Prin post înțelegem reținere, în mod voluntar de la anumite mâncăruri și băuturi, pe o anumită perioadă de timp, dar ca sa fie complet și adevărat, postul presupune și încetarea de a mai face fapte rele, străduința de a nu mai păcătui, având ca scop refacerea și îmbunătățirea vieții sufletești.
În Vechiul Testament, ca şi în Noul Testament, întâlnim texte privind postul şi importanţa lui pentru viaţa duhovnicească. A postit Moise pentru a fi vrednic de primirea celor zece porunci (cf. Ies. 24:18 și Deut. 9:1-10), a postit proorocul Ilie, după care a primit puterea de a deschide și închide stăvilarele cerului pentru a veni ploaie pe pământ, a postit Proorocul Daniel și cei trei tineri duși în Babilon, refuzând să mănânce la masa regelui, preferând bucate de legume (cf. Deut. Cap. 1). A postit Însuși Mântuitorul (cf. Mt. 4:2; Lc. 4:2; Mc. 1:13) și tot El, a aprobat și postul Sf. Ion Botezătorul (cf. Mt.11:18). Au postit ucenicii Sf. Ioan Botezătorul (cf. Mt: 9.14), au postit Sf. Apostoli și ucenicii lor (cf.Fa.14:23; Fa. 13:2-3). Ei au rânduit atunci postul pentru creștinii de atunci, ca apoi marii sfinți Părinți ai Bisericii să fixeze posturile pe care le avem până azi.
Despre folosul postului, Sf. Ioan Scăraru, scrie: “Postul este stingerea aprinderii trupești, stârpirea cugetelor viclene, eliberarea de vise urâte, curăția rugăciunii, luminătorul sufletului, raza minții, ușa umilinței, încetarea multei vorbiri, începutul liniștirii, sănătatea trupului, iertarea păcatelor”.
Postul presupune o naștere spirituală după cum zice Sf. Ioan Gură de Aur: “Postiți? Arătați-mi-o prin fapte! Cum? De vedeți un om sărac, aveți milă de el, un dușman, împăcați-vă cu el, un prieten înconjurat cu nume bun, nu-l invidiați. Nu numai gura și stomacul nostru să postească, ci și ochii și urechile și picioarele și mâinile voastre”. Sf. Vasile cel Mare ne arată însemnătatea postului zicând: “Postul gonește ispitele, postul duce spre evlavie și este izvor al înfrânării. Postul înalță rugăciunea la cer. Postul aduce propășire caselor, este mama sănătății, îndrumător al tinereții, podoabă a bătrânilor. Dacă postul ar conduce viața noastră, ea nu ar fi plină de necazuri, nici de tristețe”. Nevoința postului ne asigură după expresia Sf. Ioan Scăraru – “întoarcerea pe calea scurtă și îngustă ce duce numai spre făgăduința lui Hristos”
Pr. Crișan Traian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!