31 Iulie - Sfatul Sfinților Părinți

 Toţi am văzut oameni orbi, fie din naştere, fie din accidente, fie în urma unor boli grele. Ori de câte ori vedem un orb, ne cuprinde pe fiecare un sentiment de milă, ba câteodată ne dau şi lacrimile. El nu poate merge singur, nu poate vedea cerul, soarele şi frumuseţea florilor. Nu poate privi icoana şi crucea la care se închină, nici faţa mamei, a copiilor şi a semenilor săi. Orbul nu poate citi o carte sfântă, nu poate lucra mai nimic şi se simte o povară pentru familie şi societate, căci trăieşte mai mult din mila altora.Un asemenea om orb la ochii trupului este vrednic de jale, de îndurarea tuturor. Dumnezeu însă mângâie pe cei fără vedere cu alte daruri: cu multă înţelepciune, cu vorbire frumoasă, cu smerenie, cu darul lacrimilor şi, adeseori, cu darul cântării frumoase. Căci Creatorul a toate, prin dumnezeiasca pronie, are milă de zidirea Sa. De aceea zice Duhul Sfânt, prin gura psalmistului: „Domnul înţelepţeşte orbii!“ (Psalm 145, 8).

Mult mai grea şi mai vrednică de plâns este însă orbirea minţii, a inimii, a voinţei şi a conştiinţei.

Căci şi sufletul este cu mult mai de preţ decât trupul. De aceea zice Mântuitorul: „Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul lui?“ (Marcu 8, 36-37). Sufletul este creat de Dumnezeu veşnic, iar orbirea sufletească este una dintre cele mai grele boli care duce la pierderea sufletului şi la osânda lui veşnică. De aceea şi vindecarea acestei boli este cu mult mai grea şi mai importantă decât vindecarea orbirii trupeşti.

Cateheza de Duminică - dispunerea miridelor pe Sfântul Disc

Recunoştinţă pentru ilustrul dascăl - 90 de ani de la naşterea Pr. Mircea Păcurariu

Învăţăturile părintelui profesor doctor academician Mircea Păcurariu au ajuns să fie făclii călăuzitoare ale generaţiilor de tineri care l-au cunoscut ca professor, dar şi pentru toţi aceia care au avut prilejul de a lectura, asculta sau viziona articolele şi intervenţiile sale difuzate în mass-media. Munca de cercetare ştiinţifică s-a concretizat prin realizarea unor lucrări fundamentale care au rolul de a-i edifica pe cititori asupra vieţii creştine din ţara noastră. Imaginea laborioasei munci desfăşurate până astăzi nu ar fi completă dacă nu s-ar aminti şi de cele aproximativ 1.000 de studii, articole, recenzii, conferinţe şi comunicări sau interviuri apărute în ţară şi străinătate, o parte dintre ele traduse în limbi de circulaţie internaţională, multe referitoare la diaspora românească atât din răsăritul ortodox, cu referiri speciale la legăturile bisericeşti ale românilor cu vechile patriarhii de la Constantinopol, Antiohia, Alexandria şi Ierusalim şi deopotrivă cu mănăstirile din Muntele Athos, Muntele Sinai, Rusia, Kievul sau Serbia, dar şi cele din Statele Unite ale Americii şi Canada. 

Pr. lect. dr. Gabriel Valeriu Basa

Părintele Magistru Mircea Păcurariu a văzut lumina zilei la 30 iulie 1932 în sânul unei vechi familii de preoți de pe meleaguri hunedorene. Tatăl său, Ștefan Păcurariu (1904-1978), originar din Zlaști (azi cartier al municipiului Hunedoara), a îndeplinit timp de 37 de ani misiunea de preot paroh în comuna Ruși, cu filia Strei (județul Hunedoara), fiind a cincea generație de slujitori ai Bisericii.

ÎN ZADAR E CERUL SUS…

 În zadar e cerul sus pentru ochii care nu-s,

în zadar e largul tot pentru paşii ce nu pot,

în zadar e nehotar pentru duhul fără har;

– alţii aur sfânt culeg, ei privesc şi nu-nţeleg.

Dar spre cel duhovnicesc toate sunt cuvânt ceresc,

curăţiei lui s-arat’ limpezimi nemăsurat,

rugăciunii-i vin şi-i vin revărsările divin

şi sfinţenia-i veşmânt pentru câte nici nu sunt.

Creştinismul orb şi mut

 

Sunt de acum ani buni de când vorbesc cu tinerii despre Domnul Hristos şi nimeni nu m-a întrebat vreodată ceva despre Împărăţia Cerurilor. În schimb e viu interesul pentru pelerinaje, praznice, posturi şi amănunte tipiconale. Ca să nu mai spunem de CIP-uri şi lupta AntiSistem. În topul preferinţelor ortodoxe Împărăţia lui Dumnezeu e pe ultimul loc.

 „Fiindcă toţi caută ale lor, nu ale lui Hristos.” (Filipeni 2, 21)

Doi orbi au fost vindecaţi de Iisus. S-au ţinut după El pe drum rugându-se neîncetat până au ajuns în casa Lui; acolo au făcut o mărturisire de credinţă şi, atinşi de Domnul, ochii li s-au deschis.

După ce s-au vindecat au plecat uitând cu totul ce le-a poruncit Iisus: nu mare lucru, doar să păstreze tăcerea. Nu ştiu dacă a fost neatenţie, uitare sau doar entuziasm. Însă cum au ieşit din casa Domnului au făcut exact pe dos. Şi nu doar ca o pornire repede reprimată, un accident; ci, deşi Hristos le-a poruncit cu asprime, nu s-au lăsat până nu au informat tot ţinutul.

PREDICĂ LA DUMINICA A VII-A DUPĂ RUSALII

 

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula

În Duminica a şaptea după Pogorârea Sfântului Duh, Evanghelia de la Matei, capitolul 9, versetele 27-35. Să luăm aminte!

„În vremea aceea, trecând Iisus de acolo, doi orbi se ţineau după El şi strigau şi ziceau: «Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David!»

După ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: «Credeţi că pot să fac Eu aceasta? După credinţa voastră fie vouă!»

Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: «Vedeţi, nimeni să nu ştie!» Iar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela.

Şi, plecând ei, iată, au adus la El un om mut, având demon. Şi fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulţimile se minunau, zicând: «Niciodată nu s-a arătat aşa în Israel». Dar fariseii ziceau: «Cu domnul demonilor scoate pe demoni».

Şi Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învă-ţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor.”

Predică la duminica a VII-a după Rusalii

 

Sfântul Nicolae Velimirovici

Un lac fără apă mai poate fi numit lac? Nu; e mai degrabă un crater uscat. Un om fără Dumnezeu mai poate fi numit om? Nu; e mai degrabă un mormânt. După cum apa e tot ce-i mai de seamă dintr-un lac, tot așa Dumnezeu în om.

Dacă sufletul omului ar fi cu totul deschis către Dumnezeu (și acest lucru presupune închiderea către lume), omul acela s-ar întoarce la încântarea primordială a vederii lui Dumnezeu. Credința înseamnă, mai înainte de toate, amintirea acelei pierdute primordiale vederi a lui Dumnezeu, amintire rămasă întipărită în conștiință. După întunecimea Gadarei, a viețuirii păgâne, unde Domnul nu a întâlnit nici un strop de credință la oameni – nici măcar după marea minune a vindecării celor doi îndrăciți – urmează, una după alta, câteva împrejurări când Hristos găsește mare credință la câte cineva.

Cuvânt la Duminica a VII-a dupa Pogorârea Sfântului Duh – Sfântul Ioan Gura de Aur

 

„Orice om sa fie grabnic la ascultare, zabavnic la graire” (Iacov 1, 19)

Dreapta si reaua intrebuintare a limbii

„Multimea cuvintelor nu scuteste de pacatuire” (Pilde 10, 19). Nu este nici un madular al trupului prin care diavolul sa poata asa de lesne a ne amagi si a ne pierde, ca printr-o limba neinfranata si printr-o gura nepazita. Prin ele savarsim greseli nenumarate si faradelegi grele, iar cat de usor poate cineva pacatui cu limba ne arata inteleptul Sirah prin cuvintele: „Multi sunt cei ce au cazut de sabie, dar mai multi au pierit prin limba lor” (Sirah 28, 19).

Cat de grea insa este aceasta cadere, arata acelasi intelept, in alt loc, prin cuvintele: „Mai buna este caderea pe pamant, decat caderea din pricina limbii” (Sirah 20, 19). El voieste sa zica prin aceasta ca este mai bine a cadea jos de pe un loc inalt si a fi zdrobit, decat a vorbi un cuvant care sa arunce sufletul nostru in pierzare.

Lipsa viziunii şi muţenia depresiei.

 

Reflectări la Evanghelia din Duminica 7-a dupa Rusalii.

Vindecarea a doi orbi si a unui mut demonizat
Textul Evangheliei de la Matei 9, 27-35

Plecând Iisus de acolo, doi orbi se ţineau după El strigând şi zicând: Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David. După ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credinţa voastră, fie vouă! Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeţi, nimeni să nu ştie. Iar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela. Şi plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon. Şi fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulţimile se minunau zicând: Niciodată nu s-a arătat aşa în Israel. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni. Şi Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor.

30 iulie 2022: 15 ani de la trecerea la Domnul a Patriarhului Teoctist

 

Patriarhul Teoctist, de la a cărui trecere la Domnul se împlinesc astăzi 15 ani, „a lucrat, în contextul ostil Bisericii din vremea regimului comunist, pentru păstrarea credinţei și a valorilor culturale românești inspirate de ea”, iar după 1990 „a folosit libertatea pentru a urma tradiţiei româneşti privind prezenţa activă a Bisericii în societate”.

„A răspândit lumină şi speranţă prin multele biserici construite din temelie, prin multe canonizări de sfinţi români, prin reintroducerea religiei în școlile publice, prin reintegrarea învăţământului teologic în reţeaua de stat, prin reactivarea asistenţei religioase a preoţilor de caritate în unităţile militare, în spitale și în penitenciare, prin înfiinţarea multor centre social-filantropice pentru persoanele defavorizate, precum și prin înfiinţarea de cabinete ori centre social-medicale”, afirma Patriarhul Daniel despre predecesorul său.

„Un om evlavios şi înţelept, un păstor harnic şi răbdător şi un mare iubitor de Biserică şi popor”, l-a numit Preafericitul Părinte Daniel pe vrednicul de pomenire patriarh Teoctist.

30 Iulie - Sfatul Sfinților Părinți

 – Cum să ajungem și noi să ne rugăm cu adevărat, să simţim comuniunea cu Hristos în rugăciune?

– Cum să ajungem? Trebuie să începem să facem. Dacă nu începem, nu ajungem. Trebuie să punem în practică, trebuie să dăm timp rugăciunii… Serios. Fiecare cât poate, dar să fie cu toată sinceritatea şi cu toată atenţia la Dumnezeu. Și cu multă pocăinţă.

„Bucuria se simte doar în vârful «muntelui»”

Părintele David, duhovnicul Mănăstirii Dragomirna

29 Iulie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Vă rugăm să transmiteți un cuvânt de încurajare pentru părinții de astăzi, care se simt copleșiți de atâtea provocări în educația copiilor.

Cuvântul de încurajare este cuvântul pe care Sfântul Ioan Gură de Aur ni-l transmite de vreo 1700 de ani: „Dacă vrei să pui o stavilă în fața morții, iubește și fă copii.”. Deci oamenii care fac copii, de fapt cred că sunt nemuritori, iar ăsta e un lucru admirabil. Chiar trebuie să avem curajul să facem copii și să-i creștem, să nu ne speriem de lume, să spunem: „Aoleu, pe lumea asta să fac eu copii și să-i așez în lumea asta?”. Da! În lumea asta trăim și noi și ne e bine. Să facem copii și să-i învățăm sănătos, să-i punem sănătos în drepturile lor de oameni, să îi încredințăm că dincolo de toate regulile lumești de politică, dincolo de diplome, de examene, de tot, e viața nemuritoare a omului înaintea lui Dumnezeu în care totul în afară de Hristos este secund.

28 Iulie - Sfatul Sfinților Părinți

Un copil care strigă și vrea să te rănească, de fapt suferă şi nu ştie cum să-şi strige suferinţa. Şi-atunci zi: „Doamne, dă-mi mie puterea să aud dincolo de durerea mea durerea lui, şi să ajung la el!” Şi veţi vedea că se poate rezolva. – Maica Siluana Vlad

Întotdeauna vor fi probleme în educaţie, foarte multe lucruri n-o să ne iasă, însă atunci când vom încerca să-l educăm pe copil în dragoste vom avea succes. – Părintele Alexie Uminski

Dacă îi dăm unui copil de la cea mai fragedă vârstă reguli, mai târziu n-o să ne mai ostenim, pentru că obiceiul a devenit deja lege. – Sfântul Ioan Gură de Aur

27 Iulie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Când cineva ne respinge sau este supărat pe noi, ne apropiem de el, îl întrebăm de ce e supărat, nu cumva are ceva cu noi, îi facem un dar ca să-l îmbunăm, să-l înveselim, urmărim ce vrea ca să ne iubească mai mult sau ca să-l iubim; și este un om muritor, poate chiar păcătos. Cu mult mai mult trebuie să facem așa ceva cu un sfânt. Trebuie să intrăm în legătură cu el, ca să putem avea tihna și ușurința de a-i cere ce vrem. Sfântul s-a luptat în viață, a trăit într-un anume loc, s-a ostenit pentru Hristos și, de aceea, nu îngăduie să-i răpim tainele fără să ostenim.

El este sigur că și noi, ostenindu-ne, putem să izbândim, deoarece cunoaște din experiența proprie iubirea și disponibilitatea lui Dumnezeu de a ne îmbogăți. Dar vrem să înțelegem și noi propria sa trudă, să facem propriile lui încercări ascetice. Aceasta este o cerință a legii duhovnicești, a legăturii noastre cu sfinții. Prin urmare, trebuie să dobândim legături personale cu sfinții. Dacă nu dobândim cu mulți, să dobândim cel puțin cu unul. Decât să fim singuri, mai bine să fim cu încă cineva.

26 Iulie - Sfatul Sfinților Părinți

 ”ORTODOXIA  nu este o BIBLIOTECĂ  pe care o poți  studia  ,

Ci o EXPERIENȚĂ  pe care ești  chemat  să  O TRĂIEȘTI  !”

Sfântul  Cuvios  Iustin  Popovici

25 Iulie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Caută să te bucuri când eşti chinuit,

vine iarăşi vremea să fii fericit,

că nimic nu-i veşnic pe acest pământ,

după soare-i ploaie, după lună-i vânt.

Caută să te mângâi în oricare-amar,

vine, după noapte, dimineaţa iar;

toate-s trecătoare, ca şi timpul lor,

după lacrimi – cântec, după ură – dor.

Taina iertării păcatelor

 ¹ Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa. ² Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale! ³ Dar unii dintre cărturari ziceau în sine: Acesta huleşte. ⁴ Şi Iisus, ştiind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre? ⁵ Căci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te şi umblă? ⁶ Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta. ⁷ Şi, sculându-se, s-a dus la casa sa. ⁸ Iar mulţimile, văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere. ( Matei 9,1-8 )

1. Taina iertării păcatelor. Evanghelia de astăzi ne vorbește despre vindecarea slăbănogului din Capernaum. Accentul teologic în această istorisire mateiană este însă nu atât asupra minunii vindecării trupești, ci asupra unei alte mari minuri de care dă seama această întâmplare, anume minunea (și taina) iertării păcatelor.

Domnul iartă păcatele slăbănogului

 

Sf.Teofan Zavoratul

 [Rom. 12, 6-14; Mt. 9, 1-8]. Domnul iarta pacatele slabanogului. Acesta ar fi fost un prilej de bucurie; dar mintea vicleana a carturarilor invatati spune: ”Omul acesta huleste”. Chiar si dupa ce a urmat minunea vindecarii slabanogului, intarind acest adevar mangaietor pentru noi, ca ”putere are Fiul Omului pe pamant a ierta pacatele”, poporul a dat slava lui Dumnezeu, dar despre carturari nu se spune nimic, pesemne fiindca si in fata minunii urzeau oarecare intrebari viclene. Mintea lipsita de credinta e o uneltitoare: naste intruna banuieli viclene si urzeste hule asupra tuturor lucrurilor privitoare la credinta. Ba nu crede in minuni, ba cere o minune invederata; dar cand aceasta i se da, indatorand-o sa se plece credintei, nu se rusineaza sa se dea in laturi, talcuind stramb lucrarile cele minunate ale lui Dumnezeu.

24 Iulie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Trebuie să le îndurăm pe toate cu răbdare. Fericiţi sunt cei ce aşteaptă cu răbdare, căci le vor creşte aripi ca ale vulturului, după cum prooroceşte Isaia (Isaia 40; 31). N-ai vrea oare să-ţi întinzi aripile puternice şi să te roteşti ca vulturul în ceruri, în grădinile Raiului? Acestea nu-s basme, ci adevăr veşnic. De crezi şi-ţi pui nădejdea în milele lui Dumnezeu, îndură cu răbdare. Aceasta arată aripile tale cele puternice; aşa te vei mări şi te vei înălţa întru slava Lui Dumnezeu Tatăl şi a Domnului nostru Iisus Hristos (Sfântul Cuvios Anatolie de la Optina, 2008).

23 Iulie - Sfatul Sfinților Părinți

 

„Să ții minte că răzbunarea este prima victorie a diavolului asupra noastră. Diavolul nu se bucură pentru nici un lucru așa mult, decât pentru o inimă ce hrănește în lăuntrul ei răul. Deoarece acela care ține minte răul nu primește iertare de la Dumnezeu, fiindcă nici el la rândul lui nu iartă.”

 (Sfântul Tihon, Episcopul Zadonskului)

Întru mulți și luminoși ani, Preafericite Părinte Patriarh!

 

În ziua de vineri, 22 iulie 2022, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, aniversează ziua de naştere.

La împlinirea vârstei de 71 de ani, îi urăm și noi, Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, sănătate, bucurie și ajutor sfânt în toate!

Întru mulți și luminoși ani, Preafericite Părinte Patriarh!

22 Iulie - Sfatul Sfinților Părinți

 Într-o rugăciune au importanță formulele fixe (acatiste, paraclise)?

Desigur că fiecare rugăciune are o formulă. Chiar și rugăciunea cea mai scurtă, Rugăciunea lui Iisus, numită și rugăciunea inimii, sau a minții, sau rugăciunea minții în inimă: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!” are această formă. Da, este o formulă adoptată din vechime, din veacurile primare creștine și care este rostită în practica isihastă, fiind vorba despre o rugăciune continuă, atât în stare de veghe, cât și în stare de somn. Dar aceasta presupune o practică îndelungată și controlată. Așa încât, desigur că rugăciunea este alcătuită și din cuvinte. Cuvintele pot să fie imperfecte, dar într-o rugăciune fiecare cuvânt are un rost al lui și o lucrare a lui. E cuvântul care nu se mai reduce la filologie, ci care devine teologie, adică vorbire despre Dumnezeu sau cu Dumnezeu.

21 Iulie - Sfatul Sfinților Părinți

 ,, SĂ  NU DEZNĂDĂJDUIȚI NICIODATĂ ÎN VIAŢA VOASTRĂ ! 
Oriunde v-ați afla, 
în orice condiții, 
nicio deznădejde ! 
Exista posibilităţi şi şanse pentru o viaţă de adevărată sfinţenie.
 Niciodată să nu spuneți niciodată! 
Niciodată să nu spuneți: 
<AȘA CUM SUNT, CU AȘA PĂCATE, NU POT SĂ MĂ MÂNTUIASCĂ !> ”

Mitropolit Hierotheos Vlachos

20 Iulie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Rugăciune către Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul la vreme de secetă

Te cinstim pe tine prorocule al lui Dumnezeu, Ilie, căci pentru râvna ta întru mărirea Domnului Atotțiitorului, neputând răbda să vezi închinarea la idoli și nelegiuirea fiilor lui Israel, l-ai înfruntat pe regele Ahab, călcătorul de lege și pentru pedepsirea acestora prin rugăciune ai cerut de la Dumnezeu foamete de trei ani pe pământul lui Israel, spre a-l îndepărta de idolii netrebnici, pentru ca să se lase de fărădelegi și de nedreptăți, să se întoarcă spre unul adevăratul Dumnezeu și spre împlinirea sfintelor Sale porunci.

În timp de foamete, preaminunate, ai hrănit pe văduva din Sarepta, iar pe fiul ei cel mort, prin rugăciune l-ai înviat. După trecerea timpului de foamete prorocit, ai adunat pe Muntele Carmelului poporul israelit învechit în păcătoșenie și lepădare de Dumnezeu și prin rugăciune foc din cer ai dobândit peste jertfa ta, cu aceasta minune întorcând pe Israel către Domnul. Pe prorocii cei mincinoși ai lui Baal i-ai rușinat, iar după aceea, prin rugăciune, cerul iarăși l-ai deschis și ploaie multă pe pământ ai dobândit, iar pe credincioșii din Israel i-ai umplut de bucurie.

Către tine, preafericitul Domnului Ilie, cu umilință alergăm, noi păcătoșii și smeriții, chinuiți de arșiță și secetă: Mărturisim că nu suntem vrednici de mila și de harul lui Dumnezeu; mai curând suntem vrednici pe dreptate de amenințarea aspră a mâniei Lui cu tot felul de rele boli, necazuri și jale. Căci n-am umblat în frică de Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, ci în poftele desfrânării inimilor noastre, și tot felul de greșeli fără de număr am săvârșit. Fărădelegile noastre ne-au întunecat mintea și nu suntem vrednici a ne arăta în fața Domnului și a privi la cer.

Mărturisim că și noi ca și vechiul Israel, ne-am îndepărtat de Domnul Dumnezeul nostru prin fărădelegile noastre, și de nu ne închinăm lui Baal și altor idoli netrebnici atunci prin robia patimilor și prin poftele noastre slujim idolului; prin patima îmbuibării și a poftelor slujim idolului lăcomiei și al trufiei, idolului mândriei și al îngâmfării și mergem pe urmele împotrivirii față de Dumnezeu prin năravuri rele și slujim duhului pierzător al veacului.

Mărturisim, că pentru aceea s-a închis cerul și s-a făcut ca arama, fiindcă s-au închis inimile noastre în fața milei și iubirii adevărate față de aproapele nostru. Pentru aceea pământul s-a uscat și s-a făcut neroditor, fiindcă nu aducem Domnului nostru roadele faptelor bune. De aceea, nu ne dă ploaie și rouă, fiindcă nu avem lacrimi de umilință și rouă dătătoare de viață a cugetului către Dumnezeu. De aceea s-au vestejit toate bucatele și toată iarba câmpului fiindcă s-a uscat în noi tot gândul cel bun. De aceea s-a întunecat văzduhul pentru că mintea noastră s-a întunecat de gânduri rele, iar inima noastră s-a întinat de poftele fărădelegii.

Mărturisim că și ție, prorocul Domnului suntem nevrednici a ne ruga. Căci tu, om fiind, asemănându-te nouă prin patimi, cu viața ta asemenea îngerilor te-ai făcut și ca unul fără trup ai fost înălțat la cer; iar noi prin faptele și gândurile noastre rușinoase, sufletul nostru deopotrivă trupului l-am făcut. Tu prin post și priveghere i-ai minunat pe îngeri și pe oameni, iar noi ne-am făcut robi necumpătării și poftelor.

Tu râvneai la slava lui Dumnezeu, noi însă, ne depărtăm de slăvirea Domnului și Creatorului nostru și ne rușinăm a mărturisi preamărit numele Lui. Tu ai stârpit necinstea și deprinderile rele, iar noi ne robim năravurilor lumii potrivnice Domnului mai vârtos decât poruncilor Lui și a rânduielilor Bisericii. Și câte păcate și nedreptăți n-am săvârșit noi păcătoșii! Prin păcatele noastre am istovit îndelunga răbdare a Domnului. Pentru toate acestea dreptul Judecător s-a mâniat pe noi și în mânia Lui ne-a pedepsit. Deci, cu îndrăzneala mare față de Dumnezeu și nădăjduind în iubirea ta față de neamul omenesc, cutezăm a te ruga, mărite prorocule.

Milostiv fii față de noi nemernicii și nevrednicii, roagă pe Atotbunul Dumnezeu să nu se mânie pe noi până în sfârșit, ca să ne piardă pentru fărădelegile noastre, ci să ne trimită pământului însetat ploaie îmbelșugată și curată și să ne dăruiască roadă bogată și buna întocmire a văzduhului; mijlocește mila Împăratului ceresc, dar nu pentru noi păcătoșii și nevrednicii, ci pentru aleșii robii Lui care nu și-au plecat genunchii în fața lui Baal al lumii acesteia, pentru blândețea și curăția copiilor, pentru dobitoacele cele necuvântătoare și pentru păsările cerului, care îndură din pricina fărădelegilor noastre și pier de foame, de arșiță și de sete.

Dobândește pentru noi prin rugăciunile tale bine-plăcute lui Dumnezeu: duhul pocăinței și al smereniei, duhul blândeții și al înfrânării, al iubirii, al răbdării, al temerii de Dumnezeu și al bunei cinstiri, ca astfel, întorcându-ne de la căile necinstei la calea cea dreaptă a faptelor bune, să umblăm în lumina poruncilor Domnului și să ajungem la bunurile făgăduite nouă, binecuvântând pe Cel fără de început Dumnezeu-Tatăl, pe iubitorul de oameni Unul-Născut Fiul Său și pe sfințitorul Duh Preasfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Predică la sărbătoarea Sf. Proroc Ilie Tesviteanul

Predică a Părintelui prof. dr. Mircea Păcurariu la sărbătoarea Sf. Proroc Ilie Tesviteanul:

Iubiți credincioși,

Profeții sau proorocii Vechiului Testament au fost cei mai de seama trimiși ai lui Dumnezeu și învățători ai poporului biblic, care au păstrat și au apărat credința într-un singur Dumnezeu, pregătind astfel calea pentru Testamentul cel Nou, adică pentru Iisus Hristos. Deci ei au avut două misiuni: pe de o parte, erau aceia prin care Dumnezeu își împărtășea voința Sa, iar pe de altă parte, ei predicau poporului israelitean întoarcerea la calea cea adevărată și vesteau venirea lui Mesia. Predica lor era însoțită de multe ori și de minuni.

Toți profeții au fost chemați la misiune direct de Dumnezeu. Ei făceau parte din diferite seminții ale lui Israel și din diferite pături sociale. Sfânta Scriptură vorbește de un număr destul de mare de profeți. Șirul lor începe cu Moise și se sfârșește cu Sfântul Ioan Bote­zătorul. De obicei, ei se împart în două grupe. Din prima fac parte profeții care și-au scris cuvântările către popor, fiind numiți și profeți noi. Aceștia sunt în număr de 16, și anume: 4 profeți mari: Isaia, Ieremia, Iezechiel și Daniel, și 12 profeți mici: Osea, Ioil, Amos, Avdia, Iona, Miheia, Naum, Avacum, Sofonie, Agheu, Zaharia și Maleahi. Din a doua grupă fac parte profeții care nu și-au scris cuvân­tările, ei fiind, numiți și profeți vechi. Între ei se numără: Samuil, ultimul judecător, Gad, Natan (în vremea lui David), Ahia din Șilo (în vremea lui Solomon), Ilie cu ucenicul său Elisei și mulți alții.

Prăznuirea Sfântului Prooroc Ilie

Arhimandrit Conferenţiar Doctor Vasile Miron

„Auzi-mă, Doamne auzi-mă,
ca să cunoască poporul acesta că Tu,
Doamne, eşti Dumnezeu şi că Tu le
întorci inima la Tine.” (III Regi, XVIII, 37)

Iubiţi credincioşi!

Când Dumnezeu a pregătit omenirea pentru venirea pe pământ a Domnului nostru Iisus Hristos, a ales din rândurile poporului evreu bărbaţi înţelepţi, virtuoşi, drepţi şi cinstiţi ca să călăuzească poporul la lumina dreptei credinţe şi să-l ferească de primejdia căderii în idolatrie.

Asemenea bărbaţi providenţiali au fost profeţii. Inspiraţi de Duhul Sfânt, aceşti mesageri ai voii divine şi organe ale revelaţiei au prevestit viitorul, au condamnat fărădelegea şi păcatul, au transmis oamenilor cuvântul adevărului dumnezeiesc, au cultivat şi apărat credinţa într-un singur Dumnezeu şi au proorocit timpurile mesianice, pregătind astfel calea spre „legea harului şi a adevărului” (I Ioan, I ,17), Legea Noului Testament a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

19 Iulie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Tăcerea nechibzuită şi fără rost este mai rea decât multa vorbărie, iar cea cu măsură nu face niciun rău, ci smereşte încă şi dă putere pentru săvârşirea nevoinţelor şi a ostenelilor.Însă lipsa de măsură şi în una şi în alta face foarte mult rău.(Cuviosul Macarie,24,Vol.3, pp.96-97)

Împărăţia lui Dumnezeu nu se află în vorbe, ci în putere; trebuie să vorbim mai puţin şi să tăcem mai mult, să nu osândim pe nimeni şi tuturor să le dăm cinstire. (Cuviosul Ambrozie,1, Partea I, p,99)

A discuta lucruri bune este ca argintul, iar tăcerea chibzuită este ca aurul. (Cuviosul Ambrozie,1, Partea a II-a, p,45)

Mai bine este să fim prevăzători şi să tăcem decât să vorbim şi apoi să ne căim. (Cuviosul Ambrozie,1, Partea a II-a, p,45)

18 Iulie - Sfatul Sfinților Părinți

 De câte ori ne spune Dumnezeu: „Te iubesc!”, într-o zi?

Am fost nu de mult într-o casă în care am văzut că mai lipsea ceva dragoste dintre cei doi soţi. Şi i-am spus:

– Frate, de câte ori îi spui soţiei tale: „Te iubesc, frumoasa mea!”?

– Ce spui, frate? Păi acuma, după cincisprezece ani de căsnicie, să-i mai spun eu aşa ceva soţiei mele?…

– Dar în Cuvântul lui Dumnezeu de câte mii de ani scrie, de câte ori spune Cuvântul: „Te iubesc!”, „Vă iubesc!”, „Pentru dragostea voastră Mi-am dat via­ţa”, „Pentru dragostea voastră sunt în stare să fac totul”? Mântuitorul cât a făcut? În câte locuri spune în Cuvântul lui Dumnezeu cât de mult ne iubeşte Dumnezeu?...

Ce este Sfântul Potir?

 

Sfântul Potir este un vas liturgic, de forma unui pahar sau a unei cupe cu picior, de mărimi diferite în care se pune vinul şi apa pregătite la Proscomidie şi sfinţite în timpul Sfintei Liturghii pentru împărtăşirea clericilor şi poporului credincios.

Pentru sfinţenia conţinutului său, după prefacerea Darurilor la Sfânta Liturghie, potirul devine sfânt, iar Sfinţii Părinţi şi scriitori bisericeşti i-au dat cele mai alese atribute: sfânt, mistic, duhovnicesc, împărătesc, mântuitor ş.a. În vechime, când numărul credincioşilor care se împărtăşeau era foarte mare, se întrebuinţau mai multe potire, dar treptat, în Răsărit, s-a stabilit un singur potir la liturghie, pentru a se sublinia, prin împărtăşirea tuturor credincioşilor dintr-un singur potir, unitatea Sângelui şi comuniunea spirituală a celor care se împărtăşeau. La unele biserici se întrebuinţează însă şi azi unele pahare mai mici, de forma potirului, ca „potire de serviciu”, pentru împărtăşirea bolnavilor şi bătrânilor care nu se pot deplasa la biserică, precum şi împărtăşirea simbolică a mirilor la slujba cununiei. Materialele folosite pentru potire au fost diferite: lemn, piatră, fildeş, marmură, onix, alabastru, sticlă, aur, argint, şi se împodobeau cu picturi şi basoreliefuri, reprezentând scene sfinte ori flori, vegetale şi forme geometrice, încrustate cu emailuri. Astăzi, cel mai adesea, potirele folosite la Sfânta Liturghie sunt confecționate din diferite aliaje de metale care pot fi (sau nu) aurite sau argintate.

17 Iulie - Sfatul Sfinților Părinți

 Dacă vezi vreun evadat că-ţi bate copilul, te mânii şi te repezi ca o fiara asupra lui, dar stai liniştit şi nu faci nimic, deşi în fiecare zi vezi demonii atacându-l şi împingându-l la pacate. Stai şi nu-l scapi din ghearele lor. Dacă copilul ţi-e cumva posedat, alergi la toţi sfinţii şi tulburi liniştea şi celor ce pustnicesc prin vârfuri de munţi, ca să-l scapi de nebunie. Dar, deşi vezi cum în fiecare zi îl tulbură păcatul, care este cel mai îngrozitor demon, nu faci nimic.

Şi chiar să fie cineva posedat de un demon, nu este deloc îngrozitor, pentru că demonul nu poate cu nici un chip să ne arunce în gheena, ci, dacă suntem atenţi, ispita aceasta ne poate aduce chiar cununi minunate şi ne poate face vestiţi, dacă-i răbdăm cu bucurie chinurile. Dimpotrivă, cel ce trăieşte în păcat, nu se va putea mântui niciodată. Şi viaţa aceasta i se va părea un infern şi în cea viitoare va fi pedepsit pe vecie.

DUMINICA SFINŢILOR PĂRINŢI DE LA CALCEDON – AL IV-LEA SINOD ECUMENIC

 

Un text de 1500 de ani: fragment din Actul proclamă­rii sărbătorii Sfinţilor Părinţi de la Sinodul al IV‑lea Ecu­menic
 

Făcându‑se vohodul după obicei, în Sfânta şi Ma­rea noastră Biserică (Sfânta Sofia), în zi de Duminică, în 15 ale lunii iulie, de către Preasfinţitul Arhiepiscopul nostru Ioan, Patriarh Ecumenic, împreună cu sfinţitul cler, din jurul am­vonului s‑au auzit glasurile poporului care striga:

– Mulţi ani, patriarhului! Mulţi ani, împăratului! Mulţi ani, împărătesei! Mulţi ani, patriarhului! De ce am rămas atâţia ani neîmpărtăşiţi? De ce nu ne împăr­tăşim? Vrem să ne împărtăşim din mâinile tale! De mulţi ani vrem să ne împăr­tăşim. Eşti ortodox, de cine te temi? Scoate‑l afară pe Sever maniheul! Proclamă degrab auto­ritatea Sfân­tului Si­nod! Să se proclame degrab autoritatea Sfân­tului Sinod! Vrednicule apărător al Sfintei Treimi, Sfânta Maria este Năs­cătoare de Dum­nezeu! A biruit cre­dinţa în Sfânta Treime! A biruit cre­dinţa ortodocşilor! Pro­clamă degrab Sinodul din Calcedon!…

Acestea strigând ei, li s‑a dat următorul răspuns de că­tre Prea Fericitul Arhiepiscop şi Patriarh Ecumenic Ioan:

Sinodul al IV-lea Ecumenic, victorie a Bisericii dreptmăritoare

Secolul al IV-lea, denumit pe bună dreptate „veacul de aur al teologiei“, datorită marilor figuri bisericeşti care au trăit în această perioadă, a fost deopotrivă şi începutul marilor erezii. De abia ieşită din catacombe, Biserica se vedea atacată acum nu de păgâni, ci de proprii ei membri, care nu reuşeau să pătrundă adevărul Scripturii. Adunaţi în sinoade ecumenice, Sfinţii Părinţii au reuşit să arate care este adevărata învăţătură a Bisericii. Sinodul al IV-lea Ecumenic a fost cel mai mare dintre acestea, nu numai prin numărul mare de Părinţi participanţi (630), dar mai ales prin importanţa hotărârilor luate aici. Biserica Ortodoxă serbează pe Sfinţii Părinţi de la Sinodul al IV-lea Ecumenic în a VI-a Duminică după Rusalii.

Contextul crizei hristologice

 

După ce Sinodul Ecumenic de la Niceea (325) arătase, prin Simbolul de Credinţă, că Fiul este „deofiinţă cu Tatăl“, adică este egal în slavă şi putere cu Acesta, şi nu este o simplă creatură a Tatălui, condamnând învăţătura lui Arie, accentul se va muta, în veacul al V-lea, pe Persoana şi natura Persoanei Mântuitorului Hristos. Faptul că cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi Se făcuse om, luase aşadar trup omenesc şi suflet raţional, ridica semne de întrebare care nu puteau fi şterse decât prin luminarea Duhului Sfânt. Astfel, pe bună dreptate, oamenii se întrebau: Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel întrupat, era mai mult Dumnezeu sau mai mult om? Trupul Său era unul adevărat sau unul aparent? Avea El două naturi: una dumnezeiască, prin naşterea din veci din Tatăl, şi una omenească, prin naşterea din Fecioara Maria, după cum mărturiseşte Simbolul de credinţă niceo-constantinopolitan? Cum era posibilă unirea divinităţii cu umanitatea?

Vindecarea îndrăciţilor din ţinutul Gherghesenilor

Printre nenumăratele minuni, pe care le-a săvârşit Mântuitorul Hristos, în timpul cât a petrecut cu oamenii, este şi ceea cu vindecarea îndrăciţilor din ţinutul Gherghesenilor.

Este vorba de doi oameni al căror trecut nu-l cunoaştem şi despre care Sfânta Evanghelie de la Matei ne spune numai că, stăpâniţi de această boală, locuiau prin morminte, că erau groaznici la înfăţişare şi atât de răi, încât nimeni nu se încumeta să treacă pe-aproape de ei.

Vor fi plecat ei de bună voie dintre concetăţenii lor, gherghesenii, sau aceştia, văzându-i stăpâniţi de demoni, îi vor fi alungat ei, luând măsuri de apărare, ca şi în cazul cu bolnavii de lepră. Nu putem şti. Ceea ce putem bănui însă, este că răutatea lor împotriva oamenilor singuratici, trecători pe acolo, era cu atât mai mare, cu cât ea era sporită de setea de răzbunare împotriva comunităţii omeneşti în genere.

Despre Psihanaliza, boli psihice, demonizare – Parintele Epifanie Teodoropoulos

Tulburările nervoase şi înfrânarea

- Părinte, este cunoscut faptul că o parte din psihiatri consideră că pricina unor boli psihice este înfrânarea în perioada vârstei tinere.

- Părerea lor este greşită şi explicaţia foarte simplă. Toţi cei ce consultă pe psihiatru sunt bolnavi. Nimeni nu merge la medic când este sănătos. Fiindcă o parte din bolnavii aceştia nu au relaţii trupeşti, trag concluzia, legată de teoriile freudiene, că pricina tulburărilor nervoase este înfrânarea. Eu însă ştiu zeci de tineri care sunt înfrânaţi şi, fireşte, au şi o sănătate sufletească minunată.

- Ce putem spune despre psihanaliză?

DEMONISM SI SECULARITATE

Fie că a fost vorba de ţinutul Gadarenilor ori al Gherghesenilor, de unul ori doi demonizaţi, textul evanghelic al zilei (apare în trei variante la Matei 8, 28-34; Marcu 5, l-l9; Luca 8, 26-39) evocă, socotesc, cinci idei fundamentale.

Prima:

 
Sufletul unui om face mai mult decât o turmă de porci, fie ea de două mii de capete. De nespus mai mare valoare este mântuirea unui om decât orice valoare materială, oricât de însemnată.

Unii şi-au pus întrebarea: de ce oare a îngăduit Hristos demonilor să intre în porci? Oare n-a prevăzut că animalele se vor arunca în apa lacului şi vor pieri? N-a fost Domnul lipsit de prevedere şi nu S-a arătat nepăsător de paguba pricinuită locuitorilor?

Creştinism gadarean?

„Să le deschizi ochii ca să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de la stăpânirea lui satana la Dumnezeu, ca să ia iertarea păcatelor şi parte cu cei ce s-au sfinţit prin credinţa în Mine” (Fapte 26, 18)
 

Evanghelia de azi poate fi socotită o ilustraţie puternică şi lipsită de orice echivoc la autenticul duh creştin, exprimat de cuvântul Sf. Ev. Ioan:„Pentru acesta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului” (1 Ioan 3, 8).

Aş vrea să revedem împreună, cititorule, filmul unei ilustraţii vii a acestei evanghelii, aşa cum l-a trăit un prieten, membru al unei asociaţii creştine de tineret:

16 Iulie - Sfatul Sfinților Părinți

 

De voiești a lauda pe Dumnezeu, smereste-te și dorește a fi prigonit de alții. 

Smereste-te cu toți și sub toți, dacă voiești a slăvi pe Dumnezeu !

DACĂ VREI A-L AFLA NU TE ÎNALȚA , CĂ EL FUGE !

 SMERESTE-TE ȘI SMERESTE-TE CÂT POȚI ȘI EL VA VENI SĂ TE AFLE ȘI SĂ TE ÎMBRĂȚIȘEZE. 

15 Iulie - Sfatul Sfinților Părinți

 „Sfinţenia părinţilor contribuie la mântuirea copiilor. Într-un singur fel putem face să nu avem probleme cu copiii noştri, şi anume prin sfinţenie! Deveniţi toţi sfinţi şi nu veţi mai avea nici o problemă cu copiii voştri… Acest lucru îl veţi izbândi lesne în momentul în care va veni Harul cel dumnezeiesc.”

(Gheorghios S. Kroustalakis, Bătrânul Porfirie. Părinte duhovnicesc și pedagog, traducere de Cristina Băcanu, Editura Bunavestire, Bacău, 1999,  p. 120)

 

EPISCOPIA DEVEI ȘI HUNEDOAREI

CENTRUL DE PELERINAJE “SF. NICOLAE”

Deva, Avram Iancu, nr. 2

Tel contact pr. Basa Gabriel 0724251412;

●       pr. Dospin Dumitru 0725297215

 

PELERINAJ ÎN ŢARA SFÂNTĂ
26 – 31 OCTOMBRIE 2022

14 Iulie - Sfatul Sfinților Părinți

 

A vă păstra sănătatea este o datorie. Păstraţi-o!

Înfrânarea patimilor este mai bună decât orice medicament; şi prelungeşte durata vieţii… Aţi solicitat tratament. Iată tratamentul. Alergaţi la Maica Domnului şi ea totdeauna vă va ţine în stare de bucurie…

Sănătatea nu depinde numai de hrană, ci cel mai mult de liniştea sufletească. Viaţa în Dumnezeu, desprinzându-se din valurile lumii, umbreşte cu pace inima, iar prin aceasta ţine şi trupul tot în stare de sănătate. Neliniştea duhului şi patimile strică sângele şi vatămă în mod radical sănătatea. Postul şi, în general, viaţa trăită în post sunt cel mai bun mijloc pentru păstrarea sănătăţii şi înflorirea ei.

A vă păstra sănătatea este o datorie. Păstraţi-o! Căci şi cei sănătoşi trebuie să se gândească la moarte. Ea este în spatele tuturor şi fiecare trebuie să se întoarcă mai des la gândul: iată, vine moartea!

Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, p. 281-282

13 Iulie - Sfatul Sfinților Părinți

 

27 de cuvinte de folos de la Sfântul Părinte Paisie Aghioritul

* O persoană inteligentă este cea curăţată de patimi.

* Să încercăm să ne izbăvim de patimile şi de greşelile de care ne e plină inima. Toate dobitoacele lumii vieţuiesc întru ea. În fiecare zi să ne slobozim inima.

* Inima e curăţată cu lacrimi şi cu suspine. Un singur suspin al sufletului ce pătimeşte are aceeaşi putere ca două găleţi de lacrimi.

* Dumnezeu ne observă inima şi-i cercetează conţinutul. Să ne cercetăm neîncetat, să ne căim de trecut şi să ne temem de neputinţele noastre. Cu toate acestea, să nu ne pierdem nădejdea în mântuirea noastră.

12 Iulie - Sfatul Sfinților Părinți

 "Hristos nu vrea ca tu să porţi vreunui om ura, sau supărare, sau mânie, sau să ţii minte răul, în nici un chip şi pentru nici un lucru vremelnic. Aceasta o strigă cele patru Evanghelii!" ( Sfântul Maxim Mărturisitorul )

"Oamenii, lăsând grijă de a-şi plânge păcatele lor, au luat judecata de la Fiul şi se judecă şi se osândesc unii pe alţii, de pare că ar fi fără păcat. “Cerul s-a uimit de aceasta şi pământul s-a cutremurat”. Ei însă nu se ruşinează, ca nişte nesimţiţi" ( Sfântul Maxim Mărturisitorul )

"Cel ce iscodeşte păcatele altora, sau judeca din bănuieli pe fratele său, încă nu a pus început pocăinţei" ( Sfântul Maxim Mărturisitorul )

11 Iulie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Tu faci numai ascultare, iar Hristos îţi ridică povara

Adevărul este că m-am ostenit mult. De multe ori m-am indignat. Alteori am deznădăjduit. Mi-a spus odată un frate: Cu stareţul tău omul n-ar rezista nici douăzeci de minute. Tu, părinte, mai mult de patruzeci de ani, cum l-ai purtat?

– Să-ţi spun! Poţi crede că este străduinţa, să zicem, lupta cu gândurile. Poţi s-o pui, într-un fel, pe seama ascultării. Poţi afirma că se datorează rugăciunii. Poţi spune că este şi încăpăţânarea pe care am moştenit-o. Zi ce vrei! Eu un singur lucru o să-ţi spun: Dumnezeu m-a ţinut. Dacă m-ar fi lăsat o clipă, aş fi plecat. Pe toate El le-a făcut. El, Preacurata, sfinţii, binecuvântarea stareţului Iosif, rugăciunea măicuţei mele, binecuvântarea stareţilor mei. Da, si binecuvântarea lor. Se poate să nu-ţi fi spus, dar, dacă faci ascultare, primeşti binecuvântare”.
Ascultarea, copilul meu, este o taină. Mare taină! Este, să spunem, deschiderea sufletului către voia lui Dumnezeu. De vreme ce iese afară voia ta, ţi se deschide inima. Când se deschide, pătrunde în ea harul Duhului Sfânt. Ascultarea, deschiderea sufletului, este încuviinţarea, este acel „Da!”, acel „Iertaţi!” şi „Doamne, miluieşte!” ale omului lui Dumnezeu. Nu spun eu acestea, le spune Sfântul Grigorie Teologul. Acestea, aşadar, m-au întărit, m-au ajutat, m-au mângâiat şi m-au ţinut.