Venind la Avva Fillic nişte fraţi, rugându-l să-i ajute cu cuvântul lui, acesta tăcea. Şi pentru că aceştia stăruiau rugându-l, Avva le-a răspuns: „Acum nu este cuvânt. Când întrebau fraţii pe Bătrâni şi făceau ceea ce le ziceau lor, Dumnezeu le da cum să le grăiască" (Avva Fillic, în Patericul, p. 235).
Într-adevăr, nelucrarea celor cunoscute, celor grăite de Părinţi, nu numai că slăbeşte viaţa duhovnicească, ci obişnuieşte pe cel ce nu se sileşte a făptui cele ce sunt pe puterea lui, vestite de Părinţi, ca umblând din întrebare în întrebare şi nelucrând cele auzite, să-şi piardă atenţia de la înţelesul adânc al răspunsurilor, pierzând astfel chiar folosul pe care-l căuta, cheia vindecării sale: „Amar ţie, ticăloase suflete, că te-ai deprins numai a întreba şi a auzi dumnezeieştile cuvinte şi învăţăturile cele de mântuire, iar din cele ce auzi şi citeşti, nimic nu faci!" (Patericul, p. 255).
