31 Mai - Sfatul Sfinților Părinți

”Oamenii buni nu ţin cuvântul lui Hristos scris pe hartie, pentru ca hartia este in afara omului şi poate fi pierdută. Nici în minte nu-l ţin, pentru ca mintea se afla la suprafaţa fiinţei, si poate uita. Ci îl ţin întru cele mai dinlăuntru, în inima curata si bună, unde nu se poate pierde, nici nu se poate uita, ci unde creşte ca aluatul si dă în spic ca grâul, veselindu-l pe om ca vinul şi mângâindu-i viaţa lui ca untdelemnul, ca să strălucească precum soarele.” 

(Sf. Nicolae Velimirovici) 

30 Mai - Sfatul Sfinților Părinți

Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! 

Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. 

Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic, faţă de pământ. 

Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii, nu pot pierde sufletul meu. 

Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri. Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi. Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi. Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun. 

29 Mai - Sfatul Sfinților Părinți

 ”Pocăința este recunoașterea căii păcatului. Pocăința deschide o nouă cale. Ochii celui ce se pocăiește sunt deschiși spre două căi: spre calea pe care merge și spre calea pe care ar trebui să meargă”

 (Sf. Nicolae Velimirovici, Rugăciuni pe malul lacului, p. 41).

Vindecării orbului din naștere

Hristos a înviat !

În această Evanghelie este vorba despre o minune nemaiauzită care are ca semnificație revelarea lui Iisus ca " Lumina lumii ".
Fostul orb, în comparație cu cei necredincioși evidențiază, strigă sus si tare :
- Iisus este " Omul " care m-a făcut bine !
- Iisus este prooroc !
- Iisus este de la Dumnezeu !
- Iisus este Fiul lui Dumnezeu !
Ce lucru minunat s-a petrecut cu fostul orb !

28 Mai - Sfatul Sfinților Părinți

 

”Este o rânduială a lui Dumnezeu ca, pe măsură ce crește trupul, sufletul să se umple de minte, ca omul să poate alege dintre bine și rău ceea ce-i place. Dar sufletul care nu alege binele nu are minte. Toate trupurile au suflet, nu însă și toate sufletele, minte. Căci mintea iubitoare de Dumnezeu vine la înțelepți, cuvioși, drepți, curați, buni, milostivi și binecinstitori. Iar prezența minții se face omului ajutor spre Dumnezeu”. 

(Sf. Antonie cel Mare, Filocalia 1.)

27 Mai - Sfatul Sfinților Părinți

 

„Nu ţine, dar, lângă tine prieteni care sunt dascălii pagubei tale! Nu ţine lângă tine prieteni care îndrăgesc mai mult masa ta decât prietenia ta! Că toţi aceştia termină şi cu prietenia odată ce au terminat masa şi petrecerea; ceilalţi însă, prietenii de dragul virtuţii, rămân veşnic lângă tine, îndură alături de tine toate durerile şi toate necazurile tale. Prietenii de masă şi de beţii, neamul paraziţilor, de multe ori se răzbună pe tine şi-ţi fac nume prost”. (Omilii la Matei, omilia XLVIII, VII, în col. PSB, vol. 23, p. 565)

„Cunosc mulţi oameni vrednici care au căpătat o faimă proastă, făcută tocmai de prietenii lor de chefuri şi beţii; au spus despre dânşii că sunt nişte şarlatani, nişte desfrânaţi care strică casele altora, nişte corupători de copii. Şi lumea le dă crezare, crede că trăiesc cu copiii, odată ce nu se ocupă cu nimic şi-şi irosesc viaţa fără rost”. (Omilii la Matei, omilia XLVIII, VII, în col. PSB, vol. 23, p. 565).

26 Mai - Sfatul Sfinților Părinți

Sfântul Isaac Sirul spune că "înțelepciunea are doua capete: la un capăt frica de Dumnezeu și la celălalt capăt dragostea de Dumnezeu. Fapta bună începe cu frica de Dumnezeu și se termină cu dragoste pentru Dumnzeu." 

Și tot Sfântul Isaac Sirul: "fericit este omul care își cunoaște neputința lui, căci cunoștiința aceasta i se face lui temelie, rădăcină și începătura de toată fapta bună".

Sfântul Efrerm Sirul: "Dumnezeu nu se uită la mulțimea darului pe care îl aduci ci la voința cu care îl aduci".

Sfântul Isidor, ucenicul sf Ioan Gură de Aur, cel care a scris mii de epistole bisericii lui Hristos zice: "când se vor uni la om cuvântul și fapta bună - fac pe om icoană a toată filozofia".

25 Mai - Sfatul Sfinților Părinți

 "Să  spui în  rugăciunea ta :
Hristoase  a meu eu vreau să  mă  schimb , dar nu mă schimb pentru  că  te vreau puțin...
Ajută-mă  să  Te vreau mai mult Hristoase  al meu !"

Sfântul  Cuvios  Evmenie  Saridakis

24 Mai - Sfatul Sfinților Părinți

 

„Doamne, Dumnezeul nostru, pacea Ta dă-ne-o nouă!”

Cel ce pășește către starea de liniște fără să se abată, primește din belșug harisme duhovnicești.

Sfinții Părinți care dobândiseră starea de liniște și erau adumbriți de harul dumnezeiesc trăiau mulți ani.

Când omul ajunge la starea de liniște, poate atunci să transmită și altora lumina care luminează gândul lui. Mai înainte, însă, trebuie să repete vorbele prorociței Ana: „Din gura voastră să nu iasă cuvinte-răsunet” (I Regi 2, 3).

23 Mai - Sfatul Sfinților Părinți

 

Părinte, care cărți duhovnicești ajută mai mult?

Mult ajută diferitele cărți ale Sfinților Părinți care, în zilele noastre, slavă lui Dumnezeu, circulă cu miile, în acestea află oricine tot ce îi trebuie. Ele sunt o hrană curată, duhovnicească, și ne conduc în siguranță pe calea cea dreaptă. Dar pentru ca să ajute, ele trebuie citite cu smerenie și rugăciune. Textele patristice seamănă cu clișeele (folosite în medicină), căci precum în acestea se fotografiază starea trupească a omului, tot astfel și în acelea se fotografiază starea lui duhovnicească.

22 Mai - Sfatul Sfinților Părinți

 În Duminica Samarinencei, de fiecare dată când am rostit, am avut în conștiință trei lucruri, și anume: înlănțuirile de gând, închinarea-n „duh și-n adevăr”, și credința din auz și credința din vedere. Acestea se potrivesc cu cuprinsul Evangheliei Samarinencei și anume, în legătură cu faptul că Domnul nostru Iisus Hristos vrând să bea apă și cerând de la samarineancă apă, a adus aminte de „apa cea vie”.

Putem face acum o legătură între apa care potolește setea și „apa cea vie”, adică harul lui Dumnezeu sau învățătura pe care o dă Mântuitorul și care este spre schimbarea spre bine a omului.

Veniţi şi scoateţi Apa Nemuririi!… (Duminica a V-a după Paşti, a Samarinencii; Ioan IV, 5-42)

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula

Dintru început, Prăz­nuirea aceasta a sa­marinencii, care-şi întâlneşte Dumnezeul Cel Viu, cheamă cu sine bucuria. Cântarea liturgică ne comută astfel la textul larg al Scripturii (Ioan IV, 5-42), text pe care-l interpretează în con­textul larg al istoriei. Căci ce se întâmplă acolo, la poalele muntelui Garizim (cf. Ioan IV, 20) nu ţine numai de neamul samarinenilor, ci de al tuturor desţăraţilor, în fond, fiecare neam fiind, în raport cu spaţiul dintâi al Edenului, un pic desţărat. „Fiul şi Cuvântul Tatălui, Cel împreună-veşnic, Izvorul tămăduirilor, a venit la fântână; şi o femeie din Samaria a venit să scoată apă; pe care, văzând-o Mântuitorul, a zis: Dă-Mi apă să beau, şi mergi de cheamă pe bărbatul tău! Iar ea, grăind ca unui om, iar nu ca lui Dumnezeu, silindu-se să tăinuiască, a zis: Nu am bărbat! Şi Învăţătorul a grăit către dânsa: Adevărat ai zis: Nu am bărbat! Că cinci ai avut, şi pe cel pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat ţie. Iar ea, mirându-se de acel cuvânt şi alergând în cetate, striga mulţimilor, grăind: Veniţi de vedeţi pe Hristos, Care dăruieşte lumii mare milă“ (Idiomelele samarinen­cii, III, gls. 2).

Fântâna lui Iacob

Iacob a ajuns cu bine în cetatea Sichem, care e în Ţara Canaanului, atunci când s-a întors el din Mesopotamia, şi s-a aşezat în faţa cetăţii, iar partea de câmp pe care îşi pusese cortul a cumpărat-o cu o sută de kesite de la fiii lui Hemor, tatăl lui Sichem, a ridicat acolo un jertfelnic şi L-a chemat pe Dumnezeul lui Israel.
(Facerea 33, 18-20)

Apoi a zis Israel* către Iosif: „Iată eu mor; dar Dumnezeu va fi cu voi şi vă va întoarce în ţara părinţilor voştri; eu însă îţi dau ţie mai mult decât fraţilor tăi: îţi dau Sichemul…
(Facerea 48, 21-22)

Numai cel cu sufletul curat va putea gusta din apa cea vie care răcoreşte sufletele omeneşti.

Duminica a 5-a după Paşti (a Samarinencii ) Ioan 4:5-42

În această duminică se citeşte pericopa evanghelică de la Ioan în cuprinsul căreia îl găsim pe Mântuitorul vorbind cu femeia samarineancă lângă fântâna lui Iacov. Această fântână era în ţinutul Samariei iar acolo poposise Domnul Hristos într-una din zile. Era singur pentru că îşi trimisese deja ucenicii după mâncare. În această stare se apropie de El o femeie ca să-şi ia la rândul ei apă şi atunci se înfiripă înre cei doi un dialog teologic din care reiese starea sufletului omenesc în faţa lui Dumnezeu. Sufletul omului este viu. Şi când spunem acest lucru ne referim la faptul că el este veşnic şi nemuritor, este viu şi însetat de viaţă. Niimic nu poate astâmpăra setea sufletului după viaţa cea nemuritoare. Această viaţă se află în Dumnezeu iar sufletul şi dealtfel omul nu-şi găseşte niciodată liniştea decât atunci când se odihneşte în Dumnezeu când îl are pe Dumnezeu în el. Această sete duhovnicească, nepotolită a omului l-a făcut ca să alerge în permanenţă după o clipă de bucurie sau fericire. Şi desigur nu a găsit-o; de ce? Pentru că nu a căutat-o în Dumnezeu ci în păcat. Domnul nostru Iisus Hristos vrea să ne atragă atenţia prin această convorbire cu femeia samarineancă că sete după Dumnezeu o avem în permanenţă indiferent de starea de păcătoşenie a omului dar ea nu se poate găsi decât pe drumul credinţei care duce la Dumnezeu. 

Pr. Gabriel Valeriu Basa - Predică la Duminica a 5-a după Paști ( a Samarinencei ) - 17 mai 2020

21 Mai - Sfatul Sfinților Părinți

 “Cu orice pret, noi trebuie sa incercam a pastra pacea sufletului si sa nu ne tulburam la jignirile venite de la altii. Nimic nu este mai pretios decat pacea intru Hristos Domnul. Sfintii Parinti aveau mereu un duh de pace si, fiind binecuvantati cu harul lui Dumnezeu traiau mult. Dobandeste pacea, si mii de oameni din jurul tau se vor mantui. Atunci cand un om se afla intr-o stare de pace a mintii, el poate de la sine sa le ofere celorlalti lumina necesara luminarii ratiunii. Aceasta pace, ca pe o comoara nepretuita, Domnul nostru Iisus Hristos a lasat-o drept mostenire ucenicilor Sai inainte de moarte. (In. 14,27) Apostolul mai spunea despre ea: “si pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte, sa va pazeasca inimile si cugetele voastre intru Hristos Iisus” (Filip. 4,7). Introdu mintea inlauntrul inimii si dai de lucru acolo cu rugaciunea; atunci pacea lui Dumnezeu o umbreste si ea se afla intr-o stare de pace. Trebuie sa ne obisnuim sa tratam jignirile venite de la altii cu calm, ca si cum insultele lor nu ne privesc pe noi, ci pe altcineva.

Popas duhovnicesc la Sfinții Împărați Constantin și Elena

Popasul ce-l facem lângă cei cinstiţi de Biserică deopotrivă cu Apostolii, Măriţii Împăraţi Constantin şi maica sa, Elena, ne pofteşte să ne adâncim în textul turmei şi păstorului de la Ioan 10, 1-9, la Sfânta Liturghie, şi, în continuare, de la acelaşi capitol, versetele 9 la 16, la Utrenie. Interesantă alegere a textelor biblice pentru doi împăraţi, deşi aceste pericope se citesc la sărbătoarea unui ierarh, doar inversându-se locurile, sau acelaşi text de la Utrenie la mai mulţi ierarhi. Cei doi de Dumnezeu încoronaţi n-au fost ierarhi, ci împăraţi, dar care şi-au supus porfira de bunăvoie lui Hristos, recunoscându-L pe El ca Împărat peste toată lumea.

Predică la Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena ( 21 mai )

Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru?

Tu eşti Dumnezeu Care faci minuni

(Prochimen la praznice)

Predica Parintelui Cleopa

Iubiţi credincioşi,

Cînd a binevoit Preabunul şi Preamilostivul Dumnezeu să înceteze pîraiele de sînge, care se vărsau din trupurile apostolilor, ale martirilor şi ale mărturisitorilor Săi şi să dea deplină libertate Bisericii Sale, răscumpărată cu Sfîntul şi Preascumpul Sînge al Fiului Său, atunci şi-a ales pentru acest scop, dintre toţi împăraţii lumii, pe Sfîntul împărat Constantin cel Mare şi pe mama sa, Elena. Prin aceşti Sfinţi împăraţi a adus Dumnezeu libertate religioasă în lume, a slăbit păgînismul şi idolatria şi a întărit Biserica şi credinţa creştină pe pămînt.

Predică la Sărbătoarea Sfinţilor Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii Constantin şi mama sa, Elena - Pr. Ion Cârciuleanu

Sărătorim astăzi pe Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena şi pomenirea lor ne umple sufletul de mare bucurie duhovnicească şi ne înalţă spre cer.

Întru pomenirea lor, cu dreaptă credinţă, cu cucernicie, se cuvine să ne aducem aminte de viaţa lor împodobită cu fapte bineplăcute lui Dumnezeu şi întru smerenie să le înălţăm laude după vrednicie, ca unora care au urmat lui Hristos şi au slujit Evanghelia lui Hristos în lume.

Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena au fost cinstiţi de Biserică, de la început, întocmai cu Apostolii, cu toate că ei n-au fost în temniţă ca Petru şi nici nu au fost legaţi în lanţuri şi bătuţi cu toiege ca Pavel şi n-au fost munciţi cu chinuri de moarte şi nici n-au înconjurat pământul ca să propovăduiască pe Iisus Hristos pretutindeni (Antim Ivireanul, Didahii).

Contributia oferita umanitatii de Constantin cel Mare

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena

Iubiţii mei, o zi luminoasă şi plină de bucurie a răsărit astăzi, sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi a mamei lui, Elena. Constantin şi Elena sunt două nume cunoscute şi populare nu doar naţiunii eline, ci întregii lumi ortodoxe. O mulţime de bărbaţi şi de femei poartă numele lor. Şi nu doar oameni simpli, ci şi principi şi regi, şi împăraţi, şi generali. De asemenea, multe biserici de la oraşe şi sate, capele şi paraclise au ca hram numele lor şi astăzi sărbătoresc. Sărbătoreşte şi frumoasa biserică a lor în Aminteos din Mitropolia Florinei, care a fost construită într-o perioadă de timp scurtă.

20 Mai - Sfatul Sfinților Părinți

 

Orice bucurie a lumii este inferioară bucuriei pe care o dă Hristos ucenicilor Lui credincioși.

 De aceea avea dreptate Gheronda Paisie Aghioritul :  

„AM O BALANȚĂ ȘI PE UN TALER PUN TOATE BUCURIILE LUMII ȘI PE CEALALTĂ PUN JUMĂTATE DIN BUCURIA MEA ȘI BALANȚA ÎNCLINĂ DE PARTEA MEA !”.

ORBUL DIN NASTERE

OMILIA 58

“Au zis deci orbului iarasi: Tu ce zici despre el ca ti-a deschis ochii? Iar el a zis ca prooroc este. Dar iudeii n-au crezut despre el ca era orb si a vazut, pîna ce n-au chemat pe parintii celui care vedea. ” (Cap.9, Vers. 17, 18 – Vers34)

1.Cum, privitor la orbul din nastere, evreii combatînd adevarul, îl fac sa straluceasca si mai mult.

2.Intrebat de farisei, orbul din nastere le raspunde cu curaj si da slava lui Dumnezeu.

3.Dezamagirea fariseilor: ei îl batjocoresc pe orb.

19 Mai - Sfatul Sfinților Părinți

 Să ne rugăm pentru cel ce ne-a greşit, ca să-l ierte şi Dumnezeu, pentru că el a greşit şi faţă de Dumnezeu. De pildă, Mântuitorul când era pe cruce, i-a iertat pe cei ce-L chinuiau, dar nu le-a zis: Vă iert, ci s-a rugat ca Tatăl să-i ierte, ca să ne înveţe şi pe noi să facem la fel. Poporul nostru a înţeles foarte bine acest lucru când a spus vorba înţeleptă: Dumnezeu să te ierte! sau Dumnezeu să-l ierte!

Iar când iertăm pe cineva, să nu credem că am făcut un lucru mare.Fericit este acela care poate mărturisi împreună cu Sfântul Grigorie al Nyssei: „Doamne, fă cu mine ceea ce fac eu. Eu aș putea să mă răzbun pentru mine, dar nu mă răzbun; nu te răzbuna nici Tu. Eu am uitat răul pe care mi l-a făcut; uită și Tu păcatele mele; eu îl iubesc așa cum îl iubeam mai înainte când nu mă ocăra; iubește-mă și Tu, Doamne, chiar dacă Te-am scârbit cândva pe Tine; poartă-te cu mine așa cum m-a purtat eu cu el; eu am făcut ceea ce mi-ai porunci Tu, fă și Tu ceea ce ai făgăduit: iertați și vi se vor ierta (Luca 6, 37)” (Despre rugăciunea domnească,Cuvântul V).

Oare nu-l iubim noi pe cel ce ne-a iertat cu generozitate? Să facem şi noi astfel, căci Dumnezeu se bucură în cel ce suferă răul altora şi nu se mânie pe ei. Să-i iertăm pe ceilalţi măcar de dragul Lui

18 Mai - Sfatul Sfinților Părinți

 

Sfântul Ignatie Briancianinov, cel ce a tradus Filocalia în limba rusă, spune că, atât un pietroi greu, cât și un sac cu nisip, legat de gâtul unui om, pot să-l inece în egală măsură; tot așa, la fel duc în prăpastia iadului și păcatul de moarte și acumularea unei mulțimi de păcate cu iertăciune, mai ales că, cel căzut în păcate mici nici nu se pocăiește intens pentru ele. Cel ce va fi atent la cele mici, nu va fi biruit nici de cele mari. Prin orice păcat îl necinstim pe Dumnezeu (Rom. 2,23), îl disprețuim, ne înstrăinăm de El, întrerupem legătura cu El, îi întoarcem spatele. Păcatele ușoare, pe care le săvârșim în fiecare ceas, în fiecare zi, cu știință sau neștiință și păcatele grele au fost clasificate în antichitatea creștină de Părintii duhovnicești, care au pornit o adevarată ofensivă împotriva păcatelor și a patimilor.

De exemplu, Evagrie Ponticul enumera sute de pacate. Ioan Casian, însă, a redus această multitudine de păcate, rezumându-le întâi la opt, „cele opt gânduri ale răutății”: lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea de arginți, mânia, lenea, întristarea, slava deșartă, mândria. Mai târziu, unii Părinți au unit slava deșartă cu mândria – ăi au rămas cele șapte păcate numite capitale sau de căpetenie.

17 Mai - Sfatul Sfinților Părinți

 

Nu poate fi stare mai jalnica pentru un suflet omenesc decat aceasta: sa nu poti ierta pe fratele tau nici in cele mai grele clipe din viata ta. Din nefericire, asemenea cazuri mai sunt si in zilele noastre, cand cineva, care s-a certat cu altul, vrea sa se impace, celalalt, in loc sa-l ajute si sa se poarte bland si delicat, isi hate joc de el si cu dispret ii intoarce spatele. In asemenea imprejurari trebuie sa ne cercetam constiinta si sa vedem daca nu cumva purtam si noi o mare parte de vina si este cazul sa biruim trufia din noi, sa ne smerim cu adevarat si sa facem asa curm a facut fratele din Pateric, dupa sfatul batranului. Daca nu il imblanzim nici asa, sa ne straduim sa iertam din inima toate jignirile si nedreptatile pe care ni le-a pricinuit acela, sa ne rugam lui Dumnezeu sa-l imblanzeasca, iar pe noi sa ne ajute sa-l putem ierta cu adevarat, asa cum a iertat Sfan­tul Arhidiacon Stefan pe cei care il ucideau cu pietre, rugandu-se pentru ei dupa exemplul Mantuitorului.

16 Mai - Sfatul Sfinților Părinți

 

Suntem chemaţi a ne ierta cu adevărat unii pe alţii, să ne străduim şi să îngăduim de asemenea şi iertarea noastră, nedându-ne pradă deznădejdii. Pentru a ilustra acestea, să încheiem reflectând asupra cuvintelor părintelui Nicolae Steinhardt, un om care cu adevărat i-a iertat şi uitat pe cei care i-au pricinuit atâtea dureri în temniţele perioadei comuniste.

În opera sa, în care vorbeşte despre acele suplicii la care a fost supus, sugestiv numită Jurnalul Fericirii, părintele atrăgea atenţia:

„Greşiţilor noştri le iertăm greu. Sau dacă iertăm, nu uităm. Şi iertarea fără uitare e ca şi cum n-ar fi, bătătură fără câine, gură fără dinţi. Ne iertăm şi mai greu pe noi înşine. Şi această ţinere de minte otrăveşte. Spre a dobândi pacea lăuntrică trebuie să ajungem, prin căinţă, dincolo de căinţă: la a ne ierta. Neiertarea de sine are un caracter mai grav decât s-ar zice: înseamnă neîncredere în bunătatea lui Dumnezeu, dovada încăpăţânatei şi contabilei noastre răutăţi. E şi cazul lui Iuda, care n-a crezut nici în puterea lui Hristos că-l poate ierta şi nici în bunătatea lui Hristos că vrea să-l ierte.“

PROGRAMUL SFINTELOR SLUJBE

 

DUMINICA

Ora 08.30 – Utrenia

Ora 09.45 – Sfânta Liturghie

Ora 18.00 – Vecernia

VINERI

Ora   8.30 – Sfânta Liturghie

SÂMBĂTA

Ora 10.00 – Pomenirea morţilor(Parastase)

Ora 18.00 – Vecernia

PRAZNICE ÎMPĂRĂTEŞTI ŞI SĂRBĂTORI

15 Mai - Sfatul Sfinților Părinți

 

Iertarea păcatelor însemnează şi încetarea lor. Iertarea păcatelor nu înseamnă că le spovedeşti mereu şi le iei de la capăt – că iarăşi le vei spovedi. Creştinismul mai e şi chestiune de refacere a voinţei. Ne trebuie bunăvoinţa voastră – ca s-o facem voinţă; tărie de caracter şi simţire de obraz. Oamenii umblă după făcători de minuni – fie ei şi vrăjitori. Dar vă spun că minunea cea mai mare e înnoirea vieţii tale pe temelia ei Iisus Hristos; e încreştinarea voinţei tale: asta-i minunea cea mai mare, care ne stă cu adevărat la îndemână şi ni s-a dat nouă poruncă: „înviaţi pe cei morţi!” După învierea ta tânjeşte Iisus. Ce însemnează aceasta n-ar putea să ţi-o spună mai bine decât înşişi cei ce au înviat din moarte sigură, ca dintr-un vis urât.

Deci de unde începe slăbănogirea? – De la socoteala trufaşă a minţii. I se pare ei că e mai bine să nu se conducă după poruncile lui Dumnezeu, ci după capul ei, mai bine zis după păcat. Iar păcatul dă cu omul drept în plata păcatului, cum ai da cu oiştea-n gard.

14 Mai - Sfatul Sfinților Părinți

 

,, Pentru orice întrebare Dumnezeu ți-a dat doi genunchi... "

”Fericiți acei oameni care adorm și care se trezesc întru rugăciune; care în mijlocul tuturor lucrărilor lor nu se despart de ea, comoară a vieții lor fiind Hristos Domnul!” ( Sfântul Teofan Zăvorâtul )

 

”Rugăciunea este armă vestită, vistierie nesecată, bogăție nepieritoare, liman împotriva furtunilor vieții… Rugăciunea este rădăcina, izvorul și maica nenumăratelor bunătăți și virtuți, dăruite nouă de Cel Preaînalt.” ( Sfântul Ioan Gură de Aur )

De acum să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie ţie ceva mai rău!

Sfântul IOAN GURĂ DE AUR

l. Când am vorbit acum câtăva vreme despre slăbănogul care zăcea pe un pat lângă scăldătoare , am găsit multă şi mare comoară. N-am săpat în pământ, ci am săpat în sufletul lui şi am găsit comoara! Nu comoară cu aur şi argint şi pietre preţioase, ci plină de putere de a îndura, de înţelepciune, răbdare şi multă nădejde în Dumnezeu, care-i mai scumpă decât tot aurul şi toată bogăţia.

Bogăţia cea materială este supusă vicleniei hoţilor, gurii calomniatorilor, mâinii spărgătorilor şi răutăţii slugilor. Iar când scapă de toate acestea, atunci atrage asupra stăpânilor ei prăpădul cel mai mare: deşteaptă ochii invidioşilor, şi de aici se nasc mii şi mii de furtuni. Dar bogăţia cea duhovnicească scapă de toate aceste primejdii: este mai presus de orice pericol; îşi râde de hoţi, de spărgători, de invidioşi şi calomniatori, îşi râde chiar de moarte. La moarte nu se desparte de cei ce o au, ci atunci mai cu seamă, după moarte, este mai sigură stăpânirea ei; călătoreşte o dată cu stăpânii ei, se mută cu ei în viaţa viitoare, ajunge minunat apărător al celor cu care a păşit pe celălalt tărâm şi-L pleacă pe Judecător spre îndurare.

13 Mai - Sfatul Sfinților Părinți

 

O întrebare de la care trebuie să pornim când este vorba despre conduita contemporană a tinerilor din jurul nostru. Una dintre problemele ascunse ale educației de azi este că nu toți ne gândim la cum se vor comporta copiii noștri. Cât de nervoși vor fi ei printre colegi. Cât de violenți vor fi ei atunci când vor fi provocați.  Îmi veți răspunde că e vorba doar de temperamentul diferențiat al fiecărui copil în parte, însă și irascibilitatea poate fi înfrânată prin educație și antrenament. O fire nervoasă va deveni o fire rațională și cumpătată îndreptându-și excesul de zel în alte direcții, mult mai constructive.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne dibuia acest adevăr: „Nici nu trebuie să tăiem complet din tânăr mânia, dar nici nu trebuie să-i îngăduim să o folosească totdeauna. Din prima vârstă să învățăm pe copii să rabde chiar când ei înșiși sunt nedreptățiți; iar dacă ar vedea pe cineva că este nedreptățit, să pășească curajos și să ia apărarea celui năpăstuit cu măsura cuvenită.  […]. Să fie mulți care să-l facă pe copil să se mânie, cu scopul de a-l pregăti și a-l obișnui să rabde când este mâniat de cei din jurul lui. Și după cum atleții, înainte de începerea luptelor, fac exerciții cu prietenii lor pe locurile de antrenament, pentru a fi nebiruiți de rivalii lor, tot așa și copilul să fie instruit în casă; iar cei care să-l pună la încercare să fie tatăl sau, mai mult decât toți, fratele lui. Dar toți cei din casă să se silească să facă pe copil să iasă biruitor, fie răzbunându-se pe el, fie împotrivindu-i-se spre a dobândi tăria caracterului. Și servitorii să-l mânie adeseori, pe drept sau pe nedrept, pentru a-l deprinde prin orice mijloc să-și stăpânească mânia. Dacă tatăl său îl face să se mânie, nu e mare lucru, căci numele de tată pune stăpânire mai dinainte pe sufletul copilului și nu-l lasă să se revolte. Dar, dacă fac acest lucru copiii de aceeași vârstă cu el, robi și liberi, prin ei se va deprinde să fie blând”

 Sursa: Sf. Ioan Gură de Aur, Despre familia creștină, Editura Cuvântul Vieții, 2015, Selecție texte și introducere – pr. Adrian Agachi, Editor Pr Alexandru Atanase Barna, p.90

12 Mai - Sfatul Sfinților Părinți

 

Mândria poate acționa într-un mod subtil, pe care omul lipsit de experiența vieții duhovni­cești nu-l observă. De pildă, ea se manifestă indirect atunci când cel cu pricina nu poate răbda îngâmfarea altui om bolnav de mândrie.

Această patimă își are obârșia în necunoștința de Dumnezeu: „Cine-L cunoaște pe Dumnezeu așa cum trebuie El cunoscut, cel care știe cât de mult S-a smerit pe Sine Fiul lui Dumnezeu, nu se va mân­dri, ci se va mândri cel ce nu știe asta”.

Surse ale mândriei pot fi, de asemenea, cunoș­tințele și darurile neînsoțite de dragoste. De pildă, pe timpul Sfântului Apostol Pavel, creștinii Bisericii din Corint se mândreau unul față de al­tul cu harismele lor duhovnicești și se întreceau în cunoștințe filosofice. Mândria care le îmbolnă­vise sufletele a pricinuit numeroase neorânduieli în Biserică. (Ieromonahul Ambrozie Ermakov)

(Cum să biruim mândria, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2010, p. 62)

11 Mai - Sfatul Sfinților Părinți

 Ai neînţelegeri şi certuri în familie? Tu ești de vină! Şi nimeni altcineva! Ai auzit de cei 20 de pași!?

20 sfaturi pentru smerenie

1. Au uitat de tine? Nu te caută nimeni? Nu e nimic grav. Nu te plânge.

2. Ai fost ofensat pe nedrept? Uită.

3. Eşti disprețuit? Bucură-te!

4. Eşti învinuit? Nu te justifica.

5. Îşi bat joc de tine? Nu le răspunde.

10 Mai - Sfatul Sfinților Părinți

Ganditi-va la Hristos, viata tuturor, Creatorul universului, ganditi-va la Hristos, Singurul din toate veacurile nascut fara intinaciune, fara pacat, lasat singur intr-un mormant obisnuit ; a ramas singur, a intrat si a ramas singur. Singur in gunoaiele animalelor necuvantatoare, singur in Ierusalim, singur chiar si intre apostolii care nu L-au inteles vreodata asa incat le spunea : « Inca n-ati inteles ? »(Mc 8,17). Singur in patimirea Sa, singur la sudorile Lui - caci ei dormeau - , singur in mormantul in care L-au pus, singur acolo - caci toti au fugit - peste tot singur. De ce ? Ca sa inveti ca trebuie sa ramai singur, tu si cu Dumnezeu, si sa devii numai al Lui.

Hristos a primit sa Se faca strainul, strainul de care cantam in dimineata Sambetei Mari : « Iosif din Arimateea s-a dus la Pilat sa ceara trupul lui Iisus : « Da-mi pe acest strain care n-a avut unde sa-si plece capul » ». A ramas strain. Strain. Strain. Ce inseamna « strain » ? Singuratatea Lui? Vrea sa ne arate ca a refuzat toate justificarile.

9 Mai - Sfatul Sfinților Părinți

Să fii pregătit să primeşti tot felul de dispreţuiri şi jigniri, osândiri şi ocări din partea tuturor, chiar şi de la cei de la care nu te aştepţi.

Să te consideri pe tine însuţi vrednic de ele şi să le primeşti pe toate cu mulţumire şi cu bucurie.

Să rabzi orice osteneală şi mâhnire şi primejdie ce vine din partea demonilor, ca unul ce ai împlinit voia lor...

Şi să rabzi cu bărbăţie lipsirea celor de trebuinţă, întâmplările neplăcute şi amărăciunile vieţii.

Să rabzi, având încredere în Dumnezeu, chiar şi lipsa hranei tale zilnice, care în câteva ceasuri devine gunoi.

8 Mai - Sfatul Sfinților Părinți

 

Părinte, astăzi se înţelege din ce în ce mai puţin rostul bărbatului și al femeii în căsnicie. Puteţi să ne spuneţi care este rostul lor în viaţa de familie?

Adevărul este că nu sunt de părere cu acest cuvânt: „astăzi”. Bărbatul şi femeia sunt aceiaşi cu cei pe care i-a creat Dumnezeu la început, cu un scop bine definit. S-a făcut o constatare: întrucât femeia a fost roabă mii de ani şi, cu ocazia Edictului de la Milan, Sfântul Constantin cel Mare a dat libertate şi femeii, ca să nu mai fie omorâtă fără judecată, nu este permis acest lucru. Văd acum că se transmit atavic defectele şi calităţile. La femei s-a transmis atavic teama, ele se tem de bărbat, cum la bărbaţi s-au transmis atavic puterea şi îndrăzneala şi această grozav de urâtă, de condamnată poziţie a bărbatului de a fi agresiv.

7 Mai - Sfatul Sfinților Părinți

 Când vei vedea pe cineva că te urăște sau te nedreptățește, începe să-l pomenești la RUGĂCIUNE. 

Dacă ai supărat pe cineva sau te-a supărat cineva,și începi să-l POMENEȘTI LA RUGĂCIUNE, numai vezi că,de la o vreme,se ridică ura din mijloc. Prin rugăciune se taie vrajba și îndată îl câștigi pe acela,și îl aduci la înțelegere,la unire. 

Sf. Maxim spunea: "Când vei vedea pe cineva că te urăște,sau te nedreptățeste,fie cu dreptate,fie cu nedreptate,începe să-l pomenești la rugăciune. Dar să nu-l pomenești să-i fie lui vreun rău,că atunci cade pe tine.Să zici așa:

"Doamne Iisuse Hristoase,miluiește-mă pe mine păcătosul,și pe fratele meu (numele),că pentru păcatele mele s-a supărat pe mine.Pentru că fratele meu este oglinda mea și el vede răutațile mele".

Duminica Mironositelor

Evanghelia aceasta ne-a trezit în suflet dorinţa după Hristos, aşa cum ucenicii au avut acea nostalgie extraordinară din clipa în care Mântuitorul S-a făcut nevăzut de către dânşii.

Ei au început să spună: „Au doară nu ardea inima noastra când ne vorbea pe cale şi ne tâlcuia Scripturile?…” Şi, în momentul acela, au uitat de oboseala, au uitat că este noapte, au lasat toate grijile şi s-au îndreptat spre Ierusalim şi i-au găsit acolo pe ucenicii Mântuitorului.

Dar Mântuitorul S-a aratat şi acestor femei, acestora care au fost primele de fapt sau primii martori ai Învierii, femei purtătoare de mir. Ele au venit să îndeplinească o datorie firească faţă de cei morţi, însă, animate de o dragoste deosebită de ceva pe care nu putea să păstreze sau să deţină în suflet decât o fiinţă aleasă de Dumnezeu, cu aceasta sensibilitate, o fiinţă care a fost restabilită prin Maica Preacurata, a doua Eva, sau Eva cea nouă, cea prin care a venit în lume Fiul lui Dumnezeu.

Femeile mironosiţe şi femeile creştine - Predică la Duminica a treia după Paşti

   Pr. dr. Gabriel Valeriu Basa

Biserica a rânduit ca pericopele evanghelice care se citesc în Duminicile dintre Paşti şi Rusalii să ne amintească, în primul rând, de martorii Învierii. În rândul acestora - pe lângă Sfinţii Apostoli - au intrat şi câteva femei mironosiţe, a căror pomenire o facem în Duminica aceasta. 

Pericopa evanghelică citită la Sfânta Liturghie ne aduce înainte purtarea plină de devotament a sfintelor femei care au slujit pe Domnul atât înainte, cât şi după moartea şi învierea Sa. Sfântul Evanghelist Marcu ne relatează că „în ziua cea din­tâi a săptămânii”, deci Duminica, după rânduiala iudeilor, dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele (Marcu 16, 1), câteva femei au plecat spre mormânt ca să ungă cu miruri sau cu miresme trupul lui Iisus, fapt pentru care s-au şi numit purtătoare de mir sau mironosiţe, fapt care a determinat ca această Duminică, în care facem pomenirea lor,  să primească numele de „a Mironosiţelor”. Sfântul Evanghelist Marcu menţionează trei nume de astfel de femei: Maria Magdalena , Maria lui Cleopa - mama lui Iacov, şi Salomeea, soţia lui Zevedeu şi mama celor doi fraţi, Iacov şi Ioan. În schimb, în Evanghelia scrisă de Sfântul Evanghelist Luca aflăm că mai erau şi alte femei, care au fost de faţă în momentele tragice ale răstignirii, morţii şi îngropării Domnului şi care după ziua sâmbetei, în prima zi a săptămânii, deci Dumi­nica, foarte de dimineaţă, au venit la mormânt cu miresmele pe care le pregătiseră (Luca 23, 55-56 şi 24, 1-10). Acestea erau: Ioana, Suzana, precum şi Maria şi Marta, surorile lui Lazăr.

Femeile mironosițe, binevestitoarele Învierii

Evanghelia Duminicii Mironosițelor vorbește despre grija de împlinire a celor cuvenite la moartea Dumnezeului Nemuritor, pe care au arătat-o niște femei pe care învățătura Lui le-a înviat.

Atunci ”venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu, și îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus” (Marcu 15:43). A mai fost mare bărbat care a venit tot din Arimateea și s-a dus la muntele Efraim. Acesta era Prorocul Samuil. Iosif este menționat de toți cei patru evangheliști, mai ales în relatările despre îngroparea Domnului Iisus. Ioan îl numește ucenic al lui Iisus, dar ”într-ascuns” (Ioan 19:38). Luca îl numește bărbat ”bun și drept”, Matei, ”bogat” (27:57). Evanghelistul Matei nu precizează întâmplător că Iosif era bogat, doar așa, ca să arate că Domnul avea printre ucenicii Săi și bogați, ci ca să înțelegem cum a putut Iosif să ia trupul lui Iisus de la Pilat. Un om sărac și neînsemnat nu ar fi putut să se apropie de Pilat, care era reprezentantul Imperiului Roman.

Apostolia femeilor

De mare dar s-au învrednicit femeile mironosiţe. Lor li s-a arătat mai întâi Iisus cel înviat din morţi. Această cinste le-a venit de altfel ca un răspuns la credinţa şi statornicia ce au arătat-o în timpul răstignirii. Vai, ce lucru dureros s-a întâmplat în timpul răstignirii Domnului! Toţi L-au părăsit pe Domnul! Unii de frică, alţii din nerecunoştinţă. De frica iudeilor, fugiseră şi se ascunseseră până şi apostolii (afară de Ioan).

Petru, cel care se lăuda că va rămâne credincios chiar de s-ar lepăda toţi, s-a lepădat de frica unei slujnice. Singure femeile s-au ţinut pe urmele Domnului cu statornicie, până la sfârşit. Le vedem urmându-L pe Domnul în drumul cel grozav al ocărilor şi bătăilor… Le vedem plângând, la Crucea Lui, suferinţele Sale… Le vedem coborând de pe Cruce Preacurat trupul Domnului şi aşezându-L în mormânt. Le vedem aşteptând învierea Lui…

PREDICĂ LA DUMINICA A III-A DUPĂ PAŞTI (A MIRONOSIŢELOR)

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula

Iubiţilor, Hristos a Înviat!

Ne aflăm în Duminica a III-a după Paşti, zisă şi a Mironosiţelor, şi veţi vedea, recitind împreună Evanghelia de la Marcu 15, 43-47 şi 16, 1-8, că este bine spusă Duminica Mironosiţelor. Iată ce spune textul Evangheliei:

 „În vremea aceea, a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el Împărăţia lui Dumne-zeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că a murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit demult. Şi, aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul mort.

Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.

Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosif, priveau unde L-au pus.

Şi, după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magda-lena, Maria, mama lui Iosif şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: «Cine ne va pră-văli nouă piatra de la uşa mormântului?»

Fapta Mironositelor a deschis drumul Martirelor

Hristos a Înviat !

Fapta Mironositelor din dimineața Învierii, se înscrie în practica universală a grijii pentru cei morți, potrivit prescripțiilor religioase. Ea s-a născut din credința continuării vieții și pe un alt plan, unde "cei ce nu mai sunt" au nevoie de ajutorul celor de pe pământ. Dar este și o credința morală a celei din urmă expresii a iubirii, recunoștinței și cinstirii, față de cei care au plecat dintre noi.

Creștinii din toate timpurile vor păstra o veșnică amintire și recunoștință pentru credința și statornicia acestor binecuvântate Marii, care nu au părăsit pe Scumpul lor Mântuitor, nici în clipele Lui cele mai groaznice.

Uceniţele Domnului

Duminica a III-a după Paşti
(a Mironosiţelor)

Evanghelia de la Marcu 15,43 – 16,8)

15 ⁴³ Şi venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. ⁴⁴ Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. ⁴⁵ Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul. ⁴⁶ Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. ⁴⁷ Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. 16 ¹ Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. ² Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. ³ Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? ⁴ Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. ⁵ Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. ⁶ Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. ⁷ Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus. ⁸ Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.

Taina Mironosițelor, miresia tainelor

Nu vom găsi nicioată cuvinte din destul pentru a lămuri taina întânirii prăznuite în  Duminica aceasta, a femeilor mironosițe (Marcu 15, 43-47; 16, 1-8). Cântarea Bisericii spune: „Pentru ce amestecați mirurile cu lacrimi, ucenițelor? Piatra a fost răsturnată, mormântul a fost golit; vedeți stricăciunea zdrobită de Viață, pecețile mărturisind deslușit aceasta; pe străjerii celor neascultători greu dormind; firea cea muritoare s-a mântuit în trup de Dumnezeu, iadul se tânguiește. Alergând cu bucurie, spuneți Apostolilor că Hristos, Cel Ce a omorât moartea, Cel întâi-născut din morți, va merge mai înainte de voi în Galileea”. (Vecernie, alcătuirea lui Cumula). Taina alergării acestora la mormânt, curajul de a străbate răceala primei dimineți în care ai conștiința că Dumnezeu a murit. Așa credeau femeile mironosițe, că Dumnezeu a murit. Nu ca altă dată, și acum, filosofii. Ei cred că  El a murit și se îngâmfă cu această afirmație. Ele nu! Ele credeau că a murit și aleargă purtând mir. Nu mai e nicio frică în ele. În fond, dacă e mort Dumnezeu, ce rău mai mare se poate întâmpla? Și amestecă lacrima cu mirul, durerea cu nădejdea, frica cu dragostea și credința.

6 Mai - Sfatul Sfinților Părinți

 Suntem aşa, indiferenţi: „Eh, Doamne, ajuta-mă. Eh!… Dacă vrei, să mă ajuţi. Dacă nu, nu-i nimic.” Nu! Să ne socotim, după cum şi sun­tem, nevrednici. Că vezi ce zice Domnul: „Fiţi sfinţi, că Eu sfânt sunt.” Dar uite, noi greşim veşnic, de aceea nu putem niciodată să pretindem că suntem vrednici să ne ajute. Nu, că totdeauna calcăm voile lui Dumnezeu, vrând-nevrand. Ş-aşa că, daca ce­rem cu blândete, cu smerită cugetare ajutorul Dom­nului, într-aceaşi secunda harul Sfântului Duh ne ajută. Eh!… Dumnezeu să ne fie într-ajutor.

Să ne osârduim, că suntem în lumea asta aşa cum este astăzi, da’ cât putem, să nu fim nepăsători faţă de adevăr, că atunci e cea mai mare primejdie. Nu putem face întocmai cum ne sfătuieşte Biserica, cum ne sfătuiesc Sfinţii Părinţi, cum ne sfătuiesc Sfintele Cărţi. Eh, nu putem întocmai, da’ să nu fim nepăsători, să recunoaştem că da, în adevar, eu tre­buia să fac lucrul acela astăzi, şi nu l-am făcut.

De aceea spun aşa Sfintii Părinţi: omul, când ajunge seara şi se culcă pe patul lui, să se gândeas­ca ce a făcut în ziua aceea, ce bunătate a făcut sau ce răutate a făcut pe care nu trebuia să o facă, unde m-am dus şi ce am vorbit sau ce-a trebuit să fac si nu m-am dus? Câte metanii trebuia să fac eu astăzi, că puteam să fac 50, 100, cutare, şi n-am făcut de­cât numai două, trei?

Adică, să fie aşa ca un fel de mărturisire îna­intea lui Dumnezeu, înaintea cugetului Lui, ca prin asta să ne putem întări în adevăr, că adevarul este Biserica. Da’ dacă am mâncat, am băut, cutare, eh!… Nu! M-am dus la cutare prieten, ce am vorbit acolo? În loc să vorbim ceva de pace, uite, am cleve­tit. Vezi? Uite, să-mi ajute Dumnezeu să nu mai fac lucrul asta. Sau trebuia să mă duc în cutare loc să-l ajut pe prietenul cela, că uite, avea nevoie, sau să-i dau un ajutor, şi nu m-am dus. Şi asta vine asa, ca un fel de spovedanie a cugetului tau, ca să-ţi poţi indrepta drumul vieţii. Vezi, Sfinţii Părinţi numai cele bune ne-au învăţat. Trebuie să ne osârduim şi noi cât putem, şi Dumnezeu e cu noi.

Starețul Dionisie

Extras din ”Despre Monahism și Sfântul Munte Athos”, Vol. III, Ed. Prodromos, 2010