"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Biserica noastră în haină de sărbătoare

sâmbătă, 27 martie 2021

Predica la Duminica Sfantului Grigorie Palama


 În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!

Iisus văzând credinţa lor a zis slăbănogului: „ Fiule, iertate sunt păcatele tale! ”
Iubiţi credincioşi,

Sfânta Evanghelie ne prezintă învăţături alese prin care să ne luminăm mintea şi să ne deschidem inima pentru a primi de la Dumnezeu cuvintele cele dătătoare de viaţă, dar ne prezită şi minuni, prin care ni se arată că Dumnezeu este Atotputernic, pretutindeni, că El poate câte voieşte şi asupra noastră săvârşeşte minuni cu voinţa şi credinţa noastră. O astfel de minune s-a săvârşit şi în istorisirea Sfintei Evanghelii de astăzi. Unii au considerat că învierea din morţi este cea mai mare minune, alţii, că oprirea deodată a vântului şi a furtunii de pe mare este o minune neobişnuită, alţii au crezut că izgonirea demonilor este o minune mare, alţii, curăţirea de lepră o considerau cea mai mare minune. Dar iată, Sfinţii Părinţi ne tălmăcesc că nu este minune mai mare decât cea prin care se iartă păcatele şi un om se înnoieşte pe dinlăuntrul său. O astfel de minune s-a istorisit în Sfânta Evanghelie de astăzi.

Prietenie şi lumină – Duminica a II-a din Post. A Sf. Grigorie Palama



Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula
Şapte zile după prăznu­irea vederii în icoană, Biserica a rânduit praz­nic luminii. Luminii celei necreate şi luminii care umple şi ea, de bucurie, toate.
Evanghelia Duminicii (Marcu, 2, 1-2) ne aduce, cu timpul şi locul, în Capernaum, unde nişte prieteni aleg o cale lipsită de orice fel de „subţirimi“ omeneşti, pentru ca prietenul lor să nu fie lipsit de vindecare: sparg acoperişul. Vă amintiţi când am vorbit despre Zaheu că alege o cale cel puţin spectaculară pentru a intra în istoria mântuirii: se urcă în sicomor. Iată acum altul care, coborât pe funiile prieteniei dinaintea lui Hristos, aruncă o lumină cu totul nouă asupra firii umane. Domnul se arată din nou impresionabil. La gesturi de o măreţie smerită. La gesturi atât de fireşti, încât lumea a uitat să le mai facă. Un omenesc desluşit prin iertarea dumnezeiască a păcatelor.

„Te iubesc, mă dau ţie!”

„Cum să lupt împotriva morții din lăuntrul meu?”

În vremea când l-am căutat pe Stareț, aveam un mare chin lăuntric. Eram deja preot, şi în Biserică se întâmplau lucruri urâte – îi vedeam pe preoți certându-se între ei, și spuneam: „Doamne, ce se întâmplă? Asta-i lucrarea pastorală? Aşa se trăieşte în Biserică?”. Pe de altă parte, vedeam şi propria mea moarte lăuntrică. Când spun „moarte lăuntrică”, mă refer la faptul că în trupul nostru avem aceste gene ale îmbătrânirii despre care vorbește biologia, care sunt genele morții. După căderea lui Adam, înlăuntrul nostru s-a petrecut o întreagă schimbare a firii. Am fost făcuți de Dumnezeu dintru început cu un avânt lăuntric către El. Toate puterile noastre trupeşti şi sufleteşti trebuie să fie întoarse către Dumnezeu. [Însă, odată cu Căderea], toată partea poftitoare a lui Adam și toate puterile lui trupești și sufletești s-au întors de la Dumnezeu către fire. S-a petrecut o întreagă schimbare în ființa omului. Prin aceasta s-a ajuns la moartea pe care fiecare dintre noi o poate vedea înlăuntrul său. Patimile lucrează împotriva firii – dorința, în loc să fie întoarsă către Dumnezeu, este întoarsă către zidire.

Predică la Duminica a II-a din Postul mare – A Sf. Grigorie Palama

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula
 
Luând noi glasul desfrânatului, cu fierbinţi lacrimi cădem către Tine, Părintele şi Dumnezeul tu-turor, strigând: Am greşit depărtându-ne de la Tine şi necurăţiei slujind. Deci primeşte, Doamne, pocă-inţa noastră. Din Evanghelia de la Marcu, capitolul 2, versetele 1-12:

 „Şi, intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile, s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul. Şi au venit la El aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul; şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: «Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!»
Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor: «Pentru ce vorbeşte Acesta ast-fel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără nu-mai unul Dumnezeu?»
Şi îndată cunoscând Iisus cu duhul Lui că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: «De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor a zice slăbă-nogului: Iertate îţi sunt păcatele sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbă-nogului: «Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta!»
Şi s-a sculat îndată şi luându-şi patul, a ieşit îna-intea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: «Asemenea lucruri n-am mai văzut niciodată!»”.

Teologia Sf. Grigorie Palama : Invitaţie la trăirea comorilor cereşti

Dumnezeu-Treimea este Viaţă. Fiind Viaţă, toţi suntem chemaţi să ne împărtăşim din Aceasta. Orice formă de a-L înţelege altfel pe Dumnezeu decât ca Viaţă se soldează cu eşecul soteriologic al omului. Dacă este Viaţă, sigur este şi Taină. Viaţă şi Taină, două realităţi intrinseci ale (în)dumnezeirii. Poticnirea omului în faţa acestor două realităţi rezidă în modul cum îngemănează, articulează, din punct de vedere teologic şi experienţial, punctul de sudură dintre acestea. Extremele pot surveni cu multă uşurinţă: fie este numai Viaţă, deci dezvelire totală în faţa omului, adică imanentism gratuit, fie este numai Taină, închizând, în acest fel, pe Dumnezeu în cuşca de cleştar a transcendenţei.
 
Riscul divorţului dintre Viaţă şi Taină este catastrofal, mai ales din perspectiva gnoseologică a Teologiei. Desprins de Taină, Dumnezeu devine o realitate care este supusă disecării conceptelor şi raţionamentelor. Cu alte cuvinte, transformarea Lui într-o simplă piruetă a minţii şi, prin urmare, o realitate înăbuşită de abstract. Despuiat de Viaţă, Dumnezeu devine o realitate iluzorie, o pură convenţie a celor care şi-au propus să-l exileze în transcendenţă, transformându-L într-un Act pur. Amfilohie Radovic esenţializează riscurile acestui divorţ dintre Viaţă şi Taină: „Un Dumnezeu abstract nu diferă mult de un Dumnezeu „mort”. Dimpotrivă, este „înaintemergătorul” Acestuia” (Amfilohie Radovici).

sâmbătă, 20 martie 2021

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2021


Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler 
şi preaiubiţilor credincioşi din cuprinsul Patriarhiei Române, 

Har, pace și bucurie de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, iar de la noi, părinteşti binecuvântări! 

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, Preacuvioase maici,
Iubiţi credincioşi şi credincioase, 

Dăm slavă lui Dumnezeu Cel în Treime închinat, pentru că, în pofida tuturor încercărilor și ispitelor prin care a trecut și trece umanitatea întreagă, ne-a învrednicit și în acest an să pășim pe calea pocăinței, începând „călătoria virtuţilor […] încingându-ne cu nevoinţa cea bună a postului”[1], pentru „a vedea preacinstitele Pătimiri ale lui Hristos Dumnezeu şi Sfintele Paşti, duhovniceşte bucurându-ne”.[2]

Duminica de astăzi, numită a Ortodoxiei, prim popas în călătoria duhovnicească a Marelui Post, a fost instituită de Sfântul Patriarh Metodie al Constantinopolului, în urma Sinodului local de la Constantinopol din11 martie 843, care a consfințit oficial proclamarea definitivă a cinstirii sfintelor icoane.[3]

Această proclamare dogmatică vine însă în urma unei crize îndelungate, întinsă de-a lungul secolelor al VIII-lea și al IX-lea. Ea s-a manifestat prin lupta împotriva icoanelor și a cinstitorilor lor, fiind numită, din această cauză, criza iconoclastă sau iconoclasm.

Tulburările generate de criza iconoclastă s-au manifestat pe parcursul a două perioade, marcate de multe prigoane ale împăraților bizantini împotriva icoanelor, dar și de o puternică rezistență prin străluciți teologi și oameni sfinți, apărători și cinstitori ai sfintelor icoane.

Aceștia din urmă, luminați de Duhul Sfânt, au descoperit tuturor valoarea teologică, liturgică și catehetică a icoanei în viața Bisericii și a creștinului care cultivă comuniunea cu Dumnezeu și cu sfinții Lui.

GÂNDURI LA DUMINICA ORTODOXIEI



Prima Duminică din Postul Mare – Postul Păresimilor, cum i se mai spune în popor (de la latinescul quaresima – patruzeci, numărul zilelor de post, fără Săptămâna Patimilor) prăznuiește revenirea la cinstirea sfintelor icoane, după ce, mai multe zeci de ani, împărații bizantini interziseseră aceasta și prigoniseră pe toți cei care nu se supuneau poruncii lor. În anul 843, sfântul patriarh mărturisitor Metodie al Constantinopolului, a rânduit ca această duminică să reamintească biruința dreptei-credințe asupra iconoclasmului și asupra tuturor abaterilor (ereziilor) de la Adevărul cel mântuitor descoperit nouă în Însăși Persoana Mântuitorului Hristos – Fiul lui Dumnezeu întrupat.

Acest prim popas al Postului constituie un prilej pentru a ne opri puțin din alergătura săptămânală și pentru a cugeta mai adânc la ceea ce reprezintă Ortodoxia.

E bine-cunoscut, tuturor celor care se definesc ca fiind creștini ortodocși, că ”ortodoxia” înseamnă dreapta-credință în Dumnezeu. Dar etimologia ei greacă ne revelează și alte înțelesuri, precum: dreaptă opinie sau părere, sau dreaptă reprezentare. Înțelesul teologic ne duce și mai departe, la dreapta slăvire sau la dreapta vedere a lui Dumnezeu sau la dreapta-mărturisire a Lui.

DUMINICA ORTODOXIEI


În fiecare an prima duminică din Postul Mare se numește Duminica Ortodoxiei. Această sărbătoare a fost stabilită în anul 843 când prima duminică din Postul Mare a căzut în data de 11 martie. Atunci s-a sărbătorit victoria credinței ortodoxe asupra tuturor ereziilor care au tulburat viața Bisericii, multe sute de ani.

Ultima erezie care a fost condamnată la sinodul al VII-lea ecumenic din 787 a fost erezia iconoclastelor. Această erezie a făcut mult rău Ortodoxiei pentru că datorită luptei împotriva icoanelor, acestea au fost distruse, prin ardere, în piețele publice după ce erau smulse din biserici sau din casele credincioșilor. Din păcate, hotărârile sinodului al VII-lea ecumenic au putut fi aplicate abia în anul 853 când bisericile precum și casele credincioșilor au fost din nou împodobite cu icoane. Totodată s-au condamnat din nou toate ereziile care eu existat în Biserică de la începutul istoriei ei.

sâmbătă, 13 martie 2021

Duminica Izgonirii lui Adam din Rai(a Lăsatului sec de brânză)


Zis-a Domnul: Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, va ierta şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi întunecă feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură, ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică şi unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

Evanghelia Duminicii acesteia, care prin numele ei popular, a „Lăsatului sec de brânză“, consemnează începutul Postului Mare, ne aduce dinaintea ochilor inimii cuvintele Mântuitorului din Evanghelia de la Matei 6, 14-21.

Predică la Duminica Izgonirii lui Adam din Rai


Sf. Ignatie Brianceaninov

Iubiţi fraţi! Deja am ajuns chiar la uşa Sfântului Post! Ea este deja gata să se deschidă înaintea noastră! Deja ni s-a citit astăzi în Evanghelie, după rânduiala Sfintei Biserici, povaţa Domnului nostru Iisus Hristos despre intrarea cuviincioasă în nevoinţa Postului. De veţi ierta oamenilor greşelile lor, vesteşte învăţătura Evangheliei care s-a citit astăzi, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu va ierta vouă greşelile voastre (Matei 6, 14-15). 

Cu această vestire ne întâmpină Sfânta Biserică la uşa Postului! Aceasta e condiţia pe care ea ne-o pune înainte, chiar la pragul intrării în cămara cea duhovnicească a pocăinţei. Noi vrem să dovedim căinţa noastră pentru feluritele aplecări păcătoase, îndurând felurite lipsuri şi strâmtorări trupeşti: Evanghelia cere de la noi milă mai înainte de jertfă, pentru ca jertfa să fie bineplăcută lui Dumnezeu.

 Toţi cei care doriţi să purcedeţi la nevoinţa postului şi rugăciunii, toţi cei care doriţi să adunaţi roade îmbelşugate din pocăinţa voastră ascultaţi cuvântul lui Dumnezeu, ascultaţi porunca lui Dumnezeu – şi lăsaţi, iertaţi aproapelui greşelile pe care le-a făcut faţă de voi!

 De veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu va ierta vouă greşelile voastre. Amin.

Predică la Duminica Izgonirii lui Adam din Rai

Sf. Nicolae Velimirovici
 
Dar aceste cuvinte ale lui Hristos: “unge capul tău şi faţa ta o spală” rostite atât de hotărât, au înţelesul lor lăuntric profund. Deoarece, dacă Domnul S-ar fi gândit numai la capul cel trupesc şi la faţa cea trupească, cu siguranţă că El nu ne-ar fi poruncit să ne ungem capul şi să ne spălăm faţa atunci când postim. El ar fi spus că este un lucru de mică importanţă şi lipsit de sens, unde se amestecă roadele postirii, să-ţi ungi sau să nu-ţi ungi capul, să-ţi speli sau să nu-ţi speli faţa.

Este limpede faptul că, în adâncul acestor cuvinte se ascunde un înţeles tainic. De altfel, cel care înţelege această poruncă a lui Hristos sub înfăţişarea ei de suprafaţă şi începe, mai ales atunci când posteşte, să-şi ungă capul şi să-şi spele faţa, va cădea în chipul celălalt al făţărniciei. El va pune iarăsi în privelişte, înaintea oamenilor postirea sa, însă într-un chip diferit. Dar Domnul tocmai aceasta a căutat să ne înveţe în chip lămurit, ca să nu facem.

Preasfințitul Siluan / Gânduri la Duminica Izgonirii lui Adam din Rai

Duminica dinaintea începerii Postului Paștilor, numită și a izgonirii lui Adam din Rai, este un bun prilej de a cugeta puțin asupra rostului  perioadei în care ne pregătim să intrăm.

Înțelepciunea Bisericii nu a așezat la întâmplare această duminică la intrarea în perioada de postire dinainte de Paști, pentru că nepostirea lui Adam și a Evei au determinat izgonirea lor din Rai.  Prin urmare, o duminică ce ne amintește acest tragic eveniment din viața și ființarea Omului, are menirea să ne aducă aminte ușurința (sau, dacă îmi este îngăduit, ușurătatea) cu care trecem peste Cuvântului lui Dumnezeu și cu care ne dăm frâu liber pornirilor legate mai ales de trup și de poftele lui… Și, mai ales, ne atrage atenția asupra a ceea ce au pierdut părinții neamului omenesc (sau proto-părinții noștri) și noi prin ei, atunci când au pierdut Raiul și, cu atât mai mult, ne amintește cât de mare este darul pe care venirea la noi a Mântuitorului ni-l aduce.

luni, 8 martie 2021

Arhiereul-vicar Nestor Hunedoreanul a fost hirotonit și instalat la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Deva


 Duminică, 7 martie 2021, la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Deva a fost săvârșită Sfânta Liturghie arhierească, în cadrul căreia a avut loc hirotonia și instalarea Preasfințitului Părinte Nestor Hunedoreanul în slujirea de Arhiereu-vicar al Episcopiei Devei și Hunedoarei. Înainte de începerea Sfintei Liturghii, Preacuviosul Părinte Ipopsifiu Arhimandrit Nestor Dinculeană a răspuns întrebărilor ierarhilor prezenți, printr-o mărturisire de credință.

Dumnezeiasa Liturghie a fost săvârșită de către Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, împreună cu un sobor de ierarhi, preoți și diaconi. Din soborul de arhierei au făcut parte: Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Ortodox Român al Oradiei, Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, Preasfințitul Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, și Preasfințitul Părinte Gurie, Episcopul Devei și al Hunedoarei. În cadrul slujbei, în timpul cântării liturgice „Sfinte Dumnezeule…” Părintele Ipopsifiu Arhimandrit Nestor Dinculeană a fost hirotonit arhiereu, primind veșmintele specifice: sacosul, omoforul, engolpionul, crucea și mitra. Răspunsurile liturgice au fost oferite de către Corala „Sacerdotes” a preoților și teologilor din eparhia hunedoreană, dirijată de către Părintele Daniel Balea. La eveniment au fost prezente autorități centrale, județene și locale.

sâmbătă, 6 martie 2021

Despre Judecata cea viitoare a lui Dumnezeu - Sf. Luca al Crimeii

Trec zile, săptămâni, iar de Dumnezeu uneori nici nu ne amintim, nu medităm la viaţa noastră, nu ne înmuiem inima – iar inima pe care ne-o încălzeşte dragostea de Dumnezeu va fi rece şi faţă de aproapele, şi în locul dragostei se va cuibări în ea vrăjmăşia, în locul milei şi al dorinţei de a ajuta – ura, bucuria răutăcioasă. Atunci ne pregătim singuri osânda viitoare: “Judecată este fără milă pentru cel ce n-a făcut milă” (Iacov 2, 13).

Două porunci de temelie ni s-au dat: prima e dragostea de Dumnezeu, a doua – dragostea de aproapele (v. Marcu 12, 30-31).

Cine este aproapele nostru? Toţi cei lângă care trăim, muncim, cu care ne întâlnim, care au nevoie de dragostea nostra, de ajutorul nostru, de rugăciunile noastre. Potrivit credinţei noastre creştineşti, suntem cu toţii fraţi şi surori, alcătuind o singură familie în Hristos. Nimeni nu ne e străin. În spatele fiecărui semen al nostru stă Hristos Însuşi. Dacă nu arătăm dragoste aproapelui, n-o arătăm nici lui Hristos. Citeşte mai mult...