"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Biserica noastră în haină de sărbătoare

joi, 14 martie 2019

Canonul cel Mare sau Canonul de Pocăință al Sfântului Andrei Criteanul (660-740)

Postul cel Mare, Patruzecimea sau Postul Paștelui are multe rânduieli de slujbă, rugăciuni, cântări și imne liturgice specifice, unice și de o rară frumusețe euhologică și muzicală, care alcătuiesc specificul acestei perioade din anul bisericesc. Între acestea un loc deosebit îl are Canonul cel Mare sau de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul.

Dar ce este un canon? Este un gen de poezie imnografică întrebuințat în cântările bisericești. Un canon care în traducere înseamnă regulă sau normă este alcătuit din nouă grupuri de strofe sau tropare, care se numesc ode sau cântări. Canoanele pot fi alcătuite și din trei sau două ode sau cântări. La alcătuirea canonului s-au luat ca exemplu cele nouă cântări biblice pe care le găsim numai în Triod, cartea de slujbă a Postului Mare. Cele nouă ode sau cântări care intră în alcătuirea canonului simbolizează cele nouă cete îngerești care preamăresc pe Dumnezeu și sunt imitate de Biserica pământească împărțită și ea tot în nouă categorii ierarhice.

Nu ține degetele greblă prin timp, fă-ți căuș, oprește clipa.

”Într-o zi vom lăsa totul baltă. Ne vor rămâne hainele-n dulap, cheile și telefonul cine știe pe unde, folia de medicamente pe noptieră neterminată, poate și ciorba la foc molcom pe plită.

Nu trăi fără să te gândești la toate astea. Ziua aceea poate fi oricând, pentru oricine.

Bagă de seamă ce șerpi îți ies pe gură. Oamenii nu vor uita cum i-ai făcut să se simtă.

La noi se zice: animalul se leagă cu funia și omul cu vorba bună. Ce te costă să gândești înainte de a deschide gura?

Programul slujirii Tainei Sfântului Maslu, în Postul Mare, în parohiile de pe Valea Mureşului, din Episcopia Devei şi Hunedoarei


 Iniţiate încă din perioada comunistă de către regretatul părinte Ioan Sabău, slujbele Sfintei Taine a Maslului, din anul acesta se vor desfășura de la ora 17  după următorul program:

19 MARTIE  ( Marţi ) -  Parohia Banpotoc, hramul „Sf. Arh. Mihail și Gavriil”  
Pr. Mircea Mihuleț;
21 MARTIE (Joi) - Parohia Rapolţel, hramul „Sf. Arh. Mihail și Gavriil”
Pr. Cristian Dospin;

sâmbătă, 9 martie 2019

POSTUL SFINTELOR PAȘTI, POSTUL MARE. Cuvânt de învățătură din partea ÎPS Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului

„Postul Sfintelor Paşti este „mare” prin valoarea lui, prin asprimea şi intensitatea lui, şi prin lungimea lui de 40 de zile, plus Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, numită Săptămâna Mare. Este însă mare şi important mai ales pentru faptul că ne oferă prilejul unei călătorii spirituale cu Hristos, urcând împreună cu El pe dealul Golgotei, în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, şi pregătindu-ne sufleteşte pentru bucuria sfântă a Învierii Sale din morţi. Slujbele bisericeşti din perioada Triodului sunt atât de bogate, atât de „sensibile” pentru sufletul nostru, pornind de la starea de neputinţă a firii umane şi de dependenţă faţă de ajutorul lui Dumnezeu, care să ne ajute să ne întoarcem la El prin pocăinţă sinceră, spre iertarea păcatelor şi îndreptarea vieţii noastre. Astfel, primul imn specific rânduielilor liturgice ale acestei perioade exprimă dorinţa sufletului de pocăinţă şi invocare ajutorului dumnezeiesc pentru realizarea acesteia: „Uşile pocăinţei deschide-mi mie Dătătorule de viaţă…”

Postul Mare – fundamentul dumnezeiesc și practica postului așa cum s-a fixat în Biserică în primul mileniu creștin

Postul Mare – fundamentul dumnezeiesc și practica postului așa cum s-a fixat în Biserică în primul mileniu creștin
Perioada Postului Mare s-a constituit în exclusivitate în funcție de postul pregătitor în vederea Paștelui. Acesta a rămas elementul esențial al convertirii și al efortului ascetic întreprins în timpul celor 40 de zile, de aceea canoanele sinoadelor îl fac obligatoriu pentru toți.

Ulterior s-a adăugat o serie de alte prescripții disciplinare impuse de atmosfera de doliu și penitență legată de această perioadă, ca, de pildă, interdicția de a se celebra Liturghia euharistică, sărbătorile sfinților, căsătoriile, aniversările, botezurile și hirotonia, proscrierea relațiilor sexuale și a băilor iar, pentru monahi, interdicția de a ieși din mănăstirea lor în tot Postul Mare „ca stăruința lor în rugăciune să nu se risipească”. Dar toate aceste legi nu sunt în fond decât consecințe naturale ale ținerii postului care exclude orice solemnități exterioare, pentru a concentra forțele creștinilor asupra lor înșiși.