Ne poate ajuta Maica Domnului?

 Da! Am curajul s-o spun cu toată siguranţa că da! Noi, cei simpli, îi lăsăm pe teologi să explice „cum a fost“, dacă e cu putinţă. Căci ceea ce nu pot dovedi cuvintele şi mintea noastră mărginită, o dovedeşte, mai simplu şi convingător, realitatea faptelor petrecute în viaţa noastră, a acelora care, trăind adevărurile mântuitoare, simţim cum HristosDomnul lucrează în viaţa noastră.

Bunica mea, o ardeleancă de pe Valea Sebeşului, legată cu întreaga ei fiinţă, ca toţi creştinii noştri, de Biserică şi tradiţiile ei sfinte, obişnuia să se roage neîncetat Maicii Domnului. Fiind mamă, o simţea mai aproape şi avea mai multă îndrăzneală la ea. Se ruga şi Mântuitorului, şi Sfinţilor, după dreapta rânduială, dar simţea totuşi că cea care ea însăşi a fost Mamă o putea ajuta cel mai mult.

Ne poate ajuta Maica Domnului?

Da! Am curajul s-o spun cu toată siguranţa că da! Noi, cei simpli, îi lăsăm pe teologi să explice „cum a fost“, dacă e cu putinţă. Căci ceea ce nu pot dovedi cuvintele şi mintea noastră mărginită, o dovedeşte, mai simplu şi convingător, realitatea faptelor petrecute în viaţa noastră, a acelora care, trăind adevărurile mântuitoare, simţim cum HristosDomnul lucrează în viaţa noastră.

Bunica mea, o ardeleancă de pe Valea Sebeşului, legată cu întreaga ei fiinţă, ca toţi creştinii noştri, de Biserică şi tradiţiile ei sfinte, obişnuia să se roage neîncetat Maicii Domnului. Fiind mamă, o simţea mai aproape şi avea mai multă îndrăzneală la ea. Se ruga şi Mântuitorului, şi Sfinţilor, după dreapta rânduială, dar simţea totuşi că cea care ea însăşi a fost Mamă o putea ajuta cel mai mult.

Era în timpul Primului Război Mondial şi avea patru feciori pe front, în armata austro-ungară. În casa bătătorită cu lut, pe locul unde zilnic se ruga, îngenunchind şi făcând mătănii, se făcuseră două gropiţe, aproape. Genunchii şi încheieturile degetelor făcuseră nişte bătături ca nişte noduri mari. Iar Ceaslovul şi Psaltirea erau mereu stropite cu lacrimi. Citea rugăciunile sfinte, apoi izbucnea într-o rugă simplă dar răscolitoare, ca o flacără a inimii, spunându-i Prea Curatei: „Maică Prea Curată, tu ai avut un singur Fiu. Eu am patru… care sunt în bătaia oarbă a gloanţelor şi a săbiilor vrăjmaşilor. Ce să mă fac? Nimeni nu mă poate ajuta, numai tu! Prin inima mea trec patru săgeţi. Îndură-te de mine; nu mă lăsa!“