosiţe, alungând toată frica şi spaima, zicându-ne: „Bucuraţi-vă!” (Mt 28, 1-9), şi vine în mijlocul nostru şi ne spune, ca şi apostolilor: „Pace vouă! (…)Eu sunt, nu vă temeţi!” (Lc 24, 36). „Îndrăzniţi, eu am biruit lumea!” (In 16, 33).

Pastorala de Paşti a Patriarhului Daniel: Iubirea a biruit moartea

† DANIEL

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOPUL BUCUREŞTILOR, MITROPOLITUL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI,
LOCŢIITORUL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI
ŞI
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, PREACUCERNICULUI CLER
ŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI DIN ARHIEPISCOPIA BUCUREŞTILOR
HAR, BUCURIE ŞI PACE DE LA DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS,
IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI

Hristos a înviat!

 
Preacuvioși şi Preacucernici Părinți,
Iubiți credincioși şi credincioase,

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este biruința iu­birii Lui smerite asupra păcatului neascultării oamenilor față de Dumnezeu, asupra iadului ca existenţă însingurată şi asupra morţii ca despărţire a sufletului de trup.

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Sărbătoarea Sfintelor Paști 2020

Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos cel răstignit și înmormântat ne arată biruința iubirii Sale smerite și milostive asupra păcatului, asupra iadului și asupra morții. De aceea, Biserica Ortodoxă cântă cu bucurie: „Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”.

Sărbătoarea Învierii Domnului, sau Sărbătoarea Sfintelor Paști, este izvor de bucurie și pace, de lumină și speranță în lupta noastră cu greutățile vieții.

Anul acesta serbăm Sfintele Paști într-o vreme de tristețe, într-o vreme de pandemie, care răspândește oamenilor teamă, teamă de îmbolnăvire și de moarte, iar autoritățile de stat sunt nevoite să ia măsuri de oprire a răspândirii bolii.

Părinte Profesor Vasile MIHOC de la Sibiu, cu genericul Invierea Domului şi arătările după Inviere

Învierea Domnului este adevărul suprem şi temelia credinţei noastre creştine. Căci „dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră’’ ne spune Sfântul Apostol Pavel (I Corinteni 15, 17). Credința noastră îşi pierde esenţa dacă nu credem în Înviere.

Îndrumări privind Slujba Învierii Domnului și Sfintele Paști

În urma estimărilor specialiștilor referitoare la extinderea epidemiei cu noul coronavirus în următoarea perioadă, Patriarhia Română și Ministerul Afacerilor Interne au revenit asupra acordului semnat inițial, aducând unele modificări.

ACORD

Având în vedere estimările recente ale specialiştilor referitoare la extinderea pandemiei în următoarele două săptămâni, pentru a spori măsurile de prevenire a infecţiei cu noul coronavirus, Acordul Patriarhiei Române şi Ministerului Afacerilor Interne, din data de 14 aprilie 2020, se modifică după cum urmează:

1. Slujbele religioase din noaptea de Înviere se vor oficia cu respectarea îndrumărilor Bisericii Ortodoxe Române şi prevederilor din ordonanţele militare privind reuniunile publice şi distanțarea fizică, fără participarea credincioşilor în incinta, în curtea sau în apropierea lăcaşurilor de cult.

Osana, Osana… Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!… (Duminica a VI-a a Floriilor)

Praznicul acesta al intrării Domnului în Ierusalim – numit şi al Floriilor – poartă cu sine adânc de înţelepciune şi oricât ne-am strădui să surprindem toate sensurile sărbătorii acesteia, fi-vom neputincioşi în a le epuiza. Căci mai întâi de a fi Intrarea în Ierusalim au fost patruzeci de zile de radioasă bucurie a postirii, iar ultima dintre bucuriile fericite aduse de post a fost praznicul din Betania al învierii lui Lazăr. Cântarea Liturgică este aceea care ne îndeamnă să luăm aminte la acesta mai cu seamă. Căci zice: „Săvârşind aceste patruzeci de zile cele de suflet folositoare, cerem să vedem şi sfânta Săptămână a Patimii Tale, Iubitorule de oameni, ca să preaslăvim în ea măririle Tale şi nespusă orânduirea Ta cea pentru noi, cu un cuget cântând: Doamne, slavă Ţie!“ (Idiomela sâmbetei lui Lazăr glas 8), iar apoi Leon împăratul cel cucernic în cele cinci alcătuiri poetice cântă minunea din Betania, dar de ce zic din Betania, căci iadul însuşi gustă deja din moartea ce i se pregăteşte: „Doamne, venit-am la mormântul lui Lazăr cel mort de patru zile, şi, vărsând lacrimi peste prietenul Tău, l-ai sculat, Spicule al vieţii.

Comitetul Local pentru Situaţii de Urgenţă al oraşului Simeria, ne informează!

 

Comitetul Local pentru Situaţii de Urgenţă al oraşului Simeria, din județul Hunedoara, a hotărât ca, începând de luni, cei care nu poartă măşti de protecţie în oraş şi în satele aparţinătoare localității vor fi amendaţi cu până la 500 de lei.

Potrivit hotărârii care va intra în vigoare de mâine, se interzice deplasarea populaţiei fără protejarea căilor respiratorii (nas şi gură) iar nerespectarea acestei prevederi se sancţionează contravenţional cu amendă de la 100 lei la 500 lei sau cu avertisment.

Autorităţile locale au anunțat că vor achiziţiona şi vor distribui către populaţie câte două măşti pentru fiecare familie.

Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!

Chiar de la începutul mult-așteptatei perioade de pocăință și stăruitoare rugăciune, Sfântul și Marele Post, Biserica ne pune înainte un model complet de luptă în vederea fortificării și a biruinței noastre în lupta cu păcatul. Este vorba de Canonul Sfântului Andei Criteanul, rânduit a se citi în cadrul slujbei Pavecerniței Mari în primele patru zile din prima săptămână a Postului Mare, reluat apoi în întregime în cadrul Utreniei din joia săptămânii a cincea din cuprinsul aceluiași post.

Acest imn liturgic, impresionant nu doar prin întinderea sa (este cea mai mare cântare din toată tradiția Bisericii răsăritene), ci mai ales prin conținut – fiind o meditație biblică, dar și o stăruitoare rugăciune de pocăință – îl are autor pe Sfântul Andrei Criteanul, trăitor în veacurile VII-VIII. Numele Criteanul indică rangul său de Episcop al cetății Gortyna din insula Creta. De pe această înaltă treaptă sacerdotală a slujit Biserica lui Hristos cu toată ființa sa, până ce Domnul l-a chemat către cereștile locașuri.

Duhul lui Dumnezeu traieste in biserica. Dar in noi traieste, oare, Duhul lui Dumnezeu?

Duhul, unit cu trupul, a fost asezat in lumea lui Dumnezeu ca sa fie preot, ca nu numai el sa traiasca in Dumnezeu, ci si pe toate cele materiale sa le aduca prin el insusi la impartasirea de viata dumnezeiasca.

“Cincizecimea praznuim si venirea Duhului (Stihira la Doamne, strigat-am) – o praznuim nu numai ca pe evenimentul prin care s-a intemeiat Biserica lui Dumnezeu, ci si ca pe un dar de la Dumnezeu, pe care fiecare dintre noi si-l insuseste si care este esential in viata noastra crestina.

Duhul Sfant, pogorandu-Se asupra Apostolilor, nu a ramas numai in ei, ci prin ei, ca prin niste canale, S-a revarsat asupra tuturor credinciosilor, si incepand de atunci traieste si lucreaza in Biserica, renascand la viata duhovniceasca prin Dumnezeiestile Taine, educand si pazind in ea pe fiecare om care devine madular al ei.

Pocăința este schimbarea vieții – starețul Tadei

Pace și bucurie vouă de la Domnul, căci pacea și bucuria sunt cele mai de seamă bogății ale lumii acesteia și ale lumii celeilalte. După aceasta tânjim toți. Putem să avem tot ce ne dorim aici pe pământ, dar să nu avem pace și bucurie. Iar pacea vine din izvorul păcii, de la Domnul. Când Domnul S-a întors la ucenicii Săi, când aceștia au închis ușile de teama iudeilor, primul lucru pe care l-a spus a fost: „Pace vouă!”.

Domnul vă va dărui pace dacă vă împăcați și vă întoarceți către binele absolut, iar binele absolut este Dumnezeu. El vrea să avem o calitate dumnezeiască, smerenia.

Oriunde domnește smerenia: în familie, în societate, acolo se sălășluiește pacea și bucuria.

Cererea fiilor lui Zevedeu

de Pr. Noël Tanazacq

a 5‑a Duminică din Post – Marcu 10, 32‑43

 Această Evanghelie se compune din două părţi care nu au nici o legătură una cu alta: cea de‑a treia vestire a Patimilor şi cererea fiilor lui Zevedeu. Cu toate acestea, ele sunt legate cronologic, după cum o atestă două dintre Evangheliile sinoptice, Matei şi Marcu. Scena se petrece în timpul „urcării la Ierusalim”¹, adică la sfârşitul misiunii pământeşti a lui Hristos, mai mult nu putem şti. Însă Sfântul Luca o situează chiar înaintea intrării în Ierihon, deci nu prea departe de Ierusalim.

Cea de‑a treia vestire a Patimilor are o legătură directă cu Paştele care se apropie şi este relatată de toate cele trei Evanghelii sinoptice (Mat. 20, 17‑19, Marcu 10, 32‑34 şi Luca 18, 31‑34). Iisus merge în fruntea alaiului, care este unul numeros: se simte în istorisirea lui Marcu (adică a lui Petru) toată energia lui Hristos pentru a plini voia Tatălui Său, deşi mergea către moarte. Este vorba despre o jertfă de bunăvoie: Hristos se grăbeşte să‑l mântuiască pe Om.

Despre purtarea crucii

Sfântul Ignatie Briancianinov

 

Iubiţi fraţi! Şi noi suntem ucenicii Domnului nostru Iisus Hristos, fiindcă suntem creştini. Şi noi suntem chemaţi înaintea Domnului în această sfântă biserică pentru a asculta învăţătura Lui. Stăm înaintea feţei Domnului; privirile Lui sunt aţintite asupra noastră, înaintea Lui sunt descoperite sufletele noastre; gândurile noastre de taină şi simţămintele noastre ascunse sunt arătate Lui. El vede toate planurile noastre; El vede faptele drepte şi greşalele făcute de noi din tinereţile noastre; vede toată viaţa noastră, atât trecută cât şi viitoare; „cele nefăcute încă de noi sunt deja scrise în cartea Lui „ (Sfantul Simeon Noul Teolog, dupa cartea scrisă în stihuri, Cuvântul 55).

El vede dinainte ceasul mutării noastre în nemăsurata veşnicie şi ne vesteşte pentru a noastră mântuire porunca Lui cea atotsfântă: „Cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de Sine şi să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie”.

Fericit este omul care are o nadejde vie in Dumnezeu

Fericit este omul care are o nădejde vie în Dumnezeu; acesta Îi arată credinţă, încredere, slavă şi cinste. Dumnezeu se simte atunci obligat să-l aibă în grija Sa, şi acum se aplică cuvintele Sfintei Evanghelii: „

Dar, din păcate, ispite vin asupra noastră, aducând cu ele o mare confuzie duhovnicească, iar soarele strălucitor al dulcii nădejdi este acoperit de un întuneric profund. Atunci ne pierdem orientarea şi sfârşim prin a gândi şi a face lucruri nepotrivite pentru chemarea noastră de creştini. Dar, bunătatea lui Dumnezeu, Care ştie că mintea omului este aplecată spre rău din tinereţile sale (Fac. 8,21), şi că oamenii nu pot rămâne la înălţimea desăvârşirii creştine, ne-a dăruit o pocăinţă binecuvântată şi nesfârşită.

CUVÂNT DESPRE RAI

Oare cum as putea eu, nepriceputul si cu totul neiscusitul, să zugrăvesc prin cuvinte patria noastră cea veche din care am căzut? Dacă dumnezeiescul si marele Apostol Pavel ne spune că: Cele ce ochiul n-a văzut si urechea n-a auzit si la inimă de om nu s-au suit, acelea a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El, apoi cum o limbă de tărână si o minte întunecată de păcate se va pricepe a spune cele nespuse?

Dar, fiindcă nu este bine nici a tăcea despre acea fericire si frumusete, voi îndrăzni a aduce prin cuvânt, din cele ce ne-am învătat din Sfânta Scriptură si din învătăturile Sfintilor Părinti, o umbră oarecare a acelor neumbrite si vesnice veselii, ca prin cele prea mici să suim întelegerea noastră după putere la cele prea mari si cu prea minunată frumusete împodobite.

DESPRE RUGACIUNE

Am vorbit cândva despre cele sapte trepte ale rugăciunii, trei universale si patru intermediare, si am arătat care este rugăciunea cea mai înaltă, contemplativă, cea duhovnicească, care după Sfintii Părinti nu mai este rugăciune, este mai presus de hotarul rugăciunii. Aceea se cheamă vedere dumnezeiască. Cu aceea s-a înăltat Pavel la cer.

Si am arătat asadar acolo treptele rugăciunii, începând cu rugăciunea buzelor. Zice Apostolul Pavel: Aduceti Domnului roada buzelor voastre. Rugăciunea cu buzele. Zice proorocul: Si L-am înăltat pe El sub limba mea. Rugăciunea limbii o arată. În altă parte: Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea; rugăciunea gurii. În altă parte: Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat; rugăciunea glasului.