[Rom. 7, 1-13; Mt. 9, 36; 10, 8].
Trimiţându-i pe Sfinţii Apostoli la propovăduire, Domnul le-a poruncit să-i cheme pe toţi, grăind: „S-a apropiat împărăţia Cerurilor", adică: „A venit împărăţia, intraţi în ea". Dar noi ce trebuie să propovăduim? Trebuie să strigăm tuturor cât ne ţine gura: „Fii ai împărăţiei! Nu fugiţi din împărăţie în robie", fiindcă oamenii fug. Pe unii îi robeşte libertatea minţii: „Nu vrem, zic ei, lanţurile credinţei şi povara autorităţii, fie ea şi dumnezeiască; noi înşine vom rezolva şi vom hotărâ toate problemele". Ei, şi au hotărât. Au născocit nişte poveşti mai puerile decât mitologia grecilor – şi se fălesc... Pe alţii îi atrage calea cea largă a patimilor: „nu vrem", spun aceştia, „să ştim de porunci ori de cerinţe ale conştiinţei - toate astea sunt abstracţiuni: noi avem nevoie de realitatea palpabilă". Şi au mers după aceasta.
Ce a ieşit de aici? „Alăturatu-s-au dobitoacelor necuvântătoare
." Oare nu din această decădere morală a luat naştere şi teoria provenienţei omului din animale? Iată încotro se îndreaptă! Iar de Domnul fug toţi, toţi fug...Sfântul Teofan Zvorâtul /Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!