Cine este Duhul Sfânt?

Teologic, Biserica numește Rusaliile ca fiind Pogorârea Duhului Sfânt. Nu coborârea. Deși în relatarea biblică a acestui moment istoric se spune că peste Apostoli “au șezut“ limbi de foc (simbolizate de frunzele de nuc sau tei binecuvântate la slujba de Rusalii), nu este vorba de o simplă coborâre din cer a Duhului, manifestată sub arătarea focului (element primordial ce simbolizează energia, lucrarea, crearea lumii).

DESPRE DUHUL SFÂNT

Text din: Învățătură de credință creștină ortodoxă (Catehism ortodox), București 1952, reed. Iași, 1996

În articolul al VIII-lea din Simbolul Credinţei se vorbeşte despre Duhul Sfânt: (cred) «și întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, Care a grăit prin Prooroci».

Ce înseamnă: „Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit"?

Aceste cuvinte arată că Sfântul Duh este întru totul egal cu Tatăl şi cu Fiul, fiind că şi e veşnic, atotputernic, atotştiutor, pretutindeni de faţă, cuvenindu-I-se aşadar aceeaşi închinare şi slavă ca şi Tatălui şi Fiului. Dar nu numai atât. Cuvintele acestea nu arată numai că Duhului I se cuvine aceeaşi închinare şi cinste ca Tatălui şi Fiului, ci şi ca atunci când ne şi închinăm şi dăm slava Tatălui şi Fiului trebuie să ne închinăm şi să dăm slavă şi Sfântului Duh, căci e nedespărţit de Aceia; fiind a treia persoana dumnezeiască a Sfintei Treimi.

10 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

”Nu uitaţi, dragii mei, că ceea ce ne oferă Hristos, nu ne poate oferi nimeni din lumea aceasta. Nu spun cuvinte mari, de dragul cuvintelor.

Dar, aţi mai auzit vreodată sau aţi întâlnit pe cineva care să vă iubescă chiar şi atunci când nu-i acordaţi nici o atenţie, când îi întoarceți spatele, când uitaţi de el, cînd îl judecați, când treceți nepăsători pe lângă el?

Ei bine, Iisus Hristos, aceasta face: iubeşte, iartă, mângâie, alină, iese în întâmpinare, sare în ajutor…tocmai atunci ești mai singur, mai încercat, mai neajutorat.

Doamne, ce minunat este să ştii că ai pe cineva atunci când nu mai ai pe nimeni!

Ce fericiţi am putea fi dacă L-am cunoaşte cu adevărat pe Hristos! Cât de minunată ar fi viaţa noastră!”

Preot,Simion Felecan

https://www.buna-vestire.de

Duminica Rusaliilor - în IE la LiturghIE

Duminica Rusaliilor are numeroase semnificații pentru poporul român și întreaga creștinătate, de aceea considerăm potrivit ca pentru această zi să lansăm o provocare pentru credincioșii care vin să se împărtășească din bucuria Sfintei Liturghii – aceea de a veni îmbrăcați în costumul nostru popular, în ie – cămașa noastră populară.

Într-o zi atât de frumoasă în care Duhul Sfânt se pogoară peste Sfinții Apostoli și peste sufletele celor care vin la Sfânta Liturghie, de ce nu și trupurile să înfățișeze bucuria aceasta sufletească?

 

Le mulțumim anticipat pentru conformare și îngăduință celor care ne vor asculta și nădăjduim să devină o frumoasă tradiție, nu doar în Duminica Rusaliilor, ci poate chiar în fiecare duminică.

Îmbrăcați hainele de sărbătoare și haideți să ne bucurăm împreună! 

Vă așteptăm cu drag!

9 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

 Se spune în Pateric despre unul care s-a dus într-o mănăstire și unii l-au chemat la masă și s-a dus să mănânce și el împreună cu obștea mănăstirii. Dar cineva de acolo a zis: „Cine l-a chemat pe acesta la masă? Ia dați-l afară!”. Și l-au dat afară. Și omul s-a dus. După aceea s-au gândit alții: măi, nu-i frumos să-l scoți pe om de la masă. Chemați-l iară. Și s-au dus să-l cheme. Și a venit omul și a stat la masă. Și l-au întrebat după aceea unii: „Ce-ai gândit tu în gândul tău când te-au dat afară și te-ai dus și te-au chemat înapoi și ai venit? Altul ar fi zis: ce mă chemați acuma după ce m-ați dat afară?”. Și știți ce a zis?

A zis: „M-am gândit să fiu ca un câine pe care când îl alungi se duce și când îl chemi se întoarce”. Și m-a întrebat după aceea cineva: Părinte, dacă ar face cineva cu Dumneavoastră așa, așa ați face? Apăi să știți că n-am fost pus în împrejurări din acestea. Dar dacă într-adevăr am liniște în suflet și liniște realizată prin credința în Dumnezeu, așa ar trebui să fac. Iar dacă nu fac așa, înseamnă că n-am ajuns încă la măsurile la care trebuie să fii biruitor prin credință.

Dacă ajungi să fii liniștit numai în condițiile de liniștire să știi că nu ești liniștit.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 43)

8 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

 Din cuvintele avvei Antonie 

Cuvântul 8: 

„Avvo Pamvo!… 

Nu nădăjdui spre dreptatea ta căci e rea. 

Nici nu suspina pentru lucrul trecut, că-i pierdut. 

Vrei să întâlneşti îngerii şi trâmbiţele şi cântecele? 

Stăpâneşte-ţi limba şi pântecele!

pr. Trandafir Vid – De dragul păcătoșilor

7 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

”A da cu plăcere valorează mai mult decât ceea ce dai.”

 (Fericitul Augustin)

6 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

 

„Să nu deznădăjduieşti”

Eu sunt o fire înclinată spre deznădejde, cunoscând toate relele care ies din această cădere sufletească. Dar într-o zi mi-a venit gândul salvator. Mi-am zis că Dumnezeu cunoştea căderile mele, şi cele trecute, şi cele viitoare şi totuşi m-a creat, iar Dumnezeu nu aduce pe nimeni pe lume spre pierzare. Dacă ne-am născut înseamnă că Dumnezeu şi-a pus toată încrederea în noi. E o mare încurajare să te gândeşti că Dumnezeu are încredere în tine. La disperare omul e capabil de orice rău, el se porneşte cu război împotriva propriei fiinţe, având parcă o plăcere demonică din a-şi călca propriile principii, practic sinucigându-se spiritual. Cred că orice duhovnic adevărat îşi începe sfătuirea de după spovedanie prin cuvintele: „Să nu deznădăjduieşti”.

(Parintele Savatie Bastovoi)

5 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Bătrânul Iosif Isihastul a spus într-o zi fiilor săi duhovni­ceşti:

Într-o zi eram apăsat de greutatea unei mari mâh­niri. M-am închis în chiliuţa mea, m-am aşezat pe scaun şi adunându-mi mintea, m-am dăruit rugăciunii ca să mă elibe­rez. Nu ştiu cât a ţinut această rugăciune făcută cu multă smerenie, dar la un moment dat am simţit înlăuntrul meu mângâiere şi m-am umplut de lumină, aşa cum se întâm­plă întotdeauna în astfel de situaţii, iar inima mea a fost inundată de dragoste dumnezeiască şi am ieşit din sine. Mă aflam înăuntrul unei lumini intense, iar înaintea mea se întindea o câmpie nesfârşită ca marea, fără să se vadă nicăieri orizontul. Mi se părea că mergeam spre răsă­rit, însă nu călcam pe pământ, nici nu simţeam vreo greu­tate sau îngrădire. Eram îmbrăcat în hainele mele sărăcă­cioase. Mergeam cu iuţime şi mă întrebam cum de se poate face aceasta fără efort, ce este ceea ce mi se întâmplă şi înco­tro mă îndreptam. Apoi am început să mă gândesc cum aveam să mă întorc înapoi, de vreme ce nu ştiam unde merg şi ce este acolo.

Învaţă pe de rost Psalmul „Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta”, inspirat de Duhul Sfânt proorocului David!

Dacă ţi se întâmplă să cazi, ridică-te şi vei fi mântuit. Eşti păcătos, cazi mereu, învaţă să te ridici. Caută să dobândeşti acest învăţ.

Iată în ce constă el: învaţă pe de rost Psalmul „Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta“ (Psalmul 50), inspirat de Duhul Sfânt proorocului David, şi rosteşte-l cu credinţă sinceră şi cu nădejde, cu inimă înfrântă şi smerită.

De te vei căi astfel sincer, cu cuvintele regelui David, Domnul va face să strălucească peste tine îndată iertarea păcatelor şi toate însuşirile sufletului tău se vor umple de pace.

Lucrul de căpetenie în viaţă este să te arăţi râvnitor în dragostea de semeni şi să nu judeci pe nimeni. Fiecare va răspunde pentru sine înaintea lui Dumnezeu, tu vezi-ţi de-ale tale.

Să te rogi oricând

 

Dacă te-ai obişnuit să-ţi faci rugăciunea o dată cu răsuflarea, te rogi oricând. O rugăciune scurtă, şi te rogi! Chiar lucrând ceva, ocupaţia pe care o ai, sau când găteşti. Mai stai pe un scaun, şi zici „Doamne, Iisuse..." acolo...

 Rugăciunea? Bineînţeles, n-ai să stai ore întregi la rugăciune. Când ai timp - de sărbătoare - poţi să citeşti parclise, sau aşa... Să nu pierzi timpul cu lucruri deşarte, cu televizor şi cu altele. Poţi să faci rugăciunea. Dar o rugăciune scurtă o poţi face şi când te duci la lucru: „Doamne, ajută-mă, Doamne...” sau: „Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”. Dacă te-ai obişnuit să-ţi faci rugăciunea o dată cu răsuflarea, te rogi oricând. O rugăciune scurtă, şi te rogi! Chiar lucrând ceva, ocupaţia pe care o ai, sau când găteşti. Mai stai pe un scaun, şi zici „Doamne, lisuse..." acolo... (...)

Rugăciunea și unitatea Bisericii Predică la Duminica a VII-a după Paști (a Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic)

 Pr. Gabriel Basa

(Ioan 17, 1-13)

 Duminica de azi, situată între praznicul Înălțării Domnului la ceruri și cel al Pogorârii Duhului Sfânt, este rânduită a ne aduce aminte de cei 318 Sfinți Părinți care au luat parte la lucrările primului Sinod ecumenic, care a avut loc la Niceea, în anul 325. 

În această Duminică, Biserica a rânduit a se citi pericopa evanghelică, care ne prezintă un fragment din „Rugă­ciunea arhierească”, rostită de Mântuitorul înaintea ucenicilor Săi la Cina cea de Taină. Ea ne prezintă modul în care Hristos Domnul, S-a rugat pentru Sine, apoi pentru ucenicii Săi prin cuvintele: „Părinte Sfinte, întru numele Tău păzește-i pe cei pe care Mi i‑ai dat, ca ei să fie una, așa cum suntem Noi” (Ioan 17, 11), continuând apoi să se roage pentru toți aceia care vor crede în El: „Dar nu numai pentru ei Mă rog, ci și pentru cei ce prin cuvântul lor vor crede în Mine” (Ioan 17, 20). Era rugăciunea făcută de către Cel care știa, cel mai bine, că ambițiile și patimile omenești aveau să aducă dezbinări și deopotrivă fărâmițarea unității noii Biserici creștine. 

Duminica a VII-a după Paşti – Sfântul Teofilact al Bulgariei

1-3. “Acestea a grait Iisus. Si Si-a ridicat Ochii la cer, si a zis: Parinte a venit ceasul, proslaveste pre Fiul Tau, ca si Fiul Tau sa Te proslaveasca pre Tine. Precum i-ai dat Lui stapanire peste tot trupul, ca tot ce ai dat Lui, sa le dea lor viata vesnica. Si aceasta este viata cea vesnica, ca sa Te cunoasca pre Tine Unul adevaratul Dumnezeu, si pre Carele ai trimis pre Iisus Hristos”.

 Dupa ce a zis ucenicilor, ca necaz veti avea, si i-a sfatuit pe ei sa îndrazneasca, iarasi îi ridica pe ei prin rugaciune,învatându-ne pe noi, ca în ispite toate lasându-le, la Domnul sa alergam.

Si în alt chip, nici rugaciune este lucrul acesta, ci vorba catre Tatal.

Iar daca în alt loc se roaga, (Luca 22, 41), si genunchile îsi pleaca, sa nu te minunezi, ca a venit Hristos nu numai ca pe Sinesi sa Se arate, ci si toata fapta buna sa învete.Iar celui ce învata, nu numai prin cuvinte, ci si prin lucruri i se cuvine sa învete.

Importanţa Sinodului I Ecumenic pentru Misiunea Bisericii

 Pr. Lect. Univ. Dr. Gheorghe ISTODOR ,  

"Importanţa Sinodului I Ecumenic pentru Misiunea Bisericii",
 Revista Teologica, nr.3/2007, p.

Preliminarii

Începând din secolul al IV-lea, forma cea mai înaltă a sinoadelor va fi cea „sinoadelor ecumenice”, considerate, pe bună dreptate, expresia desăvârşită a autorităţii bisericeşti.

Ele apar în cursul istoriei atunci când primejdia era mai mare, când rătăcirile de credinţă, stricăciunea moravurilor sau dezbinările ameninţau mai mult unitatea şi stabilitatea Bisericii. În astfel de cazuri, Părinţii adunaţi în sinoade ecumenice şi înzestraţi cu competenţă şi autoritate, defineau adevărurile de credinţă pe baza Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii, judecau asupra învăţăturilor nou apărute în Biserică, aduceau norme pentru disciplina bisericească, revizuiau canoanele anterioare şi exercitau puterea judecătorească în instanţa supremă. Într-un cuvânt, sinoadele ecumenice aveau menirea de a hotărî asupra tuturor problemelor privitoare la esenţa credinţei, la principiile fundamentale ale existenţei şi organizării bisericeşti, fiind totodată şi autorităţile cele mai eficiente pentru păstrarea unităţii Bisericii.

Sfântul Spiridon al Trimitundei la Sinodul I Ecumenic

 

Cuvintele tale m-au convins, sfinte bătrâne, și minunea mi-a dat certitudinea că ai dreptate. Cred acum. Cred cu toată puterea sufletului meu că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat și El, de o ființă cu Tatăl.

Puțină carte a învățat sfântul, cum știm. Acest lucru totuși nu l-a împiedicat să vină și să ia parte la Sinodul I Ecumenic pe care l-a convocat Constantin cel Mare în anul 325 d. Hr., ca să se astupe gura lui Arie și să-l caterisească. Acest înfricoșător eretic, după cum știm, învăța că Hristos nu este Dumnezeu, ci creatură și făptură a lui Dumnezeu. Această ereticească învățătură a lui a provocat un adevărat cutremur și a tulburat întreaga Biserică creștină.

Cuvânt la Apostolul Dumincii a 7-a după Paşti, a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic, de la Fapte 20, 16-18; 28-36

 Pr. Constantin NECULA

Drept aceea, privegheaţi...

Nu ne despărţim de Sfântul Apostol Pavel nici în Duminica aceasta. Astăzi trecem pe apă, pe lângă Efes, grăbindu-ne în golful din cetatea Miletului. Da. Aceea din care Thales, renumit geometru al antichităţii, a reuşit să măsoare distanţa pe mare. Azi nu ar mai fi posibil, marea retrăgându-se câţiva kilometri buni. Ca şi la Efes, unde astăzi corabia ce aducea pe Maica Domnului cu Ioan Apostolul, pe Sfântul Pavel, pe Luca Evanghelistul ori pelerinii de altădată nu ar mai putea andoca. Ţărmul e departe de cetate. La Milet, Sfântul Pavel cheamă pe preoţii Bisericii din Efes. După tradiţie, pe locul unde a avut loc întâlnirea s-a zidit ulterior o Biserică a Sfintei Treimi. Pavel alege soluţia ca să nu întârzie în drumul său spre Ierusalim. Nu se grăbea, cum o făcea ca iudeu, să prăznuiască Paştele. Ci acum mergea să prăznuiască Cincizecimea, praznicul naşterii Bisericii văzute. Chiar dacă din Apostolul zilei ne lipsesc în lectură publică 10 versete, vă îndemn să recitiţi întreaga construcţie de text care ne povesteşte întâlnirea dintre Apostol şi conducătorii comunităţilor creştine chemate în adunare. Este, de fapt, o epistolă către Episcopi. Un text-programatic, cum am spune astăzi. Un text plin de Duh Sfânt, după care, cred, ar trebui sa ne orientăm în tot ce înseamnă viaţă comunitară în Hristos. Pare că Sfântul Pavel gustă iar din fiorul-memorie al Cincizecimii. Vorbeşte despre sine ca să arate puterea lucrării Duhului Sfânt în viaţa sa. Mânat spre Ierusalim de Duhul, nu se teme. Intuieşte necazurile – care vor şi veni –, dar nu face din ele prilej de sminteală misiunii sale, curajului său. Cuvintele de foc ale mărturisirii sale îmi par acestea, pe care mi le-aş scrie cu foc aprins în inimă de aş putea face aceasta: „Dar nimic nu iau în seamă şi nu pun niciun preţ pe sufletul meu, numai să împlinesc calea mea şi slujba mea pe care am luat-o de la Domnul Iisus, de a mărturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu” (Fapte 20, 24). Să spun că-i înţeleg gândul e prea puţin. Să spun că e singurul meu gând ca om e prea mult. Dar recunosc că este una dintre cele mai cutremurătoare mărturii ale vreunui om despre misiunea sa din câte am citit. Mai ales că am conştiinţa că Sfântul Apostol nu o spunea doar ca să entuziasmeze pe cei adunaţi dinaintea lui. Asta nu înseamnă că nu preţuia sufletul său, ci că aflase adevărata lui preţuire: în Hristos Dumnezeu.

4 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

"Odată doi tineri urcau spre Biserica Sfintei Înălţări a Mântuitorului, să se spovedească părintelui Ieronim Simonopetritul. În timp ce mergeau ei aşa, au început să judece pe un cunoscut de-al lor. Socotind că nu era un păcat prea mare, au căzut de acord să nu-i vorbească părintelui Ieronim despre această întâmplare. Însă, după ce s-au spovedit amândoi, părintele i-a întrebat: 

- Mai aveţi ceva de mărturisit?

 - Nu, i-au răspuns ei.

 - Atunci să citim ceva, le-a spus părintele. 

Şi începu să citească... 

La un moment dat s-a oprit din citit şi i-a întrebat dacă nu cumva şi-au adus aminte ceva ce-ar fi trebuit mărturisit. Ei l-au încredinţat din nou că n-au nimic de spus, aşa că părintele a citit în continuare, textul ales fiind despre judecarea aproapelui - un text scris de Sf'. Ioan Gură de Aur. 

Văzând că prietenii se pregăteau să plece i-a întrebat: - Când veneaţi încoace, pe drum, ce vorbeaţi? 

Atunci tinerii, cuprinşi de remuşcări pentru vina de a nu se fi spovedit pe deplin, au rămas muţi. Înţelegându-şi greaşeala, şi-au spovedit păcatul." (Pateric) 

3 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

"Părinte, nu prea avem poftă de rugăciune. O tot amânăm, mai târziu, mâine, o să fac cutare, poimâine, de săptămâna viitoare mă apuc... 

Asta-i lucrarea ispititorului. Niciodată să nu zici că "voi face mâine", fiindcă secunda pe care o trăim, aceea-i a noastră. Altă secundă, alt minut mai încolo nu-i al nostru, nu ştim dacă îl ajungem, că omu-i ca iarba, zice sfântul prooroc, "omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului". Nu putem zice: "lasă că voi face mai pe urmă". Să punem înaintea noastră cuvântul acesta: "Dacă vrea Dumnezeu să-mi ajute să ajung mâine la biserică, să mă spovedesc şi să fiu atent ce-mi spune duhovnicul, căci el are harul Sfântului Duh şi ce mi-a spus el, aceea trebuie să mă osârduiesc să îndeplinesc ca să pot căpăta Împărăţia Cerurilor". Fără spovedania păcatelor nu putem intra în Împărăţia Cerurilor. Vedeţi cât de mare este bunătatea lui Dumnezeu? A binecuvântat ca prin binecuvântarea arhiereului să-l facă pe preot să poată fi şi duhovnic, şi ce zice el, aceea face Dumnezeu. Vezi? N-a pus Dumnezeu îngeri ca duhovnici, ci un om, o persoană ca toţi oamenii, ca să poţi să te duci să-i spui tot, cu sinceritate, că, dacă nu te duci cu sinceritate, nu primeşti dezlegarea păcatelor. Trebuie să fii sincer. Mila Domnului să fie cu noi!"

 (Stareţul Dionisie, Duhovnicul duhovnicul de la Sfântul Munte Athos) 

2 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

"Ceea ce odinioară era corabia lui Noe peste puhoaiele potopului, aceea e Biserica lui Hristos – Cel cu cruce – peste puhoaiele pierzării. Deosebirea e aceea că corabia lui Noe a fost închisă pe dinafară de Dumnezeu şi nimeni n-a mai putut intra (Facere 7, 16), pe când corabia Bisericii – corabia cu crucea pe catarg – are intrarea deschisă şi mai pot intra oameni învălmăşiţi de puhoaie. Acolo era Noe, aci Hristos, iar în valuri ucigaşul, înecând pe oameni. Se întâmplă însă ceva de neînţeles: că cei ce se chinuiesc în valuri, deşi toţi ţin să trăiască, totuşi nu toţi vor să scape în corabie. Mai mult chiar, scuipă mâinile ce li se-ntind de la intrarea corăbiei. Iar mâinile sunt braţele părinteşti: braţele celor şapte Sfinte Taine ale lui Dumnezeu care izbăvesc pe oameni din potop, născându-i din trup în Duh (Coloseni 2, 12), din amărâta viaţă la viaţa cerească". 

(Pt. Arsenie Boca, 800 de capete)

1 Iunie - Sfatul Sfinților Părinți

"Există pe pământ harica Împărăție a lui Hristos, care este Biserica, ce se mântuiește în Domnul, obiectul binecuvântărilor lui Dumnezeu și scopul doririi tuturor oamenilor care își înțeleg cu adevărat menirea. Există și o altă împărăție tot pe pământ - împărăția stăpânitorului acestui veac, care este clădită și sprijinită pe răutatea celui ce dintru început a fost vrăjmașul mântuirii noastre, care îl trage pe om în amăgire, în înșelare și în pierzare. Toți cei ce locuim pe pământ suntem, și n-avem cum să nu fim, sub înrâurirea acestor două împărății, și ori înclinăm către una, ori înlclinăm către cealaltă, ori stăm între ele ca și când n-am fi hotărâți de partea cui să ne dăm și încotro să înclinăm" 

(Sf. Teofan Zăvorâtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor II, p. 22)