Noi oamenii dăm examene în aceşti ani grei, ca să se vadă ce face fiecare, dar văd multă nepăsare!

Sf. Paisie Aghioritul

„Sf Paisie: Noi oamenii dăm examene în aceşti ani grei, ca să se vadă ce face fiecare. Dar văd multă nepăsare. Nu vor să audă că se va face a Doua Venire, ca să nu se mâhmească şi să poată petrece… Ai înţeles ce se întâmplă ? Acesta este motivul… Să nu audă ceva…

Mai demult, când auzeau, de pildă: ”Va trece o cometă”, îndată oamenii se cutremurau şi-şi spuneau: „Se poate să murim. Aşadar să ne pregătim, să ne spovedim, să facem vreo faptă bună”. Şi începeau să facă ceva, se pregăteau… S-au când auzeau: „Va fi război”, se pregăteau…

Amintirea Ta încălzeşte sufletul meu…De aceea Te caut cu lacrimi şi iarăşi Te pierd…Doamne, dă-mi să Te iubesc numai pe Tine!

”Sufletul meu tânjeşte după Domnul şi cu lacrimi îl ca­ut. Cum aş putea să nu Te caut? Tu m-ai găsit mai întâi şi mi-ai dat desfătarea Sfântului Tău Duh, şi sufletul meu Te-a iubit.

Tu vezi, Doamne, întristarea mea şi lacrimile… Dacă nu m-ai fi atras prin iubirea Ta, nu Te-aş căuta aşa cum Te caut. Dar Duhul Tău mi-a dat să Te cunosc şi sufletul meu se bucură că Tu eşti Dumnezeul şi Domnul meu şi până la lacrimi tânjesc după Tine.

Sufletul meu tânjeşte după Dumnezeu şi îl caută cu lacrimi.

Milostive Doamne, Tu vezi căderea şi întristarea mea, dar cu smerenie cer mila Ta: revarsă asupra mea, a pă­cătosului, harul Sfântului Tău Duh. Amintirea lui atrage mintea să găsească iarăşi milostivirea Ta.

BUCURIA SMERENIEI

"Lasă-te răstignit şi nu răstigni. Lasă-te bârfit şi nu bârfi. Fii blând şi nu fi zelos în rău…Veseleşte-te cu cei ce se veselesc şi plângi cu cei ce plâng, căci acesta este semnul curăţiei. Fii bolnav cu cei bolnavi. Plângi cu cei păcătoşi. Fii prieten cu toţi oamenii, dar fii singur în cugetul tău. Fii părtaş la pătimirea tuturor, dar cu trupul tău să fii departe de toate. Nu mustra pe cineva şi nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în vieţuirea lor. Întinde haina ta peste cel ce a greşit şi acoperă-l; şi dacă nu poţi lua asupra ta greşelile lui şi nu poţi primi cercetarea şi ruşinea în locul lui, rabdă-l măcar şi nu-l ruşina…

Lasă-te răstignit și nu răstigni…

Lasă-te prigonit și nu prigoni. Lasă-te răstignit și nu răstigni. Lasă-te nedreptățit și nu nedreptăți. Lasă-te bârfit și nu bârfi. Fii blând și nu zelos în rău.

Îndreptățirea de sine nu ține de viețuirea creștinilor și nu e pomenită în învățătura lui Hristos. Veselește-te cu cei ce se veselesc și plângi cu cei ce plâng. Căci acesta este semnul curăției. Fii bolnav cu cei bolnavi. Plângi cu cei păcătoși. Bucură-te cu cei ce se pocăiesc. Fii prieten cu toți oamenii. […] Fii părtaș la pătimirea tuturor […]. Nu mustra pe cineva și nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în viețuirea lor. Întinde haina ta peste cel ce a greșit și acoperă-l. Și dacă nu poți lua asupra ta greșelile lui și nu poți primi și certarea și rușinea în locul lui, rabdă-l măcar și nu-l rușina. Cunoaște, frate, că pentru aceasta trebuie să rămânem în chilia noastră, ca să nu cunoaștem faptele cele rele ale oamenilor, și atunci vom vedea pe toți ca sfinți și buni în curăția cugetării noastre. Iar de mustrăm și certăm, judecăm și cercetăm, căutăm să răzbunăm și să defăimăm, prin ce se deosebește traiul nostru sihăstresc de viața din orașe?

 Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință

Familia şi duhovnicul

Este bine ca familia să aibă doi duhovnici, separat soţia şi separat soţul? Dacă apar neînţelegeri în familie din cauza duhovnicului, care este ieşirea?

Părintele Pantelimon: Este foarte clar că este bine să aibă acelaşi duhovnic. Asta este evident, pentru că sunt foarte puţini acei duhovnici de excepţie, care să fie văzători cu duhul, şi atuncea când omul vine şi-i spune ceva, el să ştie şi ce nu-i spune omul. Cum zicea Părintele Teofil, că un duhovnic adevărat este numai un duhovnic care este văzător cu duhul, şi zicea despre el că nu este văzător cu duhul.

Cum să se poarte soţul cu soţia sa?

 Tu, bărbatul, îl auzi pe Pavel, care o povăţuieşte pe femeie să ţi se supună ţie, şi-l lauzi şi-l admiri. Auzi însă ce spune mai jos: „Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre aşa cum şi Hristos a iubit Biserica şi pe Sine S-a dat pentru ea” (Efeseni 5, 25). Ai văzut mai înainte un model de supunere?

Femeile însărcinate să se împărtăşească mai des

Viitoarea mamă trebuie să fie foarte liniştită şi împăcată ‒ şi pentru ca anormalele capricii de care dau dovadă în mod obişnuit gravidele să nu influenţeze în rău inima ei, să nu o păgubească, femeile care se pregătesc de naştere trebuie să se împărtăşească mai des cu Sfintele lui Hristos Taine. 

„Cu cât mai des, cu atât mai bine!”, spune Sfântul Serafim din Sarov. Bineînţeles, cu conştiinţa propriei nevrednicii; bineînţeles, cu mare evlavie şi cutremur; şi bineînţeles, simţind cât de neputincioşi suntem şi câtă nevoie avem de puterea lui Dumnezeu, care ne sfinţeşte atât pe noi, cât şi rodul din pântece.

 Pr. Artemie Vladimirov, în Cum să educăm ortodox copilul

Rugăciunea femeii însărcinate 

Postul: confruntare pro şi contra

A scrie un articol despre post este puţin, dacă se are în vedere că a posti înseamnă mai mult decât a nu mânca şi mai puţin decât a-ţi chinui trupul. Cine se hotărăşte să postească se înscrie într-un război amplu dus pe mai multe fronturi: trupesc, duhovnicesc, culinar, psihologic şi social, scopul acestui efort fiind apropierea de Dumnezeu. Este un război a cărui complexitate ne poate dezarma, dacă se ia în considerare doar efortul investit, în detrimentul beneficiilor pe care ni le aduce postul. De aceea este nevoie de îndrumarea unui duhovnic.

Dacă cineva vă ocărăşte sau vă dispreţuieşte

Vă rog, fraţilor, faceţi o încercare. Dacă cineva vă ocărăşte sau vă dispreţuieşte, sau vă smulge ceea ce vă aparţine, sau prigoneşte Biserica, rugaţi pe Domnul zicând: „Doamne, toţi suntem făpturile Tale. Ai milă de robii Tăi şi întoarce-i spre pocăinţă!”

Terapeutica desfrânării în Patericul Egiptean

„Desfrânarea este, în general, poftirea sau satisfacerea fără rânduială şi nepermisă de legea morală a plăcerilor sexuale. Desfrânarea se poate săvârşi: a) în cuget, adică prin închipuiri şi pofte; b) prin cuvinte şi fapte, c) după rânduiala firească, când se face în afara căsătoriei, d)împotriva rânduielii naturale, ca în păcatele sodomiţilor, care este aşezat între păcatele strigătoare la cer, e) după persoanele care o săvârşesc: desfrânare simplă, incest, adulter şi sacrilegiu.”

Omilie a Sfântului Luca, Arhiep. Crimeei, despre setea de înnoire duhovnicească

” Sfânta Biserică ne îndeamnă să-L căutăm pe Domnul urmând pilda lui Zaheu. Să înviem în sufletul nostru frica de Dumnezeu, dându-ne seama de păcătoşenia noastră şi de nevoia pocăinţei şi a înnoirii.

 

Dar, noi, oare puţine păcate avem? Oare nu suntem toţi datori să ne pocăim din toată inima ca şi Zaheu şi asemenea lui să ne plătim datoriile faţă de cei pe care i-am necăjit? Să ne fie pildă întotdeauna această întoarcere la credinţă a mai marelui vameşilor! Să ne străduim când ne va cerceta Domnul în chip nevăzut să-L primim, aşa cum L-a primit  Zaheu, şi să ne învrednicim de aceleaşi cuvinte pe care le-a auzit el. Amin.”

Cuvant ortodox - Anul VI ,Nr. 25 (291), 22 - 28 februarie, 2018

Cuvant ortodox - Anul VI ,Nr. 25 (291), 22 - 28 februarie, 2018

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2018

În Duminica Ortodoxiei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a transmis o scrisoare pastorală clerului şi credincioşilor:

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler şi Preaiubiţilor credincioşi din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, bucurie și pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, iar de la noi părinteşti binecuvântări! 

Preacuvioși și Preacucernici Părinți, 

Iubiți credincioși și credincioase, 
Prima Duminică a Postului Sfintelor Paști este dedicată biruinței credinței ortodoxe asupra ereziilor. Sfinții Părinți care s-au reunit în Sinoadele Ecumenice din secolele IV-VIII au statornicit dreapta învățătură despre dumnezeirea Fiului și a Sfântului Duh, precum și despre adevărata cinstire ce se cuvine sfintelor icoane.

“VINO SI VEZI”: Talcuirea Sfantului Nicolae Velimirovici la Evanghelia din Duminica Ortodoxiei

“(…) O, oamenii ar trebui să ştie că Împăratul, Domnul, îi are mereu în privelişte – acelaşi Domn Dumnezeu de care Isaia se simţea îndestulat de frică şi de uimire! Mintea omului nu ar mai fi atunci deschisă nici unui fel de păcat sau necurăţie. Fie că omul Îl vede sau nu pe Dumnezeu, Dumnezeu îl vede pe om. Asta nu-l face pe hulitor să se cutremure? Asta nu este mângâierea creştinului în suferinţa sa?

Nu numai Dumnezeu, Cei Trei într-Unul, ne vede, cercetându-ne viaţa în fiecare clipă, ci şi toate cetele cereşti ale îngerilor şi sfinţilor care se află întru slavă. Milioane de ochi ne văd ca şi cum ar fi unul singur. Milioane de bune doriri ne însoţesc pe calea noastră prin viaţă, care este întunecată şi spinoasă; şi milioane de mâini se întind spre ajutorul nostru ca şi cum ar fi una singură.

De ce se face pomenirea morților la anumite momente (zile, luni sau ani)?

După tradiția veche și generală a Bisericii Ortodoxe, se face pomenirea morților prin slujbe cu rugăciuni la următoarele termene sau soroace: ziua a treia (care corespunde de obicei cu ziua înmormântării), ziua a noua și ziua a patruzecea după moarte; la trei, la șase, la nouă, la doisprezece luni după moarte; apoi, în fiecare an în ziua morții, până la împlinirea a șapte ani de la moarte. Toate soroacele de pomenire a morților încep a se calcula din momentul morții și nu de la înmormântare, căci din momentul morții sufletul intră în grija lui Dumnezeu Care rânduiește judecata particulară.

Cum pregătesc coliva monahii din Sfântul Munte

In Sfântul Munte, la sărbătoarea unui Sfânt monahii pun lângă coliva Sfântului și o farfuriuță cu o colivă pentru cei adormiți. Colivă se face şi când o icoană făcătoare de minuni este aşezată în biserică pentru prăznuire. Iar sâmbăta mereu se face pomenirea celor adormiți, cu o farfurie cu grâu fiert ce este așezată în dreptul icoanei Mântuitorului Hristos.

Predică la Sâmbăta întâi a Postului Mare (pomenirea Sfântului Teodor Tiron), despre unitate prin Biserică

Mari sunt isprăvile credinţei, în izvorul văpăii, ca într-o apă de odihnă, Sfântul Mucenic Teodor s-a bucurat...” (Troparul Sfântului Teodor).

         Iubiţi credincioşi,

         În sâmbăta de astăzi, după primele zile ale Postului Mare, Biserica Ortodoxă face pomenirea unei minuni prea slăvite pe care a săvârşit-o Marele Mucenic Teodor Tiron.

         Este drept că acum mulţi credincioşi aleargă la sfintele biserici, aduc colive de grâu pentru cei vii şi cei morţi, sfinţesc tărâţe pentru vite, dar ei ştiu prea puţin despre însemnătatea acestei zile şi ce rost are coliva de grâu în cultul nostru ortodox. Pentru a vă răspunde la acestea, vă voi povesti mai întâi istoricul minunii săvârşite de Sfântul Teodor.

Despre preotul duhovnic

Cel mai greu pentru preot este Sfânta Liturghie și spovedania. Preotul de aceea se cheamă duhovnic pentru că poartă în el pe Duhul Sfânt. Și dacă are în el pe Duhul Sfânt, el nu se smintește de neputințele oamenilor, căci este deasupra lor și poate să tămăduiască pe oameni.

Părintele Rafail Noica despre cum se merge la duhovnic

Noi nu ne ducem la duhovnic aşa cum merg învăţaţii şi înţelepţii lumii acesteia la un om mai înţelept, la un om mai cu experienţă ca să facem ucenicie. O spune deja proorocia din Vechiul Testament că vor fi învăţaţi de Dumnezeu. Şi aşa, în Noul Testament al Domnului, trebuie sa învăţăm să ne lăsăm învăţaţi de Dumnezeu Însuşi. Cum s-aud eu glasul lui Dumnezeu? Eu pot să-I spun lui Dumnezeu mii de lucruri, dar în învălmăşeala gândurilor ce-mi vin în minte, de unde ştiu care este de la Dumnezeu sau dacă măcar unul este de la Dumnezeu?

Cuvinte către tineri (VIII) - Pr. Dumitru Stăniloae despre dragoste şi prietenie

Într-una din cărţile sale, Olivier Clement relatează episodul unei călătorii cu trenul pe care aţi fi făcut-o împreună. În compartiment, zice el, pe banca din faţă, se aflau doi tineri care se îmbrăţişau cu mare delicateţe, vădit îndrăgostiţi unul de celalat. Olivier Clement notează că, în contextul unei discuţii duhovniceşti pe care o aveaţi împreună, priveliştea celor doi tineri îndrăgostiţi v-a prilejuit o remarcă uimitoare. Se pare că i-aţi fi spus încetişor, la ureche: “Vedeţi domnule Clement, şi cei din faţa noastră se roagă acum în felul lor”!

Ha, ha, ha.

Ce va determinat să faceţi această observaţie surprinzătoare?

Despre iubirea de sine și libertate

Iubirea de sine – maica patimilor

Pe întreaga durată a acestei perioade a Postului Mare se spune bine cunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul: «Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei dăruiește-l mie slugii tale. Așa Doamne Împărate, dăruiește-mi să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu». În esență, toate aceste cereri cuprinse în rugăciune urmăresc eliberarea de iubirea de sine, care, în opinia Sfinților Părinți, reprezintă rădăcina tuturor relelor.

Înainte de a trata acest subiect, ar vrea să citim puțin frumoasa interpretare pe care Sfântul Nicodim Aghioritul o dă textului Sfântului Apostol Pavel din epistola a II-a către Timotei, capitolul 3, versetele 2-4: «Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginți, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără cucernicie, lipsiți de dragoste, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioși, îngâmfați, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumezeu».

citeşte în continuare>>

HRISTOS, VIDECAREA NOASTRĂ DE PATIMI - conferinţă cu Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula, la Simeria

PROGRAMUL SFINTELOR SLUJBE ÎN PERIOADA POSTULUI SFINTELOR PAŞTI

DUMINICA, PRAZNICE ÎMPĂRĂTEŞTI ŞI SĂRBĂTORI 

 Ora 8.30 – Utrenia 

 Ora 9.45 – Sfânta Liturghie 

 Ora 18.00 – Vecernia 

Programul slujirii Tainei Sfântului Maslu, în Postul Mare, în parohiile de pe Valea Mureşului, din Episcopia Devei şi Hunedoarei

Iniţiate încă din perioada comunistă de către regretatul părinte Ioan Sabău, slujbele Sfintei Taine a Maslului, din anul acesta se vor desfășura de la ora 17  după următorul program:

MARŢI          27. 02. 2018     -   CHIMINDIA  
JOI                 01. 03. 2018     -   RAPOLT 

MARŢI          06. 03. 2018     -   BAMPOTOC
JOI                 08. 03. 2018     -   SIMERIA ( Şosea )

LUNI              12. 03. 2018     -   SIMERIA - VECHE
MARŢI           13. 03. 2018     -   RĂPOLŢEL
JOI                  15. 03. 2018     -   BOBÂLNA

LUNI              19.03.2018       -   FOLT
MARŢI           20. 03. 2018     -   SIMERIA (Centru)
JOI                  22. 03. 2018     -   UROI

DUMINICA    25. 03. 2018      -  BOIU
MARŢI           27. 03. 2018      -  ŞĂULEŞTI
JOI                   29. 03. 2018     -   SIMERIA - BISCARIA

Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul – tâlcuit de Părintele Teofil Părăian

– Pãrinte Teofil, Postul Mare este rãstimpul în care omul este chemat sã se cerceteze pe sine mai mult decât altãdatã, sã se apropie mai mult de Dumnezeu. Pentru aceasta Biserica noastrã Ortodoxã ne întâmpinã cu slujbe mai multe si mai lungi, dintre acestea Canonul cel Mare are un loc deosebit. Ce este, de fapt, Canonul cel Mare?

O carte online: Postul cel Mare

Postul cel Mare 
Alexander Schmemann
 Editura: Universul Enciclopedic , București 
Anul apariției: 1995 
Ediția: 1 Format: - Număr pagini: 156

pentru a citi: Click pe copertă

Omilii la Postul Mare

Versiune româneasca îmbunătăţită

pornind de la ediţia tradusă şi îngrijită

de Episcopul Roman Melchisedec (1893)

Colectia COMORILE PUSTIEI,

alcătuită la iniţiativa unor monahi români de la

Sfântul Munte Athos,

apare cu binecuvântarea

IPS NICOLAE

Mitropolitul Banatului

Colecţie îngrijită de Ignatie monahul

Editura Anastasia

1997

CUPRINS

Săptămânile Postului Mare

Prima săptămână a Postului Mare se deosebeşte printr-o stricteţe deosebită, iar Sfintele Slujbe sunt mai prelungite. În primele patru zile (luni, marţi, miercuri, joi) la Vecernia mare se citeşte canonul Sf. Andrei Cretanul cu rugăciunile la stihul „Miluieşte-mă, Doamne, miluieşte-mă”.

În vinerea primei săptămâni a Postului Mare, la Liturghie, după rugăciunea amvonului, are loc sfinţirea colivei, adică a grâului fiert cu miere, în amintirea Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron, care le-a venit cândva în ajutor creştinilor pentru păstrarea postului şi neîntinarea cu mâncăruri închinate idolilor.În anul 362, împăratul Bizanţului Iulian Apostatul a dat ordin secret ca în oraşul Antiohia toate produsele alimentare din vânzare să fie stropite cu sângele animalelor jertfite idolilor. Dar Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron, ars pe rug la anul 306 pentru mărturisirea credinţei creştine, s-a arătat episcopului Antiohiei Eudoxie, descoperindu-i porunca secretă a lui Iulian şi sfătuindu-l ca creştinii în acea săptămână să nu cumpere nimic la piaţă şi să guste doar colivă.

Postul Mare | 10 cărţi recomandate pentru urcuşul duhovnicesc

În această perioadă a Postului Sfintelor Paști suntem chemați să îndreptăm comportamentul sau atitudinea lui Adam cel vechi din noi.

Putem face acest lucru dacă evităm să dăm vina pe alții pentru greşelile noastre, dacă recunoaştem și ne plângem propriile păcate, dacă ne judecăm pe noi înșine în Taina Pocăinței sau a Spovedaniei, pentru a primi iertarea păcatelor și a ne împărtăși de iubirea sfântă a lui Hristos, dăruită nouă în Sfânta Euharistie.

Având în vedere acest îndemn al Patriarhului Daniel de a înainta duhovniceşte spre bucuria Învieri Domnului, am pregătit o listă de cărţi pe care le recomandăm spre lectură în Postul Mare.  Aceste lucrări cu tematică duhovnicească devin mijloace de pregătire pentru parcurgerea cu folos spiritual a Postului Paştelui.

Sfânta Scriptură este prima scriere pe care o recomandăm. 

Operele recomandate sunt următoarele: citeşte în continuare

Cuvant ortodox - Anul VI ,Nr. 24 (290), 15 - 21 februarie, 2018

Preasfințitul Siluan / Gânduri la Duminica Izgonirii lui Adam din Rai

Duminica dinaintea începerii Postului Paștilor, numită și a izgonirii lui Adam din Rai, este un bun prilej de a cugeta puțin asupra rostului  perioadei în care ne pregătim să intrăm.

Înțelepciunea Bisericii nu a așezat la întâmplare această duminică la intrarea în perioada de postire dinainte de Paști, pentru că nepostirea lui Adam și a Evei au determinat izgonirea lor din Rai.  Prin urmare, o duminică ce ne amintește acest tragic eveniment din viața și ființarea Omului, are menirea să ne aducă aminte ușurința (sau, dacă îmi este îngăduit, ușurătatea) cu care trecem peste Cuvântului lui Dumnezeu și cu care ne dăm frâu liber pornirilor legate mai ales de trup și de poftele lui… Și, mai ales, ne atrage atenția asupra a ceea ce au pierdut părinții neamului omenesc (sau proto-părinții noștri) și noi prin ei, atunci când au pierdut Raiul și, cu atât mai mult, ne amintește cât de mare este darul pe care venirea la noi a Mântuitorului ni-l aduce.

Lasă-te răstignit şi nu răstigni. Lasă-te bârfit şi nu bârfi. Fii blând şi nu fi zelos în rău

"Lasă-te răstignit şi nu răstigni. Lasă-te bârfit şi nu bârfi. Fii blând şi nu fi zelos în rău…Veseleşte-te cu cei ce se veselesc şi plângi cu cei ce plâng, căci acesta este semnul curăţiei. Fii bolnav cu cei bolnavi. Plângi cu cei păcătoşi. Fii prieten cu toţi oamenii, dar fii singur în cugetul tău. Fii părtaş la pătimirea tuturor, dar cu trupul tău să fii departe de toate. Nu mustra pe cineva şi nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în vieţuirea lor. Întinde haina ta peste cel ce a greşit şi acoperă-l; şi dacă nu poţi lua asupra ta greşelile lui şi nu poţi primi cercetarea şi ruşinea în locul lui, rabdă-l măcar şi nu-l ruşina…

De nu te linişteşti cu inima, linişteşte-te măcar cu limba. Şi dacă nu poţi pune rânduială în gânduri, pune rânduială măcar în simţuri. Și de nu eşti singur în cugetul tău, fii singur măcar cu trupul tău. Şi de nu poţi lucra cu trupul tău, întristează-te măcar în cugetul tău. Şi de nu poţi sta la priveghere, priveghează măcar şezând pe patul tău sau chiar întins pe el. Şi de nu poţi posti două zile, posteşte măcar până seara. Şi de nu poţi măcar până seara, posteşte măcar să nu te saturi

Omul bun are gânduri bune, omul rău are gânduri rele

Când vede că sufletul nu s-a întărit încă în smerenie, Domnul îi retrage harul. Dar tu nu-ţi pierde curajul pen­tru aceasta: harul este în tine, dar ascuns. Obişnuieşte-te să tai gândurile de îndată ce se ivesc. Dacă însă uiţi şi nu le depărtezi de îndată, atunci adu pocăinţă. Sileşte-te ca aceasta să ajungă o obişnuinţă. Sufletul are obişnuinţe: cum s-a obişnuit, aşa va lucra apoi toată viaţa.

Omul bun are gânduri bune, omul rău are gânduri rele; dar fiecare trebuie să înveţe să lupte cu gândurile şi din rele să le facă bune. Acesta e semnul unui suflet experi­mentat.

Roagă-te şi nu te teme de nimic!

Pentru ca să fii plăcut lui Dumnezeu n-ai nevoie de nimic altceva decât să iubeşti – “iubeşte şi fă ce vrei”, spune Fericitul Augustin – căci cine iubeşte cu adevărat, acela nu poate şi nu vrea să facă ceva ce nu este plăcut fiinţei iubite… cum însă rugăciunea nu este decât revărsarea şi lucrarea dragostei, atunci se poate spune cu toată dreptatea despre ea acelaşi lucru: pentru mântuire nu este nevoie de nimic altceva decât de rugăciunea neîncetată. Roagă-te şi fă ce vrei, şi vei atinge ţelul rugăciunii, vei dobândi iluminarea. 

1. Roagă-te şi gândeşte ce vrei, şi gândurile tale se vor curăţi prin rugăciune. Rugăciunea îţi va lumina mintea, va izgoni şi va linişti toate gândurile necuviincioase. Asta o întăreşte Sf. Grigorie Sinaitul: “Dacă vrei – ne sfătuieşte el – să-ţi alungi gândurile şi să-ţi cureţi mintea, atunci izgoneşte-le cu rugăciunea, căci în afară de rugăciune, cu nimic nu putem opri gândurile.”“Caută să biruieşti vrăjmaşii ce ţin de gânduri prin Numele lui Iisus. Afară de această armă nu vei găsi alta.” Sfântul Ioan Scărarul spune în această privinţă acelaşi lucru:

Anecdote duhovniceşti cu Părintele Ioil Ianakopoulos

Bomba cu hidrogen

Părintele Ioil zicea odată:

„Se neliniştesc oamenii pentru ce se va întâmpla dacă va fi război şi va cădea o bombă cu hidrogen...

Creştinul meu, ce sunt acestea care cugeţi? Ce bombă cu hidrogen să cadă? Bomba cu hidrogen a căzut! A căzut cu mii de ani înainte. Atunci când a păcătuit Adam, iar numele ei este moarte! Aşadar, ce importanţă are dacă va fi război? Ce importanţă are dacă vei muri împreună cu mulţi de la o bombă sau de unul singur din cauza unei boli?

Un fapt este sigur: vei muri! Fii aşadar gata şi încetează să te mat preocupi plin de nelinişte dacă va fi război şi dacă vor cădea bombe de un fel sau de altul... Bomba a căzut şi în fiecare clipă seceră o mulţime de vieţi omeneşti..."

Pr. Ioan Iovan: "Chiar dacă ai păcate grele, spală-ți sufletul în sângele lui Hristos"

Cui se adresează cuvintele „Sfintele Sfinţilor” de la Sfânta Liturghie

„Acum preotul este gata să se apropie el însuşi de Masa euharistică şi să cheme şi pe credincioşi. Dar cum împartaşirea nu este îngăduită absolut tuturor, el nu-i cheamă pe toţi; ci luând Pâinea cea făcătoare de viaţă si arătând-o, cheamă la împărtăşire numai pe cei ce sunt vrednici să o primească, zicând: „Sfintele, Sfinţilor!”. Cu alte cuvinte: iată, ceea ce vedeţi este Pâinea vieţii. Veniţi, deci, cei ce vreţi sa va împartasiti dintr-însa, dar nu toti, ci numai cine e sfânt. Căci lucrurile sfinte sunt îngăduite numai celor sfinţi. Însă prin „Sfinţi” înţelegem aici nu numai pe cei desăvârşiţi în virtute, ci pe toţi câţi se străduiesc spre desăvârşire, chiar dacă n-au ajuns încă la ea; nimic nu-i împiedică pe aceştia să se sfinţească şi ei prin împărtăşirea cu Sfintele Taine şi să devină sfinţi, aşa precum şi Biserica întreagă se numeşte sfântă şi cum zice marele Apostol al neamurilor, scriind către tot poporul: „Fraţi sfinţi, părtaşi ai chemării celei cereşti!” (Evr. 3, 1).

Cuvant ortodox - Anul VI ,Nr. 23 (289), 8 - 14 februarie, 2018

Cuvant ortodox - Anul VI ,Nr. 22 (288), 1 - 7 februarie, 2018

Din învăţăturile Sfinților Părinți – Despre rugăciune

Rugăciunea este izvorul puterii. Bătrânul Porfirie zicea: “Mucenicii sufereau mult când îi torturau, cum suferă orice om normal. Diferenţa este că ei erau în permanenţă uniţi cu Hristos prin rugăciune: De la El primeau o putere mai mare decât suferinţele lor, încât le puteau învinge. Dar dacă lăsau rugăciunea, chiar pentru un moment, suferinţele deveneau insuportabile şi ei erau gata să se lepede de Hristos. Ancoraţi în rugăciune, ei primeau forţă şi suportau până la sfârşit suferinţele martiriului”.

Din învăţăturile Sfinților Părinți – Harul lui Dumnezeu

Odată, la avva Moise vine un ucenic şi-l roagă să-i spună cum să se apropie cel mai uşor de Dumnezeu. Avva Moise îi răspunde:

– Poţi o jumătate de oră să nu te gândeşti la păcat?