Canonul cel Mare sau Canonul de Pocăință al Sfântului Andrei Criteanul (660-740)

Postul cel Mare, Patruzecimea sau Postul Paștelui are multe rânduieli de slujbă, rugăciuni, cântări și imne liturgice specifice, unice și de o rară frumusețe euhologică și muzicală, care alcătuiesc specificul acestei perioade din anul bisericesc. Între acestea un loc deosebit îl are Canonul cel Mare sau de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul.

Dar ce este un canon? Este un gen de poezie imnografică întrebuințat în cântările bisericești. Un canon care în traducere înseamnă regulă sau normă este alcătuit din nouă grupuri de strofe sau tropare, care se numesc ode sau cântări. Canoanele pot fi alcătuite și din trei sau două ode sau cântări. La alcătuirea canonului s-au luat ca exemplu cele nouă cântări biblice pe care le găsim numai în Triod, cartea de slujbă a Postului Mare. Cele nouă ode sau cântări care intră în alcătuirea canonului simbolizează cele nouă cete îngerești care preamăresc pe Dumnezeu și sunt imitate de Biserica pământească împărțită și ea tot în nouă categorii ierarhice.

Prima strofă de la cele nouă ode sau cântări se numește irnos și servește ca model pentru celelalte strofe de ode, în privința modului de cântare și a structurii poetice.

Canonul cel Mare, operă a Sfântului Andrei Criteanul, episcop de Gortyna, în Creta, este numit așa și pentru faptul că este lung dar și pentru profunzimea ideilor. El cuprinde 250 de tropare sau strofe și se distinge prin conținutul său, prin bogăția și frumusețea temelor, prin mulțimea sentimentelor pe care le exprimă. Canonul este un îndemn adresat sufletului de a se pocăi și un îndemn adresat creștinului de a-și îndrepta viața, avînd drept pilde personalități din Vechiul și Noul Testament, care au excelat prin virtutea smereniei, fiind exemplu de pocăință.

Canonul Sf. Andrei Criteanul cuprinde istoria mântuirii noastre așa cum se reflectă ea în Sfânta Scriptură, a Vechiului și Noului Testament, începând de la Adam și mergând până la Hristos, îndemnând sufletul să iubească tot ceea ce este bine și să-l urmeze și să se ferească de rău, năzuind mereu spre Dumnezeu, prin pocăința însoțită de lacrimi, prin mărturisirea păcatelor și prin fapte bune.

Canonul cel Mare, care are caracter penitențial, se cântă de două ori în timpul Postului Mare:

1. în prima săptămână din acest post, de luni până joi, fiind împărțit în patru părți, câte una pentru fiecare din aceste zile
2. în miercurea săptămânii a cincea din Postul Mare, când se cântă întreg canonul.

În prima săptămână a Postului Mare canonul se cântă ca slujba Pavecerniței celei Mari, iar în săptămâna a cincea la slujba utreniei sub formă de denie, numită Denia Canonului celui Mare.

Fiecare din strofe este urmată de refrenul ”Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă”, de Slavă..., Și acum...” și către sfârșit: ”Cuvioasă Maică Marie roagă-te pentru noi, păcătoșii” și ”Cuvioase părinte Andrei, roagă-te pentru noi păcătoșii”.

Prin conținutul său și prin momentul în care se citește, Canonul cel Mare rămâne una dintre cele mai frumoase, mai profunde și mai de efect piese ale culturii ortodoxe, care urmărește transformarea și îndreptarea sufletului nostru.

Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula