PREDICĂ LA DUMINICA A VII-A DUPĂ PAŞTI (A SFINŢILOR PĂRINŢI)

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula

Hristos S-a înălţat, iubiţi credincioşi! Şi prin înălţare ne-a dăruit tuturor această bucurie de a ne vedea iarăşi faţă către faţă şi de a ne bucura iarăşi cuvânt câtre cuvânt, între noi. În Duminica aceasta sărbătorim a VII-a Duminică după Paşti, numită şi a Sfinţilor Părinţi. Îngăduiţi-mi să citim Evanghelia zilei: Evanghelia de la Ioan 17, 1-13:

 „În vremea aceea, Iisus, ridicând ochii Săi către cer, a zis: «Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească, precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca sa dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Şi aceasta este viaţa veşnică: săTe cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L‑ai trimis.

Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac l-am săvârşit. Şi acum, prea-slăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea.

O, iarta-mi, Te rog, Doamne

O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
Prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
Căci am făcut adesea din Tine robul meu,
Nu eu s-ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu.

În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,
Îţi cer, şi-Ţi cer întruna să faci Tu voia mea;
Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vreai,
Ci să-mi slujeşti în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai...

Gândindu-mă că, dacă Îţi cânt şi Te slăvesc,
Am drept să-Ţi cer întruna să faci tot ce doresc...
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
Şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta!...

Nu tot cerându-Ţi Ţie să fii Tu robul meu,
Ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înţeleg că felul cel bun de-a mă ruga
E să doresc ca-n toate să fie voia Ta.

de Traian Dorz

Sfânta Scriptură și uzul pedagogic al Sfintelor Icoane, pictate în biserica noastră ( II )

“Icoanele fac cu culoarea 

ceea ce Scripturile fac cu cuvintele”.

( din declaraţia teologică cea mai importantă 

al celui de–al Şaptelea Sinod Ecumnic)

Cain şi Abel; urmaşii lor

Vechiul Testament -  Facerea -  Cap. 4 

 

1 Iar Adam a cunoscut-o pe Eva, femeia sa; şi ea, zămislind, l-a născut pe Cain şi a zis: „Am dobândit om de la Dumnezeu“ .

2 Şi l-a mai născut pe fratele său, Abel. Abel era păstor de oi, iar Cain, lucrător de pământ.

3 Şi a fost că, după un timp, Cain a adus din roadele pământului jertfă lui Dumnezeu.

4 Şi a adus şi Abel din cele întâi-născute ale oilor sale şi din grăsimea lor. Şi Domnul a căutat spre Abel şi spre darurile lui,

5 dar spre Cain şi spre darurile lui n'a căutat. Şi s'a umplut Cain de mânie şi faţa-i era posomorâtă.

6 Şi Domnul Dumnezeu ia zis lui Cain: „De ce te-ai mâniat şi de ce-ţi este faţa posomorâtă?

7 Dacă tu faci bine, nu vei fi oare bine primit? Dar de nu faci bine, păcatul stă pitit la uşă: pe tine te pofteşte, dar tu cată săi fii stăpân!“

O carte online - POVEŞTI RELIGIOASE POVESTEA ICOANEI MELE

clik pe imagine

Puteți cumpara cartea de aici

Prohodire

Vă-ntreb pe cine plângeţi, copile din Sion,

Şi pentru cine-aduceţi în vasul vechi arome,

De jalea cui veşmântul şi l-a cernit Salome

Şi plânsul pentru cine răsună în Chedron?

Când miezul alb al zilei în umbre s-a-nvelit

Şi-n templul sfânt cu zgomot s-a rupt catapeteasma

Sub Cruce, prohodirea de ce-şi varsă mireasma,

Din ochii arşi de lacrimi, din trupul istovit?

De ce să-i strângeţi braţul cu patimă la sân?

Şi giulgiul nou, copile, de ce-l roşiţi în jale?

Şi vă răniţi genunchii în pietrele din cale

Şi pentru cine-aprindeţi făclii de dor păgân?

Credinţă şi fapte

Iar care este credinţa pe care Dumnezeu o cere de la noi şi pe care trebuie s-o avem în El, a arătat El însuşi în Evanghelie, zicând: „Cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine şi să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Luca 9,23); „Căci cel ce vine la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mama sa şi pe fraţii săi, ba încă şi sufletul său, nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14, 26). Şi iarăşi: „Cel ce a aflat sufletul său”, rămânând alipit la cele spuse, „îl va pierde pe el” (Matei 10,39), „iar cel ce va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelia Mea”, împlinind poruncile Mele, „îl va afla pe el în viaţa veşnică” (Marcu 8, 35; Matei 16,25). Aţi auzit semnele credinţei? Vă ajung acestea, să aveţi nevoie să vi le reamintesc şi pe cele următoare?

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi. (63) - Introducere la Epistola a Doua către Tesaloniceni

Întâia Epistolă către Tesaloniceni şi-a atins numai în parte scopul pentru care fusese scrisă. Creştinii din capitala Macedoniei sunt mângâiaţi şi întăriţi de laudele Apostolului; ei sunt, de asemenea, încredinţaţi că morţii întru Hristos vor participa la slava venirii Acestuia, dar cu privire la venirea însăşi au rămas oarecum nedumeriţi.

Este vorba, în special, de data Parusiei, vremea anume când Domnul Se va arăta. Printre ei s-a stârnit un curent de îngrijorare, agitaţie şi panică, întreţinut de o minoritate care susţine că A Doua Venire bate la uşă şi că, în consecinţă, toţi trebuie să fie de pe-acum pregătiţi să-L întâmpine pe Domnul în văzduh, aşa cum se părea că le spusese Pavel în Prima Epistolă.

Sfânta Scriptură și uzul pedagogic al Sfintelor Icoane, pictate în biserica noastră

“Icoanele fac cu culoarea 

ceea ce Scripturile fac cu cuvintele”.

( din declaraţia teologică cea mai importantă 

al celui de–al Şaptelea Sinod Ecumnic)

Căderea primilor oameni. Pedeapsa şi făgăduinţa.

Vechiul Testament - Facerea - Cap. 3 

1 Şarpele însă era cel mai viclean dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: „Dumnezeu, a zis el oare: Să nu mâncaţi roade din tot pomul care este în rai?...“ 

2 Iar femeia a zis către şarpe: „Noi putem mânca din roada pomilor raiului,

3 dar din roada pomului care este în mijlocul raiului, ne-a zis Dumnezeu: „Din el să nu mâncaţi şi nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi !“

4 Atunci şarpele a zis către femeie: „Nu, nu veţi muri;

Cuvant ortodox - Anul II, Nr. 34 (90), 19 - 25 mai, 2014

Cine sunt orbii?

Iubiţii mei fraţi şi surori întru Domnul,

minunea de astăzi, ca şi întâlnirea cu Sfânta Fotini de duminica trecută, prilejuiesc din partea Domnului două mărturisiri private, în amble cazuri El mărturisind despre Sine că este Hristosul. Tocmai de aceea sunt şi puse după Paşti aceste Evanghelii ca să autentifice faptul că Hristos Cel înviat este Mesia, este Cel care trebuia să vină şi să mântuiască pe poporul Său, adică Fiul lui Dumnezeu întrupat.

Primul amănunt pe care doresc să îl subliniez acum e acela că Hristos vindecă pe orb cu propriul Său scuipat şi cu tina pământului (cf. v. 6). Deşi El putea să vindece cu cuvântul, de departe, fără ca nimeni să nu Îl vadă fizic, în trup, El preferă în acest caz să amestece pământul cu scuipatul Său cel dumnezeiesc şi să vindece pe orb. În teologia ortodoxă acest gest al Domnului este un fundament pentru Sfintele Taine pe care El le-a instituit. Aflaţi mai multe »

O carte online - Gandurile si infruntarea lor - Ieromonah Benedict Aghioritul

Clik pe imagine

TIRANI ÎN POCĂINŢĂ

O mare parte de oameni cad în deznădejde în privinţa mântuirii lor. Deznădejdea e un chip greşit de meditaţie asupra relelor făcute; chipul bun e, dimpotrivă, nădejdea. Răul, nimicul, păcatul, diavolul nu sunt subiecte sănătoase de gândire, căci îmbolnăvesc mintea prin asociaţie de idei. Pocăinţa trebuie să fie o înseninare din ce în ce mai mare a sufletului şi a sănătăţii întregi. 

Fiindcă vorbim de învăţămintele regilor, iată cum Sfântul Chiril al Ierusalimului ridică moralul credincioşilor, vorbind despre aşteptarea răbdătoare a lui Dumnezeu după întoarcerea păcătosului. «Şi Manase a fost un om al fărădelegii; a tăiat cu ferăstrăul pe Isaia» (Evrei 11:37), s-a pângărit cu tot felul de slujiri idoleşti şi a umplut Ierusalimul cu sânge nevinovat (IV Regi 21:16). Totuşi, când a fost dus rob în Babilon, Manase a folosit încercarea nenorocirilor suferite spre a se vindeca prin pocăinţă, în adevăr Scriptura spune: «Manase s-a smerit înaintea lui Dumnezeu şi s-a rugat, iar Domnul 1-a ascultat şi 1-a adus înapoi în regatul său» (2 Paralipomena 33:12-13). Dacă cel care a tăiat cu ferăstrăul pe profet s-a mântuit prin pocăinţă, oare tu, care n-ai făcut un păcat atât de mare, să nu te mântuieşti? 

Un program de viață duhovnicească

Părintele Teofil recomanda un program de viață duhovnicească în cinci puncte. Despre acest program, Părintele Teofil spunea: „Viaţa duhovnicească nu se aşteaptă, ci se realizează. Cine împlineşte programul acesta poate să împlinească şi alte lucruri, pentru că viaţa duhovnicească nu se cuprinde în aceste cinci puncte de program." 

1. Să mergi la biserică în zilele de duminică şi sărbătoare.

2. Să începi şi să termini ziua cu Dumnezeu: rugăciunea de dimineaţă şi de seară şi rugăciunea de la vremea mesei.

O carte online - “Scara” Sfântului Ioan Scărarul

Clik pe imagine

Cu mandria luciferica omul se poate indraci

Cel care are mandrie multa este intunecat. Mintea lui este incetosata, este ca si cum ar avea gaze arse. Face greseli grosolane si nu isi da seama. Cineva imi spunea: “Eu ii iubesc pe toti, si pe diavolul il iubesc. Nu este rau…“. “Ce spui, bre? – ii zic. Daca Dumnezeu l-ar lasa cu desavarsire liber pe diavolul, ne-ar fi omorat pe toti. Cine a vazut vreun bine de la diavolul, ca sa vezi si tu?”. Ajunsese la atata intunecare, incat orice i-ai fi spus ca sa-l ajuti, nu intelegea. Spunea ca il asupresti! Aceasta este asuprire? Haide acum sa-i scoti gandul acesta din cap… Nu este nebun, caci mintea lui lucreaza. Insa trebuie sa inteleaga ca ceea ce spune este lepadare, este hula.

Astfel ajung incet-incet la satanolatrie. Daca intalnesti adoratori ai satanei, se vede ca sunt stapaniti de diavolul. Vezi o indracire la ei. Iar acestia, prin muzica satanica, ii conduc acolo unde vor pe sarmanii copii. Ajung sa-l cheme pe satana. Am auzit ca unele discuri “rock”, daca le intorci anapoda [5], auzi cantece prin care il cheama pe satana. Au pana si slavoslovie catre satana: “Tie ma afierosesc, satano”. Infricosator!

O carte online - Sfântul Episcop Ioan, mare episcop în Munţii Carpaţi

Clik pe imagine

Cuvant ortodox - Anul II, Nr. 33 (89), 12 - 18 mai, 2014

O carte online - Cuviosul Paisie Aghioritul - Mărturii ale închinătorilor

Clik pe imagine

Simbolismul pâinii şi vinului în pomenirea morţilor

Prin rugăciune şi pomenire, noi proorocim liturgic Învierea universală, adică curgerea sângelul prin trupurile înviate din morţi.

În timpul slujbei liturgice de pomenire a celor adormiţi, preotul stropeşte cu vin darurile de pâine şi colivă. De asemenea, la slujba înmormântării, mormântul se stropeşte cu vin în chipul crucii.

Toţi sectanţii de pe lume întreabă despre despre acest gest liturgic: ce, bea vin mortul? Desigur că nu, trebuie să fie stupid cineva să creadă acest lucru. Ritualul pomenirii celor adormiţi este unul liturgic şi simbolic.

Soarele și întunericul dinăuntrul nostru

Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu. Astăzi, ca şi acum două mii de ani, noi creştinii stăm în faţa Evangheliei aşa cum stătea Pilat în faţa lui Iisus. Ştim prea bine că Adevărul nu are nici o vină, ne spălăm pe mâini, şi cu toate acestea Îl dăm în mâinile iudeilor, ca să fie răstignit ca un făcător de rele. Cauza este aceeaşi: patimile sufleteşti şi trupeşti îşi lasă storurile peste ochii noştri şi nu îngăduie Luminii cereşti să împrăştie întunericul dinăuntrul nostru.

Fiecare va fi preamărit pe măsura iubirii lui.

O, fraţii mei din tot pământul, căiţi-vă până când mai e vreme! Dumnezeu aşteaptă cu milostivire pocăinţa noastră. Şi tot cerul, toţi sfinţii aşteaptă această pocăinţă. Aşa cum Dumnezeu este iubire [1, In 4, 8], aşa şi Duhul Sfânt în sfinţi e iubire. Cere iertare, şi Dumnezeu te va ierta. Şi când vei primi iertarea păcatelor, atunci în sufletul tău va fi bucurie şi veselie, şi harul Duhului Sfânt va intra în sufletul tău şi vei zice: „Iată adevărata libertate; ea este în Dumnezeu şi de la Dumnezeu".

Harul lui Dumnezeu nu desfiinţează libertatea, ci o ajută numai să împlinească poruncile lui Dumnezeu. Adam era în har, dar voia lui nu era desfiinţată. La fel şi îngerii rămân în Duhul Sfânt, dar voia lor liberă nu este desfiinţată.

Parintele Opre Craciun – Prieten al lui Hristos si al sufletelor doctor.

Datorita framantarilor pe care le are un tanar de liceu, am cautat in acea perioada a vietii mele, sa imi gasesc un “preot iscusit” cum zic sfintii parinti. Astfel pasii mei s-au indreptat catre Biserica din Cincis unde l-am aflat pe Parintele Opre Craciun.

Parintele avea in subordine si parohia satului Izvoarele, astfel vara, mergeam pe jos dinspre satul Izvoarele, peste deal , la Cincis. Acele momente imi vor ramane adanc intiparite in viata mea, iar valoarea lor am inteles-o dupa o lunga perioada de timp, ca de altfel toate cuvintele de folos pe care parintele mi le impartasea.

Discretia in Ortodoxie

Cuvant ortodox - Anul II, Nr. 32 (88), 5 - 11 mai, 2014.

”Un lucru ştiu: nu ştiu nimic”.

Toţi cei care căutăm smerenia să nu încetăm să ne cercetăm şi să ne osândim pe noi înşine. Şi când îl simţim cu inima noastră pe aproapele mai presus de toate, atunci este lângă noi darul lui Dumnezeu, smerenia.

 Smerenia adevarată ascunde nu doar toate celelalte virtuţi, ci şi pe ea însăşi.

Iubirea şi smerenia: o pereche sfântă! Una înaltă şi cealaltă îi ţine pe cei care s-au înălţat şi nu-i lasă niciodată să cadă. Aşa cum pământul pe care călcăm n-are frică să cadă, la fel şi omul smerit.

Acolo unde este smerenie, trufia dispare, unde este Hristos, diavolul pleacă. Smerenia este cea care-l face să şchiopăteze pe diavol, este cel mai mare şoc pentru acesta.

Cum trebuie sa colaboreze crestinul cu ingerul sau pazitor, pentrn a ajunge intru imparatia lui Dumnezeu ?

Crestinul trebuie sa imite pe sfinti si pe ingeri, ca sa fie numarat in cer impreuna cu sfintii si cu ingerii. Adica, sa-L slaveasca neincetat pe Dumnezeu; sa-L laude si sa-I multumeasca todeauna lui Dumnezeu pentru toate; sa-L asculte, sa pazeasca poruncile Lui, sa-L iubeasca pe Dumnezeu, sa iubeasca toti oamenii, sa duca intru toate viata crestineasca. Precum ingerul este slujitor al lui Dumnezeu si il pazeste pe om intru toate caile sale ( Psalm 90, 11 ) si precum ingerul se supune voii lui Dumnezeu ( Psalm 102, 20-21 ) , la fel trebuie sa faca si omul credincios. Sa se supuna lui Dumnezeu si sa faca voia Lui. Si daca ingerul se bucura de intoarcerea pacatosului la pocainta ( Luca 15, 7-10 ) , asa se cuvine sa faca si omul credincios. Sa se bucure de intoarcerea celor rai la pocainta.

Acela ce doreşte slava

Acela ce doreşte slava
să ştie c-are de luptat
cu eul lui, cu duhul lumii
şi cu păcatul — ne-ncetat.
Să lupte, să învingă lumea
’nălţându-se mereu mai sus
şi-acolo-ngenunchiat la Cruce
să-şi ia putere din Iisus.

O carte online - Citiri și tâlcuiri din Biblie, de Preot Iosif Trifa

Despre pocăinţa mântuitoare

În Creta a fost odată un tâlhar, bine înarmat, care făcea multe stricăciuni turcilor, dar îi ajuta pe creştini atât în public, cât şi în secret. El era atât de înfricoşător pentru turci, încât paşa acelui ţinut i-a oferit amnistie generală pentru toate crimele şi nedreptăţile pe care le-a comis turcilor, numai să părăsească Creta. Atât erau ei de dornici ca să scape de acţiunile sale criminale. Dar tâlharul îi ura pe turci aşa de mult, încât a refuzat să accepte oferta paşei.

Mai târziu, Sfânta Ana, mama Maicii Domnului, i-a apărut într-o vedenie înfricoşătoare şi i-a poruncit să accepte oferta guvernatorului şi să plece cât mai curând posibil la schitul ei din Sfântul Munte. Vedenia l-a convins pe acel om violent să părăsească Creta. Părinţii de la schit spun că paşa, ca să fie sigur că tâlharul a plecat pentru totdeauna, l-a însoţit până la Muntele Athos.

Despre sfinţi şi slujitori

Prin întruparea Fiului lui Dumnezeu am fost îndumnezeiţi şi ridicaţi la ceruri, aşezaţi alături de  Fiul lui Dumnezeu pe tronul dumnezeiesc: cum trebuie să ne purtăm, cât de sfântă trebuie să ne fie viaţa; cât de departe trebuie să ne ţinem de orice desartaciune, necurăţie, cât de mult să sporim în dragostea  pentru Dumnezeu şi unii faţa de alţii! Am fost făcuţi deopotrivă cu îngerii şi alcătuim împreună cu ei o singură Biserică: să râvnim deci o vieţuire îngerească, mintea să ne fie îndreptată spre cele de sus, nu spre cele de jos. S-a apropiat împărăţia cerurilor [Mt 3,2].

Bârfa, golirea aproapelui

Avizaţi sau nu, discret sau ostentativ, astăzi, mai mult ca ieri, toată lumea vorbeşte despre toată lumea. Dacă nu apari la gazetă sau prin tabloide, la televizor sau pe buzele de la „radio şanţ” parcă „nu exişti”. Cei ce se bălăcesc în plăcerea de „a fi puşi la curent” cu tot ce mişcă-n lung şi-n lat, pricinuiesc multe neajunsuri atât lor cât şi celor pe care îi discută: îşi pierd pacea, liniştea, duhul, inteligenţa, demnitatea, se rănesc cu unele cuvinte aruncate ce se întorc, mai devreme sau mai târziu, împotriva lor, tulbură, strică prietenii, întreţin dispute şi polemici, etc.

„Gânduri despre bine și rău” - Convorbirea

Singura întrebare sinceră a învăţatului către natură este:floare
- Natură, spune-mi cine eşti, ca să ştiu cine sânt eu?

Singura întrebare sinceră a istoricului către istorie este:
- Istorie, spune-mi cine eşti, ca să ştiu cine sânt eu?

Singura întrebare sinceră a sfântului către Dumnezeu este:
- Doamne, spune-mi cine eşti, ca să ştiu cine sânt eu?

Răspunsul, negreşit, în toate cele trei cazuri, este:
- Omule, află-mă în tine!

(Sf. Nicolae Velimirovici – „Gânduri despre bine și rău”, în traducere din limba sârbă de Ionuț și Sladjana Gurgu, Ed. Predania, București, 2009, http://www.predania.ro)

Primăvară dulce

Cuvant ortodox - Anul II, Nr. 31 (87), 28 aprilie - 4 mai, 2014

O carte online - Patericul românesc

Clik pe imagine

O carte online - Patericul de la Optina

Clik pe imagine

O carte online - Descoperirea lui Dumnezeu in inima omului - Serafim Rose Explicarea Sfintei Liturghii

Clik pe imagine

Haideţi să mai credem în Iisus Hristos!

Horoscoape astăzi ne îndrumă sorţii,
cina rugăciunii este tot mai rară,
prin televizoare îşi arată colţii
diavolul ce urlă tragic ca o fiară.

Neştiut de nimeni merge-n veşnicie
un copil al străzii fără lumânare,
soboare de îngeri îi ţin tovăraşie
şi-l înaripează spre cereşti altare.

Un sărman mănâncă supa lui creştină,
pe piept, el îşi face crucea preasfântă,
din puţina pâine opreşte puţină
pentru un câine frate cu privirea mută.

O carte online - Calea Rugaciunii Launtrice, Manualul Isihiei - Antonie Marturisitorul

Clik pe carte

Pr. Selafiil din Siberia – Nu trăim pentru muncă. Munca este un automobil pentru rugăciune

Radio Ortodoxia Tinerilor

https://soundcloud.com/radioot/pr-selafiil-din-siberia-nu-tr