Vouã celor cu credințã

Vouã celor cu credințã
în al Domnului Cuvânt
Dumnezeu sã vã-mplineascã
tot ce cereți pe pãmânt
sã vã apere în luptã
sã v-ajute-n încercãri
sã v-aducã-n viața voastrã
numai binecuvântãri.

Vouã, care-aveți nãdejde
în tot ce-a promis Hristos
Dumnezeu sã vã-mplineascã
tot ce-I cereți, spre folos
nãzuința sã v-o creascã
sã priviți mai drept la țel
duhul sã vã-nsuflețeascã
mai cu Domnul mai cu El.

Celor care-aveți iubirea
pentru Dulcele Iisus
Dumnezeu sã vã-mplineascã
tot ce vreți, – și nu I-ați spus
binefacerile-ascunse
tainicele-mpãrtãșiri
Domnul dragostei sã facã
nesfârșite rãsplãtiri…

de Traian Dorz

Taina Cananeencei

Matei 15, 21-28

Nu-i greu de închipuit cât de jos era privită femeia în lumea prin care a poposit Hristos la Întrupare. Ea este sesizabilă în goana după libertăţi în care se încurcă femeia zilelor noastre. Inclusiv nebuna libertate de a refuza maternitatea, naşterea de prunci ajungând să fie socotită un soi de retardare sufletească.

Femeia din Evanghelia acestei Duminici, femeia cananeeancă (Mt 15, 21-28), este printre cele mai de plâns modelel feminine ale lumii, până la întâlnirea cu Hristos. Femeie. Cananeeancă, adică „câine” în viziunea deloc liberalilor iudei şi cu o copilă „rău chinuită de un diavol” (Mt 15, 22). toate şansele de a deznădăjdui, de a-şi pierde credinţa, de a se pierde ca om.

Taina Întâmpinărilor

Alături de Mântuitorul Hristos, Personaj principal în toate lecturile Evangheliei, avem de-a face cu alte persoane, vrednice de pomenit pentru modul în care-L întâmpină pe Mesia, Iisus Mântuitorul. Întâi icoana Maicii Domnului și a Dreptului Iosif. Ei sunt cei dintâi care ne învață cum trebuie așteptat și însoțit Domnul. O feciorie veșnică și curată, curaj și încredere în alegerea pe care Dumnezeu ți-o propune. Înțelepciune și vindecare de îndoială prin credință vie – în cazul lui Iosif. Ei îl iau pe Prunc și urcă la Ierusalim, „ca să-L înfățișeze Domnului” (Luca 2, 22). Domnul dus dinaintea Domnului. Cu adevărat taină a smereniei ce ține lumea. Două persoane preiau aici funcția de primitori ai lui Hristos. Dreptul Simeon, care, văzându-L pe Domnul, ar fi trebuit să fie trist. Știa că, atunci când va vedea pe Prunc, viața lui pământească se va sfârși (Luca 2, 26). Un muribund fericit, plin de Duh Sfânt. Care pune în vers oftatul lumii în așteptarea Mântuitorului. Și Ana lui Fanuel. Văduvă curată, rugătoare și postitoare. Magnetizată parcă de Templu în așteptarea umplerii locașului de slava lui Mesia.

Predica la Duminica Vamesului si Fariseului

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

„Strălucit-a harul Tău, Doamne, strălucit-a lumina sufletelor noastre. Iată vremea bineprimită, iată vremea pocăinţei! Să lepădăm lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu hainele luminii, ca, trecând noianul cel mare al Postului, să ajungem la Învierea cea de-a III-a zi a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel care mântuieşte sufletele noastre.”

Iubiţi credincioşi,

iată-ne în cea de-a 33-a Duminică după Rusalii, numită şi „a vameşului şi fariseului”, dar care, din punct de vedere duhovnicesc, marchează începutul Triodului, al acelei perioade din viaţa bisericească şi din cultul liturgic al Bisericii, care este legată indi-solubil de momentul cel mare al Învierii. Este vremea plângerii dinainte de plângere, este vremea care vesteşte Învierea lui Hristos, prin pocăinţă şi participarea noastră împreună, laolaltă, ca Biserică a lui Iisus Hristos, la Patimile şi Moartea Mântuitorului, pentru a putea vedea cu adevărat şi Învierea Lui.

Predica la Duminica a 32-a dupa rusalii- Zaheu vamesul

click pe Sfânta Iocană

Pr. Damaschin, Măn. Sihăstria Putnei

Fisier mp3 - durata: 00:26:29 - marimea: 12,1 MB

Predica la Zaheu

Sf. Ioan Maximovici

“Predici si Indrumari Duhovnicesti”

Editura Sophia, Bucuresti, 2006

Iisus a intrat în Ierihon şi trecea prin oraş. Şi iată că un oarecare Zaheu, mai-marele vameşilor, un om bogat, căuta să-L vadă pe Iisus, să vadă cine este. Nu putea vedea din spatele mulţimii, pentru că era mic de statură. Atunci, alergând înainte, s-a urcat într-un sicomor ca să-L vadă, pentru că Iisus urma să treacă pe acolo. Când ajunse în acel loc, Iisus,privind în sus, îl văzu şi îi spuse: „Zaheu, coboară mai repede, căci astăzi trebuie să fiu în casa ta”. El coborî degrabă şi îl primi cu bucurie. Şi, văzând lumea acestea, a început să cârtească şi să murmure, că Iisus a intrat la un om păcătos. Iar Zaheu, stând, i-a spus Domnului: „Iată, jumătate din averea mea o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”. Iar Iisus a zis: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut” (Luca 19, 1-10).Aflaţi mai multe »

Ţi-aş mulţumi

Ţi-aş mulţumi cu vorbe ce numa-n vis s-au spus

dar treaz, Recunoştinţã, oricât le caut, nu-s!

M-aş revãrsa-n cuvinte ca armonia-n cânt

dar gândul meu le cautã, le cautã şi nu sunt!

Ci numai în Tãcerea înaltã cât un steag

şi cât o mare-ncape întreg cuvântul drag.

Primeşte-l cã din largul de însorit hotar

Ţi-l nalţ ca pe-o mireasmã spre cel mai sfânt altar!

de Traian Dorz

Pedeapsa cu lepra

Lepra este o boală molipsitoare a Orientului, a cărei cauză medicina nu o cunoaşte nici până astăzi. Deci nici leacul. Leprosul putrezeşte de viu, ani îndelungaţi.

Lepra e una din cele mai grele sentinţe de moarte. E o pedeapsă biblică.

De aci putem avea ceva explicaţii. Astfel, au fost pedepsiţi: Miriam, sora lui Moise, de-a dreptul de Dumnezeu, pentru că încolţise invidia în inima ei, precum că numai cu Moise vorbeşte Dumnezeu? Pentru cârtirea ei „Mariam s-a făcut albă de lepră, ca zăpada“. Şapte zile a fost scoasă din tabără (Numeri 12, 14).

Iisuse, Învăţătorule, miluieşte-ne!

(Duminica a 29-a după Rusalii, Luca 17, 12-19)

 Iată-ne reaşezaţi, prin ordinea Duminicilor, în aşteptarea Paştelui. Să nu vă pară lucru greu de înţeles, priviţi în calendare şi veţi vedea că, deja, trecând o aşteptare împlinită – aceea legată de Praznicul Naşterii şi Teofaniei de la Iordan – Biserica se re-tensionează, se re-aşează în ceea ce un teolog modern numea: „tensiunea între deja şi nu încă“ (Olivier Clément). Pe cale o întâlnire cu leproşi.

Era ceva spectaculos într-o astfel de întâlnire? Fără îndoială că da. Într-un fel se întâlnea moartea cu Viaţa, miasma iadului cu mireasma Raiului, boala cu Medicul şi medicamentul (căci până astăzi Euharistiei i se mai spune „phärmakôn“ / adică şi medic şi medicament, Biserica vădindu-se astfel a fi o farmacie de leacuri pentru Veşnicie!). Şi nu era ceva plăcut pentru cineva să fie întâmpinat de un astfel de bolnav. Dacă citiţi cu atenţie cărţile lui Moise, vedea-veţi câte lucruri trebuia împlinite pentru ca o comunitate să se reaşeze în sfinţenie, după ce era „spurcată“ de un astfel de caz (Levitic 13, 2 ş. u.).

„Ridică-te și mergi…” (Luca 17, 12-19)

Ne-am despărțit, în Duminica trecută, de cuvântul Mântâitorului, cu un îndemn al Său: „Pocăiți-vă, pentru că Împărăția Cerurilor s-a apropiat” (Matei 4, 17).  Iar Duminica aceasta, a vindecării celor zece leproși, ne dovedește în ce mod pocăința te apropie de Împărat, deci de Împărăție! Zece suflete ignorate, ținute departe de oameni, fără drept de a sluji oamenilor sau lui Dumnezeu. Zece oameni care-și pierdeau chipul, zece suflete ce păreau că-și pierd nemurirea, căci greu este să nu te revolți pe Dumnezeu pentru suferințele dureroase ale unei boli „interminabile”. Zece oameni ca zece muribunzi. Și atunci, ca și acum, indezirabili. Nu dădeau bine în statistica satului, nu meritau să fie prezentați Învățătorului, de departe una dintre cele mai alese prezențe care a trecut vreodată prin zonă. Atunci se prezintă ei. Înțelept și conștiincios, ca unii care știau că Hristos e ultima lor șansă de a fi văzuți de Dumnezeu. Și sunt  primiți în minunea milei lui Dumnezeu.

Cuvant ortodox - Anul V ,Nr. 16 (230),04 -11, ianuarie, 2017

Împărăţia cerurilor – Duminica după Botezul Domnului

Evanghelia de la Matei 4,12-17

¹² Şi Iisus, auzind că Ioan a fost întemniţat, a plecat în Galileea. ¹³ Şi părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftali, ¹⁴ ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: ¹⁵ „Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; ¹⁶ poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit”. ¹⁷ De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor.

 1. Nazaret și Capernaum. Hristos, Lumină în „Galileea neamurilor”. Cu Botezul în Iordan începe activitatea publică a Mântuitorului Hristos. Până atunci, El a trăit viaţa modestă a locuitorilor din Galileea.

PREDICA LA DUMNIICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI

Iubiţi credincioşi, Iată-ne ajunşi, după sărbătoa-rea Betleemului, după sărbătoarea Tăierii împrejur a Mântuitorului, după sărbătoarea Botezului şi a prăznuirii Sfântului Ioan Botezătorul, în această Duminică, Duminica după Botezul Domnului, care marchează în conştiinţa Bisericii începutul propovă-duirii Mântuitorului. Iată textul la care fac trimitere Sfinţii Părinţi, atunci când sărbătorim această zi! El este din Matei, capitolul 4, versetele 12-17. Iată ce ne spune:

„Şi Iisus auzind că Ioan a fost întemniţat, a ple-cat în Galileea. Şi, părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Za-bulon şi Neftali, ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul, care zice: «Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali, spre Mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit».

De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: «Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia ceru-rilor!».”

Lectura apostolică din Duminica de după Botezul Domnului

Arhimandrit Ioil Konstantaros

(Efeseni 4: 7-13)

Fraţii mei, lectura apostolică pe care o vom auzi duminică în sfintele noastre biserici, este plină de importante şi înalte înţelesuri. De aceea, este nevoie să privim această lectură şi într-o scurtă traducere şi apoi să ne oprim asupra a două puncte foarte importante, pe care le subliniază Apostolul neamurilor:

Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos. Pentru aceea zice: „Suindu-se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor”. Iar aceea că: „S-a suit” – ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pământului? Cel ce S-a pogorât, Acela este care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple. Şi i-a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea Trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.

Sfaturile Sfinților Părinți – despre adevărata smerenie

Cel cu adevărat smerit, când este nedreptăţit, nu se tulbură nici nu se apără în privinţa acelui lucru de care a fost nedreptăţit. Şi primeşte clevetirile ca şi cum ar fi adevărate şi nu se îngrijeşte să convingă pe oameni că a fost clevetit ci îşi cere iertare. Că unii şi-au atras asupră-le numele de neastâmpăraţi, deşi în realitate nu era aşa, iară alţii au răbdat să fie numiţi curvari, deşi erau departe de curvie şi rodul păcatului, pe care nu-l făcuseră. Cu lacrimi l-au mărturisit în public şi-şi cereau iertare pentru o nelegiuire care n-o făcuseră, deşi erau încununaţi cu toată curăţia şi nevinovăţia în sufletele lor, cu plângere de la cei ce-i nedreptăţiseră.

Tu crezi că ai smerenie; alţii se învinovăţesc pe sine-şi, tu însă nu suferi nici când alţii te învinovăţesc şi te declari plin de smerenie. Dacă eşti smerit cu cugetul, pune-te singur la încercare şi vezi dacă poţi răbda nedreptatea, fără să te tulburi. Cu luare aminte să vorbeşti în faţa unuia care-i trufaş în cuget şi bolnav de pizmă. Căci pe măsură ce tu vorbeşti el răstălmăceşte spusele tale după bunul lui plac şi din lucrurile cele bune pe care le-ai spus, el caută prilej de a face pe alţii să se poticnească.

Pr. Arsenie Boca
extras din „Cărarea Împărăției”

Cuvânt ortodox, Anul V, Nr. 15 (229), 2-3 ianuarie, 2017 - Nr. special

PREDICA LA DUMINICA DUPĂ NAŞTEREA DOMNULUI

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh: „Bucură-te tu, cel care din veacuri rânduit ai fost să vesteşti înaintea venirii Domnului slava cea mare a Învierii Sale!”. Iubiţii mei, minunate maici, n-am înţeles multă vreme ce înseamnă, în cântarea bisericească, cu-vântul „Podobie”. Vedeam acolo câteva cuvinte şi puncte, puncte, mai apoi, semn că Sfinţii Părinţi ştiau înainte bine podobia pe de rost. Astăzi am înţeles ce înseamnă podobia. Podobia înseamnă împodobire, podobia înseamnă podoaba cerurilor coborâtă pe pământ şi glasul îngerilor împreună slujind cu noi. Podobia înseamnă că atunci când chemăm personal pe Sfinţi în ajutorul nostru, ei vin ca să ne îmbogăţească sufletele, să ne împodobeas-că slujbele cu adevărat şi să ne dăruiască podobia cea mare a Bisericii. 

Rahela îşi plânge copiii - Duminica după Naşterea Domnului

Evanghelia de la Matei 2,13-23

¹³ După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă. ¹⁴ Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt. ¹⁵ Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”. ¹⁶ Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. ¹⁷

Duminica dinaintea Botezului Domnului

 Sfântul Nicolae Velimirovici

† Taierea Imprejur cea dupa trup a Domnului; Sfantul Vasile cel Mare (Anul Nou. Tedeum); Duminica dinaintea Botezului Domnului - Ap. Coloseni II, 8-12Evrei XIII, 17-21II Timotei IV, 5-8Ev. Luca II, 20-2140-52Marcu I, 1-8glas 3, voscr. 6

Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, precum este scris în proorocie: Iată, Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta. Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui. Ioan boteza în pustie, propovăduia botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor. Şi ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele în jurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică. Şi propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă să-i dezleg cureaua încălţămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt”.

Cuvant ortodox - Anul V ,Nr. 14 (228),01 ianuarie, 2017 - Nr. special