Despre iubire – Pr. Paisie Aghioritul

Creatorul este iubire:” Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el” (Ioan 4,16)

Toate felurile virtutilor sunt cuprinse in una singura, care se numeste iubire. Iubirea, prin felul ei de a fi, este asemanarea cu Dumnezeu, desigur pe cat este cu putinta oamenilor. Cat despre lucrarea ei, este o “betie” a sufletului. Dinspre insusirile ei, este izvor al credintei, abis al indelungii rabdari, si mare a smereniei. Nimic nu este mai inalt decat iubirea.

Cine nu-L iubeste pe Dumnezeu nu tine poruncile lui.

Cine-L iubeste pe Dumnezeu nu stramtoreaza pe nici un om pentru lucruri neinsemnate, nici nu este tulburat de vreun om. Iubirea fata de toti oamenii este datorie, de vreme ce toti suntem copiii lui Dumnezeu. Nu iubiti doar prin cuvinte, ci prin fapte ci in mod Adevarat. Daca cineva doreste si vrea sa descopere iubirea pe care o are, sa se asigure prin urmatoarele: sa observe daca se intristeaza pentru greselile fratelui sau si daca se bucura pentru sporirea si harismele acestuia.

Iubirea este puterea se a-l castiga pe fratele nostru, pentru ca, daca il castigam pe acesta, Il castigam pe Dumnezeu.

Cui nu-i pasa de sine, din iubire pentru altii, se bucura de purtarea de grija cea mare a lui Dumnezeu, care este cu el. Si astfel tuturor oamenilor le pasa de el.

Cel ce iubeste inseteaza sa sufere pentru cel iubit. Opusul iubirii este rautatea. Rautatea inseamna chin.

Omul care iubeste nu se multumeste sa de-a numai celui care cere milostenie, ci cauta sa afle oamenii care au nevoie, ca sa le vina in ajutor.

Un criteriu al iubirii: cand dai milostenie sa te gandesti: “Daca ar fi fost Hristos ce I-as fi dat? Cu siguranta ceea ce este mai bun!” Dupa aceea, Insusi Hristos zice: “Amin zic voua, intrucat ati facut unuia dintre acesti frati mai mici ai Mei, Mie Mi-ati facut”(Matei 25,40).

Mama intra in foc ca sa-si salveze copilul, si pentru ca iubirea ei este mai puternica decat vapaia focului, nu simte durerea. Iubirea pentru copilul ei acopera durerea. Cu cat mai mult iubirea pentru Hristos! Atunci mucenicia este sarbatoare! Vapaia se pierde in focul iubirii dumnezeiesti.

Sfintii mucenici si-au varsat sangele lor din iubire fata de Dumnezeu si fata de chipul lui Dumnezeu, omul.

Iubirea dumnezeiasca cuprinde inima si mintea, si omul „inebuneste”. Nu sesizeaza nici durerea, nici nimic altceva, pentru ca mintea lui este in Hristos si El umple de bucurie inima lui.

Daca omul nu ajunge la starea ca tot ceea ce face sa savarseasca din iubire pentru Dumnezeu si pentru semenul sau, atunci risipeste.Daca posteste si are cugetul trufas ca face ceva, postirea lui este pierduta. Dupa aceea este ca un vas gaurit care nu tine nimic. Arunca apa intr-un vas crapat si, incetul cu incetul, vei vedea ca se scurge toata.

Acolo unde prisoseste iubirea, se iarta si se acopera toate greselile.

Incercati iubirea ea este medicamentul cel mai eficace pentru sanatate sufletului.