Nain. Un sat fără istorie, până când Hristos îl înscrie în Cer. O zi oarecare pentru toți. Nu și pentru o văduvă al cărei unic fiu îi murise. Sătenii o însoțesc. Mereu în astfel de momente se trezește în noi un spirit de unitate. Moartea ne face unitari, în timp ce viața ne frământă cu ură. Deși, mai nou – și știu ce zic –, moartea cuiva naște șacali din te miri ce colț de frustrare ori din obligații de îndeletnicire. E un paradox. Poate că, tocmai văzând plângerea mulțimii, Dumnezeu cel Întrupat S-a milostivit de văduvă. Azi, după Învierea Lui, urile noaste îl țin departe de posibile învieri...
Nain. Sat fără istorie. Până când moartea Îl cheamă pe Dumnezeu. Un fiu mort. Și Un Fiu, Unul Născut, Care-Și străvede moartea. Din drag de o mamă, cu gândul la propria Sa Maică, Hristos face minunea.
Nu ceartă, nu acuză pe mamă de neatenție, nu judecă circumstanțele morții. Doar o biruiește. Domnul privește cu milă o mamă și din mila aceea se naște pregustarea omenirii din Înviere. O simplitate uluitoare în cuvânt și gest. Și mortul, răspunzând simplității iubitoare, se ridică și începe să vorbească. Ce va fi zis nu știm. Știm doar că Domnul îl dă mamei sale. Știind prin ce va trece propria Maică. La marginea altei cetăți, a Ierusalimului. Unde El va să moară moartea noastră.
O frică recunoascătoare mișcă mulțimea. Recunoștința este cea mai înaltă cultură, de aceea este atât de rară. Un mort înviat învie recunoștința unui popor. În ce privește această cultură, a recunoștinței, și nu doar, se vădește adevărul, tot de la Avva Arsenie citire, că gradul de cultură al omului îl apropie, cu cât e mai mare, de modestie, căci știe cât de puțin își datorește lui și cât de mare este numărul binefăcătorilor săi. În binefacerea unei învieri din morți, ce să mai zici?
Celor care ne cer să renunțăm la credință și mărturisirea ei publică, inclusiv în școli ori univeristăți, le cerem să ia aminte la lecția Nainului. Satul fără istorie. Doar atins de Hristos și de învierea tânărului, ce tocmai era dus să-l des-locuiască, Nainul devine universal și subiect de istorie. Nu există virtuți care să crească din simplă înșirare de date, din liste de personaje ori din analize de curente de gândire. Pentru a învia, în orice loc al lumii, cu istorie sau fără, e nevoie de Hristos. Un mort rămâne mort conform oricărei istorii a religiilor. Doar El, milostivul Dumnezeu, ne este Înviere. De dragul văduvitelor de copii maici, spre întărirea propriei sale Maici, Fecioara Maria. Și a mamelor noastre, ce ne așteptă înviați.
Pr. Constantin Necula
Duminici de fiecare zi
Editura Agnos
Sibiu, 2016
Duminici de fiecare zi
Editura Agnos
Sibiu, 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!