Iubiţilor, iată astăzi înaintea ochilor noştri se deschide Evanghelia de la Luca, la capitolul 5, versetele 1-11. Iată ce ne zice sfântul evanghelist:
«În vremea aceea, pe când mulţimea Îl îmbulzea, ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, şi El şedea lângă Lacul Ghenizaret, a văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele.
Şi, urcându-se într-una din corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat Şi şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile. Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: «Mână la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi».
Şi, răspunzând, Simon a zis: «Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit, nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele». Şi, făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele. Şi au făcut semn tovarăşilor din cealaltă corabie, să vină să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se afunde. Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: «Ieşi de la Mine, Doamne, că sunt om păcătos!» Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi prinseseră.
Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, care erau tovarăşii lui Simon. Şi a zis Iisus către Simon: «Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni». Şi, trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El.”
Iată-ne iarăşi lângă Lacul Ghenizaretului, de data aceasta împreună cu Mântuitorul, urmărind zbaterea de peste noapte, din zorii zilei, a pescarilor ce s-au întors cu mrejele goale. Faptul că Evanghelia povesteşte cum pescarii ieşiseră din corăbii la ţărm şi spălau mrejele ne face să ne gândim că primiseră mai mult mâl decât peşte, că prinseră mai nimic şi că ziua lor era începută trist, era începută cu spectrul foamei şi al sărăciei. Domnul, în schimb, intră în corabia care era a lui Simon şi îl roagă s-o depărteze un pic de ţărm, adresându-se din corabie, către uscat, mulţimilor, asemenea unui mare vorbitor de pe o estradă, de la o catedră. Iată, aşadar, că Domnul, stând în corabie, învaţă mulţimile. Iar noi putem bănui ce era în minţile Apostolilor, care nu prinseseră nimic. Mai că am gândi şi noi ca Petru: „Noi murim de foame şi omului ăstuia îi arde să predice mulţimilor de pe corabie”. Iată însă că Domnul arată semnul minunat, pe care-l va sublinia, de altfel, într-o altă Evanghelie, când ne spune: „Căutaţi mai întâi Împărăţia cerurilor şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă”, pentru că ce se întâmplă acum este demn de luat aminte.