6 Noiembrie - Sfatul Sfinților Părinți

 „Când rațiunea e fără minte, iar mânia aprinsă și pofta nerațională, ajunge stăpână pe suflet neștiința, pofta de asuprire și desfrâul. Din acestea se naște deprinderea păcatului cu fapta, împletită cu diferitele plăceri ale simțurilor…

Tot ce-i de prisos și peste trebuința firească e necumpătare. Iar aceasta e calea diavolului spre suflet. Dar tot pe ea se întoarce acela cu rușine în tara lui, când firea e povățuită de înfrânare. Sau iarăși, calea e formată din afectele (dorințele) naturale, care atunci când sunt împlinite peste trebuință aduc pe diavol în suflet, iar când sunt împlinite potrivit cu trebuință îl întorc prin ele în țara lui. Iar țara acestuia e obișnuinșa și confuzia învârtoșată a viciului, în care trăiește totdeauna și la care duce pe cei biruiți de iubirea celor materiale”

Sf. Maxim Mărturisitorul

Cateheza de duminică - Ce simbolizează cădelnița sau cățuia?

Cădelnița sau cățuia, tămâierul sau tămâietoarea este un mic recipient de metal, legat de lănțișoare care se unesc sus într-un mâner, de obicei, cu două belciuge, prin care se bagă degetul mare și cel arătător sau arătătorul și mijlociul mâinii drepte, cu care se mânuiește cădelnița. Aceasta este folosită la cădirile sau tămâierile prevăzute de Tipic în rânduielile sfintelor slujbe.

Întrebuințarea cădelniței în serviciul liturgic este tot atât de veche ca și folosirea tămâiei și a cădirilor, pe care cultul creștin le-a moștenit din cultul Vechiului Testament. Cele dintâi cădelnițe folosite de creștini erau însă simple cățui din pământ (argilă, ceramică) sau din metal, cu sau fără mâner, așa cum se folosesc astăzi de către unii preoți de parohie la serviciile funebre oficiate în afara bisericii sau cum sunt cățuile cu mânere scurte, folosite în unele mănăstiri de maici la anumite cădiri sau procesiuni. În timp, cădelnița și-a păstrat vechea formă, dar înainte se confecționa din materiale mai de preț. Forma de astăzi a cădelniței ar data, după unii liturgiști, din secolul al XII-lea.

După Sfântul Gherman al Constantinopolului (secolul al VIII-lea), cădelnița simbolizează omenitatea Mântuitorului, focul simbolizează dumnezeirea, iar fumul de tămâie simbolizează mireasma Duhului Sfânt. După o altă interpretare din tâlcuirea liturgică atribuită Sfântului Gherman, căușul cățuii cădelniței reprezintă pântecele feciorelnic al Maicii Domnului, care a purtat Cărbunele cel dumnezeiesc, Hristos, precum și colimvitra Sfântului Botez, care cuprinde cărbunele focului dumnezeiesc al Sfântului Duh. Totodată, cădelnița amintește și de altarul tămâierii din Cortul Mărturiei și apoi din Templu, pe care se aducea lui Dumnezeu jertfa neîntreruptă de tămâie.

Atunci când sunt lucrate artistic, pe fețele cățuii cădelnițelor se gravează figuri de plante și de animale, simbolizând prin aceasta că natura întreagă înalță lui Dumnezeu rugăciuni de laudă, împreună cu oamenii.

(Preot Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, Liturgica generală, volumul II, Editura Basilica, București, 2015, pp. 291-292) 

*   *  *  *

Participând la slujbele Bisericii, observăm că acestea nu pot fi săvârşite fără folosirea unor obiecte liturgice, printre care se numără şi cădelniţa. Aceasta se foloseşte la tămâiere, act liturgic ce simbolizează rugăciunile credincioşilor către Dumnezeu. Cădelniţa sau căţuia este un mic recipient de metal unde sunt puse cărbunele şi tămâia, legat de trei sau patru lănţişoare care se unesc în partea de sus într-un mâner prins cu două belciuge pentru a fi ţinut de preot la momentele prevăzute de Tipic în rânduielile sfintelor slujbe.

Cădelniţa nu a apărut într-un anumit moment din istoria Bisericii, întrebuinţarea acesteia regăsindu-se în serviciul liturgic pe care cultul creştin l-a moştenit din perioada Vechiului Testament, timp în care se foloseau tămâia şi cădirile. Acest obiect aminteşte de altarul tămâierii din Cortul Mărturiei şi apoi din Templu, pe care era adusă permanent jertfa de tămâie lui Dumnezeu (cf. Ieşirea 30,1-8; Evrei 9,4). În primele veacuri creştine, informaţii referitoare la cădelniţă se găsesc în Constituţiile Apostolice (în cadrul acestei scrieri, fecioarele din comunităţile bisericeşti sunt comparate cu cădelniţele), la pelerina Egeria, la Sfântul Efrem Sirul sau la Sfântul Ambrozie al Milanului.

Primele cădelniţe erau căţui din argilă, ceramică sau metal, cu sau fără mâner, folosirea acestora sub forma simplă fiind condiţionată de prigoanele împotriva creştinilor. După pacea Bisericii, au continuat să-şi păstreze vechea formă, dar au fost confecţionate din materiale mai de preţ. Astfel, în secolul al VI-lea se întâlnesc documente care menţionează existenţa unor cădelniţe făcute în întregime din aur şi împodobite cu pietre scumpe. Unele cercetări arată că forma actuală a cădelniţei datează din secolul al XII-lea.

Predica Patriarhului Daniel. Hristos dăruieşte oamenilor vindecarea şi viaţa (Duminica a XXIV-a după Rusalii)

 (Învierea fiicei lui Iair) Luca 8, 41-56

“Dumnezeu n-a făcut moartea şi nu Se bucură de pieirea celor vii. El a zidit toate lucrurile spre viaţă (…) Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut chip al propriei Sale veşnicii. Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume (…)” (Septuaginta, Înţelepciunea lui Solomon, 1, 13-14 şi 2, 23-24).

Minunea pe care o prezintă Evanghelia Duminicii a XXIV-a după Rusalii, şi anume, învierea fiicei lui Iair, precum şi celelalte două minuni de înviere a morţilor săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos – învierea fiului văduvei din Nain şi a lui Lazăr din Betania – sunt prefigurări ale Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Prin aceste minuni, Mântuitorul arată că omul a fost creat nu pentru a sta în mormânt, ci pentru a trăi veşnic în iubirea Preasfintei Treimi, în Împărăţia cerurilor.

Părintele Teofil Părăian – Predică la Învierea fiicei lui Iair – Credința în învierea morților

 

Nu te teme, crede numai și se va mântui fiica ta”

Iubiți credincioși,

Cuvintele acestea, „Nu te teme, crede numai și se va mântui fiica ta”, sunt cuvinte pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a rostit în legătură cu învierea fiicei lui Iair. Cuvintele au fost rostite către Iair, care era mai marele unei sinagogi. Acesta s-a dus la Domnul Hristos și I-a spus că are o fiică bolnavă pe moarte și L-a rugat pe Domnul Hristos s-o ajute, s-o ridice din boală.

Între timp, din casa lui Iair a venit vestea că copila a murit. Bineînțeles că Iair a intrat în panică – se gândea el că Domnul Hristos ar putea să o vindece pe fiica lui, dar n-a avut gândul c-ar putea s-o și învie din morți. Și atunci Domnul Hristos a intervenit, spre folosul, binele și bucuria lui Iair, și a spus: „Nu te teme, crede numai – deci stăruie în credință – și se va mântui fiica ta”.

Învierea fiicei lui Iair și Învierea Bisericii

 

Duminica Învierii fiicei lui Iair (Luca. 8.40-55) ține în ea și vindecarea scurgerii de sânge a unei femei bolnave și vindecarea de deznădejde a unui tată și lecția de tăcere dinaintea necunoașterii căii lui Dumnezeu dată oricărei comunități care preferă lecțiile de moralism dinaintea Învierii.

Ce altceva erau cuvintele „ Fiica ta a murit. Nu-L mai obosi pe Învățător” (Luca 8.49)? Ele sunt parola superficialității lumii moderne, care a admit în Hristos învățătura înaltă dar nu-i văd dumnezeirea. Cu smerenie Hristos învie pe fiica lui Iar, se lasă deranjat de către un tată aprins de iubire, nu se limitează doar la a spune ci și împlinește. Așa face mereu. E limpede că Biserica ortodoxă a trecut printr-o vară grea.

DUMNEZEUL MINUNILOR – Evanghelia din Duminica a 24-a după Rusalii (Învierea fiicei lui Iair)

 

(Luca 8, 41-56)

Evanghelia acestei Duminici ne istoriseşte două mari minuni ale Mântuitorului: vindecarea femeii cuscurgere de sânge şi învierea fiicei lui Iair. În primul caz, femeia încercase toate posibilităţile omeneşti de vindecare. Boala era ­veche de 12 ani, iar Evanghelia de la Marcu notează că „multe îndurase de la mulţi doctori, cheltuindu-şi toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre rău” (Mc. 5, 26). Cât despre fiica lui Iair, dacă până era „pe moarte” (Lc. 8, 42) tatăl spera ca Învăţătorul din Nazaret s-o mai poată scăpa, după ce murise, toţi socoteau că nu se mai poate face nimic. Cel care venise să-i anunţe lui Iair moartea copilei ţine chiar să exprime acest gând: „A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul” (Lc. 8, 49; cf. Mc. 5, 45).

5 Noiembrie - Sfatul Sfinților Părinți

 „Cineva M-a căutat cu credinţă şi încredere în puterea Mea şi de aceea am lăsat să iasă din Mine putere tămăduitoare pentru acela".

Creştinilor! Atingerea cea sufletească de Hristos face şi azi minuni. În sufletul omului care s-a atins şi se atinge sufleteşte de Hristos se pogoară şi astăzi puterea Lui cea dătătoare de viaţă şi tămăduire.

Precum firul electric, după ce s-a pus în atingere şi în legătură cu centrala electrică, duce prin casele oamenilor lumină şi căldură, aşa şi viaţa unui om, după ce s-a pus în atingere şi legătură cu marele Izvor de viaţă şi lumină - cu Iisus Hristos - se umple de lumină, de tărie şi de dar sufletesc.

Cititorule! Te-ai atins tu cândva de Hristos, ca să simţi ce putere „iese" atunci de la El şi intră în sufletul tău şi în toată viaţa ta?

Părintele Iosif Trifa – Tâlcuirea Evangheliilor duminicilor de peste an

4 Noiembrie - Sfatul Sfinților Părinți

 

„LUMEA ESTE NESĂRATĂ ŞI FĂRĂ GUST ”, 

îmi zici, prietene! 

Repeţi de o sută de ori, că LUMEA ESTE NESĂRATĂ ŞI LIPSITĂ DE GUST şi te revolţi. 

Te mândreşti de fiecare dată când te numeşti revoluţionar şi ameninţi că vei răsturna lumea.

 REVOLTĂ-TE , PRIETENE, MAI ÎNTÂI ÎMPOTRIVA TA, ÎMPOTRIVA LIPSEI DE SARE DIN TINE ŞI APOI REVOLTA-TE ÎMPOTRIVA LUMII...

Îmi zici, prietene, că „OAMENII SUNT VICLENI ”, că „SUNT ADULTERI ”, că „SUNT UCIGAŞI ”. 

De sute de ori te revolţi împotriva păcatelor altor oameni. 

REVOLTĂ-TE ÎNSĂ MAI ÎNTÂI ÎMPOTRIVA PĂCATELOR TALE, iar apoi te vei putea revolta şi împotriva păcatelor altora, cu mai multă putere şi dreptate. 

De te vei revolta mai întâi împotriva eului tău, voi putea crede în reuşita revoluţiei tale. 

ACEASTA ESTE METODA LUI HRISTOS !

REVOLUȚIE ÎMPOTRIVA RĂUTĂȚII CARE ESTE ÎN MINE, iar apoi revoluţie împotriva răutăţii care este în jurul meu...

Toţi ucenicii lui Hristos trebuiau să se supună acestei autocritici lăuntrice şi dure, după metoda Învăţătorului lor.

 Hristos nu se ruga de nimeni să-L urmeze, însă cine se hotăra să urmeze de bunăvoie aceeaşi cale cu El se supunea acestei grele autocritici lăuntrice.

 Numai cine rezista acestei încercări a revoluţiei lăuntrice împotriva păcatelor şi a slăbiciunilor sale avea dreptul de a se revolta mai departe şi împotriva răutăţii altora.

Sfântul Nicolae Velimirovici

Evanghelia bogatului nemilostiv si a saracului Lazar (Luca 16, 19-31)

Oamenii se ceartă pentru avuţiile pământului, şi cearta lor istovitoare şi zadarnică nu are sfârşit. O, oameni, voi ai cui sunteţi? Oile se războiesc pentru iarba pe care o pasc; stă uimit stăpânul turmei şi al pajiştii şi priveşte cum turma, care e a lui, se ceartă pentru pajişte, care e tot a lui.

O mulţime de lucruri ţin minte oamenii, dar pe unul îl uită întotdeauna, ori de câte ori li s-ar spune: că fără nimic au intrat în această lume, şi fără nimic vor ieşi din ea.

3 Noiembrie - Sfatul Sfinților Părinți

Pacea adevărată nu este în exterior, ci înlăuntru și are ca izvor –  nu mediul extern, ci buna rânduială lăuntrică. Când aceasta există, atunci exteriorul se va adapta singur. [IV, 558]

Dacă omul se va stăpâni și va începe să-și conducă singur interiorul, va primi ca răsplată netulburată pace sufletească. [IV, 571]

Sf. Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Cartea Ortodoxă, Editura Egumenița, p.303

2 Noiembrie - Sfatul Sfinților Părinți

Toţi cei care dorim să ne arătăm dragostea faţă de cei morţi şi să le dăm un ajutor real, putem să o facem cel mai bine prin rugăciuni pentru ei, şi mai ales prin pomenirea lor la Liturghie, când părticelele care sunt scoase pentru vii şi pentru morţi sunt amestecate în Sfântul Potir cu cuvintele: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici cu Sfânt Sângele Tău, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi.” Nu putem face nimic mai bun şi mai de seamă pentru morţi decât să ne rugăm pentru ei, făcându-le pomenirea la Liturghie. Au mereu nevoie de aceasta, şi mai ales de-a lungul celor patruzeci de zile, când sufletul răposatului porneşte pe calea sălaşurilor veşnice.Trupul nu simte atunci nimic: nu vede pe cei apropiaţi care sunt adunaţi laolaltă, nu miroase mireasma florilor, nu aude cuvântările de îngropăciune. Dar sufletul simte rugăciunile făcute pentru el şi este recunoscător celor care le fac şi este duhovniceşte alături de aceia.

O, rude şi apropiaţi ai morţilor! Faceţi pentru ei cele ce le sunt de folos şi cele ce sunt în puterile voastre. Folosiţi banii, nu pentru împodobirea cea din afară a sicriului şi a mormântului, ci pentru a ajuta pe cei în nevoi, pentru pomenirea celor care v-au fost apropiaţi şi au murit, pentru biserici, unde se fac rugăciuni pentru ei. Faceţi milostenie pentru cei morţi, purtaţi de grijă pentru sufletele lor. Înaintea noastră a tuturor, se află aceeaşi cale, şi cât vom dori şi noi, la rândul nostru, să fim pomeniţi în rugăciune! De aceea să fim şi noi milostivi faţă de cei morţi.

Acatist către Dumnezeu Tatăl pentru cei adormiţi

 Rugăciunile începătoare:

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate plinești, vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori). Slavă… Şi acum…

1 Noiembrie - Sfatul Sfinților Părinți

 

„Omul rămâne nemuritor până când e însetat mereu de cunoaştere, până când trăieşte în conştiinţa că are ceva mereu nou de cunoscut, adică, pînă când se află într-o conştiinţă a legăturii cu Dumnezeu cel infinit, nu în monotonia unei esenţe supuse aceloraşi legi, ci în legătură cu Cel care i se face cunoscut în alte şi alte adâncimi ale Sale. Iar cunoaşterea lui Dumnezeu ca realitate mereu nouă, nesupusă unor legi ale repetiţiei este cunoaşterea Lui ca realitate personală. Iar cunoaşterea aceasta este totodată o relaţie iubitoare”.

Pr. Prof. Dr. Dumitru  Stăniloae / Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1987.

31 Octombrie - Sfatul Sfinților Părinți

 " NU CREDE NICIODATĂ  BĂNUIELILOR TALE !"

“Odată, aflându-mă eu în mânăstirea de obște, am fost ispitit să bănuiesc starea dinăuntru a cuiva din mișcarea lui. 

Deci mi s-a întâmplat lucrul următor: 

Când stăteam odată privind, trecu o femeie purtând un vas cu apă, și nu știu cum, am fost răpit și am privit în ochii ei. 

Și gândul îmi șopti îndată că e curvă.

"Șoptindu-mi gândul acesta, m-am necăjit foarte și am dezvăluit aceasta lui Avva Ioan, astfel:

 ‘Dacă, fără să vreau, văd o mișcare a cuiva și gândul mă îndeamnă să bănuiesc din aceasta starea dinăuntru a aceluia, ce trebuie să fac?’

Iar bătrânul îmi spuse așa: 

‘Ce socotești? 

Oare nu are cineva totdeauna o slăbiciune în firea lui și prin luptă o îndreptează? 

Nu se poate afla din aceasta starea dinăuntru a cuiva. 

DECI NU CREDE NICIODATĂ BĂNUIELILOR TALE !

Căci o regulă strâmbă face și cele drepte strâmb. 

BĂNUIELILE SUNT MINCINOASE ȘI DE ACEEA VĂTĂMĂ ’. 

NIMIC NU E MAI PRIMEJDIOS CA BĂNUIELILE !!!

 Ele sunt cu atât mai vătămătoare, când, prelungindu-se în noi, încep să ne convingă să socotim că vedem lămurit lucruri care nu sunt și nici nu se întâmplă”.

Avva Dorotei

Halloween-ul şi creştinul ortodox …

 “Imitând metoda albinei, am să folosesc în compoziţiile mele acele lucruri care corespund adevărului şi voi aduna fructul mântuirii de la chiar duşmanii noştri. Dar voi respinge tot ceea ce este fără valoare şi în mod fals etichetat drept cunoaştere.” Sf. Ioan Damaschinul

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Nicolae, Arhiepiscopul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele două Americi, la iniţiativa Comisiei de Educaţie a Sfintei noastre Arhiepiscopii, înaintăm prezentul memoriu, preoţilor, consiliilor parohiale, tuturor cadrelor didactice din şcolile parohiale interesate de buna desfăşurare a procesului de educaţie religioasă început în acest an în parohiile noastre, cât şi de corecta îndeplinire a sensurilor pedagogic-educaţionale de care încercăm să ne îngrijim.

A serba sau nu Halloween-ul? Aceasta este întrebarea pe care mulţi creştini şi-o pun. Probabil că un prim răspuns ar putea fi acela, arătat de Sf. Apostol Pavel, că tot ce nu vine din convingere este păcat. Aşa că, dacă nu eşti convins că poţi să participi la astfel de manifestări, mai bine nu participa. Mai există şi un alt posibil răspuns. Multe sărbători din spaţiul laic, şi aici includem şi pe cea despre care vorbim acum, au elemente bune, iar altele denaturate. Cele trei săptămâni care au stat la baza cercetării noastre, au adus în vedere atât elementele pozitive pe care le regăsim în sărbătorirea acestei zile, dar şi unele care pot aduce multă tulburare comunităţilor de tineri români de pe continentul nord american.

30 Octombrie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Pilda Mantuitorului, intreaga Evanghelie mantuitoare, ne intreaba pe fiecare dintre noi:

 ALĂTURI DE CINE SUNTEM? 

EU, TU, FIECARE DINTRE NOI? 

SĂ NE PRIVIM VIAȚA ! 

SĂ LUĂM AMINTE LA VIEȚUIREA NOASTRĂ ! 

NE AFLĂM CU DUHUL ASEMENEA BOGATULUI NECHIBZUIT, SAU A RABDATORULUI ȘI SMERITUL LAZĂR ?

 PĂMÂNTUL ESTE ATELIERUL BINELUI ȘI AL RĂULUI.

 PĂMÂNTUL ESTE RĂSADNIȚA BINELUI ȘI RĂULUI. 

Si omul ca un rasad pleaca din aceasta lume in cealalta, sau in Rai, sau in iad. 

TOTUL DEPINDE DE LIBERA NOASTRĂ VOINȚĂ. 

Bogatul, daca voia, putea sa daruiasca din averea sa saracilor, sa fie milostiv, sa fie un om nobil. 

Dar nu a vrut-o.

 ÎN ACEASTĂ LUME, NOI PERMANENT LUCRAM FIE PENTRU RAIUL NOSTRU, FIE PENTRU IADUL NOSTRU, ȘI EU, ȘI TU.

Sfântul Cuvios Iustin Popovici

29 Octombrie - Sfatul Sfinților Părinți

 

– Părinte , ce să fac pentru ca să mă mântuiesc ? 

 – Să nu cauți ca să te mântuieşti ! 

 – Cum, părinte, să nu caut ca să mă mântuiesc? Păi atunci, ce să caut ? 

– Caută Împărăția lui Dumnezeu şi dreptatea Lui și toate celelalte ți se vor adauga ție !

 – Păi și unde să caut , părinte, această Împărăție ? 

 – Înlăuntrul tău, fiule. 

 – Dar cum îmi pot da seama, părinte, că am aflat această Împărăție înlăuntrul meu ? 

 – Când vei simți dragoste față de toată făptura lui Dumnezeu și când în ciuda tuturor întristărilor şi răutăților lumii tu să simți bucurie și pace, prin încrederea totală în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, față de toată creația Lui și cum că binele până la urmă va birui, prin Iisus Hristos Mântuitorul lumii. Acestea toate fiind roadele Duhului Sfânt, care pogoara în inima ta prin smerenie şi blândețe. 

 – Și cum să încep această lucrare, părinte ? 

 – Începe prin a nu cauta să condamni pe cineva vreodată, oricât de păcătos ți s-ar părea acela … să nu gândești iadul pentru nimeni … roagă-te pentru toți … Ocupă-ți mintea cu gândirea la Dumnezeu și la dragostea Lui, mai mult decât cu orice altceva înafară de asta ! 

 – Mulțumesc, părinte, pentru sfat ! 

 – Să îți fie de folos … DUMNEZEU să fie cu tine! 

 sursa: mărturie Athonita

Bogatul nemilostiv pierde mântuirea – Predica Patriarhului României la Duminica a XXII-a după Rusalii

 

Luca XVI, 19-31

Zis-a Domnul: Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră și în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porții lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar și câinii, venind, lingeau bubele lui. Și a murit săracul și a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul și a fost înmormântat. Și, în iad, ridicându-și ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui. Și el, strigând, a zis: Părinte Avraam, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și ude vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie! Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ți aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viața ta, și Lazăr, asemenea, pe cele rele; și acum aici el se mângâie, iar tu te chinuiești. Și, peste toate acestea, între noi și voi s-a întărit prăpastie mare, ca aceia care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiți în casa tatălui meu, căci am cinci frați, să le spună lor acestea, ca să nu vină și ei în acest loc de chin. Și i-a zis Avraam: Au pe Moise și pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraame, ci, dacă cineva dintre morți se va duce la ei, se vor pocăi. Și i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise și de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți.

Evanghelia Duminicii a XXII-a după Rusalii ne prezintă pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr. Această pericopă este plină de învățături duhovnicești care ne arată că, după moartea trupului, sufletul trăiește și își aduce aminte de toate faptele săvârșite în timpul vieții pe pământ. Avem, deci, în Evanghelia de astăzi mărturia clară a Mântuitorului privind existența și viața sufletului după despărțirea sa de trup, după moartea fizică a omului.

Starea sufletului după moarte

Despre binefacerea către săraci

„Socoteşte milostenia nu ca o cheltuială, ci ca un venit; nu ca o pierdere, ci ca un câştig, căci tu dobândeşti prin ea mai mult decât ai dat. Tu dai pâine şi dobândeşti viaţa cea veşnică; tu dai haină şi dobândeşti veşmântul nemuririi; tu îngăduieşti locuirea sub acoperământul tău şi dobândeşti împărăţia cerului; tu dai cele trecătore şi primeşti în locul lor cele ce trăiesc în veci.

Când este vorba de a avea lucruri trecătoare, pământeşti, cu preţ ieftin, atunci noi suntem sârguitori şi râvnitori, dar când noi putem să ne agonisim aşa de uşor cele netrecătoare şi veşnice, întârziem şi ne trândăvim.

Numai de frica iadului, nimeni nu va intra în rai

Un om m-a întrebat odată despre credinţa mea în viaţa cea viitoare. I-am răspuns că eu cred în viaţa cea de veci şi în Judecata cea de Apoi nu numai pentru că spune Credeul acest lucru, ci pentru că am citit cu băgare de seamă Sfânta Scriptură şi am aflat că trei părţi din câte sunt scrise în ea s-au împlinit cuvânt de cuvânt.

Toate profeţiile despre Mântuitorul şi toate cele ce scrie Biblia despre timpurile trecute şi despre timpurile noastre s-au împlinit şi se împlinesc slovă cu slovă. Iar, dacă s-au împlinit cele două părţi, de bună seamă, se va împlini şi partea din urmă, partea a treia, cu învăţătura despre viaţa de veci şi Judecata de Apoi.