Poate
că şi eu, poate că şi tu suntem nişte oi desprinse din turma marelui
Păstor. Ne-a înşelat păcatul. Vai de noi… Rătăcim prin păduri fioroase
de fărădelegi… Am dat prin păşuni pline de gălbează… Am căzut în
prăpăstii de pierzare. Dar, oricât de rătăciţi am fi, Domnul Iisus,
Păstorul cel bun, e gata să ne scape şi să ne mântuie.
Oricât de rătăcit, oricât de păcătos ai fi, află că Domnul te caută, Domnul te strigă, Domnul umblă să te scape din pierzare.
În
starea în care te afli, poate că tu nu mai poţi face nimic pentru
mântuirea ta. Eşti o oaie rătăcită care te-ai agăţat cu totul în spinii
patimilor rele… Eşti căzut într-o prăpastie din care nu te mai poţi
ridica… Eşti rătăcit printr o pădure de fărădelegi din care singur nu
mai poţi ieşi. Dar mântuirea ta începe tocmai în clipa când afli şi
simţi acest lucru: când afli că singur nu mai poţi scăpa, când afli şi
simţi că îţi trebuie un ajutor, când afli că eşti pierdut şi începi a
striga să te audă Păstorul.
Strigă!…
Atât se cere de la tine. Strigă din adâncul sufletului tău după Păstorul
cel bun şi milostiv. Când păstorul îşi pierde o oaie, ce face? Pleacă
după ea peste câmpuri sau păduri şi, oprindu-se ici şi colea, o strigă
pe nume şi aşteaptă răspunsul ei… O strigă pe nume şi-apoi ascultă să
audă strigătul ei deznădăjduit. În clipa când oaia a răspuns, ea este
mântuită; păstorul se îndreaptă îndată spre ea şi o scapă din pierzare.
Aşa
e şi mântuirea ta, Iisus, Păstorul cel bun, te strigă pe nume şi
aşteaptă răspunsul tău de oaie rătăcită. Te strigă aşa precum odinioară
Dumnezeu l-a strigat în grădina Edenului pe Adam: „Adame, unde eşti?“,
vrând să trezească în el conştiinţa păcătuirii sale.
Preot Iosif Trifa,
din ”Din pildele Mântuitorului”, – Ed. a 5-a.
– Sibiu: Oastea Domnului, 2000
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!