30 iunie - Pilda zilei

 „Se povesteşte într-o carte veche că un tată şi cu fiul său se duceau la târg să vândă un măgar. Tatăl şi fiul mergeau pe lângă măgar, pe jos, când s-au întâlnit cu nişte oameni care i-au luat în primire zicându-le: “Ce oameni proşti, îşi rup încălţămintea şi picioarele ca să nu strice potcoavele măgarului!”.

Atunci, tatăl se sui pe măgar şi plecă. Curând se întâlniră cu alţi călători care-i i-au, şi aceia, în râs: “Ce tată fără pic de inimă, uite, că nu are milă de copilul lui, îl lasă, sărmanul, să bată drumul pe jos!”. Tatăl coborâ şi sui pe măgar pe copilul său. Se întâlniră cu alţi călători. Văzându-i, aceştia spuseră: “Poftim! Se mai cheamă acesta copil cu creştere bună? Iată bătrânul merge pe jos iar fiul său călare pe măgar “.

29 iunie - Pilda zilei

 

Era o dimineață aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să se așeze știind că avea să mai treacă cel puțin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtp nerpbdare își privește ceasul la fiecare minut care trece.

Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul și să văd despre ce este vorba. Rana nu părea a fi așa de gravă… în așteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana și mă lansez într-o mică conversație. Îl intreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are și dacă nu preferă să aștepte sosirea medicului pentru tratarea rănii. Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la sanatoriu, așa cum face de multă vreme, ca să ia micul dejun cu soția.

Politicoasă, îl intreb de sănătatea soției. Senin, bătrânul domn îmi povestește că soția, bolnavă grav de Alzheimer, stă la sanatoriu sub o atentă observație de ceva vreme. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate soția putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana dar bătrânul îmi explică faptul că ea nu-și mai aduce aminte cine este el… Și-atunci îl intreb mirată:

Sfinţii Petru şi Pavel, Apostoli şi martiri în Europa

Predică a Patriarhului României la Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel:

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, doi oameni diferiţi, chemaţi de Iisus Hristos să vestească aceeaşi Evanghelie a iubirii şi a mântuirii.

Sfântul Petru se numea Simon înainte de a se fi întâlnit cu Iisus care i-a schimbat numele în Chefa (piatră). Acesta s-a născut în Betsaida Galileii, tatăl său se numea Iona, iar fratele său Andrei, cel dintâi chemat să fie Apostol. Andrei l-a prezentat pe Simon lui Iisus spunându-i: „Am găsit pe Mesia. “ – Ioan 1, 41. Simon Petru era căsătorit şi era pescar de profesie. Această îndeletnicire l-a învăţat să înfrunte valurile mării, să se ostenească, să se bucure de pescuire bogată sau să-şi asume eşecul. Era o fire dinamică, spontan şi plin de zel. Într-o zi l-a întâlnit pe Iisus din Nazaret care i-a schimbat viaţa şi l-a făcut din pescar obişnuit „pescar de oameni”, adică Apostol ca să adune oameni pentru împărăţia cerurilor pe care o predica Sf. Ioan Botezătorul şi apoi Iisus zicând: „ Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor.” – Matei 4, 7. Credinţa sa iudaică a moştenit-o din familie şi a cultivat-o la sinagogă, într-un context iudaic, puţin elenizat al Galileii, cu amestec de grupuri etnice diferite. Totuşi, Simon Petru era un om simplu, el nu vorbea greaca, de aceea, mai târziu a fost ajutat în misiunea sa de ucenicul său, Ioan Marcu, fiind traducător pentru el din ebraică în greacă.

PRIVEGHERE LA SĂRBĂTOAREA SFINŢILOR APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL

 

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula

În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh!

Ne-au prins zorile şi poate că am mai câştigat încă o noapte pentru ziua cea neînserată a Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi eu nădăjduiesc că aşa va fi, pentru că ne-au chemat la rugăciune, să ne bucurăm cu ei, ai cărei propovăduitori sunt, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Şi am stat mult şi m-am gândit, iară şi iară, ce uneşte în mod deosebit, dincolo de moartea lor martirică în aceeaşi zi a aceluiaşi an. Şi mi-am adus aminte că unul a văzut slava Învierii înainte de Înviere, iar celălalt a văzut slava învierii fără să creadă în înviere. Şi într-un caz, acela al Taborului la care Sfântul Apostol Petru era participant, şi în celălalt, al Sfântului Apostol Pavel, al Saulului întors cu faţa la Dumnezeu, s-a vădit că, şi de trăim, şi de murim, ai Domnului suntem şi că, dacă Domnul voieşte, ne întoarce cu toate ale noastre, dăruindu-ne bucuria Împărăţiei Sale. Şi ştiindu-vă pe fiecare dintre voi în parte şi ştiindu-mă pe mine, mi-am pus întrebarea de câte ori în viaţă nu suntem Sauli, ca să devenim mai apoi Paveli, şi de câte ori în viaţă Dumnezeu nu ne dăruieşte bucuria vederii minunii înainte de minu-ne, făcându-ne astfel urmaşi ai Sfântului Apostol Petru, în vederea luminii celei mari a Taborului.

Sfântul Simeon Noul Teolog – Învăţătura şi pilda sfîntului apostol Pavel.

 Cel ce nu poate să iubească e vădit că nu poate nici să creadă. Ascultă pe sfîntul Pavel spunînd acestea : «Şi acum rămîn acestea trei : credinţa, nădejdea, dragostea. Iar mai mare decît toate este dragostea» (1 Cor. XIII, 13). Dacă credinţa e legată de nădejde, iar nădejdea e urmată de dragoste, cel ce nu are dragoste nu a dobîndit nădejdea, iar cel lipsit de nădejde e vădit că e lipsit şi de credinţă. Căci dacă nu există cauzele iubirii, cum poate exista iubirea ? Precum fără temelie nu poate sta acoperişul casei, aşa fără credinţă şi nădejde neîndoielnică, nu se poate afla iubirea de Dumnezeu în sufletul omului. Şi cel ce nu are iubirea nu va avea nici un folos din celelalte virtuţi şi fără iubire nu se va folosi întru nimic, precum mărturiseşte însuşi sfîntul Pavel în cele scrise. Iar despre vederea lui Dumnezeu încă de aici, ascultă iarăşi pe sfîntul Pavel care zice : «Acum vedem ca în oglindă şi ca în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă» (1 Cor. XIII, 12).

*Selecție de idei principale

Apostolii Petru şi Pavel: amândoi au cunoscut căderea. Amândoi au încercat depărtarea de Dumnezeu

 

Prăznuim azi pe cei mai aleşi dintre Apostoli, pe Sfinţii Pe­tru şi Pavel. Aşa au rânduit Sfinţii Părinţi, ca aceşti cori­fei ai Apostolilor să fie pomeniţi împreună în aceeaşi zi, în 29 iunie.

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel erau însă firi foarte deosebite. Cu multe calităţi care-i deosebesc şi care ne fac să ne punem în­trebarea: Cum de Biserica s-a gândit să-i cinstească în aceeaşi zi de sărbătoare?

1. Iată, de exemplu, în timp ce Sfântul Apostol Petru era pes­car, om simplu şi necărturar, celălalt, Sfântul Apostol Pavel, era învăţat, având dascăl pe vestitul Gamaliel.

2. Sfântul Apostol Petru era o fire entuziastă, vulcanică, volun­tară, gata oricând să-şi dea viaţa pentru Hristos, Sfântul Apostol Pavel însă eră o fire analitică, prelucrând şi dezvoltând în Episto­lele sale învăţătura Sfintelor Evanghelii.

Cuvânt la Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel - Sfântul Serafim Sobolev

Despre dragostea pentru Hristos şi hotărârea de a urma poruncilor Lui.

Întregul sens şi toată fericirea vieţii noastre, iubiţilor întru Hristos fiii mei, constă în dragostea noastră pentru Dumnezeu, în dragostea noastră pentru Hristos, prin împlinirea poruncilor Lui dumnezeieşti.

Iată de ce Domnul a spus: „Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea..., ca bucuria Mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15, 10-11). De aici este clar: cu cât se înmulţeşte dragostea noastră pentru Hristos prin împlinirea poruncilor Lui, cu atât mai mult suntem părtaşii unei fericiri adevărate, atât vremelnice, cât şi veşnice. Şi invers: cu cât ne îndepărtăm de Hristos, cu atât mai mult ne afundăm într-o negură de imensă nefericire.

Predică la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

 

În tot pămîntul a ieşit vestirea lor şi la margimile lumii cuvintele lor (Psalm 18, 4)

Iubiţi credincioşi,

Sfînta noastră Biserică prăznuieştre astăzi pomenirea Sfinţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli Petru şi Pavel, cei dintîi pe scaun şezători şi propovăduitori ai Evangheliei lui Hristos. Cine dintre fiii Bisericii noastre nu a auzit de numele lor? Cine nu a citit cît de puţin despre viaţa lor? Cine nu s-a îndulcit de învăţăturile lor cele folositoare de suflet care se citesc şi se cîntă în toate zilele prin sfintele biserici?

Însă, a vorbi după vrednicie despre Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, aceşti mari stîlpi ai Bisericii lui Hristos, este cu neputinţă pentru noi păcătoşii, deoarece numai Dumnezeu ştie ostenelile, chinurile şi nevoinţele pe care le-au depus ei la propovăduirea Sfintei Evanghelii, după înălţarea Domnului la cer.

Însă, avînd nădejde în rugăciunile Sfinţilor Apostoli, îndrăznim să vorbim pe scurt despre viaţa şi unele învăţături din epistolele lor spre lauda ucenicilor lui Hristos şi spre folosul nostru sufletesc.

ARHIVĂ PREDICI AUDIO: SF. AP. PETRU ȘI PAVEL

 

• 
  
  
  
  
• Pentru audio, dați clik pe imagine

28 iunie - Pilda zilei

 

În Grecia antică Socrate (469-399 î.Hr.), era foarte mult lăudat pentru înțelepciunea lui.

Într-o zi,  marele filozof s-a întâlnit întâmplător cu o cunoștință care alerga spre el agitat și care i-a spus:

“Socrate, știi ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studenții tăi?”

“Stai o clipă, ” îi replică Socrate. “Înainte să-mi spui, aș vrea să treci printr-un mic test. Se numește Testul celor Trei”.

“Trei?”

“Așa este, ” a continuat Socrate. “Înainte să-mi vorbești despre studentul meu, să stăm puțin și să testăm ce ai de gând să-mi spui.

Primul test este cel al Adevărului. Ești absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?”

“Nu, ” spuse omul. “De fapt doar am auzit despre el”.

“E-n regulă, ” zise Socrate. “Așadar, în realitate, tu nu știi dacă este adevărat sau nu.

Acum să încercăm testul al doilea, testul Binelui.

Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?”

“Nu, dimpotrivă…”

“Deci, ” a continuat Socrate, “vrei să-mi spui ceva rău despre el, cu toate că nu ești sigur că este adevărat?”

Omul a dat din umeri, puțin stânjenit.

Socrate a continuat. “Totuși mai poți trece testul, pentru că există a treia probă – filtrul Folosinței.

Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu îmi este  de folos?”

“Nu, nu chiar…”

“Ei bine, ” a conchis Socrate, “dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici Adevărat, nici de Bine, nici măcar de Folos, atunci de ce să-mi mai spui?”

Omul era învins și s-a rușinat.

27 iunie - Pilda zilei

 Într-o seară, pe când mama pregătea cina, fiul de unsprezece ani veni în bucătărie cu o foaie de hârtie în mână.

Cu un aer ciudat de oficial, copilul înmână hârtiuța mamei, care, ștergându-și mâinile cu un prosop, citi ceea ce era scris acolo:

Pentru că am smuls buruienile din grădiniță: 5 lei.

Pentru că am făcut ordine în camera mea: 10 lei.

Pentru că am fost să cumpăr lapte: 1leu.

Pentru că am avut grijă trei după-amieze de surioara mea: 15 lei.

Pentru că am luat 2 calificative, , foarte bine” la școală: 10 lei.

Pentru că am dus în fiecare seară gunoiul: 7 lei.

În total: 48 lei.

Mama își privi copilul în ochi, cu multă blândețe. În mintea sa reveneau o mulțime de amintiri. Luă un creion și scrise pe dosul hârtiei:

Pentru că te-am purtat în pântec timp de nouă luni: 0 lei

Pentru toate nopțile pe care le-am petrecut veghindu-te atunci când erai bolnav: 0 lei.

Pentru toate momentele în care te-am mângâiat atunci când erai trist: 0 lei.

Pentru toate prilejurile în care ți-am șters lacrimile: 0 lei

Pentru tot ce te-am învățat zi de zi: 0 lei.

Pentru mesele de mic dejun, prânz și cină, pentru toate gustările și sandvișurile pe care ți le-am pregătit: 0 lei.

Pentru viața pe care ți-o dau zi de zi: 0 lei.

În total: 0 lei.

Atunci când în relațiile personale și familiale începem să facem socoteli, totul se duce de râpă, căci iubirea este gratuită sau nu este iubire.

26 iunie - Pilda zilei

 

Găsim întotdeauna doar ceea ce căutam!

Rătăcind pe ici, pe colo, un câine ajunse într-o odaie care avea pe toți pereții oglinzi imense.

Astfel, se văzu dintr-o dată înconjurat de câini. Se înfurie, începu să scrâșnească din dinți și să mârâie. Firește, și câinii din oglindă făcură la fel, descoperindu-și colții fioroși. Câinele nostru începu să se învârtă vertiginos într-o parte și în alta pentru a se apăra de atacatori, după care - lătrând cu furie - se aruncă asupra unuia dintre presupușii săi adversari. În urma puternicei izbituri în oglindă, căzu la pământ fără suflare și plin de sânge.

Dacă ar fi dat din coadă prietenește o singură dată, toți câinii din oglindă ar fi răspuns în același fel. Și întâlnirea lor ar fi fost o sărbătoare!

25 iunie - Pilda zilei

 Un împărat a primit doi șoimi.

Unul a fost antrenat, despre celălalt i s-a spus că refuză să se dezlipească de creanga pe care stătea.

Unul dintre slujitori trebuia să se cațere în fiecare zi în copac, ca să-i ducă de mâncare.

După ce a încercat în fel și chip să facă șoimul să zboare de pe creangă, împăratul și-a rugat supușii să-l ajute.

Un bătrân înțelept s-a oferit să facă el asta și, a doua zi, când s-a trezit, împăratul a văzut șoimul zburând de colo-colo.

- Cum ai făcut? și-a întrebat supusul.

- A fost foarte simplu. Nu a trebuit decât să îi tai craca de sub picioare.

Uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare, ca astfel să ne aducem aminte că putem zbura (spre cer).

Grijile vieții și libertatea sufletului credincios

 

Predica Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,
la Duminica a III-a după Rusalii

'Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi viclean, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va disprețui; nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiți pentru sufletul vostru ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea? Priviți la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare și Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai presus decât ele? Și cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiți? Luați seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc și vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este și mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor? Deci, nu duceți grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar știe Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă.'(Matei 6, 22-33)

 

În Evanghelia acestei Duminici, Mântuitorul Iisus Hristos ne spune că trebuie să dăm prioritate sau întâietate vieții spirituale și libertății noastre sufletești pentru a nu fi înrobiți de grijile pentru bunurile materiale.

Despre grijile vietii

 

IPS Dr. Laurentiu STREZA, Mitropolitul Ardealului

Duminica a III-a după Rusalii – Matei VI, 22-33

Duminica aceasta este una a Proniei divine, a Celui Care a creat si pazeste intreaga omenire, de la facerea lumii si pana acum.

Iata-ne, iubitilor, din nou in sarbatoare. Momentele de sarbatoare sunt pentru noi nu numai oaza de lumina, ci si momente de intarire, momente de fortificare spirituala. Stim fiecare dintre noi, din experienta zilnica, faptul ca avem nevoie de odihna trupeasca si spirituala, ca sa putem sa ne indeplinim indatoririle pe care le avem in lumea aceasta. Cu atat mai mult cu cat sarbatorile sunt pentru noi niste evenimente care nu-s din lumea aceasta, ci sunt evenimente dumnezeiesti, pentru ca in ziua respectiva recapitulam, prin Sf. Liturghie, re-crearea cerului si a pamantului, Jertfa Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

„Căutaţi la păsările cerului şi la crinii câmpului”

 

Zis-a Domnul: „Luminătorul trupului este ochiul. Deci de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat, iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci dacă lumina care este întru tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult va fi? Nimeni nu poate sluji la doi domni, că sau pe unul va urî şi pe altul va iubi, sau de unul se va ţine şi de altul nu va griji; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. Pentru aceasta grăiesc vouă: nu vă grijiţi cu sufletul vostru ce veţi mânca şi ce veţi bea, nici cu trupul vostru ce veţi îmbrăca. Au, nu sufletul mai mare este decât hrana şi trupul decât haina? Căutaţi la păsările cerului, că nici seamănă, nici seceră, nici adună în jitniţe şi Tatăl vostru cel Ceresc le hrăneşte pe dânsele. Şi de haină ce vă grijiţi? Socotiţi crinii câmpului cum cresc; nu se ostenesc, nici torc. Iar grăiesc vouă că nici Solomon, întru toată mărirea sa, nu s-a îmbrăcat ca unul dintr-aceştia. Deci nu vă grijiţi, zicând: Ce vom mânca? Sau: Ce vom bea? Sau: Cu ce ne vom îmbrăca? Că ştie Tatăl vostru cel Ceresc că trebuinţă aveţi de acestea toate.

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi acestea toate se vor adăuga vouă”.

(Matei 6, 22-33)

 

U

na dintre cele mai frumoase evanghelii este aceasta. Vom tâlcui, pe scurt, învăţăturile din ea.

Luminătorul trupului este ochiul.

Zis-a Domnul: „Luminătorul trupului este ochiul. Deci de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat, iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat” (Matei 6, 22).

Încrederea în Providenţă

PR. PROF. DR. VASILE MIHOC

Duminica a III-a după Rusalii

Evanghelia de la Matei 6,22-33

²² Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. ²³Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult! ²⁴Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. ²⁵De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? ²⁶ Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? ²⁷ Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? ²⁸ Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. ²⁹ Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. ³⁰ Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? ³¹ Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? ³² Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. ³³ Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.

„Veniţi la Mine toţi cei osteniţi... şi Eu vă voi odihni pe voi”

 

Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.

Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.

Că jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară (Mt 11, 28-30).

 Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El, că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi (Lc 6, 19).

 O, ce dulce şi minunată chemare este aceasta! Auzi tu, cititorule, această chemare? Te chea­mă Iisus la El, te cheamă Mântuitorul lângă El. Pe vremea Mântuitorului, gloatele se atingeau de Dânsul pentru că „putere ieşea de El”. Această „putere” iese şi azi de la El şi intră în viaţa ta, în sufletul tău, în casa ta dacă te apropii şi tu de El şi trăieşti o viaţă cu El. Eu socot că greşeala cea mai mare a creştinilor de azi e tocmai aceea că nu cunosc dulceaţa, şi odihna, şi pacea pe care le dă Mântuitorul.

Mitropolitului Augustin de Florina Predică la Duminica a III-a dupa Rusalii

“Dumnezeul meu, Tu care hrăneşti păsările şi corbii, nu ne lăsa!”

Aţi ascultat, iubiţii mei, Sfânta şi Sfinţita Evanghelie. Ce ne spune? Ne spune că nu trebuie să devenim sclavi, sclavi ai “mamonei” (Matei 6, 24). Dar cine este acest ”mamona”?

***

Oamenii de astăzi se împart după credinţă în două categorii. O categorie sunt necredincioşii, cei care zic că nu există Dumnezeu. Să nu credeţi că oamenii de ştiinţă sunt cine ştie ce. Adevăraţii oameni de ştiinţă care au făcut descoperiri, cred în Dumnezeu. Cei de aici, care sug minciuna că nu există Dumnezeu, sunt nişte tineri studenţi care prin mii de chinuri au luat o hârtie şi de atunci au închis cărţile, stau la cafenele picior peste picior, joacă cărţi, fumează, vorbesc în deşert, ruşinos şi porcos. Aceştia zic că nu există Dumnezeu şi încearcă să dezrădăcineze şi din inima altora cea mai nobilă floare, credinţa în Hristosul nostru. Într-un sat, o bătrână de 80 de ani se primejduia să moară. De asta a aflat preotul – păstor bun – şi s-a dus să o grijească.

Sf. Nicolae Velimirovici despre necunoaştere, griji si deznădejde

Necunoaşterea, grija şi deznădejdea stau ca un bici întreit deasupra capului oricui Îl uită şi-l leapădă pe Dumnezeu, Ziditorul său. Căci cu cât adună mai multe cunoştinţe mărunte, cu atât simte că ştie mai puţin; cu cât grămădeşte mai multă bogăţie, cu atât se simte mai sărac; cu cât caută mai multă fericire, cu atât se cufundă mai adânc în întunericul deznădejdii.

Ştiţi, oare, cine sânt cei mai mari neştiutori? Sânt oamenii care nu-l cunosc pe Dumnezeu, nici puterea lui Dumnezeu. Aceasta a mărturisit-o însuşi Domnul Iisus, când a spus saducheilor, ispititorii Săi: Vă rătăciţi, neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. /Mat. 22:29/ Iar saducheii erau Evrei atotştiutori, dar fără credinţă în Dumnezeu şi înviere. Le ştiau pe toate, numai de Dumnezeu şi de puterea lui Dumnezeu nu ştiau.

Grijile reprezintă un dezastru pentru viața spirituală

 

Ele sunt otrava care încet ucide omul. Ne distrug nu doar viața spirituală, dar, și pe cea lumească, inclusiv relațiile dintre oameni. Ați observat cum se destramă familiile în ziua de astăzi? Și care este motivul? „Nu am timp!” Tatăl cufundat în gândurile proprii. Mama, de asemenea, meditează la o sumedenie de alte probleme. Cum acești oameni să comunice între ei?

Mereu auzi : «Nu acum! Am de lucru!»

Se apropie copilul să vorbească cu mama:

— Mamă, vreau să-ți spun ceva!

Din învăţăturile Sfinților Părinți – Despre grijile acestei vieţi

 

Sf. Neofit Zăvorâtul

 Și cum, zice, putem trăi, disprețuind viața și lucrurile ei?

Auzi-L pe Domnul zicând: „Pentru aceea vă spun vouă” (Care aceea? Aceea, adică acea întrebare pe care de mai înainte știu că mulți se întreabă, că adică, cum putem trăi fără să ne lipim de un domn, de mamona vieții acesteia) Pentru aceea zic vouă: „Nu vă îngrijiți pentru sufletul vostru ce veți mânca și ce veți bea, nici cu ce vă veți îmbrăca trupul. Oare nu este sufletul vostru mai mult decât hrana și trupul mai mult decât îmbrăcămintea?” Da, mai mult este sufletul decât hrana și încă atât de mult încât nici lumea toată nu este vrednică de un singur suflet, fiindcă lumea este trecătoare și vremelnică, iar sufletul, nemuritor. Și fiecare a primit un suflet, iar cel ce îl pierde din pricina răutății faptelor sale nu va mai găsi alt suflet niciodată, dar lumea, cu harul lui Dumnezeu, este plină de foarte multe mâncăruri. Și sufletul este mai mult decât hrana și trupul asemenea este mai mult decât haina care îl îmbracă, fiindcă trupul a fost creat de mâna lui Dumnezeu și este cinstit, prin suflarea de viață a lui Dumnezeu, să aibă suflet, iar îmbrăcăminte nu numai că nu dobândește doar una care să fie greu de găsit, ci, cu harul lui Dumnezeu, dobândește diferite alte haine cu multă îmbelșugare. 

Luaţi seama la crinii câmpului… Duminica a III-a după Rusalii – Matei VI, 22-33

 

Biserica este încă umplută de radierea luminii Rusaliilor, Pogorârea Du­hu­lui Sfânt fiind aceea care explică – aşa cum o cheie deschide uşa – de ce Domnul era atât de preocupat ca Ucenicii Săi, şi prin ei, noi, să înţelegem cât de nepre­ţuiţi suntem în raport cu toate celelalte ale Creaţiei.

Evanghelia acestei Duminici face corp comun cu întreg capitolul 6 al Evangheliei după Matei, capitol drag inimii creştinului – indiferent de confesiune –, căci află cum trebuie (şi Cui!) să se roage, cât de importantă este milostenia, care este fondul postirii şi cum iertarea – dar al Rusaliilor – trebuie să locuiască în inima omului. Verse­tele pe care le-am ascultat astăzi în bisericile noastre ridică însă o altă problemă de viaţă şi de moarte în viaţa creştinului: raportul între grija de a fi cu Hristos şi grija de a supravieţui într-o lume a econo­micului, a materialului… Spusele Mântuitorului vin să întă­rească în noi convingerea că viaţa în Hristos – ce se va numi „creştinism“ – nu este o religie a consolării, a aproximaţiei, a negocierii continue, ca de târgoveţ – „mai pun eu, mai dai Tu, Doamne…“.

24 iunie - Pilda zilei

 

Într-o zi, un preot aude o voce in biserică, dar cuvintele erau neinteligibile.

Apropiindu-se de locul de unde venea vocea, el găsește un copil care spunea ceva, și își dă seama că nu-i înţelegea cuvintele fiindcă, de fapt, copilul repeta alfabetul.

Atunci preotul l-a întrebat:

- De ce tot repeți literele?

- Păi, așa îmi fac eu rugăciunea, răspunde copilul.

- Cum așa? Eu aud doar că spui alfabetul, se miră preotul.

- Da, dar eu am uitat cuvintele rugăciunii și atunci îi dau lui Dumnezeu literele, că ştie El să le pună în ordinea care trebuie……

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul – semn al chemării și misiunii sale

 În fiecare an, la 24 iunie, prăznuim Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, dascăl al pocăinței, al milosteniei și al smereniei, cel care L-a botezat pe Mântuitorul Iisus Hristos în Râul Iordan. Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia, Elisabeta, mama sa, descinzând din seminția lui Aaron. 

Nașterea sa a fost vestită de către Arhanghelul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu a dat crezare celor vestite de Arhanghelul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui copilului. Nașterea Prorocului Ioan, întâmplată cu șase luni înaintea nașterii lui Iisus, prin faptul că a fost vestită de înger, pentru că s-a întâmplat la bătrânețele părinților săi, dar și pentru că pruncul a tresăltat de bucurie în pântecele maicii sale cu prilejul întâlnirii cu Maica Domnului, umplându-se de Duh Sfânt, reprezintă tot atâtea semne al alegerii sale încă dinainte de naștere, dar și ale viitoarei misiuni a Sfântului Ioan, aceea de Îna intemergător și Botezător al Domnului. 

Naşterea minunată a Sfântului Ioan Botezătorul, curăţia şi rugăciunea stăruitoare

 

Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului nostru Iisus Hristos, este cunoscut pentru sfinţenia şi asceza vieţii sale. Detalii despre viaţa lui aflăm din Sfintele Evanghelii. De asemenea, numele Înaintemergătorului Domnului este menţionat şi în Antichităţi iudaice ale istoricului iudeu din secolul 1 d.Hr. Iosif Flavius. El a fost un om providenţial, învestit cu putere de Dumnezeu pentru a pregăti calea Fiului Său, Domnul nostru Iisus Hristos, pentru vestirea Evangheliei mântuirii.

Imnografia ortodoxă îl numeşte sfeşnic cu lucire de aur, trâmbiţă a adevărului, a dreptăţii şi virtuţii, toate aceste apelative arătând cinstea de care se bucură Sfântul Ioan Botezătorul în Biserică, mai ales că Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a spus: „Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul...” (Matei 11, 11). Nici un bărbat din lumea aceasta nu s-a învrednicit de o cinste şi o preţuire mai mare din partea Domnului nostru Iisus Hristos cum a fost cinstit Înaintemergătorul Său, Sfântul Ioan Botezătorul. De aceea şi Biserica îl cinsteşte de mai multe ori în cursul anului bisericesc.

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul – Cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Calinic

 

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi credincioşi şi credincioase, cititori şi cititoare,

 

Sărbătoarea de astăzi, atestată încă din primele secole creştine, îşi are o sorginte scripturistică. Stabilirea zilei de naştere a Înaintemergătorului (Luca 1, 57; Ioan 1, 15) în ziua de 24 iunie nu a fost întâmplătoare. În calendar sunt sărbătorite liturgic doar trei zile de naştere a unei persoane: Naşterea Domnului, Naşterea Maicii Domnului şi Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Şi aceasta pentru că ele sunt momente hotărâtoare în istoria mântuirii, semne minunate ale lucrării lui Dumnezeu pe pământ.

Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul a avut loc după ce preotul Zaharia a încheiat zilele slujirii sale la templu. Tămâierea în Sfânta Sfintelor se făcea o dată pe an, în luna a şaptea, ziua a zecea (Leviticul 16, 29-34).

Nasterea dumnezeiescului Botezător si Înaintemergător

 Iubiti credinciosi,

Se spune în traditie că Sfântul Apostol si Evanghelist Luca a fost pictor si doctor, cum îl numeste marele Apostol Pavel: Închină-se vouă Luca, doctorul cel bun.

Dar noi vedem că nu numai doctor si pictor a fost, ci si mare scriitor. Dacă ati ascultat cu multă atentie dumnezeiasca Evanghelie de astăzi, atât de frumos descrie el aceasta unui oarecare Teofil, prieten ales al său, încât nu mai este nevoie de nimeni ca s-o tâlcuiască. Că asa de frumos spune, cum ati auzit de la început, toată istoria nasterii si zămislirii Sfântului Ioan Botezătorul si minunile care s-au întâmplat atunci.

Tocmai de aceasta nu ne vom opri mult asupra tâlcuirii Evangheliei, că ati auzit-o cu totii explicată asa de frumos si luminat. Vom vorbi numai câteva cuvinte la nasterea dumnezeiescului Ioan Boteză-torul si Înaintemergătorul si despre cine a fost el.

Predica la nasterea Sf. Ioan Botezatorul - Mitropolitul Augustin Kandiotis

 

Iubiţii mei, Sfânta noastră Biserică sărbătoreşte zilnic pomenirea sfinţilor. Are însă şi o zi, în care îi sărbătoreşte pe toţi sfinţii laolaltă şi anume Duminica Tuturor Sfinţilor. Cine sunt toţi sfinţii? Cum arată şi expresia sunt toţi aceia care din epoca veche, de la Adam până la Hristos şi de la Hristos până astăzi, au crezut în adevăratul Dumnezeu, au trăit conform cu voia lui Dumnezeu, au împlinit în viaţa lor dumnezeieştile porunci şi atunci când au apărut pericole şi prigoane au preferat să se sacrifice, să se jertfească. Toţi aceşti sfinţi, vechi şi noi, sunt nenumăraţi. Sunt ca stelele cerului. Unii din ei sunt cunoscuţi, iar alţii, cei mai mulţi, sunt necunoscuţi. Au trăit în timpuri diferite. Au provenit din ţări diferite, au vorbit limbi diferite. Au avut vârste diferite, au fost copii, prunci, tineri, bărbaţi şi femei mature, bătrâni în vârstă şi bătrâni cu părul alb.

 Pe toţi aceşti sfinţi îi sărbătoreşte Biserica noastră, unul câte unul, separat şi pe toţi împreună. Între ei este şi Sfântul Ioan Înaintemergătorul, a cărui naştere se sărbătoreşte pe 24 iunie. Despre el vom vorbi în această scurtă predică a noastră.

PROGRAMUL SFINTELOR SLUJBE

 DUMINICĂ

        Ora  08.00 – Utrenia
        Ora  09.00 – Sfânta Liturghie
        Ora  18.00 – Vecernia
 

VINERI

         Ora  08.00 – Sfânta Liturghie                                                                                        
 

SÂMBĂTA

         Ora  10.00 – Pomenirea morţilor(Parastase)     
         Ora  18.00 – Vecernia

 
PRAZNICE ÎMPĂRĂTEŞTI ŞI SĂRBĂTORI

 Seara din ajunul sărbătorii – Ora 18.00
– Vecernia / Acatistul Sărbătorii
        Ora  08.00 – Utrenia                                          
        Ora  09.00 – Sfânta Liturghie
        Ora  18.00 – Vecernia / Acatistul Sărbătorii

TAINA SFÂNTULUI MASLU

În prima și în a treia zi de vineri din lună
Ora  18.00                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           
Pentru săvârşirea celorlalte Sfinte Taine sau Ierurgii contactaţi preoții bisericii.

23 iunie - Pilda zilei

 

E ora rugăciunii. M-aţi aprins şi vă uitaţi gânditori la mine… Parcă aţi vrea să vă spun ceva. Ce să vă spun ? Simţiţi bucurie în suflet ? În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând devin mai mică. De fapt eu am doar două posibilităţi:

Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să rămân rece, să nu fiu aprinsă şi atunci nu mă micşorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.

A doua, ar fi să răspândesc lumină şi căldură şi prin asta să mă jertfesc, să mă dăruiesc chiar pe mine însumi… Asta e mult mai frumos decât sa rămân rece şi fără rost.

Şi voi oamenii sunteţi la fel. Când trăiţi numai pentru voi, sunteţi lumânarea neaprinsă, care nu şi-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiţi lumină şi căldură, atunci aveţi un sens. Pentru asta trebuie să vă jertfiţi, să daţi ceva: dragostea, adevărul, bucuria, încrederea şi toate sentimentele nobile pe care le purtaţi în inimă. Să nu vă temeţi că deveniţi mai mici… Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină. Gândiţi-vă, cu pace în suflet, că sunteţi ca o lumânare aprinsă.

Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puţin. Dar când suntem mai multe împreună, lumina şi căldura sunt mult mai puternice.

Şi la voi oamenii e tot aşa, împreună luminaţi mai mult…

22 iunie - Pilda zilei

 „Un oarecare creștin îl cinstea mult pe Arhanghelul Mihail și era fericit că sfântul arhanghel îi împlinea toate cererile.

Odată, omul nostru s-a certat cu vecinul său și a început să-l roage pe arhanghel să îl lovească pe vecin cu sabia sa, dar ruga lui a rămas fără de răspuns. Mâniat, a încetat să-l mai prăznuiască pe mai-marele oștilor îngerești.

Într-o noapte i s-a arătat arhanghelul și i-a zis:

– Te-am ajutat atunci când mi-ai cerut lucruri bune pentru tine și pentru apropiații tăi, dar tu ai îndrăznit să-mi ceri să fiu călăul celui care te-a supărat. Vino-ți în fire, nenorocitule! Vrei cumva să mă fac părtaș la faptele tale rele?

În acea clipă, omul a înțeles că atunci când ne rugăm pentru ceva trebuie s-o facem cu dreaptă socotință și cu multă frică de Dumnezeu.”

„Apa vieții – 300 de istorioare cu tâlc duhovnicesc”, editura Sophia, 2016

21 iunie - Pilda zilei

 „Un bătrân ducea la oraș niște vase din lut ca să le vândă și pe drum a dat peste un lepros

– Unde mergi, avo? – a întrebat leprosul.

La oraș să vând vasele astea – a răspuns bătrânul.

– Fă-ți milă avo, du-mă și pe mine în oraș! – l-a rugat leprosul.

Bătrânul l-a luat în spate și l-a dus în oraș. Bolnavul a zis:

– Pune-mă acolo unde vei vinde vasele.

Bătrânul a ascultat. După ce a vândut un vas, leprosul l-a întrebat:

– Cu cât l-ai vândut?

Când bătrânul i-a zis prețul, leprosul a cerut:

– Cumpără-mi o plăcintă.

20 iunie - Pilda zilei

Era aproape de miezul nopţii. O femeie în vârstă, de origine afroamericană, se afla pe o autostrada din Alabama, cu maşina defectă şi înfruntând o furtună înfricoşătoare. Motorul se oprise şi nu mai pornea defel, iar ea, disperată, trebuia neapărat să plece către destinaţie. Udă de sus până jos, se hotărî să oprească prima maşină care ar fi trecut pe acolo.

Un tânăr de rasă albă se opri să o ajute, în pofida tuturor conflictelor care marcaseră anii ’60, între albi şi negri. Tânărul o luă şi o duse într-un loc sigur, o ajută să ia legătura cu cine trebuia, şi apoi o urcă într-un taxi. În disperarea ei, femeia părea jenată că nu-i poate mulţumi cum se cuvine. Îşi notă adresa tânărului, îi mai mulţumi o dată, şi plecă.

19 iunie - Pilda zilei

 

Pe vremea când o îngheţată costa mult mai puţin decât astăzi, un copil de vreo 10 ani intră într-o cofetărie şi se aşeză la o masă. Fata care servea îi puse un pahar cu apă în faţă. “Cât costă o îngheţată de ciocolată cu migdale pe deasupra?”, o întrebă copilul. “Cincizeci de cenţi”, îi răspunse fata. Copilul scoase din adâncul buzunarului un pumn de monede, şi le examină atent. “Şi... cât costă doar îngheţata de ciocolată?”, întrebă el din nou, ruşinat parcă.

Alţi clienţi tocmai aşteptau să se elibereze o masă, aşa că fata deveni oarecum agitată. “Treizeci şi cinci de cenţi”, îi răspunse, cu glas tăios, copilului. Acesta îşi numără încă o dată monedele. “Atunci vreau doar îngheţata de ciocolată, fără migdale deasupra”, spuse el, hotărât. Fata îi aduse îngheţata împreună cu nota de plată, i le puse pe masă şi plecă.

18 iunie - Pilda zilei

 

Gândea odată un țăran:

- Noi ăștia care răscolim de mici pământul, care ne și ține, nu ne gândim la fleacuri. Numai că nu prea avem noi pământ. Să am pământ, n-aș avea habar de nimeni, nici de dracu nu aş mai avea vreo grijă!

Dracul auzi ce spunea Pavel și zise:

-Foarte bine, Pavele, las pe mine!... Am să te satur de pământ. Prin pământ am să pun mâna pe tine căci n-ai de sprijin nici biserica, nici preotul si predica lui, nici pe Dumnezeu.

Pavel vându și una și alta din ce avea și cumpără și el vreo cincisprezece hectare de pământ, cu o bucată de pădurice. Pământul bun dădu grâu bogat, însă oamenii începură să-l fure. Numai necazuri. Începură certurile, înjurăturile și judecățile. Nu mai avea trai cu oamenii și pace.

Într-o zi, intră la el un creștin. Îi povesti că vine de undeva, unde li se dă oamenilor pământ de muncă, și încă pământ de soi. Pavel a gândit: „ Dacă-i așa, de ce să stau aici, la strâmtoare și între ticăloși ? Am să vând ce am și plec acolo...”

Predica Patriarhului Daniel. Rugători în cer pentru poporul român. Duminica a II-a după Rusalii (a Sfinţilor Români)

 

“În vremea aceea, pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi: pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari; şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. Şi, de acolo mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi: pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele, şi i-a chemat. Iar ei, îndată lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor.” (Matei 4, 18-23)

Evanghelia de astăzi ne spune că Iisus, după ce a ales pe primii Săi ucenici, Petru şi Andrei, Iacob şi Ioan, i-a luat cu El şi a început a binevesti în toată Galileea Evanghelia Împărăţiei, nu a unei împărăţii lumeşti, pământeşti, trecătoare, ci Evanghelia Împărăţiei cerurilor, Evanghelia Împărăţiei iubirii şi slavei veşnice ale lui Dumnezeu. Iar deodată cu predicarea Evangheliei vieţii veşnice El vindeca orice boală şi orice neputinţă din popor. Predica Sa începe astfel: “Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor” (Matei 4, 17), adică schimbaţi-vă felul de a fi, de a gândi, de a trăi şi de a făptui, deoarece Dumnezeu este aproape de oameni, devenind Om printre oameni, ca pe oameni să-i apropie de Dumnezeu.

Cuvânt la Duminica Sfinților Români

 

IPS Dr. Laurentiu STREZA, Mitropolitul Ardealului

Stim cu totii ca sfintenia este un atribut al Dumnezeirii, si noi, teologii, o definim ca stare continua a firii noastre, a vietii noastre sau starea vietii conforma cu fiinta. Insa aceasta stare numai la Dumnezeu este deplina.

Adica ceea ce face Dumnezeu este conform cu Fiinta Lui. El este Sfintenia absoluta! Toate slujbele pe care le facem noi nu au alt rod decât sa transmita spre noi sfintenia lui Dumnezeu. De aceea Biserica este numita “Laborator al Sfinteniei”. Ce înseamna “Laborator al Sfinteniei”? Locul unde mergi si te sfintesti. Înseamna ca si noi avem posibilitatea sa ne împartasim din sfintenie.

Ucenici ai lui Hristos

 

PR. PROF. DR. VASILE MIHOC

Duminica a II-a după Rusalii a Sfinţilor români)
Evanghelia de la Matei 4,18–23

¹⁸ Pe când umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut pe doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. ¹⁹ Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. ²⁰ Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. ²¹ Şi de acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele şi i-a chemat. ²² Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El. ²³ Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor.

1. Două perechi de frați. Evanghelia acestei Duminici ne înfăţişează chemarea de către Iisus a primilor Săi ucenici. Textul este foarte apropiat de cel de la Marcu (1,16-20). Atât Marcu, cât şi Matei ne vorbesc de chemarea a două perechi de fraţi: Petru şi Andrei, fratele lui; şi Iacov al lui Zevedeu şi Ioan, fratele lui.

Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu - Predica la Duminica Sfintilor Romani

 

Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu

„Si Iisus le-a zis: Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni! Iar ei, indata lasandu-si mrejele, au mers dupa El” (Matei 4, 19-20)

Iubiti credinciosi,

Minunatele cantari pe care le auzim la slujbele Vecerniei si Utreniei din fiecare zi liturgica fac elogiul sau caracterizarea acelora care, prin gand si mai ales prin fapta, prin intreaga lor viata, au devenit urmatori ai Mantuitorului Iisus Hristos si care pot sluji drept pilda de urmat si pentru altii. Aceste cantari duhovnicesti ne poarta cu gandul spre sfintii care reprezinta culmile desavarsirii crestine, culmi din care se coboara catre noi glasuri tainice, cu indemnuri la o vietuire cu adevarat crestina, culmi de pe care se inalta rugaciuni pentru noi catre tronul Tatalui ceresc. intr-adevar, prin viata si faptele lor, sfintii au pus in lumina adevarata frumusete si stralucire a sufletului crestin, impodobit cu cele mai alese virtuti: credinta, nadejde, dragoste de Dumnezeu si de aproapele. Prin viata lor de rugaciune, prin felul in care au indurat chinuri si suferinte pentru adevar si dreptate, mergand uneori pana la jertfa vietii, ei au urcat pe cele mai inalte trepte ale desavarsirii, au devenit adevarate „temple ale Duhului Sfant” (cf. I Cor. 6, 19).