"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Biserica noastră în haină de sărbătoare

vineri, 31 ianuarie 2014

Catehism creștin ortodox ( XVI )

40. Ce înseamnă «Evanghelie»? 
«Evanghelie» înseamnă «veste bună». Cuprinsul ei a adus şi aduce lumii vestea bună care mângăie sufletele: venirea Mântuitorului, profeţită de Vechiul Testament, apoi învăţătura, faptele, patimile, moartea şi slăvită Lui înviere, - toate având loc pentru mântuirea lumii. 24 41.

 Ce înseamnă «Apostol»? 
Cuvântul «Apostol» înseamnă «trimis». El priveşte în primul rând pe cei doisprezece Apostoli, care au fost trimişi la propovăduire de însuşi Domnul nostru Iisus Hristos. Acestia sunt:

Filocalia l - Marcu Ascetul-Cuvântul 5-Epistola către Nicolae monahul


http://filocalia-audio.blogspot.ro

joi, 30 ianuarie 2014

„Plinirea vremii” şi sfârşitul veacurilor în concepţia biblică vechitestamentară

Pr. drd. Marian Vild, 
"„Plinirea vremii” şi sfârşitul veacurilor în concepţia biblică vechitestamentară",
 Revista Teologica, nr.1/2007, p.

Preliminarii

 Vechiul Testament ca parte a Sfintei Scripturi nu este doar un manual de istorie a poporului ales şi nici un manual sistematic al doctrinei vechilor evrei. Cele 39 de cărţi canonice care îl alcătuiesc nu sunt scrise de acelaşi autor, iar timpul compunerii lor se întinde pe mai bine de 1000 de ani. Evreii le împart în trei: Tora (Legea), Neviim (Profeţii), şi Ketuvim (Scrierile) (Lc. 24, 44). Unitatea lor este dată de Însuşi Dumnezeu care le-a inspirat.

Vechiul Testament a dat, însă, în vremea de dinainte de Hristos, răspunsuri la întrebările fundamentale ale omului: cine este?, de unde vine?, încotro se îndreaptă?, care este rolul lui în acest univers? etc. Răspunsuri care sunt valabile şi astăzi, desigur, întregite de Cuvântul  întrupat al lui Dumnezeu (Evr. 1, 1). Ele pot fi sistematizate, iar rezultatul este ceea ce noi numim „capitole” ale teologiei biblice vechitestamentare: soteriologia, antropologia, eshatologia etc. Vechiului Testament. Aflaţi mai multe »

Catehism creștin ortodox ( XV )

38. Când au fost scrise cărţile Vechiului şi Noului Testament?
► Cărţile Vechiului Testament au fost scrise înainte de Hristos, într-un răstimp de peste o mie de ani (1400-400).
► Cărţile Noului Testament au fost scrise în veacul I, cele mai multe înainte de anul 70. Numai cărţile Sfântului Ioan Evanghelistul şi Teologul, au fost scrise între această dată şi sfârşitul veacului I.

39. Ce înseamnă Vechiul Testament şi ce înseamnă Noul Testament ?
În vorbirea obişnuită cuvântul «Testament» înseamnă hotărârile luate de cineva în scopul de a fi respectate după moarte. Cu acest înţeles şi pe temeiul descoperirii date prin Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Evrei (9:15 şi urm.), Sfinţii Părinţi au învăţat ca cele două Testamente - cel Vechi şi cel Nou - arată voinţa lui Mesia de a face moştenitori ai Împărăţiei veşnice pe cei ce vor crede în El.

Filocalia l - Marcu Ascetul-Cuvântul 4-Despre dumnezeiescul botez


http://filocalia-audio.blogspot.ro

miercuri, 29 ianuarie 2014

RÂNDUNICA ȘI CÂNEPA


Se spune că un om a ieșit să semene cânepă pe ogorul său. Mai multe păsărele s-au grăbit să caute semințe de mâncare. Rândunica le-a zis: ”Vedeți aceste semințe de cânepă? Una să nu rămână! Mâncați-le pe toate!” Celelalte au râs de ea și și-au văzut de treabă. După o vreme cânepa a crescut, din ea s-au tras fire și s-au făcut filee de prins păsări. Pe când acestea sufereau în captivitate, rândunica le-a văzut și le-a zis: ”Vedeți ce-ați pățit dacă nu m-ați ascultat?”

Morala: Dacă nu distrugi sămânța răului, când va crește te va distruge el pe tine.

Catehism creștin ortodox ( XIV )

37. Ce cuprinde canonul cărţilor Noului Testament?
Canonul Noului Testament cuprinde 27 cărţi şi anume:
1. Sfânta Evanghelie cea de la Matei.
2. Sfânta Evanghelie cea de la Marcu.
3. Sfânta Evanghelie cea de la Luca.
4. Sfânta Evanghelie cea de la Ioan.
5. Faptele Sfinţilor Apostoli.
6. Epistola Sfântului Apostol Pavel către Romani.
7. Epistola I a Sfântului Apostol Pavel către Corinteni.
8. Epistola II a Sfântului Apostol Pavel către Corinteni.
9. Epistola Sfântului Apostol Pavel către Galateni.
10. Epistola Sfântului Apostol Pavel către Efeseni.

Filocalia l - Marcu Ascetul-Cuvântul 3-Despre dumnezeiescul botez


http://filocalia-audio.blogspot.ro

marți, 28 ianuarie 2014

Mesajul crizei


Se vorbeşte atât de mult de criză, criza aceasta materială. Lumea este panicată şi cu toate acestea am văzut vara aceasta la televizor şi am auzit la radio că hotelurile la mare şi la munte, au fost toate ocupate, ceea ce demonstrează că nu este vorba atât de mult de o criză materială, cât este vorba despre o criză spirituală care se vede şi se simte atât de mult în zilele noastre. Criza materială ne afectează şi aceasta dar, nu atât de mult cât ne afectează criza spirituală.     

Catehism creștin ortodox ( XIII )

36. În afară de cărţile canonice mai sunt şi alte cărţi în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament ?
În afară de cele 39 cărţi canonice, Sfânta Scriptura a Vechiului Testament mai cuprinde şi alte cărţi: cele deuterocanonice, pe care Biserica, socotindu-le folositoare şi ziditoare de suflet, le-a recomandat spre citire catehumenilor, adică celor care se pregăteau să primească credinţa creştină. De aceea ele au fost păstrate în Sf. Scriptură după cărţile canonice. Ele sunt pline de înţelepciune duhovnicească şi de aceea Biserica le foloseşte pe unele din ele, chiar la sfintele slujbe.
Aceste cărţi sunt:

Filocalia l - Marcu Ascetul-Cuvântul 2-Despre cei ce-şi închipuie că se îndreptează din fapte


http://filocalia-audio.blogspot.ro

luni, 27 ianuarie 2014

Anunț - Seară duhovnicească


Catehism creștin ortodox ( XII )

34. Cu ce condiţii au fost primite cărţile Sfinte Scripturi în canonul biblic?
1) Cu condiţia ca învăţătura cuprinsă în ele să fie descoperită de Dumnezeu prin insuflare;
2) Cu condiţia ca învăţătura descoperită în ele să fie garantată de Biserică;
Biserica garanta învăţatura aceasta pe baza vechimii şi apostolicităţii, după regula lui Tertulian, că acel lucru e mai adevărat, care e mai vechi, şi acel lucru e mai vechi care e de la început, şi acel lucru e de la început care vine de la Apostoli, iar de la Apostoli vine ceea ce a fost sfânt în Bisericile Apostolice.

35. Care sunt cărţile Vechiului Testement?
Cărţile care intră în canonul Vechiului Testament sunt:

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi. (51) - Introducere la Evanghelia după Marcu

Deşi a doua în ordinea canonică a Noului Testament, Evanghelia după Marcu deţine primatul cronologic (desigur, făcând abstracţie de versiunea aramaică a lui Matei), ea fiind scrisă în jurul anului 64 (după unii critici, chiar în 63, în timp ce Apostolul Petru încă trăia).

Autorul ei, Ioan Marcu, pomenit de zece ori în Noul Testament, fie doar cu primul său nume (ebraic), fie numai cu cel de al doilea (latin), fie cu amândouă, nu a fost ucenic direct al Domnului şi se pare că nu L-a văzut decât în treacăt, fiind încă un copilandru. Potrivit Sfintei Tradiţii, Cina cea de Taină a avut loc în casa mamei sale, Maria, iar el, Marcu, ar fi tânărul care încercase să-L urmeze pe Iisus după arestarea Acestuia (vezi Mc 14, 51-52 şi nota). E sigur însă că locuinţa mamei sale, în Ierusalim, servea drept loc de întâlnire şi casă de rugăciune a apostolilor (FA 12, 12), că Evanghelistul a fost mai întâi ucenicul şi colaboratorul Apostolului Pavel până la sfârşitul celei de a doua călătorii misionare şi că după aceea a devenit ucenic, colaborator şi, după unii Sfinţi Părinţi, „interpret“ (secretar, tălmaci) al Apostolului Petru.

Filocalia l - Marcu Ascetul-Cuvântul 1-Despre legea duhovnicească


http://filocalia-audio.blogspot.ro

duminică, 26 ianuarie 2014

Cuvant ortodox - Anul II, Nr. 18 (70), 20 - 26 ianuarie 2014

Catehism creștin ortodox ( XI )

32. Sfânta Scriptură ne poate călăuzi, ea singură, pe calea mântuirii ?
Sfânta Scriptură nu ne poate călăuzi, ea singură, pe calea mântuirii, atât pentru că ea n-a fost dată omenirii de la început, cât şi pentru că atunci când a fost dată, ea n-a fost singură autoritate în această privinţă, ci a avut înaintea ei şi apoi odată cu ea Sf. Tradiţie, în vatra mereu caldă a obştei religioase, sau a Bisericii. Cu mult înainte de a începe Moise să scrie primele cărţi ale Vechiului Testament, a existat o evlavie a obştei religioase, chiar mai veche decât acea a Patriarhilor. Cărţile Noului Testament încep să apară după mai bine de zece ani de la întemeierea Bisericii. Ele apar în sânul acesteia. Şi Biserica alege cărţile insuflate încă din veacul I al erei noastre.

Filocalia l - Marcu Ascetul-Cuvântul 0-Viaţa şi scrierile sale


http://filocalia-audio.blogspot.ro

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Catehism creștin ortodox ( X )

31. Prin ce se deosebeşte Sfânta Scriptură de celelalte cărţi?
1) Sfânta Scriptură se poate citi cu cel mai mare folos de oricine: învăţat, sau neînvăţat, din orice parte a lumii. Ea cuprinde învăţături mântuitoare şi folositoare. Ea ne învaţă să trăim cum se cuvine, adică bine, în înţelesul cel mai înalt al acestui cuvânt. Sfânta Scriptură nu minte şi Duhul Sfânt n-a înşelat pe slujitorii săi, proorocii. Oamenii nu puteau cunoaşte prin firea şi prin mintea lor lucruri aşa de mari şi de dumnezeeşti, ci numai printr-un dar, coboât de sus asupra oamenilor sfinţi.
2) Sfânta Scriptură are o unitate desăvârşită. Acelaşi suflu dumnezeesc se simte la citirea tuturor cărţilor ei, deşi acestea sunt aşa de deosebite între ele prin lucrurile despre care vorbesc. Fiind dată prin Sfântul Duh, Sfânta Scriptură cuprinde adevărul. Nimic nedrept sau prefăcut nu se afla într-însa. Sfânta Scriptură nu se contrazice, cum se contrazic învăţătorii şi scrierile păgâne. Dacă scrierile Proorocilor sunt de acord cu Evangheliile, este pentru că toţi au vorbit insuflaţi de un singur Duh, al lui Dumnezeu.

Filocalia l - Nil Ascetul-Cuvântul 4-Cuvânt trebuincios şi folositor


http://filocalia-audio.blogspot.ro

vineri, 24 ianuarie 2014

Unirea Principatelor Române a fost ‘Unirea de bază’ şi nu ‘Unirea Mică’



Fotografia este un tablou din Palatul Patriarhiei 
care reprezintă Unirea Principatelor Române 
(Moldova şi Ţara Românească)

”Unirea Principatelor Române, începută la Iaşi în data de 5 ianuarie 1859 şi desăvârşită la Bucureşti în data de 24 ianuarie 1859, nu este ‘Unirea Mică’, cum zic unii, ci ‘Unirea de bază‘, deoarece ea a constituit temelia pentru formarea în anul 1862 a statului român, numit România, temelie pentru obţinerea independenţei naţionale româneşti în urma Războiului pentru independenţă din anul 1877, temelie pentru ridicarea României la rang de Regat în anul 1881, şi mai ales temelie pentru Unirea din 1 decembrie 1918, de la Alba-Iulia, ca Unire a Transilvaniei cu România, precedată de Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie 1918 şi Unirea Bucovinei cu România, la 28 noiembrie 1918”

 ”Ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute ca să păstrăm şi să cultivăm darul unităţii naţionale ca fiind un dar al demnităţii poporului român, obţinut cu multe jertfe şi multe eforturi spirituale şi materiale, spre slava Preasfintei Treimi şi binele nostru al tuturor” Preafericitul Părinte Patriarh DANIEL, din mesajul dedicat Unirii Principatelor Române, 24.01.2011 )

Catehism creștin ortodox ( IX )

27. De ce Dumnezeu nu repetă Descoperirea Sa?
Pentru că El a făcut această Descoperire odată pentru totdeauna, în vederea mântuirii oamenilor, potrivit planului Său veşnic.
Dumnezeu se descoperă atunci când ştie că aceasta este de cea mai mare trebuinţă şi de cel mai desăvârşit folos. El nu se repetă ca oamenii, pentru că planul său iconomia lui Dumnezeu nu cuprinde repetarea Descoperirii.
Repetarea învăţăturii sau a altui lucru, este semnul nedesăvârşirii omeneşti. Repetarea Descoperirii dumnezeieşti, adică o nouă venire a Vechiului şi a Noului Testament, cu o nouă întrupare, pătimire, moarte şi înviere a Domnului nostru Iisus Hristos, ar arăta ca prima Descoperire sau a fost înşelătoare, sau n-a avut loc niciodată, sau a fost incompletă, ceea ce ar fi o necuviinţă faţă de numele şi puterea lui Dumnezeu. Susţinerea că repetarea Descoperirii ar face pe toţi să creadă, nu poate sta în picioare, pentru că nici în timpul Mântuitorului n-au crezut toţi în El, cu toate că El era Descoperirea însăşi. Învăţatura pildei bogatului şi a săracului Lazăr este că cei învârtoşaţi la inimă n-ar crede chiar dacă ar şi învia cineva din morţi (Luca 16:31).

Filocalia l - Nil Ascetul-Cuvântul 3-Cuvânt trebuincios şi folositor


http://filocalia-audio.blogspot.ro

joi, 23 ianuarie 2014

Iubeşte biserica din tot sufletul


Nicăieri ca în biserică nu ne putem scruta pe noi înşine mai adânc, mai sincer, mai deplin, fiindcă aici este prezent în chip deosebit Dumnezeu, Cel ce ne mântuieşte; aici lucrează în chip deosebit harul Său; aici cu ajutorul bisericii, al rugăciunilor, citirilor din sfintele Scripturi, mai cu seamă din Psaltire şi din cântările bisericeşti – stihiri şi canoane – omul îşi cunoaşte toată goliciunea sa, adâncă-i căderea şi putreziciunea, neputinţa, sărăcia, blestemăţia, extrema să păcătoşenie, dar şi milostivirea fără de sfârşit a lui Dumnezeu, dreptatea şi sfinţenia lui Dumnezeu, necuprinsa Sa înţelepciune şi atotputernicie.

Catehism creștin ortodox ( VIII )

25. Ce sunt proorociile?
Proorociile sau profeţiile sunt arătări prin viu grai, sau prin scris, a anumitor adevăruri şi întâmplări care privesc viitorul, pe care Dumnezeu le vesteşte prin aleşii Săi, în vederea mântuirii şi care se petrec întocmai. Cele cuprinse în prorocii nu pot fi cunoscute pe cale firească. Proorociile sau profeţiile tălmăcesc voinţa lui Dumnezeu şi ele se fac numai sub insuflarea Duhului Sfânt. Ele ocupă o bună parte din cărţile Vechiului Testament, unde prevestesc pe Mântuitorul şi multe întâmplări din viitorul poporului iudeu şi al altor popoare. Noul Testament însuşi şi Tradiţia de la începutul Bisericii cuprind o seamă de proorocii; Mântuitorul încă a proorocit (Matei 24). Proorociile, ca semne ale Descoperirii dumnezeieşti, stau numai în puterea lui Dumnezeu. Ele se deosebesc de prezicerile: omeneşti care se întemeiază sau pe socoteli plăpânde, sau pe superstiţii. Proorociile dumnezeieşti sunt făcute, ca şi minunile, printr-o lucrare necunoscută firii omeneşti. Marea lor autoritate stă în împlinirea lor. Împlinirea lor întocmai arată că Duhul Sfânt este autorul lor. «Fiindcă cele prezise se întâmplă, cred şi mă supun lui Dumnezeu», zice Teofil al Antiohiei.

Filocalia l - Nil Ascetul-Cuvântul 2-Cuvânt trebuincios şi folositor


http://filocalia-audio.blogspot.ro

miercuri, 22 ianuarie 2014

Părintele Ioan Sabău - „patriarhul hunedorenilor”

Părintele Ioan Sabău a fost, înainte de orice altceva, Preot. A fost unul dintre acei puţini preoţi pentru care, atunci când te întâmplai să te-ntâlneşti cu el pe cale, treceai drumul şi-i sărutai cu evlavie dreapta cu care binecuvânta!

Catehism creștin ortodox ( VII )

22. Care sunt semnele adevăratei Descoperiri dumnezeieşti?
Semnele Descoperirii dumnezeieşti sunt următoarele:
A) Înălţimea învăţăturilor descoperite;
B) Curăţia lor dumnezeiească;
C) Puterea lor de a schimba în bine pe oameni.
Aceste semne sunt lăuntrice şi ele se pot pricepe numai când Descoperirea e bine cunoscută şi e cercetată într-un duh de smerenie şi de evlavie. Acest duh face fericit pe cel ce se dedă unei asemenea cercetări. Despre Descoperirea dumnezeiască ne încredinţăm şi prin semne din afară: minunile şi proorociile, la care putem adăuga şi calitatea morală a persoanei prin care se face Descoperirea.

Filocalia l - Nil Ascetul-Cuvântul 1-Cuvânt trebuincios şi folositor


http://filocalia-audio.blogspot.ro

marți, 21 ianuarie 2014

Convorbiri între trei Mari Duhovnici: Părintele Justin Pârvu, Părintele Crăciun Oprea și Părintele Ioan Sabău

Convorbirea a avut loc în chilia Părintelui stareţ Justin Pârvu, la mănăstirea Petru Vodă

Părintele Crăciun: Cum îi putem păzi pe cei din lume de ispitele de gând?
Părintele Justin: Astea-s mai ascuțite.
Părintele Crăciun: Mai ales că unii dintre ei sunt intelectuali de vârf, au făcut câte două facultăţi. Lucrează la calculatoare peste măsură şi nu-şi găsesc liniştea, nici vindecarea. Unii îşi găsesc liniştea dacă participă zilnic la Liturghie. Asta-i o problemă. O alta e următoarea”.
Părintele Sabău: N-am cerut audienţă decât pentru un minut!
Părintele Justin: Nu-i nimic, stăm. A doua problemă?
Părintele Crăciun: Ce înţelegeţi prin să nu fim furaţi de frumuseţe străină?
Părintele Justin: Păi, e foarte clar. Să nu bei apă din fântână străină.

Citiţi restul convorbirii dând clik pe fotografie

Catehism creștin ortodox ( VI )

20. De ce învăţătura creştină e socotită drept cea mai înaltă treaptă a credinţei?
Pentru că învăţătura creştină a fost dată de însuşi Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat, Domnul nostru Iisus Hristos şi pentru că nimeni altul ca El n-a cunoscut de-a dreptul pe Dumnezeu şi n-a învăţat pe oameni chiar din izvorul care e însuşi Dumnezeu: «Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Cel Unul Născut Fiul,
care este în sânul Tatălui, Acela a spus» (Ioan 1:18). Mântuitorul însuşi declara: «Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl» (Ioan 14:9). Căci «nimeni nu cunoaşte pe Fiul, fără numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L, cunoaşte nimeni, fără numai Fiul şi acela căruia va voi Fiul să-i descopere» (Matei 11:27). Iisus Hristos a adus Descoperirea celor mai mari taine  ale adevărului dumnezeiesc pe care omenirea s-a învrednicit să le cunoască de la începutul lumii. 

Filocalia l - Nil Ascetul-Cuvântul 0-Viaţa şi scrierile


http://filocalia-audio.blogspot.ro

luni, 20 ianuarie 2014

Catehism creștin ortodox ( V )

18. De unde ştim că lisus Hristos este desăvârşirea şi plinirea Descoperirii?
Din Sfânta Scriptură, din împlinirea întocmai a proorociilor Vechiului Testament şi din istoria Bisericii Creştine. În adevăr, Sfântul Apostol Pavel precizează: «Iar când a venit plinirea vremii, a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau cel născut din femeie, născut sub lege, ca pre cei de sub lege să-i răscumpere, ca să luăm moştenirea fiască» (Galateni 4:4-5). Sfintele Evanghelii şi întreg Noul Testament întăresc întru totul adevărul că Iisus Hristos e Fiul lui Dumnezeu şi plinitorul Descoperirii dumnezeieşti.
Proorociile Vechiului Testament privitoare la Mesia, la Răscumpărătorul, la Fiul lui Dumnezeu, s-au împlinit întocmai în persoana lui Iisus Hristos. Sfinţii Evanghelişti şi Sfântul Apostol Pavel citează, adesea în amănunt, proorociile ce s-au împlinit în persoana Mântuitorului. Proorocul Isaia - supranumit şi Evanghelistul Vechiului Testament - vorbeşte pe larg de naşterea şi mai ales de patimile, moartea şi proslăvirea lui Mesia (Isaia 7 şi 53). Toată această proorocie s-a împlinit întocmai în faptele şi viaţa lui Iisus Hristos, aşa cum sunt înfăţişate de Noul Testament (Matei 1:21 ; Luca 1:31 si urm.; 1 Corinteni 15:3; 1 Petru 2:24 ; Matei 26:62; Faptele Apostolilor 8:32; 1 Ioan 3:5, etc).
Documentele creştine, păgâne şi iudaice din veacurile I şi II susţin, fără deosebire, că Iisus Hristos nu este o născocire şi că a trăit cu adevărat sub împăraţii August şi Tiberiu şi a suferit moartea sub Pilat din Pont. Aceleaşi documente, afară de cele iudaice, constată că nici o altă persoană purtând acelaşi nume, sau alt nume, nu a avut rolul şi faptele lui Iisus Hristos. Marile înfăptuiri ale Bisericii adeveresc şi ele Dumnezeirea Întemeietorului ei. 

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi. (50) - Introducere la Evanghelia după Matei

De notat mai întâi că acest după semnifică: „Evanghelia potrivit lui Matei“; sau: „... în conformitate cu cele scrise de Matei“; sau: „... în versiunea lui Matei“. Evanghelia (cuvânt grecesc care înseamnă „vestea cea bună“) este una singură, cea trăită şi propovăduită de Domnul Iisus Hristos, Care nu a scris nimic. Ea a fost preluată de Sfinţii Săi ucenici şi Apostoli şi a circulat numai oral, timp de câteva decenii, sub garanţia Duhului Sfânt care i-a asigurat adevărurile fundamentale. Dintre cei ce au predicat-o astfel s-au distins apoi aceia pe care-i cunoaştem sub numele de evanghelişti; ei au consemnat în scris o parte din tradiţia orală pe care o posedau fie direct, fie indirect de la martori oculari sau prin mijlocirea unor documente. Fiecare însă a procedat în funcţie de scopul, mijloacele, cultura şi stilul care-i erau proprii, şi aşa se face că evangheliile, deşi istorisesc aceeaşi viaţă şi aceeaşi învăţătură a lui Iisus, nici nu se suprapun şi nici nu epuizează întreaga materie; mai mult, vom observa că, relatând unul şi acelaşi eveniment, un autor îl amplifică în timp ce altul îl condensează sau îl aşază într-un alt context, după rolul şi importanţa pe care i le conferă în iconomia întregului.

Filocalia l - Ioan Casian-Cuvântul 9-Cuvânt despre Sfinţii Părinţi şi despre darul deosebirii


http://filocalia-audio.blogspot.ro

duminică, 19 ianuarie 2014

Cuvant ortodox - Anul II, Nr. 17 (69), 13 - 19 ianuarie 2014

Catehism creștin ortodox ( IV )

15. Ce se înţelege prin Descoperirea pe calea mai presus de fire sau pe calea credinţei?
Se înţelege Descoperirea rânduită şi dată de Dumnezeu prin anumiţi mijlocitori pentru mântuirea oamenilor. Prin Descoperirea firii ne ridicăm numai la adevărul că este Dumnezeu şi la câteva din însuşirile Lui. Dacă ne-am mărgini la această Descoperire, nu ne-am deosebi de păgânii înaintaţi ai vremurilor vechi, şi mai ales ne-am lipsi de bucuriile şi fericirea pe care ni le-a adus Descoperirea prin credinţă.
Aceasta din urmă ne face creştini, pe când cealaltă, mărginită numai la cugetare, ne ţine doar la porţile creştinismului. Descoperirea prin credinţă şi-a luat numele de acolo că ea poate fi primită numai de cel: care crede.

Filocalia l - Ioan Casian-Cuvântul 8-Despre mândrie


http://filocalia-audio.blogspot.ro

sâmbătă, 18 ianuarie 2014

Catehism creștin ortodox ( III )

12. De ce are o autoritate mai mare Descoperirea dumnezeiască, decât mintea omenească în lucrarea mântuirii?
Pentru că Descoperirea dumnezeiască nu greşeşte şi nu înşeală niciodată, fiind garantată de Dumnezeu însuşi, care e Adevărul (Ioan 14:6), de nesfârşita Lui înţelepciune şi de împlinirea până astăzi a atâtora din cele vestite de această Descoperire. Mintea omenească poate înţelege unele din cele cuprinse în Descoperirea dumnezeiească, dar ea nu poate pătrunde toată această Descoperire. Pentru ca mintea noastră să fie întru totul de aceeaşi părere cu Descoperirea de sus, ar trebui să cunoaştem pe Dumnezeu în fiinţa Sa. Dar cum fiinţa lui Dumnezeu nu poate fi cunoscută, pentru că mijloacele fireşti pe care mintea noastră ni le pune la îndemână nu ajută la acest lucru, noi punem toată încrederea în adevărurile Descoperirii, care ne fac cunoscut pe Dumnezeu prin predicarea sau vestirea cuvântului despre El. Descoperirea dumnezeiească e vrednică de a fi primită de mintea noastră. Dacă mintea îşi pune încrederea în făgăduiala unui om serios şi vrednic de laudă, despre care ştim sigur că nu ne înşeală, de ce să nu dăm aceeaşi crezare cuvintelor lui Dumnezeu însuşi? «Nu e mai cuminte, zice Origen, să dăm mai multă crezare lui Dumnezeu?»

Filocalia l - Ioan Casian-Cuvântul 7-Despre slava deşartă


http://filocalia-audio.blogspot.ro

vineri, 17 ianuarie 2014

Catehism creștin ortodox ( II )

11. Este cu putinţă ca Dumnezeu să se descopere oamenilor?
Este cu putinţă. S-a susţinut, totuşi, de către unii înţelepţi păgâni şi de către unii eretici că Dumnezeu nu se putea descoperi oamenilor. Întâi, pentru că Dumnezeu cel nesfârşit, cel nematerial, cel neschimbător şi cel veşnic nu s-ar fi putut apropia şi n-ar fi avut, deci, cum să fie cunoscut de către ceea ce este mărginit, trupesc, schimbător şi trecător. În al doilea rând, dacă Dumnezeu s-ar fi apropiat de fiinţele muritoare, aceste fiinţe slabe şi neajutorate n-ar fi reuşit să cuprindă şi să înţeleagă Descoperirea care li se făcea. Acei păgâni şi eretici judecau aşa, pentru că ei socoteau pe Dumnezeu ca o putere nepersonală, lipsită de viaţă şi mai ales de iubire.

Filocalia l - Ioan Casian-Cuvântul 6-Despre trândăvie


http://filocalia-audio.blogspot.ro

joi, 16 ianuarie 2014

Catehism creștin ortodox ( I )

1. Care este cea dintâi datorie şi cea mai mare grijă a credinciosului în viaţă?
Cea dintâi datorie şi cea mai mare grijă a credinciosului în viaţă este grija de mântuirea sufletului său. Nimic pe lume nu e mai de preţ pentru el ca mântuirea sufletului, după cuvântul Mântuitorului, care zice: «Ce va folosi omului de ar dobândi lumea toată şi-şi va pierde sufletul său ? Sau ce va da omul, schimb pentru sufletul său?» (Marcu 8:36-37).

2. Dar ce este mântuirea?
Mântuirea este eliberarea din robia păcatului şi a morţii şi dobândirea vieţii de veci, în Dumnezeu. Ea ne-a fost făcută cu putinţă de întruparea, jertfa şi învierea Domnului nostru Iisus Hristos şi ne-o însuşim prin harul dumnezeiesc, cu care trebuie sî conlucrăm prin credinţă şi fapte bune.
De mântuire se poate împărtăşi orice om, căci Dumnezeu «voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi să vină la cunoştinţa adevărului» (1Timotei 2:4).

Filocalia l - Ioan Casian-Cuvântul 5-Despre întristare


http://filocalia-audio.blogspot.ro

luni, 13 ianuarie 2014

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi. (49) - Introducere la Cărţile necanonice

În Cuvântul lămuritor asupra Sfintei Scripturi s'a consemnat faptul că, pe lângă cele 35 de cărţi canonice, Vechiul Testament mai cuprinde încă 14, numite necanonice, ele oferind lectura unor texte folositoare şi plăcute, dar fără ca acestea să constituie izvoare de credinţă.

Astfel:

CARTEA LUI TOBIT este un fel de cod moral al unei familii iudaice aflate în captivitatea babilonică. Evlaviosul Tobit, din cetatea Ninive, capitala Asiriei, este lovit de orbire într'o împrejurare stupidă, dar, asemenea lui Iov, nu cârteşte împotriva lui Dumnezeu. El îl trimite pe fiul său Tobie în Media să-i recupereze nişte bani, iar acesta, însoţit de Azaria - care mai târziu se va descoperi ca fiind îngerul Rafael - o află în Ecbatana pe Sarra, fiica nefericită a unor rude, cu care se căsătoreşte vindecând-o de bântuiala unui demon. Se întoarce bogat, tatăl său se vindecă în chip miraculos, şi totul se încheie într'o atmosferă de împăcare cu Dumnezeu şi cu oamenii.

Filocalia l - Ioan Casian-Cuvântul 2-Despre duhul curviei


http://filocalia-audio.blogspot.ro/

sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Cum coboară Hristos, dar se urcă, în același timp? (Efeseni 4, 8-10)

Epistola către Efeseni, a Sfântului Apostol Pavel, cuprinde câteva versete care par a spune lucruri contradictorii: Hristos coboară, dar, în același timp, urcă. Iată ce spune textul biblic: „Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor”. Iar aceea că „S-a suit” - ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pământului? Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple (Efeseni 4, 8-10).
O modificare a textului
Secțiunea epistolei către Efeseni, în care apare paragraful despre care discutăm (4, 8-10), arată în mod clar faptul că subiectul acțiunii menționate este Hristos. Aflaţi mai multe »

Filocalia l - Ioan Casian-Cuvântul 0-Viaţa şi scrierile


http://filocalia-audio.blogspot.ro/

marți, 7 ianuarie 2014

Cuvânt la Sfântul Ioan Botezătorul

„Săracilor li se binevesteşte”
(Matei 11, 5)

Nu sărăcia, ci pofta podoabelor este piedica faptei bune
La săvârşirea faptei bune, dacă noi voim aceasta cu adevărat, nimic nu ne poate împiedica; putem fi săraci, slăbiţi şi bolnăvicioşi, neînsemnaţi, din starea de jos, încă şi robi şi slugi. Nici sărăcia, nici slăbiciunea trupului şi boala, nici robia sau altceva de felul acesta nu poate să ne împiedice de a fi îmbunătăţiţi.
Dar ce vorbesc eu despre sărac, despre rob, despre cel neînsemnat! Ba chiar şi când şezi în închisoare, nici aceasta nu te poate împiedica de la fapta bună. Cum aşa? Vă voi spune, iubiţilor! Închipuieşte-ţi că unul din casnicii tăi te-a jignit şi mâniat. Iartă-l şi lasă să treacă mânia peste el. Şi poate, oare, sărăcia, închisoarea şi starea de jos să te împiedice pe tine a face aceasta? Ce zic eu: Să te împiedice? Dimpotrivă, sărăcia şi celelalte îţi ajută, îţi slujesc la înăbuşirea mâniei.

Filocalia l - Evagrie Ponticul-Cuvântul 2-Despre deosebirea patimilor


http://filocalia-audio.blogspot.ro/

luni, 6 ianuarie 2014

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi. (48) - Introducere la Cartea Profetului Agheu

Ebraicul Haggai, devenit, prin transcriere grecească, Agheu, înseamnă „sărbătoare“ şi se explică prin presupunerea că profetul s'a născut într'o asemenea zi.

Cu Agheu se deschide ultima etapă a erei profetice, anume cea postexilică. Exegeţii apreciază că dacă la profeţii preexilici domină tema pedepsei, dacă la exilici accentul cade pe mângâiere, ultimii trei anunţă şi încurajează restaurarea.

Se ştie că în 538 î. H. regele Cirus dă un edict prin care Evreilor aflaţi în captivitatea babilonică li se permite întoarcerea acasă. O parte din aceştia, aflaţi la a doua sau a treia generaţie, deja înstăriţi şi acomodaţi la noua viaţă, preferă să nu plece. Aproximativ 50.000 iau calea întoarcerii, avându-l în frunte pe Zorobabel, conducător politic, şi pe Iosua, marele preot. Se presupune că printre aceştia se află şi Agheu, născut în exil, dar chemat de Domnul la vremea când a fost nevoie.

Filocalia l - Evagrie Ponticul-Cuvântul 1-Schiţa monahicească


http://filocalia-audio.blogspot.ro/

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Cuvânt la Duminica dinaintea Botezului - Sf. Ioan Gură de Aur

„ Orice vale se va umple şi orice munte şi orice deal se va pleca ” (Luca 3, 5)

Cea mai bună pregătire pentru o sărbătoare bisericească este împăcarea cu vrăjmaşii

Nu este, oare, un lucru fără judecată, ca atunci când soseşte o sărbătoare, să fie aşa o mare preocupare de a se scoate din ladă haina cea mai frumoasă şi a o pregăti cu cea mai mare grijă, a pune încălţăminte frumoasă, a aşeza pe masă mâncăruri scumpe, a aduce din toate părţile tot felul de prisosinţă, a se împopoţona şi împodobi în tot chipul, dar a nesocoti cu totul sufletul, sufletul cel părăsit, cel pătat, cel sălbăticit, cel flămând şi necurat?

Tu aduci aici, în biserică, un trup împodobit, dar un suflet gol şi urâcios. Căci trupul îl vede robul cel asemenea ţie, şi de aceea puţin interesează, dar pe sufletul tău îl vede Dumnezeu, şi, desigur, neîngrijirea ta de dânsul va fi aspru pedepsită.

Retrospectiva serilor duhovnicești a anului 2013

Părintele Arhimandrit Andrei Coroian - Despre Lumina credinței  

 Pr. Prof. Dr. Vasile Vlad - Despre Judecata lui Dumnezeu  

 Părintele prof. dr. acad. Mircea - Taina Sf. Maslu - Vindecare și Binecuvântare  

 Pr. Claudiu Melean - Despre Credință și Mântuire în viața contemporană  

 Protopop Pr. Narcis Terchet (Protopopiatul Orăștie) - Omul în căutarea sensului vieții  

 Pr. Dorel Ciolea (Catedrala Episcopală Sfântul Nicolae din Deva) - Despre sfinți și sfințenie  

 Pr. Ciprian Marton - Postul, rolul și importanța lui în viața credincioșilor

2014 - Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii) şi Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni în Patriarhia Română

2014 - Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii) şi Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni în Patriarhia Română
La iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în şedinţa de lucru din 29 octombrie 2012, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat ca anul 2014 să fie declarat Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei  Împărtăşanii) şi  Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni  în Patriarhia Română. În acest sens, Cancelaria Sfântului Sinod a elaborat un program-cadru naţional bisericesc care se va desfăşura sub următoarele coordonate:

Filocalia l - Antonie cel Mare-Cuvântul 3-Învăţături despre viaţa morală a oamenilor


http://filocalia-audio.blogspot.ro/