Ne spune Sfântul Evanghelist Luca, în capitolul 5 al cărţii sale, că, pe când mulţimile Îl îmbulzeau pe Domnul Hristos, El i-a cerut lui Simon să-L lase să se urce în barcă, şi din barca lui a propovăduit mulţimii. Simon şi cu ceilalţi colegi ai săi erau la pescuit şi au încercat toată noaptea să prindă peşte şi n-au prins nimic. Domnul le-a cerut să depărteze puţin barca de la ţărm şi de acolo le-a vorbit mulţimilor. Această vorbire, această predică, poate fi socotită o rugăciune. Deci, a avut loc rugăciunea, a avut loc slujba şi, după ce a terminat, Domnul Hristos le-a zis: „Acum, aruncaţi mrejele şi pescuiţi”. Petru, îngândurat şi nedumerit i-a zis: „Doamne, dar toată noaptea am încercat şi nimic n-am prins”. N-au prins nimic, deşi noaptea se pescuieşte mult mai bine ca ziua. Totuşi, ascultând porunca Mântuitorului, a aruncat mreaja şi n-a mai putut-o scoate de mulţimea peştilor.
