Cu Mirele ceresc Iisus Hristos, în Zilele Patimilor Sale. (Meditație pentru Săptămâna Mare)

Odată cu Intrarea triumfală a Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim sau Praznicul Duminicii Flloriilor, potrivit învățăturii Bisericii călăuzite de Duhul Sfânt, Postul Mare se încheie.

Începe o Săptămână Mare, o săptămână dedicată Mântuitorului nostru Iisus Hristos.Până acum am postit, ne-am curățit, ne-am înbunătățit,iar la Florii cu ramurile virtuților și cântărilor noastre, îl întâmpinăm pe Mirele ceresc, care vine în Ierusalimul sufletelor noastre.Săptămâna aceasta nu ne mai gândim la noi, ci la el, nu mai trăim dezamăgirile, durerile și tristețile noastre ci pe ale Lui. Așadar,fiecare zi a acestei săptămâni, este Mare, ea reactualizând un moment deosebit din viața Celui răstignit din iubire pentru noi.Acesta potrivit Sfintei Tradiții, nu a mai gustat nimic, din această Duminică până Joi, la Cina cea de Taină, când prin rugăciune și binecuvântare a instituit Taina Sfintei Euharistii, dându-le apostolilor, cu însăși mâinile Sale preasfinte, prima Sfântă Împărtășanie din lume.S-a pregătit și a așteptat de Patima Sa cu ajun și cu rugăciune.Neîncetată rugăciune pentru o lume pe care o iubea nesfârști, dar care paradoxal, nu-L înțelegea și-i pregătea răstignirea și moartea pe Cruce.

Sfântul Apostol Andrei, Părintele creştinismului românesc

Arhim. Andrei Coroian

 

Ultima zi a lunii noiembrie, a treizecea, este pentru Biserica Ortodoxă Română o zi de mare sărbătoare, zi de bucurie, a plinătăţii credinţei, nădejdii şi dragostei. Este ziua în care ea-Biserica, prăznuieşte pe cel ce a născut-o în Hristos, pe părintele ei duhovnicesc Sfântul Apostol Andrei.

Născut în familia pescarului Iona din Betsaida Galileii, frate cu Sfântul Apostol Petru, Andrei este cel dintâi chemat în soborul sfinţilor apostoli, şi cel care, între alte popoare ale Răsăritului, a vestit evanghelia Domnului Hristos şi strămoşilor noştri din Sciţia Mică sau Dobrogea de astăzi.

Mare cinstire pentru noi ca neam şi fapt înduioşător al Părintelui ceresc că dăruieşte noului născut – poporul român, credinţa adevărată în Mesia-Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul Său devenit Dumnezeu–Om, şi ca părinte duhovnicesc pe unul din cei doisprezece, pe Andrei cel întâi chemat. Poporul, la rându-i, s-a arătat primitor şi odihnitor, iar mai târziu mulţumitor şi roditor. Dacă în alte ţinuturi unde a propovăduit apostolul (între care Bizanţul, care avea să devină scaunul Apostolic al Bisericii Răsăritului), Sfântul Andrei a suferit multe împotriviri şi prigoane, aici, în Ţara Mioriţei, a fost primit cu dragoste şi prietenie, găsindu-şi loc de odihnă.

Bucură-te, bucură-te bucuria tuturor! (Tâlcuire la slava Paraclisului )

 

Pr. Arhim. Andrei Coroian

Paraclisul Maicii Domnului este o rugăciunea mult iubită de creștini. Este citit acasă sau cântat în biserici și mânăstiri. Atât textul cât și muzica, sunt în așa fel alcătuite că la sfârșitul rugăciunii, prin harul și mijlocirea Maicii Domnului, sufletul primește alinare și bucurie. Textele conțin rugăciuni de pocăință si de umilință, alternând cu cele de mulțumire și de laudă. Pe alocuri sunt folosite modele biblice, cu referire la trecerea poporului Israel, prin Marea Roșie. Sau amintind rugăciunea și strigătul proorocului Iona, care stând trei zile în pântecele chitului, a fost salvat, aducând laudă și mulțumire lui Dumnezeu. Canonul paraclisului sfârșește cu cântare a noua, după care se cântă axionul Cuvinese cu adevărat. Încep apoi o serie de stihuri care se adresează Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Fecioarei Maria prin cuvântul bucură-te .

Bucură-te, bucură-te bucuria tuturor! (Tâlcuire la slava Paraclisului )

 

Pr. Arhim. Andrei Coroian

Paraclisul Maicii Domnului este o rugăciunea mult iubită de creștini. Este citit acasă sau cântat în biserici și mânăstiri. Atât textul cât și muzica, sunt în așa fel alcătuite că la sfârșitul rugăciunii, prin harul și mijlocirea Maicii Domnului, sufletul primește alinare și bucurie. Textele conțin rugăciuni de pocăință si de umilință, alternând cu cele de mulțumire și de laudă. Pe alocuri sunt folosite modele biblice, cu referire la trecerea poporului Israel, prin Marea Roșie. Sau amintind rugăciunea și strigătul proorocului Iona, care stând trei zile în pântecele chitului, a fost salvat, aducând laudă și mulțumire lui Dumnezeu. Canonul paraclisului sfârșește cu cântare a noua, după care se cântă axionul Cuvinese cu adevărat. Încep apoi o serie de stihuri care se adresează Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Fecioarei Maria prin cuvântul bucură-te .

Bucură-te, bucură-te bucuria tuturor! (Tâlcuire la slava Paraclisului )

Pr. Arhim. Andrei Coroian

Paraclisul Maicii Domnului este o rugăciunea mult iubită de creștini. Este citit acasă sau cântat în biserici și mânăstiri. Atât textul cât și muzica, sunt în așa fel alcătuite că la sfârșitul rugăciunii, prin harul și mijlocirea Maicii Domnului, sufletul primește alinare și bucurie. Textele conțin rugăciuni de pocăință si de umilință, alternând cu cele de mulțumire și de laudă. Pe alocuri sunt folosite modele biblice, cu referire la trecerea poporului Israel, prin Marea Roșie. Sau amintind rugăciunea și strigătul proorocului Iona, care stând trei zile în pântecele chitului, a fost salvat, aducând laudă și mulțumire lui Dumnezeu. Canonul paraclisului sfârșește cu cântare a noua, după care se cântă axionul Cuvinese cu adevărat. Încep apoi o serie de stihuri care se adresează Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Fecioarei Maria prin cuvântul bucură-te .

O primă stihiră cântă Preacuratei: Bucurie scârbiților; hrănitoarea flămânzilor; mângăiere străinilor; cercetarea bolnavilor; sprijinul și ajutorul celor neputincioși, ș.a.m.d., tu ești Fecioră.

Pr. Arhim. Andrei Coroian – Șapte înțelesuri duhovnicești pe scurt la cele șapte cuvinte ale Sf. Apostol Pavel. (Efeseni 6.10-17)

“Staţi, deci, tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcaţi fiind cu platoşa dreptăţii, şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.“(Efeseni 6.10-17)

1. A sta tare înseamnă a sta cu inima în Dumnezeu. El este singurul tare, singurul în veci neclintit. A avea conștiința și inima pătrunse de credintă, de iubire, de bucurie, de evlavie, de toate faptele credinței și ale iubirii creștine. Cunoașterea și trăirea împreunate, aduc în suflet nădejdea neclintită. Prin nădejde neclintită, izvorâtă din credință, iubire și smerenie, creștinul stă tare în Hristos -Dumnezeu.

2. Mijlocul să vă fie încins cu adevarul.
Adevarul este Persoana Iisus Hristos, din care izvorăsc toate adevărurile. Eu sunt Calea, Adevărul și Viața, zice Domnul. (Ioan.14.6 )

30 de ani de la cereasca mutare a CUVIOSULUI PĂRINTE ARSENIE BOCA

Arhim. Andrei Coroian

Despre rolul Părintelui Arsenie Boca în renașterea spirituală filocalică a poporului român și mormântul său cel izvorâtor de har de la Prislop

Părintele Arsenie Boca a fost o personalitate duhovnicească și harismatică unică, în istoria Țării și Bisericii noastre. A fost un monah cuvios și un preot cu viață sfântă, care a avut parte de multe persecuții și suferințe nedrepte, pentru care nu s-a plâns și n-a protestat niciodată, reușind mereu să le transfigureze. A fost dăruit de Dumnezeu, potrivit unei proprii mărturisiri, Bisericii şi neamului nostru, la rugăciunea sfinților Martiri și Mucenici Brâncoveni, în vremurile grele ale ateismului comunist, spre a arăta acestui popor, prin faptă şi prin cuvânt, frumuseţea sfinţeniei vieţuirii creştine, cât şi pentru a mărturisi dumnezeirea Logosului întrupat, Dătătorul vieţii şi al sfinţeniei.

Părintele Arhimandrit Andrei Coroian – despre Lumina credinței

 
Seara Duhovnicească a avut loc vineri, 22 februarie 2013, de la ora 17, 30 - anunțată aici

CANONUL CEL MARE AL SFÂNTULUI ANDREI CRITEANUL

Program catehetic la vremea Postului Mare

În ciclul liturgic al unui an, Biserica Ortodoxă ne stă în ajutor prin slujbele, rugăciunile, cântările şi rânduielile sale.

Perioada Postului Mare, este una binecuvântată şi anume rânduită, pentru o lucrare de curăţire, de iluminare şi de îmbunătăţire duhovnicească spre retrăirea Învierii Domnului şi trăirea propriei noastre învieri.Textele liturgice din această perioadă abundă de îndemnuri care ne cheamă la pocăinţă şi la umilinţă, la curăţire şi la iluminare, la iertare şi milostenie, la post şi la înfrânare, la priveghere şi la rugăciune.

Începând cu cântarea din slujba Utreniei „Uşile Pocăinţei” până la rugăciunea Sfântului Eferm Sirul, ,,Doamne şi Stăpânul vieţii mele”, pe care o vom rosti de sute de ori în acest post, toate textele şi rugăciunile citite sau cântate, ne ajută duvovniceşte să împlinim aspectele pocăinţei.

Bucuria Învierii retrăită în fiecare zi