Predică la Izvorul tămăduirii a Părintelui Dorin Octavian Picioruş

Iubiții mei,

Hristos a înviat!…

odată pentru totdeauna…și noi, cu toții, trăim pe fiecare zi o schimbare continuă în viața noastră…și ne bucurăm dumnezeiește pentru asta…căci Hristos Cel viu locuiește în noi.

O schimbare pe care harul lui Dumnezeu o lucrează în noi, în mod direct, prin harul Său…dar și prin lucrurile din afară, în mod mediat…

De aceea, în predica de față vreau să facem împreună câteva minute de contemplare…de înțelegere calmă, frumoasă, a lucrurilor din Biserică…

Pentru că toate sunt cu sens profund, frumos în Biserica lui Dumnezeu și nu se regăsesc aici la întâmplare.

Și, spre exemplu, să începem cu lumânarea…cu lumina de Paști…care ne-a umplut sufletul de bucurie.

Hristos a înviat și ne-a umplut pe noi de bucurie dumnezeiască!

 

Hristos a înviat!

Iubiții mei[1],

în timp ce mulți contemporani ai noștri caută drumul spre Iad prin tot ceea ce fac, Domnul S-a ridicat din Iad, în ziua învierii Sale din morți, împreună cu toți Sfinții Vechiului Testament. Pentru că El a redeschis Paradisul, pentru toți Sfinții Lui, în ziua Învierii Sale. Și în timp ce mulți dintre contemporanii noștri și-ar dori ca noi să trăim o viață de Iad, aici, pe pământ, una plină de tristețe și de neîmplinire, noi, în Biserica Lui, a Celui înviat din morți, trăim o viață dumnezeiască, o viață plină de slava Lui cea veșnică, o viață foarte împlinitoare. Pentru că noi am învățat de la El că adevărata viață e viața Împărăției Sale, că e viața paradisiacă, pentru că noi ne pregătim să intrăm după moarte în Paradisul milei Sale.

Și ne pregătim pentru Paradis, pentru Împărăția Sa, aici, în Biserica Lui cea dumnezeiască. Ne pregătim prin asceză, prin lupta cu patimile noastre, prin continua strigare către El, pentru ca El să ne umple de mila Lui. Căci și Domnul S-a suit pe Cruce pentru noi, ca să ne umple pe noi de Învierea Lui. Iar asceza noastră ne umple mereu de Învierea Lui, adică de slava Lui cea veșnică, care ne strălucește necontenit din umanitatea Sa cea îndumnezeită desăvârșit. Pentru că El ne arată, prin umanitatea Lui, că toți putem să ne biruim desăvârșit patimile, cu ajutorul Său, pentru ca să ne îmbogățim la nesfârșit întru slava Sa.

Predică la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie

 Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Iubiții mei,

Sfinții Bisericii sunt fiii și fiicele a diverse popoare, fiind foarte diferiți ca vârstă și ocupații și la fel și la nivelul virtuților pe care le-au lucrat, iar Sfântul Dimitrie, Marele Mucenic, pe care îl pomenim astăzi, e grec de neam și s-a născut în cetatea Solun sau Tessalonicul de astăzi.

Un Sfânt grec, pentru o întreagă lume! Cum, tot la fel, avem Sfinți asiatici, africani, europeni, americani…pentru o întreagă lume, pentru că atunci când îi pomenim, într-o anume zi, în ziua lor de pomenire, ei sunt pomeniți la nivel ecumenic, la nivelul întregii Ortodoxii.

Predică la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir

 

Iubiții mei,

încă de dimineață…se fac păcatele mari, strigătoare la cer!

Te trezești dimineața, semn că n-ai murit în timpul nopții, ai sănătate, ai viață de la Dumnezeu, ți-a dat Dumnezeu și minte, iar tu le folosești ca pe o suliță…care Îl rănește pe El!

Îți faci viața o suliță, o mitralieră, un tanc…cu care calci în picioare poruncile lui Dumnezeu dar și pe semenii tăi, pentru că atunci când păcatele te umplu de satanism…oamenii, cei din fața ta, nu mai sunt „semenii tăi” ci niște carne umblătoare.

Iar carnea umblătoare…trebuie vânată cu sulița…

Ceea ce facem pe jocurile video, când omorâm rezidenți ai răului fără număr…facem toată ziua, când îi omorâm sufletește, prin tot ceea ce facem, pe alții…și pe care i-am omorî și fizic, fără discuții, dacă s-ar da un decret, o lege…prin care om sau vietate…trebuie puse la pământ…

Căci dacă noi suntem singura instanță, dacă dincolo de noi nu mai e niciun dumnezeu și nicio barieră, ce ne-ar opri să omorâm oamenii…ca pe țânțari?!

Predică la Duminica a 20-a după Rusalii

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Iubiți frați și surori întru Domnul,

nu știu câți dintre dumneavoastră ați înțeles că Sfânta Scriptură este un ocean de lumină dumnezeiască, în care, scufundându-ne, cu smerenie și cu atenție, nu ne asfixiem ci, dimpotrivă, ne umplem de o rațiune pline de lumină, de o iluminatoare înțelegere și bucurie, care ne umplu din destul.

Și că ea, Scriptura, trebuie să fie preocuparea noastră zilnică, la care fiecare Evanghelie duminicală ne îmbie.

Însă nu Scriptura ca literă, pe care să o memorăm și cu care să ne împăunăm tot timpul, ci Scriptura ca gândire și simțire care ne schimbă, ca realitate care a devenit una cu noi.

Predică la Întâmpinarea Domnului

Iubiții mei[1],

din prima zi a vieții omului, Biserica îl întâmpină în mod sfânt pe om. Pentru că primul lucru pe care Biserica îl face pentru noul prunc ce a venit pe lume e acela de a sfinți apă pentru el. Și cu sfințirea apei începe Molitfelnicul preoțesc, unde se spune: „după ce femeia naște pruncul, moașa aduce la Biserică, într-un vas, apă curată pentru sfințire, iar Preotul o sfințește”[2]. Și în rugăciunea de sfințire, Preotul se roagă ca Sfântul Duh să sfințească apa adusă[3] și ea să fie „spre alinarea durerilor, spre iertarea păcatelor, spre depărtarea tuturor relelor, spre tărie, vindecare și sfințire”[4].

Citeşte în continuare:

Pr. Dorin Picioruș : Predică la Botezul Domnului

Iubiți frați și surori întru Domnul,

înțelegem cât de necesară este în viața noastră apa…dacă suntem lăsați fără apă ore întregi…Dacă suntem lăsați să murim de sete și de foame…sub niște dărâmături, la un cutremur…sau într-un loc pustiu…sau aruncați, de o mână criminală, în vreo groapă sau locuință ermetică…

Și când înțelegem cât de importante sunt apa, mâncarea, sănătatea, iubirea în viața noastră…cât de importante sunt pentru viață…atunci când suntem privați de ele…suntem apți să înțelegem, prin luminarea lui Dumnezeu, cât de absolut importantă e apa harului, lumina lui Dumnezeu, pentru setea inimii noastre.

Predică la Sfânta Cuvioasă Parascheva

Iubiții mei,

deși azi e praznicul Sfintei Parascheva…pe 11 octombrie [zi de sâmbătă], dimineața, România TV transmitea știrea că vineri noaptea, adică pe 10 octombrie, o femeie de 61 de ani…a murit în timp ce sta la rând să se închine la Sfintele Moaște ale Sfintei Parascheva^[2].
Și folosea cuvântul „tragedie”^[3] pentru…adormirea ei…petrecută aproape de Sfintele sale Moaște.
Însă cuvântul folosit nu e cel care trebuie! Pentru că moartea ei nu a fost o tragedie ci o mare binecuvântare. Căci e o mare binecuvântare să adormi lin, frumos, cuvios…în timp ce aștepți să te închini unui Sfânt…decât să mori din cauza beției, a fumatului, a drogurilor, a depravării. Citeşte în continuare »

Tânărul bogat sărac

Iubiţii mei,

există uneori teme predicatoriale resimţite ca ingrate, ca cea asupra proprietăţii, a averii, ca în cazul de astăzi, pentru că mentalitatea seculară adâncită în noi cataloghează în astfel de momente mesajul evanghelic drept iresponsabil, păgubitor la nivel personal. Cum să renunţ la averea mea, ca să fiu desăvârşit? Mai bine rămân nedesăvârşit, ţipă în noi un glas demonic, decât să îmi pierd averea, decât să mă dezlipesc de ceva. De ce să renunţăm la ceva ca să fim creştini ortodocşi?

De-a lungul timpului mulţi creştini ortodocşi au renunţat cu totul la averi pentru viaţa monahală sau pentru asceza pustiului sau pentru nebunia întru Hristos, pe când alţii au înţeles renunţarea la averi ca renunţare la alipirea de averi şi şi-au folosit judicios averile, construind Biserici, Mănăstiri, dând milostenii şi ajutând în diverse moduri societatea în care trăiau. În conştiinţa noastră cea mai adâncă există o rană vie, atunci când auzim aceste cuvinte ale Domnului: „vinde-ţi averile, dă-le săracilor şi vei avea comoară în cer; şi vino de-Mi urmează Mie”, Cf. ed. BOR2001. Citeşte în continuare »

Predică la nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Iubiții mei[1],

nașterea Sfântului Ioannis Botezătorul a fost o naștere minunată, la bătrânețe, din pântece sterp, care nu născuse niciodată. Pentru ca să ne încredințeze pe toți că e lucrarea lui Dumnezeu aici, așa după cum, în pustie, Domnul a dat lui Israil apă din piatră [Num. 20, 11]. Pentru că numai El poate să facă roditor un cuplu infertil, după cum poate face să răsară lăstari dintr-o rădăcină uscată.

O naștere mult dorită de Dumnezeu și anunțată prin Arhanghelul Gavriil, același care a vestit și nașterea Domnului.

Iar minunea acestei nașteri constă în aceea că niște Sfinți părinți bătrâni, Zaharias [Ζαχαρίας] și Elisavet [Ἐλισάβετ] [Lc. 1, 5, BYZ], care fuseseră sterpi până atunci, au născut un copil plin de har și un mare ascet dumnezeiesc, pe Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului. Citeşte în continuare »

Predică la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Iubiții mei,

Sfinții Bisericii sunt fiii și fiicele a diverse popoare, fiind foarte diferiți ca vârstă și ocupații și la fel și la nivelul virtuților pe care le-au lucrat, iar Sfântul Dimitrie, Marele Mucenic, pe care îl pomenim astăzi, e grec de neam și s-a născut în cetatea Solun sau Tessalonicul de astăzi.

Un Sfânt grec, pentru o întreagă lume! Cum, tot la fel, avem Sfinți asiatici, africani, europeni, americani…pentru o întreagă lume, pentru că atunci când îi pomenim, într-o anume zi, în ziua lor de pomenire, ei sunt pomeniți la nivel ecumenic, la nivelul întregii Ortodoxii.

Predică la Sfânta Prea Cuvioasă Parascheva

Iubiți frați și surori întru Domnul,

zilele de pomenire ale Sfinților ar trebui să nască în noi dorința frumoasă, sfântă, neapărată de a le cunoaște viețile, slujbele, Sfintele Icoane, Sfintele Moaște, posteritatea lor până la noi și, mai ales, să intrăm în rugăciune, în intimitate cu ei. Pentru că datele despre ei ne devin interioare și chiar ei înșiși ne devin prieteni și cunoscuți, intimi, dacă prin ceea ce a rămas de la ei stabilim o relație de prietenie prin rugăciunea față de ei, ca Sfinții lui Dumnezeu să fie mijlocitorii noștri în fața Domnului, ei, care sunt prieteniiStăpânului nostru.

Predică la Duminica a 5-a din Postul Mare [2015]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

În viață am fost ajutat, mai degrabă, de oameni care nu păreau credincioși și nici nu se manifestau ostentativ ca oameni credincioși…dar erau credincioși. Și unele dintre sfaturile cele mai de bun-simț le-am primit de la oameni care nu mă cunoșteau prea mult…dar pe care Dumnezeu i-a trimis să mi le spună.

Pentru că Dumnezeu vrea să ne învețe că El ne poate ajuta și ne poate sfătui prin absolut oricine, dacă suntem atenți la oameni ca la…cei prin care Dumnezeu ne vorbește.

Căci a fi credincios înseamnă a avea conștiință, și a trăi potrivit conștiinței tale mlădiate de harul lui Dumnezeu și a-i privi pe oameni cu iubire. A-i ajuta nu pentru considerente personale ci pentru că au nevoie. Iar când vine vorba să asculți și să înveți, dacă ești cu adevărat un om care dorește adevărul, poți să înveți de la oricine…atâta timp cât Dumnezeu te ucenicește prin acela. Aflaţi mai multe » 

Cine sunt orbii?

Iubiţii mei fraţi şi surori întru Domnul,

minunea de astăzi, ca şi întâlnirea cu Sfânta Fotini de duminica trecută, prilejuiesc din partea Domnului două mărturisiri private, în amble cazuri El mărturisind despre Sine că este Hristosul. Tocmai de aceea sunt şi puse după Paşti aceste Evanghelii ca să autentifice faptul că Hristos Cel înviat este Mesia, este Cel care trebuia să vină şi să mântuiască pe poporul Său, adică Fiul lui Dumnezeu întrupat.

Primul amănunt pe care doresc să îl subliniez acum e acela că Hristos vindecă pe orb cu propriul Său scuipat şi cu tina pământului (cf. v. 6). Deşi El putea să vindece cu cuvântul, de departe, fără ca nimeni să nu Îl vadă fizic, în trup, El preferă în acest caz să amestece pământul cu scuipatul Său cel dumnezeiesc şi să vindece pe orb. În teologia ortodoxă acest gest al Domnului este un fundament pentru Sfintele Taine pe care El le-a instituit. Aflaţi mai multe »