Sfântul Apostol Andrei, propovăduitorul Evangheliei in Scythia Minor (Dobrogea)

Pr. Prof. Dr. Acad. Mircea Păcurariu

Şirul „sfinţilor naţionali” ar putea începe cu unul din apostolii Mântuitorului Iisus Hristos, şi anume cu Sfântul Andrei. Acesta, deşi era iudeu de neam, a propovăduit într-o parte a pământului românesc, la strămoşii noştri geto-daci, şi anume în teritoriile situate pe ţărmul apusean al Mării Negre (Pontul Euxin).

Cine era Sfântul Andrei, „cel întâi chemat” la apostolie? Era frate al lui Simon Petru, care s-a numărat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind amândoi fiii pescarului lona. Erau originari din Betsaida, localitate situată pe ţărmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, în nordul Ţării Sfinte. Amândoi au fost pescari, alături de tatăl lor. Amândoi s-au numărat printre „ucenicii” Sfântului Ioan Botezătorul, ascultând timp îndelungat predicile acestuia în pustiul Iordanului, cu îndemnuri la pocăinţă şi cu proorocia despre venirea lui Mesia. De la acesta a auzit Andrei cuvintele „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan l, 29).

Sfântul Andrei Șaguna, luminătorul românilor ardeleni

Dumnezeu a rânduit întotdeauna oameni provi­den­țiali acolo unde a fost nevoie mai mare de ei. Un astfel de om a fost Sfântul Mitropolit Andrei Șaguna, ctitor de credință și cultură, om al rugăciunii și un deosebit luptător pentru propășirea românilor ardeleni. Într-o perioadă dureroasă pentru românii or­to­docși din Transilvania, Sfântul Andrei Șaguna a fost lumânarea care a reaprins candela credinței și a speranței în sufletele tuturor românilor prigoniți. Tocmai de aceea a și fost numit „Mesia al ardelenilor”.

De numele Sfântului Andrei Șaguna, prăz­­nuit de Biserica Ortodoxă Română pe 30 noiembrie, se leagă atât de multe lucruri, încât este dificil să îi conturezi o biografie în doar câteva rânduri.

A avut o deosebită activitate ca ierarh, cea mai mare realizare fiind reînființarea Mitropoliei Transilvaniei, dar și ca om de cultură, tipărind numeroase cărți de folos duhovnicesc și îngrijindu-se ca toți românii să învețe să scrie și să citească. A fost în același timp un deosebit filantrop, îndemnând preoții parohi să facă colecte pentru cei năpăstuiți, înființând școli pentru orfani sau făcând milostenie din puținii bani pe care îi avea.

Sfântul Apostol Andrei, Părintele creştinismului românesc

Arhim. Andrei Coroian

 

Ultima zi a lunii noiembrie, a treizecea, este pentru Biserica Ortodoxă Română o zi de mare sărbătoare, zi de bucurie, a plinătăţii credinţei, nădejdii şi dragostei. Este ziua în care ea-Biserica, prăznuieşte pe cel ce a născut-o în Hristos, pe părintele ei duhovnicesc Sfântul Apostol Andrei.

Născut în familia pescarului Iona din Betsaida Galileii, frate cu Sfântul Apostol Petru, Andrei este cel dintâi chemat în soborul sfinţilor apostoli, şi cel care, între alte popoare ale Răsăritului, a vestit evanghelia Domnului Hristos şi strămoşilor noştri din Sciţia Mică sau Dobrogea de astăzi.

Mare cinstire pentru noi ca neam şi fapt înduioşător al Părintelui ceresc că dăruieşte noului născut – poporul român, credinţa adevărată în Mesia-Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul Său devenit Dumnezeu–Om, şi ca părinte duhovnicesc pe unul din cei doisprezece, pe Andrei cel întâi chemat. Poporul, la rându-i, s-a arătat primitor şi odihnitor, iar mai târziu mulţumitor şi roditor. Dacă în alte ţinuturi unde a propovăduit apostolul (între care Bizanţul, care avea să devină scaunul Apostolic al Bisericii Răsăritului), Sfântul Andrei a suferit multe împotriviri şi prigoane, aici, în Ţara Mioriţei, a fost primit cu dragoste şi prietenie, găsindu-şi loc de odihnă.

Predica Pr. Ilie Cleopa la Sfantul Apostol Andrei

Fiul al Galileei si frate al lui Petru, dintre pescari in soborul Apostolilor intii ai fost chemat, Andrei cel minunat. Iar de la mormintul tau din Patras chemi popoarele la Dumnezeu si acum ne-ai umplut de bucurie ca in Romania iarasi ai venit, unde pe Hristos Domnul l-ai propovaduit.

-- Condacul Sfintului

  Iubiti credinciosi,

Astazi, la 30 noiembrie, praznuim cu multa bucurie pe Sfantul Apostol Andrei, cel intii chemat, Apostolul romanilor, care a vestit Evanghelia lui Hristos pe pamintul tarii noastre acum aproape 2000 de ani, in Dobrogea si la Gurile Dunarii.

Sfantul Apostol Andrei era frate dupa trup cu Sfintul Apostol Petru, fiii lui Iona, din cetatea Betsaida Galileei, si se indeletniceau cu pescuitul.

La inceput, Sfantul Andrei a fost ucenic al Sfintului Ioan Botezatorul. Apoi, auzind de intruparea Mintuitorului nostru Iisus Hristos, s-a dus in Capernaum, unde locuia Domnul si L-a intrebat: Invatatorule, unde locuiesti? Iar Domnul i-a raspuns: Vino si vezi! (Ioan 1, 38-39). Si a ramas cu El in ziua aceea. Astfel, Sfintul Apostol Andrei a fost cel dintii chemat la vestirea Evangheliei lui Hristos.

Sfântul Apostol Andrei cel care l-a adus pe Petru la Hristos

Pe 30 noiembrie se sărbătorea până mai ieri Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, cu cruce neagră. Înmulţirea fărădelegilor care s-au năpustit asupra nobleţei spirituale a acestui popor românesc a căutat să-i şteargă urma în istorie şi miracolul zidirii sale în vechea Dacie. Aceste grăbite zvârcoliri neortodoxe de a muşamaliza faptele de glorie ale fratelui lui Petru în Sciţia Minor au determinat să i se facă oarecum o dreptate acestui mare slujitor al Cuvântului care este Sfântul Apostol Andrei şi sărbătoarea lui să fie marcată cu cruce roşie.

Originar din oraşul Betsaida, fiu al lui Iona, un evreu pescar, şi frate cu Petru, a fost, mai înainte de a-L urma pe Iisus, ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Dar când a auzit de la acesta de Mesia şi când L-a şi văzut, l-a părăsit pe Ioan de dragul Domnului Care-l chema la vânătoare de oameni: „Cel ce cu lumina Mergătorului înainte te-ai împodobit, când raza cea ipostatică a slavei Tatălui s-a arătat, neamul omenesc pentru milostivire vrând să-l mântuiască, atunci întâi tu, mărite, la Dânsul ai alergat, fiind strălucit la minte cu strălucirea cea desăvârşită a dumnezeirii Lui. Pentru aceasta şi propovăduitor şi apostol ai fost al lui Hristos Dumnezeului nostru. Pe Care roagă-L să mântuiască şi să lumineze sufletele noastre“ (stihira I de la Doamne, strigat-am).

Predica Mitropolitului Augustin de Florina, la pomenirea Sfântului Apostol Andrei

Astăzi, iubiţii mei, Sfânta noastră Biserică sărbătoreşte pomenirea Sfântului Apostol Andrei.

Andrei este unul dintre cei 12 ucenici ai lui Hristos. Tradiţia spune că după Înălţarea lui Hristos la Cer şi după Cincizecime a propovăduit Evanghelia în Sciţia sau în Kolhida. Există şi mărturii scrise, că a predicat în Bitinia şi Pontul Euxin, în Propontida, în Calcedon şi în Bizanţ, în Macedonia, în Tracia, în Tesalia şi în Grecia până la Herson. De la Herson s-a întors în Bizanţ şi după ce l-a hirotonit acolo episcop pe Stahie, a venit în Peloponez. În Patras a fost arestat de către antipatul Egheat care l-a răstignit cu capul în jos.

Acesta a fost sfârşitul Sfântului. Dar care a fost începutul? Astăzi se citeşte acea pericopă evanghelică care vorbeşte despre prima întâlnire a Apostolului cu Hristos (vezi Ioan 1, 35-52).

30 noiembrie - Pilda zilei

 Un tată avea şapte fii care, deseori, nu se împăcau, nu se ajutau. Lucrul acesta îl frământa  foarte mult pe acest tată şi nu ştia cum să procedeze ca să-i facă să înţeleagă că numai uniţi vor fi puternici în faţa vrăjmaşilor. Tot stând el aşa pe gânduri, îi veni o idee.

Într-o zi, bătrânul tată îi chemă pe fiii săi laolaltă, le puse înainte şapte nuiele viguroase, care erau bine legate, şi le spuse: "Cine va reuşi să rupă acest mănunchi de nuiele, aceluia îi voi da 100 de talanţi". Unul după altul îşi încercară dibăcia şi puterile, dar niciunul nu reuşiră. Neputând rupe mănunchiul de nuiele, recunoscură cu toţii: "Nu merge, nici nu e posibil!" 

"Ba da, le spuse tatăl, nu este nimic mai uşor!" Desfăcu legăturile şi rupse toate nuielele, una după alta, cu cel mai mic efort. 

"Aşa, bineînţeles că este uşor, îi spuseră fiii săi. Aşa şi un copil ar fi putut să le rupă!" 

Tatăl însă le spuse: "Aşa cum este cu aceste nuiele, la fel este şi cu voi. Atâta timp cât veţi fi împreună, bine legaţi cu legătura dragostei, veţi trăi cum nu se poate mai bine şi nimeni nu vă va putea dezbina. Dar dacă legătura înţelegerii şi dragostei, care vă uneşte, se va rupe, atunci se va întâmpla şi cu voi ca şi cu nuielele care zac rupte aici înaintea voastră, pe pământ"

29 noiembrie - Pilda zilei

 

Într-o casă de oameni săraci şi lipsiţi, un copilaş auzi pe bunică-sa citind în Istoria biblică despre corbul ce aducea de mâncare lui Ilie proorocul.

– Bunică dragă, – zise copilul – să deschidem şi noi uşa, să ne aducă şi nouă ceva corbul!
Bunica încerca să-l dezmintă pe copil, dar copilul nu şi nu, ci să se deschidă uşa.
Bunica îi făcu pe voie şi deschise uşa, cu toate că era iarnă şi frig. Tocmai atunci trecea pe acolo părintele locului. Se miră văzând uşa deschisă şi întrebă asupra acestui fapt. Bunica îi spuse cum stă lucrul.
– Vedeţi cum lucrează credinţa în Dumnezeu? – zise preotul. Eu tocmai acum mergeam să împart din lada bisericii nişte ajutoare celor săraci şi lipsiţi. Voi începe dar de aici. Uite, „corbul“ v-a adus şi vouă două sute de lei.
Copilul a crezut şi Dumnezeu a răspuns la credinţa lui. Credinţa face şi azi minuni. Dumnezeu răspunde şi azi – răspunde negreşit – la credinţa noastră.
Dacă am avea credinţă tare şi vie, ne-ar sosi şi nouă câte un „corb“, în toate lipsurile şi necazurile trupeşti şi sufleteşti.

Preot IOSIF TRIFA, din 600 ISTORIOARE RELIGIOASE

28 noiembrie - Pilda zilei

 Un om necăjit veni într-o zi la preot şi-i zise:

— Părinte, de ce oare Dumnezeu îmi dă mie atâtea suferinţe?

Preotul îi răspunse tot printr-o întrebare:

— Dumneata, te uiţi numai la suferinţele pe care le primeşti, dar te uiţi oare şi la păcatele pe care le săvârşeşti? Sau oare dumneata eşti fără de păcat?

— Cum să fiu fără de păcat, Părinte, că l-aş mânia pe Dumnezeu; am şi eu, ca orice om, păcatele mele.

— Bine zici, spuse preotul şi luând o haină prăfuită din cuier, cu care fusese la un drum lung, îl invită pe omul nostru în curtea casei.

Părintele întinse haina pe o frânghie, luă un băţ şi începu să bată în ea cu putere. Un praf gros se ivi de îndată şi el zise:

— Vezi, omule, praful acesta este păcatul pe care-l avem în haina sufletului nostru şi întocmai ca şi acest praf, păcatul nu va ieşi, dacă sufletul nu va fi lovit cu băţul suferinţelor, înţelegi acum de ce Dumnezeu ne trimite suferinţele?

— Mare adevăr m-ai învăţat părinte; mai bine să-mi dea Dumnezeu multe suferinţe şi să am sufletul curat, decât fără suferinţe şi să-mi ajungă sufletul întinat şi să merg în iad. Slavă Ţie Doamne, zise omul necăjit, căci adevărate sunt cuvintele: „Mari şi minunate sunt lucrurile Tale Doamne!”

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016

27 noiembrie - Pilda zilei

 Treceam într-o iarnă – spune Shundar Singh – prin munţii Tibetului. Era un viscol puternic şi un ger grozav. Calea era tot mai grea. Simţeam că puterile îmi scad. Mă biruia frigul şi îngheţul.

La o răspântie, văd un om căzut în zăpadă. E aproape îngheţat şi mort. Mă aplec spre el. E un tibetan. Îmi dă să înţeleg că orice încercare pentru salvarea lui e zadarnică. Dar eu nu pot să-l las aici. Îl ridic în spate şi plec cu el la drum. Povara e grea, dar, sub greutatea ei, simt că mă încălzesc. Eram aproape îngheţat de frig şi acum, iată, mă năpădesc sudorile. M-am încălzit, iar căldura mea o simte cel din spatele meu. Am devenit un fel de cuptor pentru el. Era aproape mort, iar acum îl simt că se mişcă şi dă semne de viaţă. Nu mai pot de bucuria mântuirii unui pierdut. Această bucurie îmi dă puteri noi. Păşesc cu bărbăţie prin zăpadă şi viscol. În zare se iveşte un sat. Suntem mântuiţi! Suntem mântuiţi amândoi, unul prin altul. Tibetanul ar fi pierit fără ajutorul meu, dar şi eu aş fi pierit fără el. Purtându-l în spate, m-am încălzit şi l-am încălzit şi pe el. M-am mântuit mântuind pe altul.“

26 noiembrie - Pilda zilei

 

Un ţăran bogat, ale cărui hambare erau pline cu grâu, avea obiceiul să se roage şi pentru săraci; când însă venea vreun sărac şi-l ruga să-i dea şi lui puţin grâu, răspundea mereu că nu are de prisos. Într-o zi, când în rugăciunea lui de dimineaţă se rugă iarăşi pentru săraci, fiul lui cel mic i-a zis:

– Tată ştii ce aş dori?

– Ce ai dori?

– Aş dori să am grâul tău, tată!

– Şi ce-ai face cu el?

– Aş împlini rugăciunea ta pentru săraci, tată!

Tatăl îşi muşcă buzele. Cuvintele copilului îl loviră drept la inimă.

A te ruga pentru săraci şi a nu le veni în ajutor cu ce poţi este doar împlinirea unei forme de evlavie. Dar câţi oameni dintre cei ce-şi zic credincioşi se mulţumesc doar cu împlinirea unei forme! Este frumos să le vii în ajutor. De cuvinte şi forme este plină lumea; dar de fapte ieşite din credinţă este foarte săracă. Şi acesta este un semn al timpurilor din urmă!

25 noiembrie - Pilda zilei

 Trăiau odată într-un sat, doi oameni; unul foarte sărac, iar celălalt, putred de bogat.

Dumnezeu hotărâse ca ei să fie vecini. Trecătorii se opreau miraţi şi exclamau: cum poate suferi cel bogat pe cel sărac, iar cel sărac pe un aşa mare bogat.

Unii drumeţi care ţineau cu bogatul, când îl vedeau îi zi­ceau:

– Eu, zicea un trecător într-o zi, să fiu în locul dumitale, l-aş muta pe sărac, cu casă, cu masă, cu căţel, cu purcel, cu tot, un­deva departe nici să nu mai aud de el. Aş dărâma cocioaba lui şi-aş clădi o aripă nouă pentru conac.

– Ba, eu aş face altceva zise un altul: L-aş necăji şi amărî pe să­răntocul de vecin, încât singur şi-ar lua lumea în cap şi-ar pleca.

Patriarhul Daniel – Predică la Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat – Păzirea poruncilor)

Predică la Duminica a XXX-a după Rusalii - Dregătorul Bogat - Păzirea poruncilor - Despre iubirea de averi - Pr. Ilie Cleopa

“Bogăția de ar curge, nu vă lipiți inima de ea” (Psalm 61, 10)

Un tânăr oarecare s-a apropiat de Mântuitorul, a îngenuncheat înaintea Lui și I-a zis: “Învățătorule bun, ce voi face ca să dobândesc viața cea veșnică?” (Luca 18, 18).

Vedeți, fraților, că acest tânăr a venit cu mare evlavie înaintea Mântuitorului nostru Iisus Hristos să-I ceară un sfat: cum ar putea să intre în viața cea veșnică. Mântuitorul i-a arătat că pentru a intra în viața veșnică trebuie să păzească poruncile date de Dumnezeu lui Moise. Tânărul a zis că toate le-a păzit din tinerețile sale. Auzind Mântuitorul aceste cuvinte, a spus: “Încă una îți lipsește. Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri și vino de-mi urmează Mie” (Luca 18, 22).

Evanghelia despre dregătorul bogat – Comentarii Patristice

Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat - Păzirea poruncilor)( Ev. Luca 18, 18-27)

(Lc. 18, 18) Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?

Mulțimile evreiești… cu mai-marii și învățătorii lor… priveau pe Hristos ca pe un simplu om asemenea nouă și nu ca pe Dumnezeu ce s-a făcut om. Aceștia au venit la Hristos ca să-L ispitească și ca să întindă mrejele înțelepciunii lor…

În evanghelia aceasta, cel ce se apropie de Hristos este numit dregător. Credea despre sine că știe Legea și cugeta că îi și învățase întocmai și pe alții. Gândea că-L va putea osândi pe Hristos pentru că a adus legi noi, legi ale Sale, și că a nesocotit poruncile date de preaînțeleptul Moise. Iudeii urmăreau cu înverșunare să dovedească că Hristos era împotriva poruncilor celor dintâi și că, prin autoritatea Sa, a așezat noi legi, care se împotrivesc celor ce existau înainte. Purtarea lor viclenească față de Hristos era zidită pe o piatră mincinoasă. Dregătorul vine la Hristos și se preface că vorbește cu inimă bună. Îl numește Învățătorule, spune că este bun și se arată a fi dornic de a-I fi ucenic. Spune, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? Bagă de seamă, cum dregătorul amestecă măgulirea cu înșelăciunea și viclenia, precum ar amesteca oțetul cu mierea, închipuindu-și că în acest chip ar putea amăgi pe Hristos.

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Luca, Omilia 122, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

„Ce să fac ca să moştenesc viaţa cea veşnică?”(Luca 18,18)

Iubiţii mei, Evanghelia de astăzi spune că un om vine la Hristos. Este tânăr (vezi Matei 19, 22), este sănătos, este „bogat”, este chiar „dregător” (Luca 18, 23, 18). Patru bunuri de care atât se mai minunează oamenii, adunate într-o singură persoană. Ce altceva vroia? Sănătate avea, tânăr era, bogăţie avea, dregătorie avea. Cu toate acestea, nu era mulţumit. Înăuntrul său ceva îl preocupa şi o întrebare îi veni pe buze : „Ce să fac? …”.

Aduceţi-vă aminte! Aceeaşi întrebare am auzit-o şi din gura unui alt bogat, a bogatului nebun (vezi Luca 12,17), întrebare pe care şi-o pun şi mulţi dintre bogaţii de astăzi, deoarece şi aceştia se îngrijesc de bogăţia pământească. Dar întrebarea „Ce să fac?” a bogatului din Evanghelia de astăzi se deosebeşte mult de a celorlalţi. Aceia se neliniştesc pentru lucrurile mici şi lipsite de importanţă. Acesta se interesează şi întreabă de ceva mare. Dorinţa lui era viaţa cea veşnică.

Viaţa veşnică, iad şi rai!… Ce sunt acestea? Poate că unii domni moderni vor spune: Auzi colo, „viaţă veşnică”, cuvinte ale celor proşti!… Şi totuşi, iubiţii mei, viaţa veşnică există. Există? Dar aveţi dovezi? Desigur că avem. Care dovezi? Nu vom face aici o conferinţă filosofică, istorică sau psihologică. Vom spune pe scurt următoarele.

Dregătorul bogat – păzirea poruncilor

Ev. Luca 18,18-27

Si iata venind un tanar la El, I-a zis: “Invatatorule bune, ce sa fac pentru ca sa mostenesc viata de veci?” (Matei 19, 16)

“Unii il defaima pe tanarul acesta, spunind ca era viclean si rau, ca a venit la Iisus spre a-L ispiti; eu insa nu voi sta la indoiala sa spun ca era un iubitor de argint, un om biruit de averi, pentru ca si Hristos tot aceasta mustrare i-a facut. Nu-l socotesc deloc viclean. Si e primejdios sa indraznesti sa te pronunti asupra unor lucruri pe care nu le cunosti, mai cu seama atunci cind ai de gind sa invinuiesti. De altfel si evanghelistul Marcu inlatura banuiala ca tinarul acesta ar fi un ispititor. El spune: “A alergat la El si ingenunchind inaintea Lui, il ruga” (Marcu 10, 17); Si: “Cautind la el Iisus, l-a iubit” (Marcu 10, 21).

Învăţătorul Cel Bun

¹⁸ Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? ¹⁹ Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu. ²⁰ Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. ²¹ Iar el a zis: Toate acestea  le-am păzit din tinereţile mele. ²² Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie. ²³ Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. ²⁴ Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăţia lui Dumnezeu! ²⁵ Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăţia lui Dumnezeu. ²⁶ Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască? ²⁷ Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.

 1. Tora și un imn închinat Torei. Pericopa evanghelică a acestei Duminici este o paralelă apropiată a celei care s-a citit atunci (de la Matei 19,16-26). Nu vom relua, deci, tâlcuirea întâmplării şi a învăţăturilor mântuitoare ce se desprind din ea. Titlul dat de acel „dregător” lui Iisus ne îndeamnă să ne oprim puţin asupra Mântuitorului ca Învăţătorul Cel bun.

24 noiembrie - Pilda zilei

 

O femeie s-a dus la preot şi l-a rugat să-i dezglege cununiile, pentru că voia să se despartă de bărbatul ei, care era foarte rău. Mă cicăleşte, vorbeşte mult, a spus femeia.

Preotul i-a spus că va face acest lucru pentru ea şi a rugat-o să facă o pâine mare şi toate ingredientele să le ceară de la alte femei.

A mers la vecine să ceară ce-i trebuia pentru pâine, vecinele i-au dat ingredintele, iar femeile i-au spus că şi bărbaţii lor sunt răi şi s-au plâns toate de ei.

Femeia a făcut pâinea, s-a dus la biserică şi i-a spus părintelui: "Îţi multumesc, Doamne, că am cel mai minunat bărbat de pe pământ", după ce aflase că alţii sunt şi mai răi ca al ei.

23 noiembrie - Pilda zilei

 La poarta unei cetăţi stătea un bătrân înţelept şi numai el putea lăsa înăuntru pe cei care nu erau de acolo. Într-o zi, în faţa cetăţii se opri un nobil, cu o suită aleasă şi bogată. I-a spus bătrânului că vrea să se stabilească acolo, iar bătrânul l-a întrebat de ce şi-a părăsit cetatea lui.

„Fiindcă acolo sunt oameni răi, avari, invidioşi, trufaşi!” i-a răspuns nobilul.

„Dar nu ştiu ce cauţi pe aici, dacă ai tăi erau aşa, nici nu ştii cât de răi sunt cei de aici. Când te vor vedea atât de bogat, în prima noapte îţi vor fura toată averea.”

Bărbatul a plecat supărat mai departe.

Înspre sfârşitul zilei s-a înfiinţat în faţa bătrânului un alt bărbat, mai modest şi fără alai. La fel, voia să se stabilească în acea cetate. Bătrânul i-a pus aceeaşi întrebare.

22 noiembrie - Pilda zilei

 

În Pateric se află o pildă plină de nădejde pentru fiii Bisericii. Ni se spune că un călugăr bătrân își încheia zilele, iar la patul lui de suferință a venit starețul. Starețul, când a văzut negrăită pace și liniște pe chipul acelui călugăr, l-a întrebat: 

„Frate, cum de ești așa de liniștit, totuși n-ai fost cel mai râvnitor, n-ai fost nici cel dintâi la biserică, n-ai fost nici cel mai mare rugător, cum de la sfârșit ai asemenea bucurie?”

 Călugărul i-a răspuns: „Părinte, nemincinos este cuvântul Domnului Care a spus: ‹‹Nu judecați, ca să nu fiți judecați!» Eu în viața mea n-am făcut alte fapte bune, dar m-am străduit să nu judec pe nimeni, de aceea mă duc înaintea lui Dumnezeu cu nădejdea că El nu mă va judeca”. 

Starețul i-a spus: „Fericit ești! Cu puțină lucrare (osteneală) te-ai mântuit!”

Drumul către Împărăția lui Dumnezeu este ușor de dobândit, păzind poruncile Mântuitorului, iar dacă nu reușim pe toate să le împlinim, iertarea este la îndemâna tuturor. Din pricina împietririi inimii nu putem să iertăm, întrucât ne considerăm perfecți, iar pe cei­lalți, de cele mai multe ori, răi. Iubirea și iertarea sunt, așadar, trepte pe care trebuie să pășim pentru a ajunge în Împărăția lui Dumnezeu. Dacă nu am dobândit iertarea, iubirea, nejudecarea, înseamnă că mai avem drum lung până a ajunge la Dumnezeu.

21 noiembrie - Pilda zilei

 

O fată se văita tatălui său că nimic nu-i ieșea bine.

Nu știa cum să facă să avanseze și ea în viață, și se considera învinsă de ostacolele ce-i apăreau mereu.

Era obosită să lupte fără a obține niciun rezultat.

Avea impresia că de fiecare dată când rezolva o problemă, apărea alta.

Tatăl său, un bucătar iscusit, a adus-o la serviciu cu el.

A luat 3 oale și le-a pus cu apă la fiert.

Când a început să fiarbă apa, a pus morcovi într-una, ouă în alta și în ultima niște cafea.

Le-a lăsat să fiarbă fără să spună un cuvânt și surâdea fetei lui.

Fata aștepta cu nerăbdare, întrebându-se ce vroia să facă tatăl ei.

După 20 de minute tatăl a stins focul.

Maica Domnului – icoana vie a Bisericii

 

Predica Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului

Evanghelia la sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului

(Luca 10, 37-42, 11, 27-28)

În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Și ea avea o soră ce se numea Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: Doamne, oare nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Și răspunzând Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești însă un singur lucru trebuie; iar Maria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea. Și, când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care te-a purtat și fericiți sunt sânii pe care i-ai supt. Iar El a zis: Așa este, dar fericiți sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl păzesc.

Sfânta Evanghelie din această zi este rânduită de Biserică a fi citită la fiecare sărbătoare de pomenire a Maicii Domnului. În calendarul Bisericii noastre, la sărbătoarea Intrării în Biserică (Templu) a Maicii Domnului, se citește aceeași Evanghelie de la Sfântul Evanghelist Luca ca și la celelalte sărbători ale Maicii Domnului.

PARACLIS LA INTRAREA ÎN BISERICĂ A MAICII DOMNULUI

Rugăciunile începătoare

Troparul 

Astăzi, înainte-însemnare a bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în Biserica lui Dumnezeu, luminat Fecioara se arată şi pe Hristos tuturor mai înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i strigăm: Bucură-te, plinirea rânduielii Ziditorului.

Slava... Si acum... asemenea:

Nu vom tacea, de Dumnezeu Nascatoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, ca de nu ai fi stat tu inainte rugandu-te, cine ne-ar fi scapat pe noi de atatea primejdii, sau cine ne-ar fi pazit pe noi pana acum slobozi ? Noi de la tine, Stapana, nu ne vom departa, ca tu mantuiesti pe robii tai pururea din toate nevoile.

Intrarea în biserică a Maicii Domnului, rod al făgăduinţei

Intrarea în biserică a Maicii Domnului este sărbătoarea care anticipează marele praznic al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. Numită în popor Vovidenia sau Ovedenia, această sărbătoare aminteşte de ziua în care Sfinţii Ioachim şi Ana au adus pe fiica lor Maria la Templul din Ierusalim, unde a rămas până la vârsta de 15 ani. Este cel mai nou dintre praznicele închinate Fecioarei Maria, luând naştere în secolul al VI-lea.

În fiecare an, la 21 noiembrie, creştinătatea prăznuieşte momentul în care Sfinţii şi Drepţii Ioachim şi Ana au adus-o la Templul din Ierusalim şi au închinat-o lui Dumnezeu pe fiica lor, Maria, cea care a devenit Născătoarea de Dumnezeu. Ioachim şi Ana au împlinit astfel promisiunea făcută în rugăciunile lor către Dumnezeu, că dacă vor fi binecuvântaţi la bătrâneţe cu un copil, îl vor dărui Lui.

Predică la Intrarea în biserică a Maicii Domnului

 Părintele Teofil Părăian

La slujba Sfântului Maslu este o alcãtuire, o rugãciune cãtre Maica Domnului, cu urmãtorul cuprins:

 „Pe tine, preacuratul palat al Împãratului ceresc, ceea ce esti multlãudatã, te rog, curãteste-mi mintea mea cea întunecatã cu tot felul de pãcate si o fã locas înfrumusetat al dumnezeiestii Treimi, ca sã laud si sã mãresc puterea ta si mila ta cea nemãsuratã, fiind mântuit eu, netrebnicul robul tãu”.Aceastã rugãciune ne pune în atentie mãretia Maicii Domnului.

 O numim pe Maica Domnului „palat preacurat al Împãratului ceresc”; o numim pe Maica Domnului „multlãudatã”. Dorim ca prin mijlocirea Maicii Domnului sã fie curãtitã mintea noastrã „de tot felul de pãcate”, dorim sã fie fãcutã mintea noastrã „locas înfrumusetat al dumnezeiestii Treimi”. Cerem aceasta „ca sã laud si sã mãresc puterea ta si mila ta cea nemãsuratã”. Avem în vedere mãretii ale Maicii Domnului pe care ni le pune în atentie Sfânta noastrã Bisericã, dar pe care noi nu le putem întelege si nu le putem pretui la mãsura lor, pentru cã nu avem conditiile ca sã stãm cu admiratie în fata Maicii Domnului.

O stim pe Maica Domnului „palat al Împãratului ceresc”, o stim „multlãudatã”, o stim mijlocitoare, înfrumusetãtoare de suflet, stim cã are putere si milã, stim cã are mãrire, stim cã toate acestea trebuie luate în seamã. Pentru toate acestea trebuie sã-i aducem laudã Maicii Domnului, dar nu putem face aceasta, pentru cã lucrurile lui Dumnezeu nu pot fi întelese numai din puterea omului.

Predică la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

 Astăzi… în Biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pre Hristos tuturor mai-nainte îl vesteşte” (Din Troparul Intrării în Biserică a Maicii Domnului).

Străluceşte astăzi în inimile noastre zi de bucurie şi praznic sfânt. Prin hotărârea Atotputernicului Dumnezeu, Sfânta Fecioară Maria a fost rânduită să fie Maica cea după trup a Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos.

În Biserica noastră Ortodoxă, nimbul de sfinţenie al Sfintei Fecioare Maria străluceşte mai presus decât nimbul tuturor Sfinţilor, căci ea este mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fară de asemănare decât Serafimii. Pentru această înaltă şi negrăită vred­nicie arătată de Dumnezeu Sfintei Fecioare Maria, Biserica Orto­doxă a rânduit în cinstea ei patru mari sărbători peste an. Sărbă­toarea de astăzi o cunoaştem sub numele de „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”. Se numeşte aşa pentru faptul că aceea care este mai înainte de naştere Fecioară şi după naştere Fecioară, în Biserica cea Sfântă se aduce.

Alături de Maica Domnului, ne pregătim pentru întâlnirea cu Hristos

✝IOACHIM,  Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

„În Templul lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată...”

În acea epocă, momentul aducerii la templu a primilor născuți ai lui Israel era un moment încărcat de solemnitate. Cu atât mai mult, evenimentul era unul important pentru dumnezeieștii părinți Ioachim a Ana, în viața cărora prunca Maria venise ca răspuns la rugăciunile înălțate întru răbdare către Dumnezeu vreme îndelungată. Momentul capătă o încărcătură și mai mare prin faptul că Prunca Maria a fost dusă de către Zaharia în Sfânta Sfintelor, cea mai sfântă încăpere a Templului din Ierusalim, unde putea intra doar Marele Preot, o singură dată pe an. Acest moment ne poate ajuta să înțelegem măcar parțial câte minuni a făcut Dumnezeu de-a lungul timpului, spre mântuirea oamenilor.

Predică la Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului - Sfântul Serafim Sobolev

Smerenia Preacuratei Fecioare Maria a stat la baza întregii lucrări Dumnezeieşti.

Fără smerenie, virtuţile nu au valoare mântuitoare. În condacul praznicului de azi al Intrării în templu a Preacuratei Fecioare Maria, găsim aceste cuvinte: „Preacurat templu al Mântuitorului, cămara cea de mult preţ şi Fecioara...astăzi este adusă în casa Domnului, împreună aducând harul Duhului lui Dumnezeu...”.

Este mântuitor pentru noi să ştim, iubiţilor întru Hristos fii, ce Har este acesta, care a fost adus în biserica Vechiului Testament împreună cu Preacurata Fecioară Maria.

Intrarea în biserică a Maicii Domnului.

 

„Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în veci vecilor te vor lăuda” (Ps 83,  5). „Neînţeleasă este naşterea ta, neînţeles şi felul creşterii tale, neînţelese sunt toate ale tale, de Dumnezeu nuntită” (Cântarea a V-a din 21 noiembrie).

Noi, pământenii, nu suntem în stare să spunem cuvânt cinstitor pentru Maica Domnului, dar cerem de la ea să ne dea putere pentru aceasta. Recunoaştem că oricât am spune de mult, de bine şi de frumos, nu putem spune câte ar trebui spus, şi atunci, pentru a cuprinde cât de cât ceva din măreţiile Maicii Domului, apelăm la cuvintele Sfinţilor Părinţi şi la Sfânta Tradiţie, care este memoria vie a Bisericii.

Predica Sfântului Grigorie Palama la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

 

OMILIA 52 Predică la Intrarea în Sfânta Sfintelor a Preasfintei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu.

Dacă pomul cel bun după roadă se cunoaşte, iar pomul cel bun şi poame bune face, (Mt. 7:16; Lc. 6:44), Maica a toată bunătatea, Născătoarea Binelui celui veşnic, cum nu va covârşi prin bunătate şi frumuseţe tot binele atât cel din lume, cât şi cel mai presus de lume?

Căci puterea care a preaînfrumseţat toate, veşnica şi fără de schimbare icoană a bunătăţii, Cuvântul cel mai presus de toată bunătatea şi mai presus de fiinţă, mai dinainte de veci, Fiul Tatălui Celui Preaînalt, fiindu-i voia să-şi asume chipul nostru din negrăită iubirea Lui de oameni şi din milă faţă de noi, ca să cheme firea noastră din adâncurile iadului în care a fost trasă şi să o înnoiască fiindcă îmbătrânise şi să o ridice la înălţimea cea supracerească a Împărăţiei şi Dumnezeirii Sale, fiind unit cu ea după ipostas, a trebuit să-şi asume trupul, trup nou, dar în acelaşi timp şi [asemenea] cu al nostru.

Cateheză despre Maica Domnului

1. PREGĂTIREA APERCEPTIVĂ:

– Cultul Bisericii noastre este structurat pe o succesiune ierarhică bine determinată: adorare pentru Prea Sfânta Treime, supra-venerare (= supracinstire) pentru Maica Domnului şi venerare (= cinstire) pentru Sfinţi, Sfânta Cruce, Sfinţii Îngeri şi Sfintele Moaşte;

– Fecioara Maria a fost aleasă, pentru vrednicia ei, de Dumnezeu însuşi pentru a-L naşte pe Iisus Hristos, Mântuitorul nostru. Această alegere este o dovadă că însuşi Dumnezeu i-a acordat o cinstire fără egal, temei logic şi firesc pentru a o cinsti şi noi, oamenii, în chip deosebit. Din păcate nu toţi creştinii acceptă această logică. De aceea, o cateheză despre Maica Domnului este binevenită, din cel puţin două puncte de vedere: 1. Pentru a evidenţia temeiurile de bază ale cinstirii; 2. Pentru a răspunde atacurilor nedrepte din partea sectarilor. 

2. ANUNŢAREA TEMEI:

20 noiembrie - Pilda zilei

 

Un fabricant de săpunuri îi spuse unui preot:

- Creştinismul nu a reuşit să facă nimic. Deşi Evanghelia este predicată de două milenii, lumea nu a devenit mai bună. De atunci şi până acum peste tot există răul şi oameni răi.

Preotul îi arătă acestui fabricant de săpunuri un copil foarte murdar care se juca la margine de drum şi-i spuse:

- Săpunul nu a reuşit să facă nimic. Peste tot există mizerie şi oameni mizerabili în lume.

- Săpunul, spuse fabricantul, ajută numai dacă se aplică în practică, dacă-l foloseşti.

Preotul îi răspunse:

Cateheza de duminică - Ce anume se jertfește la Sfânta Liturghie: pâinea sau Trupul Domnului?

Jertfa nu se săvârșește nici înainte și nici după ce s-a sfințit pâinea, ci chiar în clipa sfințirii. În felul acesta, nu știrbim și nu schimbăm nimic din cele ce trebuie să credem despre Jertfă, și anume: 1) Că ea nu este numai o închipuire sau un simbol al jertfei Domnului, ci o Jertfă adevărată; 2) Că ceea ce se jertfește nu e pâinea, ci însuși Trupul lui Hristos; 3) Că jertfa Mielului lui Dumnezeu e una singură, adică cea adusă o dată pe cruce.

Jertfa de la Sfânta Liturghie nu este numai o închipuire a Jertfei Domnului sau un simbol al Sfântului Sânge, ci este o junghiere și o jertfă adevărată. Ce anume se jertfește: pâinea ori Trupul Domnului? Cu alte cuvinte, când se jertfesc darurile, mai înainte de a fi sfințite, ori după ce s-au sfințit?

Să zicem că ceea ce jertfim ar fi pâinea. Dar atunci ce valoare ar avea o jertfă de pâine? Și apoi Taina Sfintei Euharistii nu constă în a vedea doar o pâine junghiată, ci pe Însuși Mielul lui Dumnezeu, Cel ce prin junghierea Sa ridică păcatul lumii.

19 noiembrie - Pilda zilei

Niciodată să nu subestimezi impresia pe care ai făcut-o asupra cuiva! A cui viaţă ai atins-o astăzi?

 

Pe când eram copil, tatăl meu a făcut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Îmi aduc perfect aminte de lădiţa aceea din lemn lăcuit, montată pe perete. Receptorul strălucitor atârna într-o parte. Eram încă prea mic ca să ajung la telefon, dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea la el.

Apoi am descoperit că undeva, înăuntrul acestui aparat, trăia o persoană uluitoare. Numele ei era “Alo, Centrala” şi nu era niciun lucru pe lumea asta, pe care ea să nu-l ştie. Alo, Centrala - putea să-ţi spună numărul oricui şi, în plus, ora exactă.

Experienţa mea, cu acest duh închis într-o sticlă, a venit într-o zi când, în vreme ce mama era în vizită la o vecină, iar eu mă jucam la bancul de scule din pivniţă, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribilă şi nu era nimeni în preajmă care să-mi arate compasiune.

Am umblat în jurul casei sugându-mi degetul inflamat, până am ajuns la scară.

18 noiembrie - Pilda zilei

 

„În îndepărtatul Orient, un prinţ bolnav de prea mult bine îşi căuta vindecarea. A întrebat magi, a întrebat doctori şi vraci, în căutarea unui leac minunat. Boala înainta galopant, surpând viața tânărului prinţ. Într-una dintre zile, i s-a arătat un bătrân cuviincios, care i-a spus:

‒ Dacă vei purta o singură zi ciorapii unui om fericit, cu siguranţă te vei vindeca!

Tânărul fremăta de bucurie! Cu siguranţă o să găsească repede un om fericit care să-i împrumute ciorapii, iar pe acela o să-l îmbrace cu totul în aur! Întrebă pe miniştrii săi dacă sunt fericiţi şi fiecare a dat înapoi… a întrebat familia sa, slugile palatului, însă omul cu totul fericit întârzia să apară. În inima tânărului prinţ beteag, nesiguranța lua locul speranței. Unde să îl găsească pe omul fericit? A trimis generalii în ţară, cu misiunea de a se întoarce cu ciorapii unui om cu totul fericit.

Din păcate, nu l-au găsit. Pe când se întorceau deznădăjduiți către palat, s-au oprit pentru a se odihni într-o poiană. La marginea pădurii se zărea o căsuţă cu cerdac şi cu flori în glastră, aşa, ca în poveşti. În speranța unui pahar rece cu apă, generalii s-au apropiat de bordei. În curte, un bătrânel spărgea lemne. Parcă şi uitaseră misiunea lor, când unul dintre ei întrebă:

Pastorala Sfântului Sinod la prima Duminică din Postul Nașterii Domnului 2023

 

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a transmis pentru prima duminică din Postul Naşterii Domnului 2023 o scrisoare pastorală tuturor credincioşilor din Patriarhia Română.

Ierarhii români au subliniat că o prioritate pe care trebuie să o aibă Biserica în vedere în pastorația vârstnicilor este aceea „de a considera perioada bătrâneții drept un privilegiu”.

De aceea, „Biserica Ortodoxă Română desfășoară o amplă activitate privind sprijinirea concretă a persoanelor vârstnice”, au semnalat în Pastorală membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

---

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Românela prima Duminică a Postului Nașterii Domnului din anul 2023 privind însemnătatea „Anului omagial al pastorației persoanelor vârstnice” și „Anului comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești”, în Patriarhia Română

Hambare pline, dar suflet gol

Preafericitul Părinte Daniel,

 Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Duminica a XXVI-a după Rusalii (Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina)

Luca 12, 16-21 Zis-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face că nu am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica hambarele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo toate roadele mele şi bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Însă Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori pentru sine însuşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

Sfântul Luca al Crimeei – Cine se îmbogățește în Dumnezeu?

Veniți acum, cei care ziceți: astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate, vom sta acolo un an, și vom face negoț, și vom câștiga, voi, care nu știți ce se va întâmpla mâine: că ce este viața voastră? Abur sunteți, care se arată o clipă, apoi piere. În loc ca voi să ziceți: „Dacă Domnul voiește, vom trăi și vom face aceasta sau aceea”, și acum vă lăudați în trufia voastră: orice laudă de acest fel este rea. (Iacov 4, 13-16)

Toți suntem astfel. Toți ne construim viața așa cum dorim, toți mizăm că ea va dura mult timp. Dar Domnul Iisus Hristos a spus pentru astfel de oameni, prin urmare și pentru majorita­tea dintre noi, acea parabolă pe care ați auzit-o acum – despre un om bogat care a ajuns într-o mare dilemă, căci a strâns re­colta bogată de grâu și nu știa unde s-o pună.

Îmbogăţirea în Dumnezeu

Duminica a XXVI-a după Rusalii

 Evanghelia de la Luca 12,16-21

¹⁶ Şi le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. ¹⁷ Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? ¹⁸ Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele; ¹⁹ şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. ²⁰ Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? ²¹ Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

 1. „Străini și călători”. Un autor englez a scris o carte intitulată Cuvinte nescrise ale Domnului (Unwritten Sayings of Our Lord, Londra, 1913). În această carte, el imaginează o serie de cuvinte pe care nu avem vreo dovadă că Mântuitorul le-ar fi rostit, dar pe care le-ar fi putut rosti, ele fiind în spiritul învăţăturii Sale. Unul din aceste cuvinte este următorul: „Lumea este un pod; podul există ca să treci pe el, nu ca să-ţi faci sălaşul pe el” (p. 71).

Are o mare importanţă ultima zi şi ultima noapte a vieţii noastre.

Predică a Înaltpreasfinţitului Augustin, Mitropolit de Florina

la Duminica a XXVI – a după Rusalii (Luca 12, 16-21; 14, 35)

„În această noapte vor cere sufletul tău de la tine…” (Luca 12, 20)

Vă voi ruga, iubiţii mei, să faceţi răbdare câteva minute pentru a asculta o scurtă predică. Prilej vom lua din Sfânta şi Sfinţita Evanghelie, de la un singur cuvânt, pentru că şi un singur cuvânt din Evanghelie are ce să ne înveţe.

Acest cuvânt este „noapte” (vezi Luca 12, 20), ultima noapte pe care o trăieşte cineva. Are o mare importanţă ultima zi şi ultima noapte a vieţii noastre. Trec, trec zile şi nopţi, dar vine odată o noapte, şi atunci sfârşitul; nu mai găseşti dimineaţa.

Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina - Despre două feluri de beţii: a vinului şi a viciului - Sfântul Ioan Gură de Aur

 

"Nu vă îmbătaţi de vin, întru care este desfrânarea "

(Efeseni 5, 18).

Să îndreptăm astăzi limba noastră împotriva beţiei şi să răsturnăm la pământ acest fel de vieţuire ruşinoasă şi fără de rânduială! Voim a pârî pe cei ce s-au dedat ei, nu pentru a-i arunca în ruşine, ci pentru a-i slobozi din ruşine; nu pentru a le face jigniri, ci pentru a-i îndrepta; nu pentru a-i da defăimării obşteşti, ci pentru a-i apăra de defăimarea cea înfricoşată şi a-i scăpa din mâinile satanei. Căci cine trăieşte în beţie, desfătare şi necumpătare a căzut sub tirania satanei. Fie ca sfătuirile noastre să poată aduce oarecare folos!

Noi numim destrămaţi pe acei tineri care îndată ce au primit moştenirea părintească o cheltuiesc fără a gândi cui şi când trebuie să dea; care risipesc haine, aur şi argint cu desfrânatele şi cu tovarăşii cei răi. Tot aşa se întâmplă şi cu beţia. Ea se năpusteşte asupra judecăţii beţivului ca asupra unui tânăr destrămat, face mintea lui roabă şi îl sileşte a cheltui toate comorile duhului fără prevedere şi fără chibzuire.

PILDA CU BOGATUL CEL NEBUN

 (Lc 12, 16-21)

Minunată pildă! Parcă nici o tâlcuire nu mai trebuie la ea. O putem vedea şi în zilele noastre. E plină lumea de astfel de pilde. E plină lumea de oameni care trăiesc şi mor în chipul bogatului din evanghelie. Să cercetăm puţin această pildă.

Voi spune îndată, la început, că nu averea şi strângerea averii l-a pierdut pe bogatul din Evanghelie. Averea şi strângerea ei nu este un păcat. Ea ne-a fost lăsată odată cu testamentul ce i s-a dat lui Adam în grădina Edenului: „În sudoarea feţei tale îţi vei câştiga pâinea” şi cele de lipsă traiului. Păcatul se iveşte însă atunci când averea se face scopul vieţii noastre; când trăim numai ca să strângem averi. Noi nu trăim ca să strângem averi trecătoare. „Viaţa cuiva nu stă din prisosurile avuţiei”, zicea Iisus (Lc 12, 11). Averea e numai ui scop trecător, de lipsă pentru traiul nostru cel trecător.

Bogatul necugetat și neatenta noastră cugetare

 Postul Nașterii Mântuitorului începe cu o pildă atât de actuală, încât aproape doare: Parabola cu bogatul cel necugetat (Luca 12, 13-21). E o pildă provocată de cererea unui „cineva din mulțime”, care cere intervenția Domnului Hristos ca fratele său să împartă moștenirea cu el. Povestea, spusă pentru vindecarea doritorului de avere, este simplă și dureroasă pentru starea dintotdeauna și de azi a celor are visează la moșteniri.

Un om bogat, o recoltă care face să plesnească hambarele din visul de mărire al îmbogățitului peste vară, părelnica pace și odihnă ce o merită, șocul vestirii și întâlnirii cu moartea. Dinaintea morții bogăția e fără niciun folos, ba mai mult, pare a fi o greutate. Oricum ai da-o, e o nebunie fără seamăn să crezi în nemurirea îmbogățirii tale.