31 Octombrie - Sfatul Sfinților Părinți

 " NU CREDE NICIODATĂ  BĂNUIELILOR TALE !"

“Odată, aflându-mă eu în mânăstirea de obște, am fost ispitit să bănuiesc starea dinăuntru a cuiva din mișcarea lui. 

Deci mi s-a întâmplat lucrul următor: 

Când stăteam odată privind, trecu o femeie purtând un vas cu apă, și nu știu cum, am fost răpit și am privit în ochii ei. 

Și gândul îmi șopti îndată că e curvă.

"Șoptindu-mi gândul acesta, m-am necăjit foarte și am dezvăluit aceasta lui Avva Ioan, astfel:

 ‘Dacă, fără să vreau, văd o mișcare a cuiva și gândul mă îndeamnă să bănuiesc din aceasta starea dinăuntru a aceluia, ce trebuie să fac?’

Iar bătrânul îmi spuse așa: 

‘Ce socotești? 

Oare nu are cineva totdeauna o slăbiciune în firea lui și prin luptă o îndreptează? 

Nu se poate afla din aceasta starea dinăuntru a cuiva. 

DECI NU CREDE NICIODATĂ BĂNUIELILOR TALE !

Căci o regulă strâmbă face și cele drepte strâmb. 

BĂNUIELILE SUNT MINCINOASE ȘI DE ACEEA VĂTĂMĂ ’. 

NIMIC NU E MAI PRIMEJDIOS CA BĂNUIELILE !!!

 Ele sunt cu atât mai vătămătoare, când, prelungindu-se în noi, încep să ne convingă să socotim că vedem lămurit lucruri care nu sunt și nici nu se întâmplă”.

Avva Dorotei

Halloween-ul şi creştinul ortodox …

 “Imitând metoda albinei, am să folosesc în compoziţiile mele acele lucruri care corespund adevărului şi voi aduna fructul mântuirii de la chiar duşmanii noştri. Dar voi respinge tot ceea ce este fără valoare şi în mod fals etichetat drept cunoaştere.” Sf. Ioan Damaschinul

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Nicolae, Arhiepiscopul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele două Americi, la iniţiativa Comisiei de Educaţie a Sfintei noastre Arhiepiscopii, înaintăm prezentul memoriu, preoţilor, consiliilor parohiale, tuturor cadrelor didactice din şcolile parohiale interesate de buna desfăşurare a procesului de educaţie religioasă început în acest an în parohiile noastre, cât şi de corecta îndeplinire a sensurilor pedagogic-educaţionale de care încercăm să ne îngrijim.

A serba sau nu Halloween-ul? Aceasta este întrebarea pe care mulţi creştini şi-o pun. Probabil că un prim răspuns ar putea fi acela, arătat de Sf. Apostol Pavel, că tot ce nu vine din convingere este păcat. Aşa că, dacă nu eşti convins că poţi să participi la astfel de manifestări, mai bine nu participa. Mai există şi un alt posibil răspuns. Multe sărbători din spaţiul laic, şi aici includem şi pe cea despre care vorbim acum, au elemente bune, iar altele denaturate. Cele trei săptămâni care au stat la baza cercetării noastre, au adus în vedere atât elementele pozitive pe care le regăsim în sărbătorirea acestei zile, dar şi unele care pot aduce multă tulburare comunităţilor de tineri români de pe continentul nord american.

30 Octombrie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Pilda Mantuitorului, intreaga Evanghelie mantuitoare, ne intreaba pe fiecare dintre noi:

 ALĂTURI DE CINE SUNTEM? 

EU, TU, FIECARE DINTRE NOI? 

SĂ NE PRIVIM VIAȚA ! 

SĂ LUĂM AMINTE LA VIEȚUIREA NOASTRĂ ! 

NE AFLĂM CU DUHUL ASEMENEA BOGATULUI NECHIBZUIT, SAU A RABDATORULUI ȘI SMERITUL LAZĂR ?

 PĂMÂNTUL ESTE ATELIERUL BINELUI ȘI AL RĂULUI.

 PĂMÂNTUL ESTE RĂSADNIȚA BINELUI ȘI RĂULUI. 

Si omul ca un rasad pleaca din aceasta lume in cealalta, sau in Rai, sau in iad. 

TOTUL DEPINDE DE LIBERA NOASTRĂ VOINȚĂ. 

Bogatul, daca voia, putea sa daruiasca din averea sa saracilor, sa fie milostiv, sa fie un om nobil. 

Dar nu a vrut-o.

 ÎN ACEASTĂ LUME, NOI PERMANENT LUCRAM FIE PENTRU RAIUL NOSTRU, FIE PENTRU IADUL NOSTRU, ȘI EU, ȘI TU.

Sfântul Cuvios Iustin Popovici

29 Octombrie - Sfatul Sfinților Părinți

 

– Părinte , ce să fac pentru ca să mă mântuiesc ? 

 – Să nu cauți ca să te mântuieşti ! 

 – Cum, părinte, să nu caut ca să mă mântuiesc? Păi atunci, ce să caut ? 

– Caută Împărăția lui Dumnezeu şi dreptatea Lui și toate celelalte ți se vor adauga ție !

 – Păi și unde să caut , părinte, această Împărăție ? 

 – Înlăuntrul tău, fiule. 

 – Dar cum îmi pot da seama, părinte, că am aflat această Împărăție înlăuntrul meu ? 

 – Când vei simți dragoste față de toată făptura lui Dumnezeu și când în ciuda tuturor întristărilor şi răutăților lumii tu să simți bucurie și pace, prin încrederea totală în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, față de toată creația Lui și cum că binele până la urmă va birui, prin Iisus Hristos Mântuitorul lumii. Acestea toate fiind roadele Duhului Sfânt, care pogoara în inima ta prin smerenie şi blândețe. 

 – Și cum să încep această lucrare, părinte ? 

 – Începe prin a nu cauta să condamni pe cineva vreodată, oricât de păcătos ți s-ar părea acela … să nu gândești iadul pentru nimeni … roagă-te pentru toți … Ocupă-ți mintea cu gândirea la Dumnezeu și la dragostea Lui, mai mult decât cu orice altceva înafară de asta ! 

 – Mulțumesc, părinte, pentru sfat ! 

 – Să îți fie de folos … DUMNEZEU să fie cu tine! 

 sursa: mărturie Athonita

Bogatul nemilostiv pierde mântuirea – Predica Patriarhului României la Duminica a XXII-a după Rusalii

 

Luca XVI, 19-31

Zis-a Domnul: Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră și în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porții lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar și câinii, venind, lingeau bubele lui. Și a murit săracul și a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul și a fost înmormântat. Și, în iad, ridicându-și ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui. Și el, strigând, a zis: Părinte Avraam, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și ude vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie! Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ți aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viața ta, și Lazăr, asemenea, pe cele rele; și acum aici el se mângâie, iar tu te chinuiești. Și, peste toate acestea, între noi și voi s-a întărit prăpastie mare, ca aceia care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiți în casa tatălui meu, căci am cinci frați, să le spună lor acestea, ca să nu vină și ei în acest loc de chin. Și i-a zis Avraam: Au pe Moise și pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraame, ci, dacă cineva dintre morți se va duce la ei, se vor pocăi. Și i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise și de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți.

Evanghelia Duminicii a XXII-a după Rusalii ne prezintă pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr. Această pericopă este plină de învățături duhovnicești care ne arată că, după moartea trupului, sufletul trăiește și își aduce aminte de toate faptele săvârșite în timpul vieții pe pământ. Avem, deci, în Evanghelia de astăzi mărturia clară a Mântuitorului privind existența și viața sufletului după despărțirea sa de trup, după moartea fizică a omului.

Starea sufletului după moarte

Despre binefacerea către săraci

„Socoteşte milostenia nu ca o cheltuială, ci ca un venit; nu ca o pierdere, ci ca un câştig, căci tu dobândeşti prin ea mai mult decât ai dat. Tu dai pâine şi dobândeşti viaţa cea veşnică; tu dai haină şi dobândeşti veşmântul nemuririi; tu îngăduieşti locuirea sub acoperământul tău şi dobândeşti împărăţia cerului; tu dai cele trecătore şi primeşti în locul lor cele ce trăiesc în veci.

Când este vorba de a avea lucruri trecătoare, pământeşti, cu preţ ieftin, atunci noi suntem sârguitori şi râvnitori, dar când noi putem să ne agonisim aşa de uşor cele netrecătoare şi veşnice, întârziem şi ne trândăvim.

PILDA CU LAZĂR CEL SĂRAC ŞI BOGATUL

Acum duminică avem la rând pilda cu Lazăr cel sărac care cerşea la uşa bogatului pe care până şi câinii îl între­ceau în milostenie. Dar moartea a schimbat situaţia: pe Lazăr l-a ridicat din gunoi în „sânul lui Avraam”, iar pe bogatul l-a aruncat în focul iadului. (Citiţi pe larg această evanghelie la Luca 17, 19-31)

E foarte cunoscută această evanghelie, dar înţelesul ei nu este acela că toţi bogaţii ar trece în iad şi toţi săracii în rai. Sunt şi dintre săraci atâţia şi atâţia beţivani şi păcătoşi care vor înfunda iadul – precum şi dintre bogaţii cei milostivi şi cre­dincioşi, atâţia şi atâţia vor do­bândi raiul.

Evanghelia vrea să ne spună încă o dată, cu apăs, că averea şi bogăţia se pot face o primejdie pentru mântuirea sufletului. Această primejdie vine în trei feluri:

Numai de frica iadului, nimeni nu va intra în rai

Un om m-a întrebat odată despre credinţa mea în viaţa cea viitoare. I-am răspuns că eu cred în viaţa cea de veci şi în Judecata cea de Apoi nu numai pentru că spune Credeul acest lucru, ci pentru că am citit cu băgare de seamă Sfânta Scriptură şi am aflat că trei părţi din câte sunt scrise în ea s-au împlinit cuvânt de cuvânt.

Toate profeţiile despre Mântuitorul şi toate cele ce scrie Biblia despre timpurile trecute şi despre timpurile noastre s-au împlinit şi se împlinesc slovă cu slovă. Iar, dacă s-au împlinit cele două părţi, de bună seamă, se va împlini şi partea din urmă, partea a treia, cu învăţătura despre viaţa de veci şi Judecata de Apoi.

28 Octombrie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Deznădejdea sau neîncrederea în bunătatea şi iertarea lui Dumnezeu este păcat împotriva Duhului Sfânt. Dacă omul petrece în acest păcat pănă la sfârşitul vieţii sale, nu va avea ierare nici în veacul acesta, nici în veacul care va veni. Dimpotrivă, atunci când leapădă acest păcat şi îşi pune nădejdea iarăşi în Dumnezeu, El îl primeşte şi îl iartă. Diavolii cunosc bine ce urmări nefaste are deznădejdea şi caută cu tot dinadinsul să-l aducă pe om în această stare.

Cuviosul Ioan Pustnicul şi Zăvorâtul din Egipt, pomenit astăzi, povestea despre un tânăr care a petrecut multă vreme în multe şi grele păcate. După o vreme, temându-se de Dumnezeu, şi-a venit în fire. S-a dus la morminte şi a căzut cu faţa la pământ şi nu îndrăznea să se roage sau să cheme pe Dumnezeu. O săptămână a petrecut el acolo, şi diavolii cei întunecaţi au venit şi au căutat să-l afunde în deznădejde cu cuvinte ca acestea: ,,Amar ţie, necuratule, care te-ai săturat de dulceaţa desfrânării, iar acum, înfrânându-te, nouă deodată te-ai făcut vrăjmaş pe faţă. Ce fel de bine aştepţi, fiind plin de ale noastre răutăţi? De ce nu te scoli degrabă de aici şi nu mergi la lucrurile cele obişnuite nouă? Te aşteaptă desfrânaţii şi beţivii! Pentru ce nu mergi să te saturi de pofte, fiindcă nu-ţi este nicio nădejde de mântuire. Al nostru eşti, căci ai făcut toată necurăţia, şi voieşti să scapi de noi? Nu vei scăpa, nu te vei izbăvi din mâinile noastre!’’

27 Octombrie - Sfatul Sfinților Părinți

Sfinţii Părinţi vorbesc cu totul înălţă­tor despre iubire. Este adevărat că Sfân­tul Ioan Scărarul o pune la capătul Scării Duhovniceşti. Este adevărat că descrie un urcuş foarte anevoios până la ea: tre­buie să trecem prin pocăinţă, trebuie să trecem prin ascultare, prin plâns, prin tăierea voii... Prin multe nevoinţe trebu­ie să trecem - spune Sfântul Ioan Scăra­rul - până a ajunge să dobândim iubirea.

Cu toate acestea, în fiecare dintre noi iubirea zvâcneşte şi, chiar dacă nu o pu­tem permanentiza în sufletul nostru, noi nu suntem străini de ea. Dumnezeu des­coperă iubirea Sa când voieşte şi cui vo­ieşte. Dumnezeu Şi-a descoperit iubirea Sa tâlharului de pe Cruce, care o viață întreagă a petrecut în fărădelegi. Şi, iată, într-o clipă, iubirea Dumnezeiască s-a atins de inima lui şi el, într-o clipă, a de­venit din tâlhar proroc, L-a mărturisit pe Hristos împărat a toată zidirea, împărat al cerului şi al pământului, şi I-a cerut să-l pomenească în împărăţia Sa, mărtu­risiri pentru care a şi auzit cuvintele Mântuitorului: „Astăzi vei fi cu Mine în Rai".

(Ieromonah Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, Ed. Cathisma, București, 2006, p. 16)

Predică la Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov

 

Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi” (Ps. 67, 36).

Sfânta noastră Biserică Ortodoxă cinsteşte pe Sfinţii ei care în timpul vieţii lor pământeşti s-au străduit să calce pe urmele Mântuitorului Hristos, să-I urmeze fără şovăire învăţătura. Ei fac parte din Biserica triumfătoare. Ajunşi acolo, au devenit ocrotitori şi, în acelaşi timp, mijlocitori către Dumnezeu, pentru toţi cei care, ca şi ei, mărturisesc credinţa în Iisus Hristos şi li se roagă. Căci viaţa sfinţilor reprezintă o împletire neîncetată a credinţei, a nădejdii şi a dragostei cu prisosinţa faptelor bune, cu nevoinţele duhovniceşti. Ei şi-au încredinţat viaţa slujirii lui Dumnezeu şi aproapelui, punând mintea, voinţa şi simţămintele lor în acord cu dorinţa săvârşirii binelui. Sfinţii au mărturisit dragostea lor pentru Mântuitorul Hristos în felurite chipuri. În primul rând se află martirii care prin viaţa lor mucenicească au urmat ca model pe Domnul Hristos, care a suferit de bunăvoie pentru păcatele noastre. Vin apoi mărturisitorii credinţei creştine, care au îndurat diferite chinuri şi prigoniri din partea închinătorilor la idoli şi ereticilor. Au fost trecuţi în rândul sfinţilor apoi unii ierarhi ai Bisericii care au strălucit prin înţelepciune şi bărbăţie, în povăţuirea credincioşilor pe calea mântuirii. Au fost ridicaţi la treapta de Sfinţi Cuvioşi acei zeloşi creştini şi creştine care în tot timpul vieţii lor au dus o luptă continuă cu ispitele, cu uneltirile răului, cu slăbiciunile firii înclinate spre păcat. Toţi acei sfinţi sunt mijlocitori către Părintele ceresc şi pilde vii în strădaniile noastre duhovniceşti, ei care, oameni asemenea nouă fiind, viaţă îmbunătăţită au vieţuit, pe Hristos neprihănit L-au purtat, cu cununa nepieritoare au fost încununaţi şi în lumina cea neapropiată au fost slăviţi.

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor

 

Întru tine, părinte, cu osârdie s‑a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuri­tor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, cuvioase părinte Dimitrie, duhul tău.

(troparul sfântului, glasul al 8‑lea)

Troparul sfântului pe care îl prăznuim astăzi şi în general al sfinţilor cuvioşi este de foarte mare folos duhovnicesc, prin el descoperim cine au fost aceşti oameni care s‑au afierosit total lui Dumnezeu.

Am să vă rostesc prima frază, la care aş vrea să medităm împreună în aceste momente. „Întru tine, părinte, cu osârdie s‑a mântuit cel după chip, căci luând crucea, ai urmat lui Hristos”. Aceasta este prima parte a troparului şi după aceea ni se spun toate nevoinţele pe care le‑a făcut monahul respectiv şi pentru care Dumnezeu l‑a slăvit şi în virtutea acestei slăviri, noi ne rugăm şi spunem: „Sfinte părinte Dimitrie, roagă‑te lui Dumnezeu pentru noi!”.

Cuvânt la Sfântul Dimitrie Basarabov - Pr. Prof. Ene Branişte

 

„Lăudaţi pre Domnul întru Sfinţii Lui”

Prăznuim astăzi pomenirea cea de peste an a Sfântului Dimitrie cel Nou sau Basarabov, ale cărui sfinte moaşte odihnesc aici, în Catedrala Patriarhiei noastre. Cine a fost acest sfânt? Când şi cum a trăit? Ce fapte de seamă a făcut, pentru a fi cinstit astăzi de milioanele de credincioşi de pe întinsul ţării noastre şi al Bulgariei vecine? Răspunsul îl vom avea dacă vom asculta istoria vieţii lui, din care vom desprinde şi învăţătura cea de folos pentru sufletele noastre.

De mult, acum vreo șase-șapte sute de ani în urmă, pe vremea când românii şi bulgarii alcătuiau o singură împărăţie, într-un sat mic şi sărac de dincolo de Dunăre, numit Basarabov, trăia un tânăr cu numele de Dimitrie. Era fiul unor părinţi sărmani, dar încă de mic strălucea prin smerenia, curăţia sufletească, nevinovăţia, bunătatea şi blândeţea lui. Crescând cu anii, s-a făcut păzitor de vite: păzea pe câmp vitele satului, ducându-le la păşune. În liniştea câmpului, pe malurile înverzite ale râului Lom, care curgea pe acolo, tânărul Dimitrie se gândea des la Dumnezeu, Făcătorul a toate, şi la cuvintele Sfintei Evanghelii pe care le auzea citindu-se Duminica în biserica satului. Avea un suflet blând, delicat şi plin de gingaşe simţiri. Era bun şi milostiv şi cu oamenii şi cu vitele pe care le păzea. Ca un bun păstor, le ducea totdeauna la păşunea cea mai grasă şi la apa cea mai limpede, mânându-le din urmă cu vorbe blânde. Dacă vreuna se răzleţea din turmă, o readucea înapoi cu dragoste şi răbdare. Aducea uneori în sat şi vitele rătăcite ale altora, care nu-i fuseseră încredinţate spre pază.

26 Octombrie - Sfatul Sfinților Părinți

Mare mucenice Dimitrie, Izvorâtorule de Mir, cel care ai ruşinat păgânătatea, plecându-ne genunchii înaintea ta, ne rugăm ţie cu umilinţă: Tu, cel care stai înaintea lui Hristos, vindecă-ne prin rugăciunea ta de patimile sufleteşti şi trupeşti care ne apasă!

Luminează-ne sufletele moleşite de păcate, tu, cel care te-ai luptat cu tăria Duhului pentru adeverirea credinţei adevărate!

Fereşte-ne, sfinte, prin iubitoarea ta mijlocire, de orice întâmplări rele: de boli, de neputinţe, de potop, de foc, de cutremur, de vrajbă, de lipsuri, de războiul dintre noi, de vrăjmaşii văzuţi şi de cei nevăzuţi şi de toate primejdiile, ca să ne învrednicim şi noi, păcătoşii, în veacul ce va să fie, ca împreună cu tine şi cu toţi sfinţii, să-L slăvim cu bucurie pe Dumnezeu şi să devenim părtaşi vieţii veşnice.

Amin!

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul De Mir

Fără îndoială că Sărbătoarea Sfântului Dimitrie este una din marile sărbători ale Bisericii, pentru că ea ne odihneşte în poiana binecuvântată cu sfinţi, de această dată în cea cu numele Dimitrie Basarabov, acolo de unde slava lui Dumnezeu ne va lumina şi ne va întări, pentru ca, văzând faptele lui, să Îl preamărim pe Dumnezeu din ceruri. Şi preamărindu-L pe Dumnezeu din ceruri, Îl aducem iarăşi şi iarăşi în apropierea inimilor noastre, în cuprinderea sufletelor noastre şi în binecuvântarea buzelor noastre.

Născut fiind în cetatea Tesalonicului, mai bine zis undeva în sudul ei, Dimitrie avea să fie mai întâi ostaş şi mai apoi, urcând pe treptele ierarhiei soldăţeşti – cum spune o veche traducere a Vieţilor Sfinţilor –, să ajungă ceva mai sus de gradul de centurion, deci unul pus peste mai mult de o sută de oameni. 

25 Octombrie - Sfatul Sfinților Părinți

 Un frate l-a întrebat pe unul din părinţi despre gândul hulei, zicând: se necăjeşte sufletul meu, avvo, de dracul hulii, ci fă milă şi spune-mi, din ce mi se întâmplă şi ce voi face? 

Răspuns-a bătrânul: 

Un gând ca acesta ni se întâmplă nouă din clevetire, defăimare şi osândire, dar mai vârtos din mândrie şi din a-şi face cineva voile sale şi a se lenevi în rugăciunea sa, şi din mânie şi iuţime care sunt semne ale mândriei, căci aceasta ne aruncă pe noi în patimile ce s-au zis şi de acolo se naşte gândul hulii şi de va zăbovi în suflet îl dă dracul hulii la cel al curviei şi de multe ori îl aduce până la ieşirea din minţi, iar de nu se va deştepta omul, piere.

Patericul sfintilor batrini

24 Octombrie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Precum Taina Pocăinţei sau mărturisirea este judecata milostivă a lui Dumnezeu, ascunsă sub chip smerit, şi iubitori de smerenie dau de darul acesta, asemenea şi Sfânta Jertfă a Mântuitorului din Sfânta Liturghie, ascunde, iarăşi sub chip smerit, o taină a ocârmuirii lumii. Cei vechi ştiau pricina pentru care nu se arată Antihrist în zilele lor căci Sfântul Apostol Pavel vorbeşte despre taina aceasta în chip ascuns, dar n-o numeşte. E Sfânta Liturghie sau Jertfa cea de-a pururi, despre care a grăit Domnul prin Daniil şi apoi Însuşi ne-a învăţat. Ea este aceea care opreşte să nu se arate Antihrist sau omul nelegiuirii decât în vremea îngăduită de Dumnezeu. De aceea Sângele Mielului din Sfânta Împărtăşanie mai ţine sufletul în oase şi lumea în picioare.

din ”CĂRAREA ÎMPĂRĂȚIEI” de Părintele Arsenie Boca

Cateheza de duminică - Biserica vãzutã și cea nevãzutã

 

Text din: Învățătură de credință creștină ortodoxă (Catehism ortodox), București 1952, reed. Iași, 1996

În articolul IX din Simbolul Credinţei se spune: (cred) „și într-una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică". Acest articol ne învaţă să credem în Sf. Biserică, pe care ne-o înfăţişează ca fiind una, sfântă, sobornicească şi apostolească.

De ce să credem şi în Biserică? Nu ne este de ajuns credinţa în cele trei persoane ale Sfintei Treimi?

Credem şi în Biserică, fiindcă ea este, cum spune Sfântul Apostol Pavel, „Trupul lui Hristos si plinirea Celui ce plineşte toate în toţi" (Efes. 1, 23), având deci într-însă pe Hristos şi pe Duhul Sfânt, cu misiunea de a continua însăşi lucrarea lui Hristos în lume (Matei 28, 19­20; Marcu 16, 15-16; Marcu 10, 45), propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, împărtăşind harul dumnezeiesc şi conducând spre mântuire pe cei care îi aparţin.

Ce este Biserica?

a)      Ca aşezământ sfânt, Biserica este comuniunea şi comunitatea sacramentală a oamenilor cu Dumnezeu, întemeiată de Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, plină de viaţă şi lucrarea Duhului Sfânt, spre sfinţirea şi mântuirea oamenilor;

23 Octombrie - Sfatul Sfinților Părinți

 

În Rai, Adam şi Eva se aflau în comuniune harică cu Dumnezeu şi cu îngerii luminii pe care îi

 vedeau şi cu care comunicau. Căderea în păcat a strămoşilor noştri, zămislirea în fărădelegi şi naşterea în păcat ne-a făcut incapabili să-i vedem pe îngeri. Lumea nevăzută a duhurilor s-a deschis însă celor curaţi cu inima (Mt. 5,8). Pe aceştia demonii nu-i mai pot amăgi.

Pentru ca oamenii să-i vadă pe demoni, ei trebuie să se sfinţească şi să atingă treapta desăvârşirii creştine. Cu îngăduinţa lui Dumnezeu au văzut îngeri şi oameni care au trăit o viaţă păcătoasă (exemplu: falsul prooroc Varlam).

Sfinţii Părinţi spun că pentru un om nepregătit este foarte primejdios şi păgubitor să vadă pe demoni. Iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Câţi demoni umblă în văzduh? Dacă Dumnezeu ar îngădui să ne arate chipul lor hidos şi respingător, ne-am ieşi din minţi”.

22 Octombrie - Sfatul Sfinților Părinți

 

„Ce face umanitatea de 2000 de ani? Aşteaptă Sfârşitul Lumii! Semne, minuni, secte neocreştine, creştine, unii pe deal..unii la 1000 de ani, unii la 2000 de ani, Calendarul Mayaşilor, Profeţiile lui Nostradamus, prostii de tot felul. Şi se uită Dumnezeu la noi şi spune: Oare ăştia sunt tâmpiţi? De pocăit nu se pocăiesc, de postit nu postesc, de curvărie nu se lasă, de băut nu se lasă, de fumat nu se lasă, de duşmănie nu se lasă, dar îi interesează când vin Eu! Ce-o fi în capul lor? Oare ăştia nu se gândesc că merg în iad? Şi îi lasă în prostia lor, caută OZN-uri, fac telescoape astronomice să vadă cerurile, galaxiile, caută extratereştri prin univers şi alte civilizaţii. Şi Dumnezeu râde de dânşii”, îşi începe părintele Calistrat Chifan predica.

Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a XXIII-a după Rusalii

 

Exprimarea recunoștinței – lucrare misionară

Evanghelia Duminicii a XXIII-a după Rusalii (Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor) Lc. 8, 26-39

Sfânta Evanghelie din Duminica a XXIII-a după Rusalii ne arată puterea dumnezeiască a Mântuitorului nostru Iisus Hristos ca putere de vindecare a oamenilor posedați de demoni.

Descrierea stării jalnice în care se afla omul chinuit de demon din ținutul Gherghesenilor este foarte tulburătoare. Despre acesta, Evanghelia spune că nu se îmbrăca în haine, că nu locuia în casă, ci în morminte. Nu mai locuia printre oameni, ci era un om gol și înstrăinat. Deși era viu, el se comporta oarecum ca un mort care locuiește în morminte. Demonizatul nu mai gândește cu propriile sale facultăți sufletești, deoarece este posedat; adică mintea și trupul lui nu-i mai slujesc lui, ci sunt folosite de demonii care îl chinuiesc.

Demonizări

 

Predică la Duminica a XXIII-a după Rusalii

Evanghelia de la Luca 8,26-39

²⁶ Şi au ajuns cu corabia în ţinutul Gherghesenilor, care este în faţa Galileii. ²⁷ Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte. ²⁸ Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui. ²⁹ Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie. ³⁰ Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune.

VINDECAREA UNUI ÎNDRĂCIT

 Acum duminici avem la rând evanghelia de la Luca 8, 26-39, cu vindecarea unui îndrăcit. Această evanghelie vine la rând – cu mici deosebiri – de patru ori în duminicile de peste an. Noi o avem tâlcuită – în alt şi alt fel – în toate cele patru rânduri.

În Duminica a 4-a din Postul Paştilor, o avem tâlcuită în legătură cu rugăciunea (în cartea I Tâlcuirea Evangheliilor, pag. 48).

În Duminica a 5-a după Ru­salii, o avem tâlcuită în cartea II cu Tâlcuirea Evangheliilor (pag. 118), iar pe cea din Duminica a 10-a după Rusalii, am tâlcuit-o astă vară în foaia «Isus Biruitorul» (nr. 30), când am vorbit despre cea mai mare nebunie arătată de patru ori în Noul Testament. Tâlcuirea acea este anume făcută pentru evanghelia de acum de duminecă şi fraţii ostaşi să o caute în colecţia foii şi să o folosească.

Ca o complectare, mai dăm acum cele ce urmează.

CUM SCAPĂ UN OM DIN LANŢURILE ŞI ROBIA DIAVOLULUI

 În vremea aceea, venit-a Iisus cu corabia în latura Gadarenilor, care este de ceea parte de Galileea. Şi ieşind El la uscat, L-a întâmpinat pe El un om oarecare din cetate, care avea draci şi de multă vreme în haină nu se îmbrăca şi în casă nu petrecea, ci în mormânturi. Iar văzând pe Iisus şi strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: „Ce este mie şi Ţie, Iisus, Fiul lui Dumnezeu celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă munci pe mine”. Că poruncea duhului celui necurat să iasă din omul acela, pentru că de mulţi ani îl târa pe dânsul după el; şi-l legau pe el cu lanţuri de fier şi cu obezi, păzindu-se, dar sfărâmând legăturile, se gonea de dracul prin pustie. Şi l-a întrebat pe el Iisus, grăind: „Cum îţi este numele?”. Iar el a zis: „Legheon”, că draci mulţi intraseră într-însul. Şi-L rugau pe El ca să nu le poruncească lor să meargă întru adânc. Şi era acolo o turmă de porci mulţi ce se păşteau în munte; şi-L rugau pe El să le dea voie lor să intre într-înşii; şi le-a dat lor voie. Şi ieşind dracii din om, au intrat în porci şi s-a pornit turma de pe ţărmuri în iezer şi s-a înecat. Iar păstorii, văzând ceea ce se făcuse, au fugit şi au spus în cetate şi prin sate. Şi L-au rugat pe Dânsul tot norodul ţinutului gadarenilor să Se ducă de la dânşii, că erau cuprinşi de mare frică. Iar El, intrând în corabie, S-a întors... (Lua 8, 26-37).

 

Evanghelia de duminică o putem vedea şi azi petrecându-se între noi. Toţi cei cuprinşi de patimile (năravurile) cele rele, de păcatele cele mari şl grele, sunt în chipul omului din evanghelie, pe care diavolul îl ţinea în lanţuri şi „îl târa de ani de zile după el”.

Întâlnirea dintre Hristos şi demon este cutremurătoare

 

Din Evanghelia după Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, din capitolul 8, de la versetul 26 încolo, textul Duminicii de astăzi ne spune:

 „Şi au ajuns cu corabia în ţinutul Gherghesenilor, care este dincolo, în faţa Galileii. Şi, ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Şi văzându-L pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: «Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-te, nu mă chinui!» Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie.

Vindecarea demonizatului din ţinutul gherghesenilor

 

Să ne împărtăşim mai întâi – ca întotdeauna în dumnezeiasca Liturghie a duminicii – din cuvântul lui Dumnezeu. Precum a zis Domnul: “Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis pe Mine are viaţa veşnică”, aşa să ne împărtăşim şi astăzi – pentru viaţa de veci, pentru viaţa deplină – din dumnezeiescul cuvânt al Evangheliei:

Iubiţilor, de atâtea ori am ascultat acest loc al Sfintei Evanghelii. Şi Bunul Dumnezeu ne-a împărtăşit înţelegere, lumină, spre zidirea sufletului fiecăruia dintre noi. Să-L rugăm şi acum că, în lumina Lui, să vedem lumina sfântă din această tragedie a sufletului, a vieţii omeneşti (una dintre cele mai cutremurătoare), anume un om stăpânit de demoni mulţi, de legiune, fapt socotit adeseori de medici (şi de noi ceilalţi, profani) numai o boală mentală.

21 Octombrie - Sfatul Sfinților Părinți

Raiul este Prezenţa lui Dumnezeu, adică prezenţa Luminii, Bucuriei, Dragostei, Păcii, Înţelepciunii, Armoniei, Vieţii şi Fericirii veşnice.
Iadul este lipsa lui Dumnezeu. Adică absenţa Luminii (întunericul).

Lipsa Bucuriei (chinul).
Lipsa Dragostei (ura).
Lipsa Păcii (vrăjmăşia).
Lipsa Înţelepciunii (prostia).
Lipsa Armoniei (zavistia).
Lipsa Vieţii (veştejirea).

Lipsa Fericirii (nefericirea veşnică).
Cine Îl urmează pe Hristos va trăi totdeauna în ceea ce este din Lumină, din Bucurie, din Pace...
Va avea roadele Duhului Sfânt
şi va umbla în acestea... Aceasta înseamnă a-L urma pe Hristos.
Şi toată fericirea stă tocmai în asta.

din "Calea bunului urmaş" de  Traian Dorz

20 Octombrie - Sfatul Sfinților Părinți

 Avva Pimen l-a întrebat pe avva Iosif: Ce aș putea face atunci când sunt asaltat de ispite? Să mă opun sau să le las să intre? Bătrânul a răspuns lui Pimen: Lasă-le să intre și luptă cu ele. Așa că avva Pimen s-a întors în pustiul Sketis, unde a și rămas. Apoi, cineva din Teba a venit în Sketis și a spus fraților: L-am întrebat pe avva Iosif dacă ar trebui să rezist ispitelor atunci când se apropie de mine sau să le las să intre, iar avva Iosif mi-a spus că nu ar trebui să le permit vreo șansă, ci să le retez imediat. Când a văzut avva Pimen cum i-a răspuns avva Iosif acelui frate din Teba, s-a dus înapoi la avva Iosif și i-a zis: Avva, ți-am cerut sfatul în privința unor gânduri ale mele și mie mi-ai spus un lucru, iar unui frate din Teba – alt lucru. Bătrânul i-a răspuns: – Știi că te iubesc? Da, i-a răspuns. – Și oare nu mi-ai spus să vorbesc cu tine ca și cum mi-aș vorbi mie? – Da, așa este. La care, bătrânul i-a răspuns: – Adevărat, dacă ispitele intră în tine și tu te lupți cu ele, devii mai puternic; am vorbit cu tine ca și cum aș fi fost eu. Sunt alții, însă, care nu pot să se folosească în acest fel de ispitele ce se apropie, așa că trebuie să le înăbușe imediat.

din Pateric

19 Octombrie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Oriunde te afli, Dumnezeu te vede, te urmărește!

Fiul meu duhovnicesc întru Hristos,

Acolo unde te afli, departe de părinţi, rude, patrie, trebuie să ştii că nu eşti departe de Dumnezeu, Tatăl ceresc, care este pretutindeni prezent. Şi când Îl iubeşti, Îl cinsteşti, Îl slăveşti, şi Acela te va iubi, cinsti şi slăvi. Când nu păzeşti poruncile Lui, nu-L iubeşti.

Aşadar, acolo unde te afli, să crezi că Dumnezeu nu este departe de tine, ci te vede, te urmăreşte. Fii cu luare-aminte să nu-L întristezi, căci atunci când călcăm poruncile Lui se întristează, îşi întoarce faţa de la noi şi ne pedepseşte pentru a ne instrui. Creştinul, oriunde s-ar afla, chiar şi la capătul lumii, este dator să se roage, să postească în zilele rânduite şi dacă nu are biserică, în ceasul în care se face Sfânta Liturghie, Vecernia, să se roage.

Despre tatăl tău care înjură, ai dreptate să te necăjeşti, dar nu eşti responsabil pentru asta, de vreme ce i-ai spus de două-trei ori şi nu încetează cu blasfemia. Lasă-l în pace şi să te rogi ca Dumnezeu să-L lumineze să nu mai hulească. Dar trebuie ca şi el să se strunească pe sine; căci dacă nu vrea să se strunească, nu va înceta niciodată şi, din păcate, va merge în focul cel veşnic. Iar tu, dacă faci binele în viaţă, vei merge în rai.

Harul Domnului să ne lumineze pe toţi, şi pe tatăl tău, să ne pocăim şi să săvârşim fapte bune (aşa cum vrea Dumnezeu), ca să mergem toţi în Împărăţia Cerurilor.

Pentru a te păzi de primejdiile străinătăţii, fiule, ca un tată blând, îţi voi da câteva sfaturi părinteşti pe care, dacă le asculţi şi le împlineşti, îţi vei izbăvi sufletul, care valorează mai mult decât lumea întreagă; „Pentru că ce-i va folosi omului dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16,26).

Primul sfat şi totodată poruncă: Să-L iubeşti pe Dumnezeu din tot sufletul, din toată inima, din toate puterile şi cugetul tău; să-L ai mereu în minte şi să fii atent să păzeşti toate poruncile Lui.

Al doilea sfat: Să-i iubeşti pe toţi oamenii, chiar şi pe cei care te duşmănesc şi te urăsc; iar celor care-ţi fac rău, tu să le faci bine, ca să devii fiu al lui Dumnezeu.

Al treilea sfat: Să mergi regulat la biserica ortodoxă, cu multă râvnă, şi să asculţi cu evlavie Sfânta Liturghie, fragmentele care se citesc, imnurile sfinte şi psalmii rostiţi de preoţi şi psalţi. Să-ţi aduni mintea şi s-o ţii aproape de Dumnezeu, de cuvintele şi cântările sfinte, şi să te gândeşti că te afli chiar în ceruri. Să cauţi un duhovnic virtuos şi bun la care să te spovedeşti, şi să te împărtăşeşti cu Preacuratele Taine cu frică, credinţă şi iubire.

Al patrulea sfat: Să citeşti des Sfintele Scripturi, Evanghelia, vieţile Sfinţilor şi alte cărţi de folos pentru suflet. Să eviţi tovărăşiile rele cu oameni necredincioşi, necuvioşi şi îngâmfaţi. Să nu te duci la teatre, cinematografe, centre de distracţie, discoteci, cazinouri etc. Să fii mereu cu luare-aminte şi să posteşti în zilele rânduite de Biserică, cu discernământ.

Să-ţi aduci aminte de moarte şi de judecata de apoi, să te fereşti de tot răul şi să săvârşeşti ceea ce este bun şi virtuos înaintea Domnului.

Acestea să le scrii şi să le laşi copiilor tăi.

Aceste sfaturi ale mele şi orice alt lucru bun să le păzeşti, pentru a te învrednici să mergi în Împărăţia Cerurilor.

Ne vorbește părintele Filothei Zervakos – Editura Egumenița

18 Octombrie - Sfatul Sfinților Părinți

Doi frați care locuiau deosebi s-au intâlnit odată unul cu altul. Unul dintre ei i-a spus celuilalt: „Vreau să merg la Avva Zinon ca să-i încredinţez un gând”. „Şi eu vreau acelaşi lucru”, a zis celălalt. Au mers, deci, amândoi laolaltă. Fiecare l-a luat deoparte pe Avva şi şi-a mărturisit gândurile. Unul dintre ei, atunci când mărturisea, a căzut la picioarele Bătrânului, cerându-i cu multe lacrimi să se roage pentru el. Iar Bătrânul i-a spus: „Mergi, nu te da bătut, nu cleveti pe nimeni şi nu fii delăsător la rugăciune”. Fratele a plecat şi s-a tămăduit. Celălalt, însă, după ce şi-a spus gândul Bătrânului, a adăugat într-o doară şi cu nepăsare: „Roagă-te pentru mine”; nu a cerut cu sufletul îndurerat.

       După oarecare vreme, s-a întâmplat să se întâlnească cei doi. Unul i-a spus celuilalt: „Atunci când am mers la Bătrân, i-ai mărturisit gândul de care ziceai: «Vreau să i-l spun»?” „Da”, a răspuns celălalt. A întrebat iar primul: „Ai avut folos că te-ai mărturisit?” Şi a răspuns fratele: „Da. Cu rugăciunile Bătrânului, Dumnezeu m-a tămăduit”. Celălalt a spus: „Eu, chiar de m-am mărturisit, n-am simţit tămăduire”. „Şi în ce chip l-ai rugat pe Bătrân?”, întrebă cel care se folo­sise. „I-am spus: «Roagă-te pentru mine, că am cutare gând»”. Atunci fratele i-a zis: „Eu, câtă vreme mă mărturiseam lui, i-am udat picioarele de lacrimi, cerân­du-i să se roage pentru mine; şi cu rugăciunile lui, m-a vindecat Dumnezeu”.

       Toate acestea ni le-a istorisit Bătrânul, ca să ne înveţe că cel care roagă pe vreunul dintre Părinţi pentru gânduri, trebuie să o facă cu durere, din toată inima, ca şi cum i-ar cere lui Dumnezeu; şi atunci dobândeşte [tămăduire]. Cel care se mărturiseşte cu nepăsare sau ispitind, nu numai că nu se foloseşte, dar este şi osândit.

din Pateric

17 Octombrie - Sfatul Sfinților Părinți

Când știi ce vrei, și Dumnezeu îți dă înțelepciune. Dar nu să mergi în mai multe părți. Nu se poate și cu mamona, și cu Dumnezeu. Trebuie să renunți la unele, ca să poți să biruiești. Trupul vrea mângâiere, sufletul vrea nevoință. Trebuie să ai discernământ, să fii pe o cale de mijloc în viața duhovnicească și să te lași în voia lui Dumnezeu. Tot ceea ce vine, boală, mâhniri, să le iei ca de la Dumnezeu, ca un medicament, spre folosul tău. Dacă te lași în voia Lui, s-ar putea să nu ai nevoie de nimic. Slavă lui Dumnezeu! Și atunci poți să duci ispita.

Părintele Grigorie, starețul Mănăstirii Sihăstria Tarcăului.

16 Octombrie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Trebuie să înfruntăm întotdeauna orice situaţie cu gânduri bune!

Un părinte cu discernământ şi îndrumător a spus:

Odată, o cunoştinţă a venit să mă vadă, fiind într-o stare mizerabilă. El îşi construia o casă într-un loc foarte liniştit din oraş. În curând, nişte oameni au deschis un garaj lângă casa lui. Apoi, mai în jos, a fost construită o autostradă. Vis-a-vis s-a deschis un club de noapte. În curând omul nu a mai putut să doarmă deloc.

– Ce pot să fac, părinte? m-a întrebat. Să-mi construiesc altă casă? Cum aş putea?

Cuvântul lui Dumnezeu

 

Duminica a XXI-a după Rusalii

(a Sf. Părinţi de la Sinodul VI ecumenic)

Evanghelia de la Luca 8,5-15

⁵ Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o. ⁶ Şi alta a căzut pe piatră, şi, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. ⁷ Şi alta a căzut între spini şi spinii, crescând cu ea, au înăbuşit-o. ⁸ Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă. ⁹ Şi ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta? ¹⁰ El a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca, văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă. ¹¹ Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. ¹² Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. ¹³ Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă. ¹⁴ Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc. ¹⁵ Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl păstrează şi rodesc întru răbdare.

PREDICĂ LA DUMINICA A XXI-A DUPĂ RUSALII

 

Iată-ne, iubiţi credincioşi, ajungând iarăşi sfânta zi a Duminicii şi, pentru a ne bucura împreună de taina ei, să citim împreună din capitolul 8 al Evangheliei de la Luca, începând cu versetul 5 până la al 15-lea al Evangheliei Duminicii de astăzi. Să luăm aminte, aşadar!

„«Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi, semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o. Şi alta a căzut pe piatră şi, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. Şi alta a căzut în mijlocul spinilor şi spinii, crescând cu ea, au înăbuşit-o. Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, strigă: Cine are urechi de auzit să audă.»

14 Octombrie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Să ne amintim că avem un înger păzitor!

Fiecare dintre noi are păcate, rătăciri, greşeli, amărăciuni şi necazuri – şi totuşi, toate acestea n-ar trebui să existe între noi, de vreme ce fiecare dintre noi are îngerul său păzitor.

De ce se întâmplă aşa? Bineînţeles că îngerii n-ar îngădui aceasta dacă nu am fi vinovaţi noi înşine. Iar de vreme ce ei îngăduie, asta este fie pentru că singuri nu lăsăm ajutorul îngeresc să ajungă la noi, fie pentru că prin împotrivă-lucrarea şi împotrivă-aşezarea noastră sufletească nimicim şi abatem de la noi toate strădaniile îngerilor de a împreună-lucra cu noi în bine.

Mai întâi de toate, trebuie să ne amintim că avem înger păzitor, să ne întoarcem cu mintea şi cu inima către el şi în cursul obişnuit al vieţii noastre, iar cu atât mai mult când avem parte de tulburări. Dacă nu avem o astfel de întoarcere, înseamnă că îngerul n-are cum să ne bage minţile în cap.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, vol. 2, Editura Cartea Ortodoxă, 2007, pp. 151-152)