"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Biserica noastră în haină de sărbătoare

duminică, 13 septembrie 2026

Despre tainele ce se săvârșesc la Sfânta Liturghie în cei credincioși

 

Ce taine lucreaza si infaptuieste, prin cele ce se savarsesc la Sfanta Liturghie in cei credinciosi si adunati cu credinta, harul Duhului Sfant care e de fata ?

Socotea asadar fericitul batran, si nu inceta sa indemne in acest inteles, ca tot crestinul trebuie sa se afle des in sfanta biserica si sa nu lipseasca niciodata de la Sfanta Liturghie savarsita in ea, pentru sfintii ingeri care sunt de fata si scriu de fiecare data pe cei ce intra si se infatiseaza lui Dumnezeu, si care fac rugaciuni pentru ei; de asemenea pentru harul Sfantului Duh, care e in chip nevazut pururea prezent, dar in mod special mai ales in timpul Sfintei Liturghii. Acesta preface si schimba pe fiecare dintre cei ce se afla de fata, rezidindu-l in chip mai dumnezeesc, potrivit cu insusirile lui, si inaltandu-l spre ceea ce se indica prin tainele ce se savarsesc, chiar daca acela nu simte, in cazul cand e inca dintre copii in cele dupa Hristos si nu poate vedea in adancul celor ce se petrec. El activeaza in acela harul mantuirii, indicat prin fiecare dintre dumnezeiestile simboale ce se savarsesc, conducandu-l, pe rand si dupa o ordine, de la cele mai apropiate pana la capatul final al tuturor. Prin cea dintai intrare se indica lepadarea necredintei, cresterea credintei, micsorarea pacatoseniei, sporirea virtutii, alungarea nestiintei, adaugirea cunostintei. Prin ascultarea sentintelor dumnezeiesti, deprinderile si dispozitiile intarite si neclintite in cele spuse, adica in credinta, virtute si cunostinta.

luni, 7 septembrie 2026

Nevoia de copilărie – Nașterea Maicii Domnului


 

Dacă ne-a afectat vara aceasta în ceva fundamental, odată cu toată drama de la Caracal, ne-a afectat în siguranța vieții pentru copiii noștri. Aici nu mai încap cuvinte de ocolire a adevărului și nici discuții politice. Nu putem negocia cu nimeni trădarea copilăriei românești la modul în care ea se adâncește de ani buni. Sub ochii noștri. Și, oricât am lucra de acum înainte pentru redresarea situației, generații întregi și-au pierdut stabilitatea și încrederea că pot dispune de un ajutor competent și imediat în situații de risc – indiferent cât și de unde s-ar naște riscul acela. Dinaintea unei atare provocări de risc de Țară, Hristos ne pune la suflet Nașterea Maicii Sale. Un soi de balsam ceresc peste rana lipsei de ceresc în care ne trecem zilele. Vor fi unii care vor zice, pe bună dreptate, că Nașterea Maicii Domnului nu este prezentă în Evanghelie. Aș adăuga că nici Adormirea ei. De la a cărei prăznuire nu a trecut tocmai mult timp. Dar asta nu înseamnă că aceea care L-a născut pe Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, nu s-a născut și nu a trăit propria viață. Din care, ici colo, Biserica a identificat artefacte de viață cotidiană a unei mame sfinte. Cumințenie, discreție, inteligență, feminitate verticală, empatie și iubire pentru Fiul Său și lucrarea Sa sunt remarcabile și în Evanghelie