SĂ ÎMPLINIM PORUNCILE

 Sfântul Simeon Noul Teolog

Cuvântul al XXlV-lea Sa nu fim nepasatori fata de savârsirea poruncilor lui Dumnezeu, nici sa nesocotim vreuna din ele, ci sa ne straduim sa le împlinim pe toate deopotriva, ca nu cumva sa ramânem afara din camara cea de nunta din pricina nesocotintei, si sa rabdam cu bucurie ispitele

[…] Dar acestea, bietul si nenorocitul de mine, eu o sa le aud cel dintâi, fiindca n-am împlinit nici-o porunca a lui Dumnezeu. De asemenea, si toti cei care ca si mine au fost nesupusi si neascultatori ai poruncilor lui Dumnezeu si care zic cu nebuna socoteala: „Sa fereasca Dumnezeu sa nu curvesc, dar a jura nu-i nimic. Sa nu fac adulter, ca a fura o bucata de pâine sau un ban ce pacat este?”. Si iarasi: „As fi fericit sa nu fiu împuns cu rusinoasa si spurcata patima a sodomiei; ca a ocarî, a invidia, a ma distra si a râde, ce pacat este acesta? Acestia socotesc ca-s curati de faptele trupesti ale pacatului ca Îngerii lui Dumnezeu, si-si fac despre ei, nebunii, o înalta parere, fara sa tina seama de virtutile si de patimile sufletului. Ba dispretuiesc si toate celelalte porunci ale Domnului, si nu-si fac nici-o sila pentru a le împlini, se feresc de osteneala ceruta de poruncile lui Dumnezeu si traiesc fara de nici o grija.

Credinţa în Hristos-Dumnezeu – Duminica a IV-a după Rusalii

PR. PROF. DR. VASILE MIHOC

Evanghelia de la Matei 8,5-13

5 Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L, 6 şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. 7 Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. 8 Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. 9 Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. 10 Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă. 11 Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor. 12 Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. 13 Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.

 1. Trepte ale credinței. În Evanghelia Duminicii precedente ( a III-a după Rusalii), de la Matei 6,22-33, Mântuitorul ne învață despre desăvârșita și neabătuta încredere în Providenţa dumnezeiască. Această încredere este o primă treaptă a credinţei. Căci, cum ai putea să ajungi la credința mântuitoare în Dumnezeul Cel în Treime dacă nu primești cu toată inima credința că Dumnezeu Creatorul este Tatăl desăvârșit, care poartă de grijă creaturilor Sale și care Își împlinește neabătut făgăduințele Sale.

Acatistul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena

Condacul 1

Cel ce chipul Crucii strălucind pe cer mai mult decît soarele l-ai văzut şi biruinţa semnului Domnului bine ţi-a descoperit, cu care într-armîndu-te pe toţi vrăjmaşii i-ai biruit, acum şi nouă celor ce ne plecăm genunchii înaintea icoanei tale, Sfinte Împărate Constantin, dă-ne nouă, împreună cu buna ta maică, Împărăteasa Elena, ajutor, celor ce cîntăm vouă: Bucuraţi-vă, părinţii creştinilor!

Icosul 1

Ca un înger luminos ai binevestit lumii pe Domnul nostru Iisus Hristos, că este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu cel adevărat; pentru aceasta cîntăm ţie acestea:

Bucură-te, al creştinilor numit de noi tată;

Cuvânt panegiric la Izvorul Tămăduirii cel primitor de viaţă şi povestire a minunilor Preaslăvitei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu, săvârşite la Izvorul ei.

Binecuvintează părinte!

Iarăşi sărbătoare şi iarăşi praznic. Şi, ca să spun mai bine, în această sărbătoare s-a arătat nouă altă sărbătoare aducătoare de bucurie, ce umple inimile credincioşilor de veselie negrăită. Căci, în timp ce prăznuim încă purtătoarea de strălucire Înviere a lui Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru, cea de mântuire lumii, iată, a strălucit nouă alt praznic al Maicii Sale celei Curate şi Doamna noastră şi Stăpâna, a Izvorului ei cel purtător de viaţă, care cu dreptate cheamă pe toţi credincioşii, să sărbătorim şi astăzi şi să ne bucurăm toţi cu veselie şi bucurie duhovnicească, slăvind în cântări şi doxologii pe Hristos Dumnezeul nostru, Cel Înviat din morţi şi pe Preasfânta Sa Maică şi Stăpâna a toată zidirea, pe Binefăcătoarea şi Mijlocitoarea noastră a creştinilor, ca să primim har şi răsplată duhovnicească de la ea.

Paște binecuvântat!

 

Vă dorim ca Învierea Domnului să vă aducă în suflet multă lumină și căldura sufletească!

Gustați și vedeți cât de bun și milostiv este Domnul!

Sărbătoare Paștelui trebuie să aibă loc în noi!

În lumina acestor gânduri vă îndemnăm pe toți: să ne lăsăm pătrunși de bucuria care izvorăște astăzi pentru noi toți din Taina Învierii. Să ne lăsăm mobilizați de chemarea care ne este adresată și nouă: aceea, de a recunoaște și de a deveni martorii și vestitorii Învierii și să ne întărim mai mult în credința noastră ortodoxă și să devenim mai statornici în mărturisirea ei.

În fața tuturor greutăților, să spunem și noi împreună cu Sf. Ap. Petru: „ Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice.  ” (Ioan 6: 68). Numai tu ești învierea și nădejdea noastră.

Doar așa vom putea cânta împreună cu toți cei care cred în Taina Învierii Domnului:

Hristos a înviat din morți,

Cu moartea pe moarte călcând

Și celor din morminte

Viață dăruindu-le.

În acest gând vă dorim tuturor sărbători binecuvântate, iar Învierea Domnului să ne fie de folos!

 Paște binecuvântat!

 

  Cu profundă considerațiie,                   

 Preoții slujitori, Consiliul parohial, Comitetul parohial

Pastorala de Paști 2021 a Patriarhului: Învierea lui Hristos – începutul vieţii veşnice pentru omenire

† DANIEL 

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOPUL BUCUREŞTILOR, MITROPOLITUL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI,

LOCŢIITORUL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI

ŞI

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, PREACUCERNICULUI CLER

ŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI DIN ARHIEPISCOPIA BUCUREŞTILOR

HAR, BUCURIE ŞI PACE DE LA DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS,

IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI! 

Hristos a înviat! 

„Hristos este Întâiul-Născut din morţi (Coloseni 1, 18);

începătură a învierii celor adormiţi (1 Corinteni 15, 20)” 

Preacuvioși şi Preacucernici Părinți,

Iubiți credincioși şi credincioase,

Taina Crucii şi Taina Învierii Domnului Iisus Hristos au fost profețite de prorocii Vechiului Testament, iar Sfinţii Apostoli, ucenici şi martori ai lui Hristos Cel Răstignit şi Înviat, le-au mărturisit ca fiind adevăruri mântuitoare şi dătătoare de viaţă.

Ei au văzut împlinită profeția lui Isaia care, cu sute de ani înainte, fiind inspirat de Duhul Sfânt şi văzând duhovniceşte cu anticipație pătimirile şi rănile lui Hristos Cel Răstignit a spus, rezumând taina legăturii dintre Jertfă şi Înviere: „[…] prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat” (Isaia  53, 5).

Sfinţii Apostoli şi Evangheliști, conștienți fiind de importanţa Jertfei şi a Învierii lui Hristos, prevestite de Hristos Însuşi „înaintea lor”, au transmis cu fidelitate cuvintele Lui în scrierile lor. Astfel, după Înviere, ucenicii amintindu-şi cuvintele tainice ale Domnului Iisus Hristos, prin care prevestea Pătimirile, Moartea şi Învierea Sa, le vor interpreta din perspectiva „plinirii” Scripturilor.

† Dr. Laurentiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului - PASTORALA LA ÎNVIEREA DOMNULUI

 

«Maica Domnului – Noul Ierusalim şi Darul cel mare al Învierii»

 † Laurențiu,

DIN MILA LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOP AL SIBIULUI ŞI MITROPOLIT AL ARDEALULUI

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept‑credincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi, arhiereşti binecuvântări!

«Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit, saltă acum şi te bucură, Sioane, iar tu, Curată, Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te, întru învierea Celui Născut al tău.»  (Cântarea a 9-a din Canonul Învierii)

Iubiţi credincioşi,

 Hristos a înviat!

În fiecare an, cel mai minunat și mai tainic moment din viaţa Bisericii noastre este această sfântă noapte de mântuire, acest slăvit praznic al Învierii în care toate sunt pline de lumină. L-am așteptat şi ne-am pregătit pentru acest praznic prin post, rugăciune şi fapte bune, iar odată cu chemarea preotului de a veni şi a lua lumină, intrăm cu toții în atmosfera tainică a Împărăției Cerurilor. Prin toate cântările și actele liturgice, prin toate lecturile biblice ale praznicului, noi facem această minunată trecere, acest Paște – Pesah, împreună cu Hristos. „Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşti” (Lc 22, 15), le-a spus Mântuitorul ucenicilor la Cina cea de Taină. Această Cină de Taină însă nu s-a încheiat, ci ea continuă veșnic, şi iată-ne şi pe noi chemați în această noapte sfântă să sărbătorim împreună cu El trecerea noastră de la moarte la viaţă şi de pe pământ la Cer. Acum, la acest Praznic al praznicelor şi la această sărbătoare a sărbătorilor, nu facem o simplă rememorare liturgică şi nu dorim să repunem în scenă evenimente întâmplate acum 2000 de ani, ci cu adevărat intrăm cu Hristos în lumina Învierii Lui, gustăm prin El din nou băutura cea nouă a dragostei Sfintei Treimi, trecând cu adevărat împreună cu Hristos de la suferințele, necazurile şi întristările lumii acesteia la bucuria cea veșnică a Împărăției iubirii Sale.

Pastorala Preasfințitului Părinte Episcop Gurie la praznicul Învierii Domnului

 † G U R I E ,

prin harul lui Dumnezeu,

Episcop al Devei şi al Hunedoarei,

Preacucernicului cler,

Preacuviosului cin monahal şi

Dreptmăritorilor creştini:

Binecuvântare arhierească din străvechea Cetate a Devei

cu prilejul Praznicului măreț al Învierii Domnului!

  

„Cealaltă” Românie, celelalte „Românii”…

– România diasporei, România „din Cer”, România „profundă” –

 

 „E multă frumusețe în lume, dar oamenii orbi nu o văd.

Înclinarea spre a face răul e atât de puternică încât,

pentru a o învinge,

a fost nevoie de marea dragoste şi jertfă

a Dumnezeului întrupat”.

Ernest Bernea

 Iubiți credincioși,

Anul 2021 este declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii noastre Ortodoxe drept „Anul omagial al pastorației românilor din afara României” și „Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul”; amintindu-se și de „valoarea liturgică și culturală a cimitirelor”.

La prima vedere, tematica pare că face trimitere la alții, la realități îndepărtate, având și o ușoară nuanță funebră: „cimitir”, „adormiți în Domnul”, „comemorare”. Or nu este deloc așa! Ortodoxia ne invită întotdeauna la viață din abundență, la descoperirea bucuriei de a exista în iubirea lui Dumnezeu, la realitățile esențiale ale lumii, la orizonturile fericite proclamate de Împărăția Cerurilor. Marele poet Ioan Alexandru, în poezia Prodrom, proclamă rostul liderului, al cârmuitorului: „Logosul s-ajungi a-L recunoaște/ Ca mielul Jertfei Izbăvitor,/ Ca să-L arăți mulțimilor de Paște,/ Acesta-i rostul tău într-un popor”.

Învierea sau Dumnezeu în căutarea omeniei noastre...

Pr. Constantin NECULA

 În vremea de Prohod. O Cântare mi-a revenit dinaintea ochilor: „Pe pământ ai venit,/ Pe Adam să-l mântui,/ Și, pe acesta negăsind, jos Te-ai pogorât;/ Pân-la iad, Stăpânul meu, L-ai căutat.” (I.26). Coborârea aceasta continuă parcă, până în iadul pe care-l locuim și căruia-i spunem, ca să putem rezista, lume. Un iad al indiferenței, aroganței ca respirație, al minciunii și trădării. Un iad al regulilor schimbate mereu în timpul jocului. Căci iadului îi place jocul cu sufletele noastre. În timp ce Dumnezeu ne vorbește prin toate, de la frumusețea creației la intima noastră alcătuire umană, la echilibrul trupului nostru și frumusețea de basm a idealurilor noastre, diavolul lucrează numai prin oameni.