„Doamne, când Te-am văzut noi?…” (Matei 25, 31-46)

Pr. Constantin Necula

Furați de scenariile apocaliptice prezentate de tot felul de structuri ale dezumanizării noastre, uităm de Evanghelie. Duminica aceasta este un soi de ieșire de sub anestezia mediocrității din jur. Întregul text mateian, adică din Evanghelia de la Matei, surpinde un fel de joc de-a v-ați ascunselea între Hristos și cei ce-L caută prin eforturi științifice ori spirituale expandate. Cei care-L caută prin nori ori prin tot felul de fenomene, unele de mare gravitate, nu citesc Scriptura. Hristos nu Se ascunde! El Se descoperă. Se descoperă în cel flămând, însetat, gol și întemnițat. În cel disprețuit, ca să menținem leitmotivul de până acum al tâlcuirilor propuse. Disprețuind acest adevăr, căutătorii în ape tulburi imaginează scenarii, propun soluții aberante, incită știriștii de pretutindeni, uzează tensiunea mântuirii în jocuri abstracte cu ifose de realități.

Nu! Judecata lui Hristos nu ne va fi aplicată prin hotărâri la curți europene ori democratice. Nu! Judecata Sa nu este un joc democratic. Nu! Nu se va accepta dinaintea lui Dumnezeu distorsionarea la bun plac a moralei Sale. Da! Dumnezeu este Iubire, dar nu iubire manipulată și disprețuită. Textul este remarcabil. Cu toate că ne este la îndemână terapia în ce privește așezarea sufletului nostru de-a dreapta Tatălui, încercați să vedeți ce greu este să faci ceea ce se cere. De ce? Pentru că firea omenească este mereu ispitită să facă lucruri spectaculare, să plinească Evanghelia ca un show mediatic. Or Hristos cere fapte ce par a fi șoapte. Nu cere să construim fabrici de pâine, ci să dăm o pâine. Nu ne cere să ridicăm spitale, ci să cercetăm bolnavi. Nu ne cere să fim judecători ori gardieni în penitenciare, ci să cercetăm pe cel aflat după gratii. Exerciții simple și, tocmai de aceea, grele! Pentru că simplitatea este una dintre formele smereniei. Și foamea și setea și temnița și sărăcia veșmintelor sunt exerciții de reală smerire a Mântuitorului. A te identifica, a compătimi cu aproapele tău însemană să-I fii aproape lui Dumnezeu.

Suntem în plină judecată. Avem televiziuni care se comportă ca niște complete de judecată, jurnaliști mai dihai decât juriștii în afirmații de legalitate. Oameni care neagă drepturile lui Dumnezeu devin mai importanți decât Dumnezeu în mintea idolatrilor. O lume întreagă pare că se scutură de prezența lui Dumnezeu. Pentru orice eventualitate, Hristos ne-a lăsat flămânzii și pe cei goi și pe cei întemnițați la îndemână. Pentru a nu vedea focul veșnic, avem o singură soluție: să-L vedem pe Dumnezeu acolo unde Acesta este. Nu unde se agită unii să-L vedem. În cele neînsemnate, făcându-ne semn să-L urmăm. Diprețuiții sunt lângă noi. La un gest distanță!

Pr. Constantin Necula
Duminici de fiecare zi
Editura Agnos