În noaptea de Anul Nou, citim Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, pentru că El a primit numele de Iisus
la opt zile după naştere, când a fost tăiat împrejur, eveniment
sărbătorit de Biserică la 1 ianuarie în fiecare an. Totodată, ne rugăm
Domnului Iisus Hristos la trecerea dintre ani, veacuri şi milenii,
pentru că „Dumnezeu L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile” (Evrei 1, 2), dar şi pentru că „Iisus Hristos, ieri, astăzi şi în veci, este același” (Evrei
13, 8). De aceea, omul unit cu Hristos prin rugăciune simte că trecerea
anilor vieţii pământeşti este un „paşte etapizat” către viaţa cerească,
este scară către eternitate.
Prin rugăciunea din noaptea Anului Nou, adică Slujba ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani, am adus mulţumire pentru binefacerile pe care Dumnezeu le-a revărsat asupra noastră în anul care s-a încheiat, 2014, şi ne-am rugat Lui să binecuvinteze cununa anului ce a sosit[1].
Pentru un creştin ortodox, cel mai folositor mod de petrecere a nopții
dintre ani este în primul rând acela al rugăciunii de mulţumire, adusă
lui Dumnezeu pentru binefacerile Sale cunoscute şi necunoscute care s-au
revărsat asupra lui şi de cerere a ajutorului Său pentru viitorul an.