"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Biserica noastră în haină de sărbătoare

sâmbătă, 13 mai 2017

Lecția de Viață a samarinencii (Ioan 4, 5-42)

Insistând asupra femeii samarinence, prin Evanghelia Duminicii acesteia, a V-a după Paști, Biserica ne învață că a primi cuvântul Cuvântului înseamnă resetarea vieții după Legea Harului Duhului Sfânt. Femeia este un personaj. Asemeni femeilor mironosițe, ceva mai târziu, înfruntând zorii Învierii, femeia aceasta pornește prin a se încuraja să-L înfrunte pe Necunoscutul care șade la fântâna lui Iacob. Inteligentă și sinceră în căutare, cunoscătoare a Legii Vechiului Testament – știe cum iudeii nu au părtășie de viață și comuniune de rugăciune cu samarinenii (Ioan 4.9.20) –, ea se dovedește o așteptătoare a lui Mesia (Ioan 4, l-25), știind că „Acela ne va vesti toate”.  Acest conținut de credință,  în ciuda diferențelor care sunt cuprinse în cultura închinării și trăirii cotidiene, o fac aptă de Evanghelie. Hristos știe că dincolo de social omul este, în primul rând, chip al Său și acest Chip îl reactivează în noi, locuitorii unui Sihar lărgit până la marginile pământului.

Nu neapărat intimitatea sa vădită de proorocul necunoscut o face să devină mărturisitoare, cât înâlțimea chemării Lui: „Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători Îşi doreşte. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr” (Ioan 4, 23-24). Rostind aceasta Hristos, femeia primește nu doar Adevărul, ci și Puterea cuvintelor Lui, transformându-și viața după chemarea Mântuitorului. „Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine” (Ioan 4, 26) este mărturia de încredere în om a Dumnezeului Celui Viu. Vorbind femeii, Hristos Domnul vorbește, pe față, tuturor inimilor sincere al căror cult este întâlnirea cu Dumnezeu. Care, din Necunoscut, devine Cunoscut: Eu sunt!
Din femeia cu cinci bărbați, și nici unul al ei, devine femeia cu Un Singur Dumnezeu. Al ei! Care, spunându-i toate câte le-a făcut (Ioan 4, 39), a convins-o să-I fie apostol. Vestitor. Lecția femeii este, însă, aceasta: nu ține bucuria descoperirii lui Dumnezeu doar pentru sine. Cheamă, germinează reacția concitadinilor săi. Două zile cu Hristos. E plata curajului de a-L recunoaște drept Dumnezeu. În Siharul cel nou, care este Biserica, răsplată trăirii cu Hristos este Raiul. Veșnicia! Să luăm curaj din curajul samarinencii. Să căutăm Necunoscutul, pentru a-L cunoaște și a-L face Cunoscut.
Pr. Constantin Necula
Duminici de fiecare zi
Editura Agnos
Sibiu, 2016

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!